[ Page principale | Commentaires | La Bible ]

 

GENEZA (Facerea)

 

Sau Īntīia Carte a lui Moise

 

Vremurile străvechi de la facerea lumii pīnă la Avraam

Capitolele 1-11.9.

 

Facerea lumii.

 

1

 

1.           La īnceput, Dumnezeu a făcut cerurile şi pămīntul.

 

 

Lumina.

 

2.           Pămīntul era pustiu şi gol; peste faţa adīncului de ape era īntuneric, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor.

 

3.           Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!“ Şi a fost lumină.

 

4.           Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de īntuneric.

5.           Dumnezeu a numit lumina zi, iar īntunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua īntīi.

 

 

Cerul.

 

6.           Dumnezeu a zis: „Să fie o īntindere īntre ape, şi ea să despartă apele de ape.“

 

7.           Şi Dumnezeu a făcut īntinderea, şi ea a despărţit apele care sīnt dedesubtul īntinderii de apele care sīnt deasupra īntinderii. Şi aşa a fost.

 

8.           Dumnezeu a numit īntinderea cer. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua.

 

Pămīntul.

 

9.           Dumnezeu a zis: „Să se strīngă la un loc apele care sīnt dedesubtul cerului, şi să se arate uscatul!“ Şi aşa a fost.

 

10.         Dumnezeu a numit uscatul pămīnt, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

11.         Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea pămīntul verdeaţă, iarbă cu sămīnţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă īn ei sămīnţa lor pe pămīnt.“ Şi aşa a fost.

 

12.         Pămīntul a dat verdeaţă, iarbă cu sămīnţă după soiul ei, şi pomi care fac rod şi care īşi au sămīnţa īn ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

13.         Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia.

 

Soarele, luna şi stelele.

 

 

14.         Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători īn īntinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii;

 

15.         şi să slujească de luminători īn īntinderea cerului, ca să lumineze pămīntul.“ Şi aşa a fost.

16.         Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpīnească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpīnească noaptea; a făcut şi stelele.

 

17.         Dumnezeu i-a aşezat īn īntinderea cerului, ca să lumineze pămīntul,

18.         să stăpīnească ziua şi noaptea, şi să despartă lumina de īntuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

 

19.         Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra.

 

Vieţuitoarele mării.

 

20.         Dumnezeu a zis: „Să mişune apele de vieţuitoare, şi să zboare păsări deasupra pămīntului pe īntinderea cerului.“

21.         Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre īnaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune.

 

22.         Dumnezeu le-a binecuvīntat, şi a zis: „Creşteţi, īnmulţiţi-vă, şi umpleţi apele mărilor; să se īnmulţească şi păsările pe pămīnt“.

 

23.         Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea.

 

Vieţuitoarele pămīntului.

 

24.         Dumnezeu a zis: „Să dea pămīntul vieţuitoare după soiul lor, vite, tīrītoare şi fiare pămīnteşti, după soiul lor.“ Şi aşa a fost.

25.         Dumnezeu a făcut fiarele pămīntului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate tīrītoarele pămīntului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune.

26.         Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpīnească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pămīntul şi peste toate tīrītoarele care se mişcă pe pămīnt.“

 

27.         Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.

 

28.         Dumnezeu i-a binecuvīntat, şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, īnmulţiţi-vă, umpleţi pămīntul, şi supuneţi-l; şi stăpīniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pămīnt.“

 

29.         Şi Dumnezeu a zis: „Iată că v'am dat orice iarbă care face sămīnţă şi care este pe faţa īntregului pămīnt, şi orice pom, care are īn el rod cu sămīnţă: aceasta să fie hrana voastră.“

 

30.         Iar tuturor fiarelor pămīntului, tuturor păsărilor cerului, şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pămīnt, care au īn ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde.“ Şi aşa a fost.

 

31.         Dumnezeu S'a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte

              bune. Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.

 

 

Ziua de odihnă.

 

2

 

 

1.           Astfel au fost sfīrşite cerurile şi pămīntul, şi toată oştirea lor.

 

2.           Īn ziua a şaptea Dumnezeu Şi-a sfīrşit lucrarea, pe care o făcuse; şi īn ziua a şaptea S'a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.

 

3.           Dumnezeu a binecuvīntat ziua  a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că īn ziua aceasta S'a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise şi o făcuse.

 

 

Facerea omului.

 

4.           Iată istoria cerurilor şi a pămīntului, cīnd au fost făcute.

 

5.           Īn ziua cīnd a făcut Domnul Dumnezeu un pămīnt şi ceruri, nu era īncă pe pămīnt nici un copăcel de cīmp şi nici o iarbă de pe cīmp nu īncolţea īncă: fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse īncă ploaie pe pămīnt şi nu era nici un om ca să lucreze pămīntul.

 

6.           Ci un abur se ridica de pe pămīnt şi uda toată faţa pămīntului.

7.           Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărīna pămīntului, i-a suflat īn nări suflare de viaţă, şi omul s'a făcut astfel un suflet viu.

 

Raiul.

 

8.           Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină īn Eden, spre răsărit; şi a pus acolo pe omul pe care-l īntocmise.

 

9.           Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pămīnt tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mīncare, şi pomul vieţii īn mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.

 

10.         Un rīu ieşea din Eden şi uda grădina; şi de acolo se īmpărţea şi se făcea patru braţe.

11.         Numele celui dintīi este Pison; el īnconjoară toată ţara Havila, unde se găseşte aur.

 

12.         Aurul din ţara aceasta este bun; acolo se găseşte şi bedelion şi piatră de onix.

 

13.         Numele rīului al doilea este Ghihon; el īnconjoară toată ţara Cuş.

14.         Numele celui de al treilea este Hidechel  (Adică: Tigru.): el curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea rīu este Eufratul.

 

15.         Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat īn grădina Edenului, ca s'o lucreze şi s'o păzească.

 

16.         Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănīnci după plăcere din orice pom din grădină;

17.         dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănīnci, căci īn ziua īn care vei mīnca din el, vei muri negreşit.“

 

 

Facerea femeii.

 

18.         Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.“

 

19.         Domnul Dumnezeu a făcut din pămīnt toate fiarele cīmpului şi toate păsările cerului; şi le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele.

 

20.         Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor cīmpului; dar, pentru om, nu s'a găsit niciun ajutor, care să i se potrivească.

21.         Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adīnc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a īnchis carnea la locul ei.

 

22.         Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.

 

23.         Şi omul a zis: „Iată īn sfīrşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, (īn evreieşte (işa) vine de la un cuvīnt care īnseamnă bărbat (iş).) pentru că a fost luată din om.“

 

24.         De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.

 

 

Ispitirea femeii.

 

25.         Omul şi nevasta lui erau amīndoi goi, şi nu le era ruşine.

 

 

3

 

1.           Şarpele era mai şiret decīt toate fiarele cīmpului pe care i le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mīncaţi din toţi pomii din grădină?“

 

2.           Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mīncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.“

3.           Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mīncaţi din el, şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.“

 

4.           Atunci şarpele a zis femeii: „Hotărīt, că nu veţi muri:

 

5.           dar Dumnezeu ştie că, īn ziua cīnd veţi mīnca din el, vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscīnd binele şi răul“.

 

6.           Femeia a văzut că pomul era bun de mīncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, şi a mīncat; a dat şi bărbatului ei, care era līngă ea, şi bărbatul a mīncat şi el.

 

 

Păcatul lui Adam.

 

7.           Atunci li s'au deschis ochii la amīndoi; au cunoscut că erau goi,  au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri (Sau: cingători.) din ele.

 

8.           Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină īn răcoarea zilei (Evreieşte: vīntul.): şi omul şi nevasta lui s'au ascuns de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.

 

9.           Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, şi i-a zis: „Unde eşti?“

10.         El a răspuns: „Ţi-am auzit glasul īn grădină; şi mi-a fost frică, pentrucă eram gol, şi m'am  ascuns.“

 

11.         Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mīncat din pomul din care īţi poruncisem să nu mănīnci?“

12.         Omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie līngă mine, ea mi-a dat din pom şi am mīncat.“

 

13.         Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?“ Femeia a răspuns: „Şarpele mea amăgit, şi am mīncat din pom.“

 

14.         Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti īntre toate vitele şi īntre toate fiarele de pe cīmp; īn toate  zilele vieţii tale să te tīrăşti pe pīntece, şi să mănīnci ţărīnă.

 

15.         Vrăjmăşie voi pune īntre tine şi femeie, īntre sămīnţa ta şi sămīnţa ei. Aceasta īţi va zdrobi capul, şi tu īi vei zdrobi călcīiul.“

 

16.         Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi īnsărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţinea după bărbatul tău, iar el va stăpīni peste tine.“

 

17.         Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale, şi ai mīncat din pomul despre care īţi poruncisem: «Să nu mănīnci deloc din el,»  blestemat este acum pămīntul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el īn toate zilele vieţii tale;

 

18.         spini şi pălămidă să-ţi dea, şi să mănīnci iarba de pe cīmp.

 

19.         Īn sudoarea feţei tale să-ţi mănīnci pīinea, pīnă te vei īntoarce īn pămīnt, căci din el ai fost luat; căci ţărīnă eşti, şi īn ţărīnă te vei īntoarce.“

 

20.         Adam a pus nevestei sale numele Eva (Adică: Viaţă.): căci ea a fost mama tuturor celor vii.

21.         Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele, şi i-a īmbrăcat cu ele.

22.         Domnul Dumnezeu a zis: „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscīnd binele şi răul. Să-l īmpiedicăm dar acum ca nu cumva să-şi īntindă mīna, să ia şi din pomul vieţii, să mănīnce din el, şi să trăiască īn veci.“

 

23.         Deaceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pămīntul, din care fusese luat.

 

24.         Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi,

              care să īnvīrtească o sabie īnvăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.

 

 

Cain şi Abel.

 

4

 

1.           Adam s'a īmpreunat cu nevastă-sa Eva; ea a rămas īnsărcinată, şi a născut pe Cain. Şi a zis: „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!“

2.           A mai născut şi pe fratele său Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar.

 

3.           După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mīncare (Sau: o jertfă pentru păcat.) din roadele pămīntului.

 

4.           Abel a adus şi el o jertfă de mīncare din oile īntīi născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui;

 

5.           dar spre Cain şi spre jertfa lui, n'a privit cu plăcere. Cain s'a mīniat foarte tare, şi i s'a posomorīt faţa.

 

6.           Şi Domnul a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai mīniat, şi pentru ce ţi s'a posomorīt faţa?

7.           Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pīndeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpīneşti.“

 

8.           Īnsă Cain a zis fratelui său Abel: „Haidem să ieşim la cīmp.“ Dar pe cīnd erau la cīmp, Cain s'a ridicat īmpotriva fratelui său Abel, şi l-a omorīt.

 

 

Pedeapsa lui Cain.

 

9.           Domnul a zis lui Cain: „Unde este fratele tău Abel?“ El a răspuns: „Nu ştiu. Sīnt eu păzitorul fratelui meu?“

 

10.         Şi Dumnezeu a zis: „Ce ai făcut? Glasul sīngelui fratelui tău strigă din pămīnt la Mine.

 

11.         Acum blestemat eşti tu, izgonit din ogorul acesta, care şi-a deschis gura ca să primească din mīna ta sīngele fratelui tău!

12.         Cīnd vei lucra pămīntul, să nu-ţi mai dea bogăţia lui. Pribeag şi fugar să fii pe pămīnt.“

13.         Cain a zis Domnului: „Pedeapsa mea e prea mare ca s'o pot suferi.

14.         Iată că Tu mă izgoneşti azi de pe faţa pămīntului; eu voi trebui să mă ascund de Faţa Ta, şi să fiu pribeag şi fugar pe pămīnt; şi oricine mă va găsi, mă va omorī.“

 

15.         Domnul i-a zis: „Nicidecum; ci dacă va omorī cineva pe Cain, Cain să fie răzbunat de şapte ori.“ Şi Domnul a hotărīt un semn pentru Cain, ca oricine īl va găsi, să nu-l omoare.

 

16.         Apoi, Cain a ieşit din Faţa Domnului, şi a locuit īn ţara Nod (Adică: Fugă.), la răsărit de Eden.

 

 

Cain şi urmaşii lui.

 

17.         Cain s'a īmpreunat cu nevastă-sa; ea a rămas īnsărcinată şi a născut pe Enoh. El a īnceput apoi să zidească o cetate, şi a pus acestei cetăţi numele fiului său Enoh.

 

18.         Enoh a fost tatăl lui Irad; Irad a fost tatăl lui Mehuiael; Mehuiael a fost tatăl lui Metuşael; şi Metuşael a fost tatăl lui Lameh.

19.         Lameh şi-a luat două neveste: numele uneia era Ada, şi numele celeilalte era Ţila.

20.         Ada a născut pe Iabal: el a fost tatăl celor ce locuiesc īn corturi şi păzesc vitele.

21.         Numele fratelui său era Iubal: el a fost tatăl tuturor celor ce cīntă cu alăuta şi cu cavalul.

 

22.         Ţila, de partea ei, a născut şi ea pe Tubal-Cain, făuritorul tuturor uneltelor de aramă şi de fier. Sora lui Tubal-Cain era Naama.

23.         Lameh a zis nevestelor sale: „Ada şi Ţila, ascultaţi glasul meu! Nevestele lui Lameh, ascultaţi cuvīntul meu!

              Am omorīt un om pentru rana mea,

              Şi un tīnăr pentru vīnătăile mele.

24.         Cain va fi răzbunat de şapte ori,

              Iar Lameh de şaptezeci de ori cīte şapte.“

 

 

Naşterea lui Set.

 

25.         Adam s'a īmpreunat iarăşi cu nevastă-sa; ea a născut un fiu, şi i-a pus numele Set (Adică: Īnlocuit.); „căci“, a zis ea, „Dumnezeu mi-a dat o altă sămīnţă īn locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain.“

 

26.         Lui Set i s'a născut şi lui un fiu, şi i-a pus numele Enos. Atunci au īnceput oamenii să cheme Numele Domnului.

 

 

Urmaşii lui Adam prin Set pīnă la Noe.

 

5

 

1.           Iată cartea neamurilor lui Adam. Īn ziua cīnd a făcut Dumnezeu pe om, l-a făcut după asemănarea lui Dumnezeu.

 

2.           I-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, i-a binecuvīntat, şi le-a dat numele de „om“, īn ziua cīnd au fost făcuţi.

 

3.           La vīrsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui, şi i-a pus numele Set.

 

4.           După naşterea lui Set, Adam a trăit opt sute de ani; şi a născut fii şi fiice.

 

5.           Toate zilele pe care le-a trăit Adam, au fost de nouă sute trei zeci de ani; apoi a murit.

 

6.           La vīrsta de o sută cinci ani, Set a născut pe Enos.

 

7.           După naşterea lui Enos, Set a mai trăit opt sute şapte ani, şi a născut fii şi fiice.

8.           Toate zilele lui Set au fost de nouă sute doisprezece ani; apoi a murit.

9.           La vīrsta de nouăzeci de ani, Enos a născut pe Cainan.

10.         După naşterea lui Cainan, Enos a mai trăit opt sute cincisprezece ani, şi a născut fii şi fiice.

11.         Toate zilele lui Enos au fost de nouă sute cinci ani; apoi a murit.

12.         La vīrsta de şapte zeci de ani, Cainan a născut pe Mahalaleel.

13.         După naşterea lui Mahalaleel, Cainan a mai trăit opt sute patruzeci de ani; şi a născut fii şi fiice.

14.         Toate zilele lui Cainan au fost de nouă sute zece ani; apoi a murit.

15.         La vīrsta de şase zeci şi cinci de ani, Mahalaleel a născut pe Iared.

16.         După naşterea lui Iared, Mahalaleel a mai trăit opt sute treizeci de ani; şi a născut fii şi fiice.

17.         Toate zilele lui Mahalaleel au fost de opt sute nouăzeci şi cinci de ani; apoi a murit.

18.         La vīrsta de o sută şasezeci şi doi de ani, Iared a născut pe Enoh.

 

19.         După naşterea lui Enoh, Iared a mai trăit opt sute de ani; şi a născut fii şi fiice.

20.         Toate zilele lui Iared au fost de nouă sute şase zeci şi doi de ani; apoi a murit.

21.         La vīrsta de şase zeci şi cinci de ani, Enoh a născut pe Metusala.

22.         După naşterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani; şi a născut fii şi fiice.

 

23.         Toate zilele lui Enoh au fost trei sute şase zeci şi cinci de ani.

24.         Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s'a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu.

 

25.         La vīrsta de o sută opt zeci şi şapte de ani, Metusala a născut pe Lameh.

26.         După naşterea lui Lameh, Metusala a mai trăit şapte sute opt zeci şi doi de ani; şi a născut fii şi fiice.

27.         Toate zilele lui Metusala au fost de nouă sute şase zeci şi nouă de ani; apoi a murit.

28.         La vīrsta de o sută optzeci şi doi de ani, Lameh a născut un fiu.

29.         El i-a pus numele Noe (Adică: mīngīiere.), zicīnd: „Acesta ne va mīngīia pentru osteneala şi truda mīinilor noastre, care vin din acest pămīnt, pe care l-a blestemat Domnul.“

 

30.         După naşterea lui Noe, Lameh a mai trăit cinci sute nouă zeci şi cinci de ani; şi a născut fii şi fiice.

31.         Toate zilele lui Lameh au fost de şapte sute şaptezeci şi şapte de ani; apoi a murit.

32.         Noe, la vīrsta de cinci sute de ani, a născut pe Sem, Ham şi Iafet.

 

 

Stricăciunea oamenilor.

 

6

 

1.           Cīnd au īnceput oamenii să se īnmulţească pe faţa pămīntului, şi li s'au născut fete,

 

2.           fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care care şi le-au ales.

 

3.           Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămīnea (Sau: Nu se va lupta, sau nu va stăpīni.) pururea īn om, căci şi omul nu este decīt carne păcătoasă: totuşi (Sau: de aceea.) zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.“

 

4.           Uriaşii erau pe pămīnt īn vremurile acelea, şi chiar şi după ce s'au īmpreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor, şi le-au născut ele copii: aceştia erau vitejii care au fost īn vechime, oameni cu nume.

5.           Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pămīnt, şi că toate īntocmirile gīndurilor din inima lui erau īndreptate īn fiecare zi numai spre rău.

 

6.           I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pămīnt, şi S'a mīhnit īn inima Lui.

 

7.           Şi Domnul a zis: „Am să şterg de pe faţa pămīntului pe omul pe care l-am făcut, de la om pīnă la vite, pīnă la tīrītoare, şi pīnă la păsările cerului; căci Īmi pare rău că i-am făcut.“

 

Noe.

 

8.           Dar Noe a căpătat milă īnaintea Domnului.

 

9.           Iată care sīnt urmaşii lui Noe. Noe era un om neprihănit şi fără pată īntre cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu.

 

10.         Noe a născut trei fii: Sem, Ham şi Iafet.

 

11.         Pămīntul era stricat īnaintea lui Dumnezeu, pămīntul era plin de sīlnicie.

 

12.         Dumnezeu S'a uitat spre pămīnt, şi iată că pămīntul era stricat; căci orice făptură īşi stricase calea pe pămīnt.

 

13.         Atunci Dumnezeu a zis lui Noe: „Sfīrşitul oricărei făpturi este hotărīt īnaintea Mea, fiindcă au umplut pămīntul de slnicie; iată, am să-i nimicesc īmpreună cu pămīntul.

 

14.         Fă-ţi o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s'o īmparţi īn cămăruţe, şi s'o tencuieşti cu smoală pe dinlăuntru şi pe dinafară.

15.         Iată cum s'o faci: corabia să aibă trei sute de coţi īn lungime, cincizeci de coţi īn lăţime şi treizeci de coţi īn īnălţime.

16.         Să faci corăbiei o fereastră (Sau: acoperiş), sus, lată de un cot; uşa s'o pui īn latura corăbiei; şi să faci un rīnd de cămări jos, altul la mijloc şi altul sus.

17.         Şi, iată că Eu am să fac să vină un potop de ape pe pămīnt, ca să nimicească orice făptură de supt cer, care are suflare de viaţă; tot ce este pe pămīnt va pieri.

 

18.         Dar cu tine fac un legămīnt; să intri īn corabie, tu şi fiii tăi, nevastă-ta şi nevestele fiilor tăi īmpreună cu tine.

 

19.         Din tot ce trăieşte, din orice făptură, să iei īn corabie cīte două din fiecare soi, ca să le ţii vii cu tine: să fie o parte bărbătească şi o parte femeiască.

 

20.         Din păsări după soiul lor, din vite după soiul lor, şi din toate tīrītoarele de pe pămīnt după soiul lor, să vină la tine īnlăuntru cīte două din fiecare soi, ca să le ţii cu viaţă.

 

21.         Şi tu, ia-ţi din toate bucatele care se mănīncă, şi fă-ţi merinde din ele, ca să-ţi slujească de hrană ţie şi lor.“

22.         Aşa a şi făcut Noe: a făcut tot ce-i poruncise Dumnezeu.

 

 

Noe intră īn corabie.

 

7

 

1.           Domnul a zis lui Noe: „Intră īn corabie, tu şi toată casa ta; căci te-am văzut fără prihană īnaintea Mea īn neamul acesta de oameni.

 

2.           Ia cu tine cīte şapte perechi din toate dobitoacele curate, cīte o parte bărbătească şi cīte o parte femeiască; o pereche din dobitoacele care nu sīnt curate, cīte o parte bărbătească şi cīte o parte femeiască;

 

3.           şi cīte şapte perechi de asemenea, din păsările cerului, cīte o parte bărbătească şi cīte o parte femeiască, pentru ca să le ţii vie sămīnţa pe toată faţa pămīntului.

4.           Căci după şapte zile, voi face să ploaie pe pămīnt patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; şi voi şterge astfel de pe faţa pămīntului toate făpturile pe care le-am făcut.“

 

5.           Noe a făcut tot ce-i poruncise Domnul.

 

6.           Noe era de şase sute de ani, cīnd a venit potopul pe pămīnt.

7.           Şi Noe a intrat īn corabie cu fiii săi, cu nevastă-sa şi cu nevestele fiilor săi, din pricina apelor potopului.

 

8.           Din dobitoacele curate şi din dobitoacele necurate, din păsări şi din tot ce se tīrăşte pe pămīnt,

9.           au intrat īn corabie la Noe, două cīte două, cīte o parte bărbătească şi cīte o parte femeiască, aşa cum poruncise Dumnezeu lui Noe.

 

Potopul

 

10.         După cele şapte zile, au venit apele potopului pe pămīnt.

11.         Īn anul al şasesutelea al vieţii lui Noe, īn luna a doua, īn ziua a şaptesprezecea a lunii, īn ziua aceea,

              s'au rupt toate izvoarele Adīncului celui mare şi s'au deschis stăvilarele cerurilor.

 

12.         Ploaia a căzut pe pămīnt patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.

 

13.         Īn aceeaşi zi au intrat īn corabie: Noe, Sem, Ham şi Iafet, fiii lui Noe, nevasta lui Noe şi cele trei neveste ale fiilor lui cu ei:

 

14.         ei, şi toate fiarele cīmpului, după soiul lor, toate vitele după soiul lor, toate tīrītoarele care se tīrăsc pe pămīnt după soiul lor, toate păsările după soiul lor, toate păsărelele, tot ce are aripi.

 

15.         Au intrat īn corabie la Noe, două cīte două, din orice făptură care are suflare de viaţă.

 

16.         Cele care au intrat, erau cīte o parte bărbătească şi cīte o parte femeiască, din orice făptură, după cum poruncise Dumnezeu lui Noe. Apoi Domnul a īnchis uşa după el.

 

17.         Potopul a fost patruzeci de zile pe pămīnt. Apele au crescut şi au ridicat corabia, şi ea s'a īnălţat deasupra pămīntului.

 

18.         Apele au ajuns mari şi au crescut foarte mult pe pămīnt, şi corabia plutea pe deasupra apelor.

 

19.         Apele au ajuns din ce īn ce mai mari şi toţi munţii īnalţi, care sīnt supt cerul īntreg, au fost acoperiţi.

 

20.         Cu cincisprezece coţi sau īnălţat apele deasupra munţilor, care au fost acoperiţi.

21.         Şi a pierit orice făptură care se mişca pe pămīnt, atīt păsările cīt şi vitele şi fiarele, tot ce se tīra pe pămīnt, şi toţi oamenii.

 

22.         Tot ce răsufla, tot ce avea suflare de duh de viaţă īn nări, tot ce era pe pămīntul uscat, a murit.

 

23.         Toate făpturile care erau pe faţa pămīntului au fost nimicite, de la om pīnă la vite, pīnă latīrītoare şi pīnă la păsările cerului: au fost nimicite de pe pămīnt. N'a rămas decīt Noe şi ce era cu el īn corabie.

 

24.         Apele au fost mari pe pămīnt o sută cincizeci de zile.

 

 

Sfīrşitul potopului.

 

8

 

1.           Dumnezeu Şi-a adus aminte de Noe, de toate vieţuitoarele şi de toate vitele care erau cu el īn corabie; şi Dumnezeu a făcut să sufle un vīnt pe pămīnt, şi apele s'au potolit.

 

2.           Izvoarele Adīncului şi stăvilarele cerurilor au fost īnchise, şi ploaia din cer a fost oprită.

 

3.           Apele au scăzut de pe faţa pămīntului, scurgīndu-se şi īmpuţinīndu-se, şi, după o sută cincizeci de zile, apele s'au  micşorat.

 

4.           Īn luna a şaptea, īn ziua a şaptesprezecea a lunii, corabia s'a oprit pe munţii Ararat.

5.           Apele au mers scăzīnd pīnă īn luna a zecea. Īn luna a zecea, īn ziua īntīi a lunii, s'au văzut vīrfurile munţilor.

6.           După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra corăbiei pe care o făcuse.

 

7.           A dat drumul unui corb, care a ieşit, ducīndu-se şi īntorcīndu-se, pīnă cīnd au secat apele de pe pămīnt.

8.           A dat drumul şi unui porumbel, ca să vadă dacă scăzuseră apele de pe faţa pămīntului.

9.           Dar porumbelul n'a găsit nici un loc ca să-şi pună piciorul, şi s'a īntors la el īn corabie, căci erau ape pe toată faţa pămīntului. Noe a īntins mīna, l-a luat, şi l-a băgat la el īn corabie.

10.         A mai aşteptat alte şapte zile, şi iarăşi a dat drumul porumbelului din corabie.

11.         Porumbelul s'a īntors la el spre seară; şi iată că īn ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curīnd. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe pămīnt.

12.         A mai aşteptat alte şapte zile; şi a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s'a mai īntors la el.

13.         Īn anul şase sute unu, īn luna īntīi, īn ziua īntīi a lunii, apele secaseră pe pămīnt. Noe a ridicat īnvelitoarea corăbiei: s'a uitat, şi iată că faţa pămīntului se uscase.

14.         Īn luna a doua, īn a douăzeci şi şaptea zi a lunii, pămīntul era uscat de tot.

 

Ieşirea lui Noe din corabie.

 

15.         Atunci Dumnezeu a vorbit lui Noe, şi i-a zis:

16.         „Ieşi din corabie, tu şi nevastă-ta, fiii tăi şi nevestele fiilor tăi cu tine!

 

17.         Scoate afară īmpreună cu tine toate vieţuitoarele de tot felul care sīnt cu tine, atīt păsările cīt şi vitele şi toate tīrītoarele care se tīrăsc pe pămīnt: să mişune pe pămīnt, să crească şi să se īnmulţească pe pămīnt.“

 

18.         Şi Noe a ieşit afară cu fiii săi, cu nevastă-sa şi cu nevestele fiilor săi.

19.         Toate dobitoacele, toate tīrītoarele, toate păsările, tot ce se mişcă pe pămīnt, după soiurile lor, au ieşit din corabie.

20.         Noe a zidit un altar Domnului; a luat din toate dobitoacele curate şi din toate păsările curate, şi a adus arderi de tot pe altar.

 

21.         Domnul a mirosit un miros plăcut; şi Domnul a zis īn inima Lui: „Nu voi mai blestema pămīntul, din pricina omului, pentru că īntocmirile gīndurilor din inima omului sīnt rele din tinereţea lui; şi nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut.

 

22.         Cīt va fi pămīntul, nu va īnceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea!“

 

 

Dumnezeu binecuvintează pe Noe.

 

9

 

1.           Dumnezeu a binecuvīntat pe Noe şi pe fiii săi, şi le-a zis: „Creşteţi, īnmulţiţi-vă, şi umpleţi pămīntul.

 

2.           S'apuce groaza şi frica de voi pe orice dobitoc de pe pămīnt, pe orice pasăre a cerului, pe tot ce se mişcă pe pămīnt şi pe toţi peştii mării: vi le-am dat īn mīinile voastre!

 

3.           Tot ce se mişcă şi are viaţă, să vă slujească de hrană: toate acestea vi le dau, ca şi iarba verde.

 

4.           Numai carne cu viaţa ei, adică sīngele ei, să nu mīncaţi.

 

5.           Căci voi cere īnapoi sīngele vieţilor voastre;  īl voi cere īnapoi de la orice dobitoc; şi voi cere īnapoi viaţa omului din mīna omului, din mīna oricărui om, care este fratele lui.

 

6.           Dacă varsă cineva sīngele omului, şi sīngele lui să fie vărsat de om; căci Dumnezeu a făcut pe om după chipul Lui.

 

7.           Iar voi, creşteţi şi īnmulţiţi-vă; răspīndiţi-vă pe pămīnt, şi īnmulţiţi-vă pe el!“

 

 

Legămīntul lui Dumnezeu cu Noe.

 

8.           Dumnezeu a mai vorbit lui Noe şi fiilor lui care erau cu el, şi a zis:

9.           „Iată, Eu fac un legămīnt cu voi, şi cu sămīnţa voastră, care va veni după voi;

 

10.         cu toate vieţuitoarele, care sīnt cu voi, atīt păsările cīt şi vitele, şi toate fiarele de pe pămīnt care sīnt cu voi; cu toate cele care au ieşit din corabie şi cu orice alte dobitoace de pe pămīnt.

 

11.         Fac un legămīnt cu voi că nici o făptură nu va mai fi nimicită de apele potopului, şi nu va mai veni potop ca să pustiască pămīntul.“

 

12.         Şi Dumnezeu a zis: „Iată semnul legămīntului pe care-l fac īntre Mine şi voi, şi īntre toate vieţuitoarele care sīnt cu voi, pentru toate neamurile de oameni īn veci:

 

13.         curcubeul Meu, pe care l-am aşezat īn nor, el va sluji ca semn al legămīntului dintre Mine şi pămīnt.

 

14.         Cīnd voi strīnge nori deasupra pămīntului, curcubeul se va arăta īn nor;

15.         şi Eu Īmi voi aduce aminte de legămīntul dintre Mine şi voi şi dintre toate vieţuitoarele de orice trup; şi apele nu se vor mai face un potop, ca să nimicească orice făptură.

 

16.         Curcubeul va fi īn nor; şi Eu Mă voi uita la el, ca să-Mi aduc aminte de legămīntul cel vecinic dintre Dumnezeu şi toate vieţuitoarele de orice trup de pe pămīnt“.

 

17.         Şi Dumnezeu a zis lui Noe: „Acesta este semnul legămīntului pe care l-am făcut īntre Mine şi orice făptură de pe pămīnt.“

 

Fiii lui Noe.

 

18.         Fiii lui Noe, care au ieşit din corabie, erau: Sem, Ham şi Iafet: Ham este tatăl lui Canaan.

 

19.         Aceştia au fost cei trei fii ai lui Noe, şi din ei s'au răspīndit oameni peste tot pămīntul.

 

20.         Noe a īnceput să fie lucrător de pămīnt, şi a sădit o vie.

 

21.         A băut vin, s'a īmbătat şi s'a desgolit īn mijlocul cortului său.

 

22.         Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său, şi a spus celor doi fraţi ai lui afară.

23.         Atunci Sem şi Iafet au luat mantaua, au pus-o pe umeri, au mers dea'ndăratelea şi au acoperit goliciunea tatălui lor; fiindcă feţele le erau īntoarse īnapoi, n'au văzut goliciunea tatălui lor.

 

24.         Noe s'a trezit din ameţeala vinului, şi a aflat ce-i făcuse fiul său cel mai tīnăr.

25.         Şi a zis:

              „Blestemat să fie Canaan!

               Să fie robul robilor fraţilor lui!“

 

26.         El a mai zis:

              „Binecuvīntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Sem,

              Şi Canaan să fie robul lui! (Sau: lor.)

 

27.         Dumnezeu să lărgească locurile stăpīnite de Iafet,

              Iafet să locuiască īn corturile lui Sem,

              Şi Canaan să fie robul lor!“

 

28.         Noe a trăit, după potop, trei sute cincizeci de ani.

29.         Toate zilele lui Noe au fost de nouă sute cincizeci de ani; apoi a murit.

 

Urmaşii  lui Iafet.

 

10

 

1.           Iată spiţa neamului fiilor lui Noe: Sem, Ham şi Iafet.

              După potop li s'au născut fii.

 

2.           Fiii lui Iafet au fost: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meşec şi Tiras.

 

3.           Fiii lui Gomer: Aşchenaz, Rifat şi Togarma.

4.           Fiii lui Iavan: Elişa, Tarşiş, Chitim, şi Dodanim.

5.           Dela ei se trag popoarele din ţările neamurilor de pe malul mării, după ţinuturile lor, după limba fiecăruia, după familiile lor, după seminţiile lor.

 

 

Urmaşii lui Ham.

 

6.           Fiii lui Ham au fost: Cuş, Miţraim, Put şi Canaan.-

 

7.           Fiii lui Cuş: Seba, Havila, Sabta, Raema şi Sabteca. Fiii lui Raema: Şeba şi Dedan.

8.           Cuş a născut şi pe Nimrod: el este acela care a īnceput să fie puternic pe pămīnt.

9.           El a fost un viteaz vīnător īnaintea Domnului; iată de ce  se zice: „Ca Nimrod, viteaz vīnător īnaintea Domnului.“

 

10.         El a domnit la īnceput peste Babel, Erec, Acad şi Calne, īn ţara Şinear.

 

11.         Din ţara aceasta a intrat īn Asiria; a zidit Ninive, Rehobot-Ir, Calah

12.         şi Resen īntre Ninive şi Calah; aceasta este cetatea cea mare. -

13.         Miţraim a născut pe Ludimi, Anamimi, Lehabimi, Naftuhimi,

14.         Patrusimi, Casluhimi, (din care au ieşit Filistenii) şi pe Caftorimi.

 

15.         Canaan a născut pe Sidon, īntīiul lui născut, şi pe Het;

16.         şi pe Iebusiţi, pe Amoriţi, pe Ghirgasiţi,

17.         pe Heviţi, pe Archiţi, pe Siniţi,

18.         pe Arvadiţi, pe Ţemariţi, pe Hamatiţi. Īn urmă, familiile Cananiţilor s'au īmprăştiat.

19.         Hotarele Cananiţilor se īntindeau dela Sidon, cum mergi spre Gherar, pīnă la Gaza, şi cum mergi spre Sodoma, Gomora, Adma şi Ţeboim, pīnă la Leşa.

 

20.         Aceştia sīnt fiii lui Ham, după familiile lor, după limbile lor, după ţările lor, după neamurile lor.

 

Urmaşii lui Sem.

 

21.         Şi lui Sem, tatăl tuturor fiilor lui Eber, şi fratele cel mai mare al lui Iafet, i s'au născut fii.

22.         Fiii lui Sem au fost: Elam, Asur, Arpacşad, Lud şi Aram.

 

23.         Fii lui Aram: Uţ, Hul, Gheter şi Maş.

24.         Arpacşad a născut pe Şelah; şi Şelah a născut pe Eber.

 

25.         Lui Eber i s'au născut doi fii: numele unuia era Peleg (Adică: Īmpărţire.), numit aşa pentru că pe vremea lui s'a īmpărţit pămīntul; iar numele fratelui său era Ioctan.

 

26.         Ioctan a născut pe Almodad, pe Şelef, pe Aţarmavet, pe Ierah,

27.         pe Adoram, pe Uzal, pe Dicla,

28.         pe Obal, pe Abimael, pe Seba,

29.         pe Ofir, pe Havila, şi pe Iobab.Toţi aceştia au fost fiii lui Ioctan.

30.         Ei au locuit dela Meşa, cum mergi spre Sefar, pīnă la muntele răsăritului.

31.         Aceştia sīnt fiii lui Sem, după familiile lor, după limbile lor, după ţările lor, după neamurile lor.

32.         Acestea sīnt familiile fiilor lui Noe, după spiţa neamului lor, după neamurile lor. Şi din ei au ieşit neamurile care s'au răspīndit pe pămīnt după potop.

 

 

Turnul Babel.

 

11

 

1.           Tot pămīntul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte.

2.           Pornind ei īnspre răsărit, au dat peste o cīmpie īn ţara Şinear; şi au descălecat acolo.

3.           Şi au zis unul către altul: „Haidem! să facem cărămizi, şi să le ardem bine īn foc.“ Şi cărămida le-a ţinut loc de piatră, iar smoala le-a ţinut loc de var.

4.           Şi au mai zis: „Haidem! să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vīrf să atingă cerul, şi să ne facem un nume, ca să nu fim īmprăştiaţi pe toată faţa pămīntului.“

 

5.           Domnul S'a pogorīt să vadă cetatea şi turnul, pe care-l zideau fiii oamenilor.

 

6.           Şi Domnul a zis: „Iată, ei sīnt un singur popor, şi toţi au aceeaşi limbă; şi iată de ce s'au apucat; acum nimic nu i-ar īmpedeca să facă tot ce şi-au pus īn gīnd.

 

7.           Haidem! să Ne pogorīm şi să le īncurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai īnţeleagă vorba unii altora.“

 

8.           Şi Domnul i-a īmprăştiat de acolo pe toată faţa pămīntului; aşa că au īncetat să zidească cetatea.

 

9.           De aceea cetatea a fost numită Babel (Adică: Īmpărţire.), căci acolo a īncurcat Domnul limba īntregului pămīnt, şi de acolo i-a īmprăştiat Domnul pe toată faţa pămīntului.

 

 

STRĂMOŞII POPORULUI ISRAEL

 

Dela Avraam pīnă la Iosif

 

Genesa 11.10-50.        Isaia 51.1,2.     Evrei 11.13-16,39.40.

 

Urmaşii lui Sem.

 

10.         Iată spiţa neamului lui Sem. La vīrsta de o sută de ani, Sem a născut pe Arpacşad, la doi ani după potop.

 

11.         După naşterea lui Arpacşad, Sem a trăit cincisute de ani; şi a născut fii şi fiice.

12.         La vrīsta de treizeci şi cinci de ani, Arpacşad a născut pe Şelah.

 

13.         După naşterea lui Şelah, Arpacşad a mai trăit patrusute trei ani; şi a născut fii şi fiice.

14.         La vrīsta de treizeci de ani, Şelah a născut pe Eber.

15.         După naşterea lui Eber, Şelah a mai trăit patrusute trei ani; şi a născut fii şi fiice.

16.         La vīrsta de treizeci şi patru de ani, Eber a născut pe Peleg.

 

17.         După naşterea lui Peleg, Eber a mai trăit patrusute treizeci de ani; şi a născut fii şi fiice.

18.         La vīrsta de treizeci de ani, Peleg a născut pe Reu.

19.         După naşterea lui Reu, Peleg a mai trăit douăsute nouă ani; şi a născut fii şi fiice.

20.         La vīrsta de treizeci şi doi de ani, Reu a născut pe Serug.

 

21.         După naşterea lui Serug, Reu a mai trăit douăsute şapte ani; şi a născut fii şi fiice.

22.         La vīrsta de treizeci de ani, Serug a născut pe Nahor.

23.         După naşterea lui Nahor, Serug a mai trăit două sute de ani; şi a născut fii şi fiice.

24.         La vīrsta de douăzeci şi nouă de ani, Nahor a născut pe Terah.

 

25.         După naşterea lui Terah, Nahor a mai trăit o sută nouăsprezece ani; şi a născut fii şi fiice.

26.         La vīrsta de şaptezeci de ani, Terah a născut pe Avram, pe Nahor şi pe Haran.

 

 

Familia lui Terah.

 

27.         Iată spiţa neamului lui Terah. Terah a născut pe Avram, pe Nahor şi pe Haran.- Haran a născut pe Lot.

28.         Şi Haran a murit īn faţa tatălui său Terah, īn ţara īn care se născuse, īn Ur īn Haldea.-

29.         Avram şi Nahor şi-au luat neveste. Numele nevestei lui Avram era Sarai, şi numele nevestei lui Nahor era Milca, fiica lui Haran, tatăl Milcăi şi Iscăi.

 

30.         Sarai era stearpă: n'avea copii deloc.

 

31.         Terah a luat pe fiul său Avram, şi pe Lot, fiul lui Haran, fiul fiului său, şi pe Sarai, noru-sa, nevasta fiului său Avram. Au ieşit īmpreună din Ur din Haldea, ca să meargă īn ţara Canaan. Au venit pīnăla Haran, şi s'au aşezat acolo.

 

32.         Zilele lui Terah au fost de două sute cinci ani; şi Terah a murit īn Haran.

 

Plecarea şi sosirea lui Avram īn ţara Canaan

 

12

 

1.           Domnul zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta, şi din casa tatălui tău, şi vino īn ţara pe care ţi-o voi arăta.

 

2.           Voi face din tine un neam mare, şi te voi binecuvīnta; īţi voi face un nume mare, şi vei fi o binecuvīntare.

 

3.           Voi binecuvīnta pe ceice te vor binecuvīnta, şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pămīntului vor fi binecuvīntate īn tine.

 

4.           Avram a plecat, cum īi spusese Domnul, şi a plecat şi Lot īmpreună cu el. Avram avea şaptezeci şi cinci de ani, cīnd a ieşit din Haran.

5.           Avram a luat pe Sarai, nevastă-sa, şi pe Lot, fiul fratelui său, īmpreună cu toate averile, pe cari le strīnseseră şi cu toate slugile pe cari le cīştigaseră īn Haran. Au plecat īn ţara Canaan, şi au ajuns īn ţara Canaan.

 

6.           Avram a străbătut ţara pīnă la locul numit Sihem, pīnă la stejarul lui More. Cananiţii erau atunci īn ţară.

 

7.           Domnul S'a arătat lui Avram, şi i-a zis: „Toată ţara aceasta o voi da seminţei tale.“ Şi Avram a zidit acolo un altar Domnului, care i Se arătase.

 

8.           De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel, şi şi-a īntins cortul, avīnd Betelul la apus şi Ai la răsărit. A zidit şi acolo un altar Domnului, şi a chemat Numele Domnului.

 

9.           Avram şi-a urmat drumul, īnaintīnd mereu spre meazăzi.

 

 

Avram īn Egipt.

 

10.         A venit īnsă o foamete īn ţară; şi Avram s'a pogorīt īn Egipt, ca să locuiască pentru cītăva vreme acolo; căci era mare foamete īn ţară.

 

11.         Cīnd era aproape să intre īn Egipt, a zis nevestei sale Sarai: „Iată, ştiu că eşti o femeie frumoasă la faţă.

 

12.         Cīnd te vor vedea Egiptenii, vor zice: «Aceasta este nevasta lui!» Şi pe mine mă vor omorī, iar pe tine te vor lăsa cu viaţă.

 

13.         Spune, rogu-te, că eşti sora mea, ca să-mi meargă bine din pricina ta, şi sufletul meu să trăiască datorită ţie.“

 

14.         Cīnd a ajuns Avram īn Egipt, Egiptenii au văzut că nevasta lui era foarte frumoasă.

 

15.         Slujbaşii cei mai de frunte ai lui Faraon au văzut-o şi ei, şi au lăudat-o la Faraon; şi femeia a fost adusă īn casa lui Faraon.

 

16.         Pe Avram l-a primit bine din pricina ei; şi Avram a căpătat oi, boi, măgari, robi şi roabe, măgăriţe şi cămile.

 

17.         Dar Domnul a lovit cu mari urgii pe Faraon şi casa lui, din pricina nevestei lui Avram Sarai.

 

18.         Atunci Faraon a chemat pe Avram, şi i-a zis: „Ce mi-ai făcut? Pentruce nu mi-ai spus că este nevastă-ta?

 

19.         De ce ai zis: «Este sora mea», şi am luat-o astfel de nevastă? Acum, iată-ţi nevasta; ia-o, şi pleacă!“

20.         Şi Faraon a dat poruncă oamenilor lui să-l petreacă pe el, pe nevastă-sa şi tot ce avea.

 

 

Īntoarcerea lui Avram īn Canaan. Despărţirea de Lot.

 

13

 

1.           Avram s'a suit din Egipt īn ţara dela meazăzi, el, nevastă-sa, şi tot ce avea, īmpreună cu Lot.

 

2.           Avram era foarte bogat īn vite, īn argint, şi īn aur.

 

3.           Din ţara dela meazăzi s'a īndreptat şi a mers pīnă la Betel, pīnă la locul unde fusese cortul lui la īnceput, īntre Betel şi Ai,

 

4.           īn locul unde era altarul, pe care-l făcuse mai īnainte. Şi acolo, Avram a chemat Numele Domnului.

 

5.           Lot, care călătorea īmpreună cu Avram, avea şi el oi, boi şi corturi.

6.           Şi ţinutul acela nu-i īncăpea să locuiască īmpreună; căci averile lor erau aşa de mari, īncīt nu puteau să locuiască īmpreună.

 

7.           S'a iscat o ceartă īntre păzitorii vitelor lui Avram şi păzitorii vitelor lui Lot. Cananiţii şi Feresiţii locuiau atunci īn ţară.

 

8.           Avram a zis lui Lot: „Te rog, să nu fie ceartă īntre mine şi tine, şi īntre păzitorii mei şi păzitorii tăi, căci sīntem fraţi.

 

9.           Nu-i oare toată ţara īnaintea ta? Mai bine desparte-te de mine: dacă apuci tu la stīnga, eu voi apuca la dreapta; dacă apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stīnga.“

 

10.         Lot şi-a ridicat ochii, şi a văzut că toată Cīmpia Iordanului era bine udată īn īntregime. Īnainte de a nimici Domnul Sodoma şi Gomora, pīnă la Ţoar, era ca o grădină a Domnului, ca ţara Egiptului.

 

11.         Lot şi-a ales toată Cīmpia Iordanului, şi a mers spre răsărit. Astfel s'au despărţit ei unul de altul.

12.         Avram a locuit īn ţara Canaan, iar Lot a locuit īn cetăţile din Cīmpie, şi şi-a īntins corturile pīnă la Sodoma.

 

13.         Oamenii din Sodoma erau răi, şi afară din cale de păcătoşi īmpotriva Domnului.

 

 

Făgăduinţa dată lui Avram.

 

14.         Domnul a zis lui Avram, după ce s'a despărţit Lot de el: „Ridică-ţi ochii, şi, din locul īn care eşti, priveşte spre mează noapte şi spre mează zi, spre răsărit şi spre apus;

 

15.         căci toată ţara pe care o vezi, ţi-o da ţie şi seminţei tale īn veac.

 

16.         Īţi voi face sămīnţa ca pulberea pămīntului de mare; aşa că, dacă poate număra cineva pulberea pămīntului, şi sămīnţa ta va putea să fie numărată.

 

17.         Scoală-te, străbate ţara īn lung şi īn lat; căci ţie ţi-o voi da“.

18.         Avram şi-a ridicat corturile, şi a venit de a locuit līngă stejarii lui Mamre, cari sīnt līngă Hebron. Şi acolo a zidit un altar Domnului.

 

 

Avram biruieşte pe īmpăraţi.

 

14

 

1.           Pe vremea lui Amrafel, īmpăratul Şinearului, lui Arioc, īmpăratul Elasarului, lui Chedorlaomer, īmpăratul Elamului, şi lui Tideal, īmpăratul Goiimului,

 

2.           s'a īntīmplat că ei au făcut război cu Bera, īmpăratul Sodomei, cu Birşa, īmpăratul Gomorei, cu Şineab, īmpăratul Admei, cu Şemeeber, īmpăratul Ţeboimului şi cu īmpăratul Belei sau Ţoarului.

 

3.           Aceştia din urmă s'au adunat cu toţii īn valea Sidim, adică Marea Sărată.

 

4.           Timp de doisprezece ani fuseseră supuşi lui Chedorlaomer; şi īn anul al treisprezecelea s'au răsculat.

 

5.           Dar, īn anul al patrusprezecelea Chedorlaomer şi īmpăraţii cari erau cu el au pornit, şi au bătut pe Refaimi la Aşterot-Carnaim, pe Zuzimi la Ham, pe Emimi la Şave-Chiriataim,

 

6.           şi pe Horiţi īn muntele lor Seir, pīnă la stejarul Paran, care este līngă pustie.

 

7.           Apoi s'au īntors, au venit la En-Mişpat, sau Cades, şi au bătut pe Amaleciţi pe tot ţinutul lor, ca şi pe Amoriţi, cari locuiau la Haţaţon-Tamar.

 

8.           Atunci au ieşit īmpăratul Sodomei, īmpăratul Gomorei, īmpăratul Admei, īmpăratul Ţeboimului şi īmpăratul Belei sau Ţoarului, şi s'au aşezat īn linie de bătae īmpotriva lor, īn valea Sidim,

9.           şi anume: īmpotriva lui Chedorlaomer, īmpăratul Elamului, īmpotriva lui Tideal, īmpăratul Goiimului, īmpotriva lui Amrafel, īmpăratul Şinearului şi īmpotriva lui Arioc, īmpăratul Elasarului: patru īmpăraţi īmpotriva a cinci.

10.         Valea Sidim era acoperită cu fīntīni de smoală. Īmpăratul Sodomei şi īmpăratul Gomorei au luat-o la fugă, şi au căzut īn ele; ceilalţi au fugit spre munte.

 

11.         Biruitorii au luat toate bogăţiile Sodomei şi Gomorei, şi toate merindele lor, şi au plecat.

 

12.         Au luat şi pe Lot, fiul fratelui lui Avram, care locuia īn Sodoma; au luat şi averile lui, şi au plecat.

 

13.         A venit unul, care scăpase, şi a dat de ştire lui Avram, Evreul; acesta locuia līngă ştejarii lui Mamre, Amoritul, fratele lui Eşcol, şi fratele lui Aner, cari făcuseră legătură de pace cu Avram.

 

14.         Cum a auzit Avram că fratele său fusese luat prins de război, a īnarmat treisute optsprezece din cei mai viteji slujitori ai lui, născuţi īn casa lui, şi a urmărit pe īmpăraţii aceia pīnă la Dan.

 

15.         Şi-a īmpărţit oamenii īn mai multe cete, s'a aruncat asupra lor noaptea, i-a bătut, şi i-a urmărit pīnă la Hoba, care este la stīnga Damascului.

 

16.         A adus īnapoi toate bogăţiile; a luat īnapoi şi pe fratele său Lot, cu averile lui, precum şi pe femei, şi norodul.

 

 

Melhisedec binecuvīntează pe Avram.

 

17.         Dupăce s'a īntors Avram dela īnfrīngerea lui Chedorlaomer şi a īmpăraţilor cari erau īmpreună cu el, īmpăratul Sodomei i-a ieşit īn īntīmpinare īn valea Şave, sau Valea Īmpăratului.

 

18.         Melhisedec, īmpăratul Salemului, a adus pīne şi vin: el era preot al Dumnezeului Celui Prea Īnalt.

 

19.         Melhisedec a binecuvīntat pe Avram, şi a zis: „Binecuvīntat să fie Avram de Dumnezeul Cel Prea Īnalt, Ziditorul cerului şi al pămīntului.

 

20.         Binecuvīntat să fie Dumnezeul Cel Prea Īnalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi īn mīnile tale!“ Şi Avram i-a dat zeciuială din toate.

 

21.         Īmpăratul Sodomei a zis lui Avram: „Dă-mi oamenii, şi ţine bogăţiile pentru tine.“

22.         Avram a răspuns īmpăratului Sodomei: „Ridic mīna spre Domnul, Dumnezeul Cel Prea Īnalt, Ziditorul cerului şi al pămīntului,

 

23.         şi jur că nu voi lua nimic din tot ce este al tău, nici măcar un fir de aţă, nici măcar o curea de īncălţăminte, ca să un zici: «Am īmbogăţit pe Avram.» Nimic pentru mine!

 

24.         afară de ce au mīncat flăcăii, şi partea oamenilor cari au mers cu mine, Aner, Eşcol şi Mamre: ei pot să-şi ia partea lor!“

 

 

Sămīnţa lui Avram.

 

15

 

1.           După aceste īntīmplări, Cuvīntul Domnului a vorbit lui Avram īntr'o vedenie, şi a zis: „Avrame, nu te teme; Eu sīnt scutul tău, şi răsplata ta cea foarte mare.“

 

2.           Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Căci mor fără copii; şi moştenitorul casei mele este Eliezer din Damasc.“

 

3.           Şi Avram a zis: „Iată că nu mi-ai dat sămīnţă, şi slujitorul născut īn casa mea va fi moştenitorul meu.“

 

4.           Atunci Cuvīntul Domnului i-a vorbit astfel: „Nu el va fi moştenitorul tău, ci cel ce va ieşi din tine, acela va fi moştenitorul tău.“

 

5.           Şi, după ce l-a dus afară, i-a zis: „Uită-te spre cer, şi numără stelele, dacă poţi să le numeri.“ Şi i-a zis: „Aşa va fi sămīnţa ta.“

 

6.           Avram a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire.

 

 

Ţara făgăduită semiţei lui Avram.

 

7.           Domnul i-a mai zis: „Eu sīnt Domnul, care te-am scos din Ur din Haldea, ca să-ţi dau īn stăpīnire ţara aceasta.“

 

8.           Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, prin ce voi cunoaşte că o voi stăpīni?“

 

9.           Şi Domnul i-a zis: „Ia o juncană de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel.“

10.         Avram a luat toate dobitoacele acestea, le-a despicat īn două, şi a pus fiecare bucată una īn faţa alteia; dar pasările nu le-a despicat.

 

11.         Păsările răpitoare s'au năpustit peste stīrvuri; dar Avram le-a izgonit.

12.         La apusul soarelui, un somn adīnc a căzut peste Avram; şi iată că l-a apucat o groază şi un mare īntunerec.

 

13.         Şi Domnul a zis lui Avram: „Să ştii hotărīt că sămīnţa ta va fi străină īntr'o ţară, care nu va fi a ei; acolo va fi robită, şi o vor apăsa greu, timp de patru sute de ani.

 

14.         Dar pe neamul căruia īi va fi roabă, īl voi judeca Eu: şi pe urmă va ieşi deacolo cu mari bogăţii.

 

15.         Tu vei merge īn pace la părinţii tăi; vei fi īngropat după o bătrīneţă fericită.

 

16.         Īn al patrulea neam, ea se va īntoarce aici; căci nelegiuirea Amoriţilor nu şi-a atins īncă vīrful.“

 

17.         După ce a asfinţit soarele, s'a făcut un īntunerec adīnc; şi iată că a ieşit un fum ca dintr'un cuptor, şi nişte flăcări au trecut printre dobitoacele despicate.

 

18.         Īn ziua aceea, Domnul a făcut un legămīnt cu Avram, şi i-a zis: „Seminţei tale dau ţara aceasta, dela rīul Egiptului pīnă la rīul cel mare, rīul Eufrat,

 

19.         şi anume; ţara Cheniţilor, a Cheniziţilor, a Cadmoniţilor,

20.         a Hetiţilor, a Fereziţilor, a Refaimiţilor,

21.         a Amoriţilor, a Cananiţilor, a Ghirgasiţilor şi a Iebusiţilor.“

 

Sarai şi Agar.

 

16

 

1.           Sarai, nevasta lui Avram, nu-i născuse deloc copii. Ea avea o roabă egipteancă numită Agar.

 

2.           Şi Sarai a zis lui Avram: „Iată, Domnul m'a făcut stearpă; intră, te rog, la roaba mea; poate că voi avea copii dela ea.“ Avram a ascultat cele spuse de Sarai.

 

3.           Atunci Sarai, nevasta lui Avram, a luat pe Egipteanca Agar, roaba ei, şi a dat-o de nevastă bărbatului său Avram, după ce Avram locuise ca străin zece ani īn ţara Canaan.

 

4.           El a intrat la Agar, şi ea a rămas īnsărcinată. Cīnd s'a văzut ea īnsărcinată, a privit cu dispreţ pe stăpīnă-sa.

 

5.           Şi Sarai a zis lui Avram: „Asupra ta să cadă batjocura aceasta, care mi se face! Eu īnsumi ţi-am dat īn braţe pe roaba mea; şi ea, cīnd a văzut că a rămas īnsărcinată, m'a privit cu dispreţ. Să judece Domnul īntre mine şi tine!“

 

6.           Avram a răspuns Saraiei: „Iată, roaba ta este īn mīna ta; fă-i ce-ţi place!“ Atunci Sarai s'a purtat rău cu ea; şi Agar a fugit de ea.

 

 

Fuga Agarei. - Naşterea lui Ismael.

 

7.           Īngerul Domnului a găsit-o līngă un izvor de apă īn pustie, şi anume līngă izvorul care este pe drumul ce duce la Şur.

 

8.           El a zis: „Agar, roaba Saraiei, de unde vii, şi unde te duci?“ Ea a răspuns: „Fug de stăpīna mea Sarai.“

9.           Īngerul Domnului i-a zis: „Intoarce-te la stăpīnă-ta, şi supune-te supt mīna ei.“

 

10.         Īngerul Domnului i-a zis: „Īţi voi īnmulţi foarte mult sămīnţa, şi ea va fi atīt de multă la număr, că nu va putea fi numărată.“

 

11.         Īngerul Domnului i-a zis: „Iată, acum eşti īnsărcinată, şi vei naşte un fiu, căruia īi vei pune numele Ismael (Ismael: din două cuvinte cari īnseamnă: Dumnezeu aude.); căci Domnul a auzit mīhnirea ta.

 

12.         El va fi ca un măgar sălbatic printre oameni; mīna lui va fi īmpotriva tuturor oamenilor, şi mīna tuturor oamenilor va fi īmpotriva lui; şi va locui īn faţa tuturor fraţilor lui.“

 

13.         Ea a numit Numele Domnului care-i vorbise: „Tu eşti Dumnezeu care mă vede (Evreieşte: El-Roi.)!“ Căci a zis ea: „Cu adevărat, am văzut aici spatele Celuice m'a văzut!“

 

14.         De aceea fīntīna aceea s'a numit „Fīntīna Celui viu care mă vede (Evreieşte: Lahai-Roi.) “; ea este īntre Cades şi Bared.

 

15.         Agar a născut lui Avram un fiu; şi Avram a pus fiului, pe care i l-a născut Agar, numele Ismael.

 

16.         Avram era de optzeci şi şase de ani, cīnd i-a născut Agar pe Ismael.

 

Numele lui Avram schimbat īn Avraam.

 

17

 

1.           Cīnd a fost Avram īn vīrstă de nouăzeci şi nouă ani, Domnul i S'a aratat, şi i-a zis: „Eu sīnt Dumnezeul Cel atotputernic. Umblă īnaintea Mea, şi fii fără prihană.

 

2.           Voi face un legămīnt īntre Mine şi tine, şi te voi īnmulţi nespus de mult“.

 

3.           Avram s'a aruncat cu faţa la pămīnt; şi Dumnezeu i-a vorbit astfel:

 

4.           „Iată legămīntul Meu, pe care-l fac cu tine: vei fi tatăl multor neamuri.

 

5.           Nu te vei mai numi Avram; ci numele tău va fi Avraam (Avraam vine din dou` cuvinte care īnseamnă: tată al unei mulţimi.); căci te fac tatăl multor neamuri.

 

6.           Te voi īnmulţi nespus de mult; voi face din tine neamuri īntregi; şi din tine vor ieşi īmpăraţi.

 

7.           Voi pune legămīntul Meu īntre Mine şi tine şi sămīnţa ta după tine din neam īn neam; acesta va fi un legămīnt vecinic, īn puterea căruia, Eu voi fi Dumnezeul tău şi al seminţei tale după tine.

 

8.           Ţie, şi seminţei tale după tine, īţi voi da ţara īn care locuieşti acum ca străin, şi anume īţi voi da toată ţara Canaanului īn stăpīnire vecinică; şi Eu voi fi Dumnezeul lor. “

 

 

Tăierea īmprejur.

 

9.           Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să păzeşti legămīntul Meu, tu şi sămīnţa ta după tine, din neam īn neam.

10.         Acesta este legămīntul Meu pe care să-l păziţi īntre Mine şi voi, şi sămīnţa ta după tine: tot ce este de parte bărbătească īntre voi să fie tăiat īmprejur.

 

11.         Să vă tăiaţi īmprejur īn carnea prepuţului vostru: şi acesta să fie semnul legămīntului dintre Mine şi voi.

 

12.         La vīrsta de opt zile, orice copil de parte bărbătească dintre voi să fie tăiat īmprejur, neam după neam: fie că este rob născut īn casă, fie că este cumpărat cu bani dela vreun străin, care nu face parte din neamul tău.

 

13.         Va trebui tăiat īmprejur atīt robul născut īn casă cīt şi cel cumpărat cu bani; şi astfel legămīntul Meu să fie īntărit īn carnea voastră ca un legămīnt vecinic.

14.         Un copil de parte bărbătească netăiat īmprejur īn carnea prepuţului lui, să fie nimicit din mijlocul neamului său: a călcat legămīntul Meu.“

 

 

Sarai se numeşte Sara.

 

15.         Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să nu mai chemi Sarai pe nevastă-ta Sarai; ci numele ei să fie Sara.

16.         Eu o voi binecuvīnta, şi īţi voi da un fiu din ea; da, o voi binecuvīnta, şi ea va fi mama unor neamuri īntregi; chiar īmpăraţi de noroade vor ieşi din ea.“

 

17.         Avraam s'a aruncat cu faţa la pămīnt şi a rīs, căci a zis īn inima lui: „Să i se mai nască oare un fiu unui bărbat de o sută de ani? Şi să mai nască oare Sara la nouăzeci de ani?“

 

18.         Şi Avraam a zis lui Dumnezeu: „Să trăiască Ismael īnaintea Ta!“

19.         Dumnezeu a zis: „Cu adevărat, nevastă-ta Sara īţi va naşte un fiu; şi-i vei pune numele Isaac. Eu voi īncheia legămīntul Meu cu el, ca un legămīnt vecinic pentru sămīnţa lui după el.

 

20.         Dar şi cu privire la Ismael te-am ascultat. Iată, īl voi binecuvīnta, īl voi face să crească, şi īl voi īnmulţi nespus de mult; doisprezece voievozi va naşte, şi voi face din el un neam mare.

 

21.         Dar legămīntul meu īl voi īncheia cu Isaac, pe care ţi-l va naşte Sara la anul pe vremea aceasta.“

 

22.         Cīnd a isprăvit de vorbit cu el, Dumnezeu S'a īnălţat dela Avraam.

 

Avraam şi casa lui este tăiat īmprejur.

 

23.         Avraam a luat pe fiul său Ismael, pe toţi ceice se născuseră īn casa lui, şi pe toţi robii cumpăraţi cu bani, adică pe toţi cei de parte bărbătească dintre oamenii din casa lui Avraam, şi le-a tăiat īmprejur carnea prepuţului, chiar īn ziua aceea, după porunca, pe care i-o dăduse Dumnezeu.

24.         Avraam era īn vīrstă de nouăzeci şi nouă de ani, cīnd a fost tăiat īmprejur īn carnea prepuţului său.

25.         Fiul său Ismael era īn vīrstă de treisprezece ani, cīnd a fost tăiat īmprejur īn carnea prepuţului său.

26.         Avraam şi fiul său Ismael au fost tăiaţi īmprejur chiar īn ziua aceea.

27.         Şi toţi oamenii din casa lui: robi născuţi īn casa lui, sau cumpăraţi cu bani dela străini, au fost tăiaţi īmprejur īmpreună cu el.

 

 

Isaac este făgăduit īncă odată.

 

18

 

1.           Domnul i S'a arătat la stejarii lui Mamre, pe cīnd Avraam şedea la uşa cortului, īn timpul zădufului zilei.

 

2.           Avraam a ridicat ochii, şi s'a uitat: şi iată că trei bărbaţi stăteau īn picioare līngă el. Cīnd i-a văzut, a alergat īnaintea lor, dela uşa cortului, şi s'a plecat pīnă la pămīnt.

 

3.           Apoi a zis: „Doamne, dacă am căpătat trecere īn ochii Tăi, nu trece, rogu-Te, pe līngă robul Tău.

4.           Īngăduie să se aducă puţină apă, ca să vi se spele picioarele; şi odihniţi-vă subt copacul acesta.

 

5.           Am să mă duc să iau o bucată de pīne, ca să prindeţi la inimă, şi după aceea vă veţi vedea de drum; căci pentru aceasta treceţi pe līngă robul vostru.“ „Fă cum ai zis“, i-au răspuns ei.

 

6.           Avraam s'a dus repede īn cort la Sara, şi a zis: „Ia repede, trei măsuri de făină albă, frămīntă, şi fă turte.“

7.           Şi Avraam a alergat la vite, a luat un viţel tīnăr şi bun, şi l-a dat unei slugi să-l gătească īn grabă.

8.           Apoi a luat unt şi lapte, īmpreună cu viţelul pe care-l gătise, şi l-a pus īnaintea lor. El īnsuş a stătut līngă ei, sub copac, şi le-a slujit pănă ce au mīncat.

 

9.           Atunci ei i-au zis: „Unde este nevastă-ta Sara?“ „Uite-o īn cort,“ a răspuns el.

 

10.         Unul dintre ei a zis: „La anul pe vremea aceasta, Mă voi īntoarce negreşit la tine; şi iată că Sara, nevastă-ta, va avea un fiu.“ Sara asculta la uşa cortului, care era īnapoia lui.

 

11.         Avraam şi Sara erau bătrīni, īnaintaţi īn vīrstă; şi Sarei nu-i mai venea rīnduiala femeilor.

 

12.         Sara a rīs īn sine, zicīnd: „Acum, cīnd am īmbătrīnit, să mai am pofte? Domnul meu bărbatul de asemenea este bătrīn.“

 

13.         Domnul a zis lui Avraam: „Pentru ce a rīs Sara, zicīnd: «Cu adevărat să mai pot avea copil eu, care sīnt bătrīnă?»

14.         Este oare ceva prea greu pentru Domnul? La anul pe vremea aceasta, Mă voi īntoarce la tine, şi Sara va avea un fiu.“

 

15.         Sara a tăgăduit, şi a zis: „N'am rīs.“ Căci i-a fost frică. Dar El a zis: „Ba da, ai rīs.“

 

Avraam mijloceşte pentru Sodoma.

 

16.         Bărbaţii aceia s'au sculat să plece, şi s-au uitat īnspre Sodoma. Avraam a plecat cu ei, să-i petreacă.

 

17.         Atunci Domnul a zis: „Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac? ...

 

18.         Căci Avraam va ajunge negreşit un neam mare şi puternic, şi īn el vor fi binecuvīntate toate neamurile pămīntului.

 

19.         Căci Eu īl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcīnd ce este drept şi bine, pentruca astfel Domnul să īmplinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit“ ...

 

20.         Şi Domnul a zis: „Strigătul īmpotriva Sodomei şi Gomorei s'a mărit, şi păcatul lor īntr'adevăr este nespus de greu.

 

21.         Deaceea Mă voi pogorī acum să văd dacă īn adevăr au lucrat īn totul după zvonul venit pīnă la Mine; şi dacă nu va fi aşa, voi şti.“

 

22.         Bărbaţii aceia s'au depărtat, şi au plecat spre Sodoma. Dar Avraam stătea tot īnaintea Domnului.

 

23.         Avraam s'a apropiat, şi a zis: „Vei nimici Tu oare şi pe cel bun īmpreună cu cel rău?“

 

24.         Poate că īn mijlocul cetăţii sīnt cincizeci de oameni buni: īi vei nimici oare şi pe ei, şi nu vei ierta locul acela din pricina celor cinci zeci de oameni buni, cari sīnt īn mijlocul ei?

 

25.         Să omori pe cel bun īmpreună cu cel rău, aşa ca cel bun să aibă aceeaşi soartă ca cel rău, departe de Tine aşa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă tot pămīntul nu va face oare dreptate?“

 

26.         Şi Domnul a zis: „Dacă voi găsi īn Sodoma cincizeci de oameni buni īn mijlocul cetăţii, voi ierta tot locul acela din pricina lor.“

 

27.         Avraam a luat din nou cuvīntul, şi a zis: „Iată, am īndrăsnit să vorbesc Domnului, eu care nu sīnt decīt praf şi cenuşă.

 

28.         Poate că din cincizeci de oameni buni vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toată cetatea?“ Şi Domnul a zis: „N'o voi nimici, dacă voi găsi īn ea patruzeci şi cinci de oameni buni.“

29.         Avraam I-a vorbit mai  departe, şi a zis: „Poate că se vor găsi īn ea numai patruzeci de oameni buni.“ Şi Domnul a zis: „N'o voi nimici pentru cei patruzeci.“

30.         Avraam a zis: „Să nu Te mīnii, Doamne, dacă voi mai vorbi. Poate că se vor găsi īn ea numai treizeci de oameni buni.“ Şi Domnul a zis: „N'o voi nimici, dacă voi găsi īn ea treizeci de oameni buni.“

31.         Avraam a zis: „Iată, am īndrăsnit să vorbesc Domnului. Poate că se vor găsi īn ea numai douăzeci de oameni buni.“ Şi Domnul a zis: „N'o voi nimici, pentru cei douăzeci.“

32.         Avraam a zis: „Să nu Te mīnii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi īn ea numai zece oameni buni.“ Şi Domnul a zis: „N'o voi nimici, pentru cei zece oameni buni.“

 

33.         După ce a isprăvit de vorbit lui Avraam, Domnul a plecat. Şi Avraam s'a īntors la locuinţa lui.

 

Cei doi īngeri la Sodoma.

 

19

 

1.           Cei doi īngeri au ajuns la Sodoma seara; şi Lot şedea la poarta Sodomei. Cīnd i-a văzut Lot, s'a sculat, le-a ieşit īnainte, şi s'a plecat pīnă la pămīnt.

 

2.           Apoi a zis: „Domnii mei, intraţi, vă rog, īn casa robului vostru, ca să rămīneţi peste noapte īn ea şi spălaţi-vă picioarele; mīne vă veţi scula de dimineaţă, şi vă veţi vedea de drum.“ „Nu“, au răspuns ei, „ci vom petrece noaptea īn uliţă“.

 

3.           Dar Lot a stăruit de ei pīnă au venit şi au intrat īn casa lui. Le-a pregătit o cină, a pus să coacă azimi şi au mīncat.

 

4.           Dar nu se culcaseră īncă, şi oamenii din cetate, bărbaţii din Sodoma, tineri şi bătrīni, au īnconjurat casa; tot norodul a alergat din toate colţurile.

5.           Au chemat pe Lot, şi i-au zis: „Unde  sīnt oamenii cari au intrat la tine īn noaptea aceasta? Scoate-i afară la noi, ca să ne īmpreunăm cu ei.“

 

6.           Lot a ieşit afară la ei la uşă, a īncuiat uşa după el,

 

7.           şi a zis: „Fraţilor, vă rog, nu faceţi o asemenea răutate!

8.           Iată că am două fete cari nu ştiu de bărbat; am să vi le aduc afară, şi le veţi face ce vă va plăcea. Numai, nu faceţi nimic acestor oameni, fiindcă au venit supt umbra acoperişului casei mele.“

 

9.           Ei au strigat: „Pleacă!“ Şi au zis: „Omul acesta a venit să locuiască aici ca un străin, şi acum vrea să facă pe judecătorul. Ei bine, o să-ţi facem mai rău decīt lor.“ Şi īmpingīnd pe Lot cu sila, s'au apropiat să spargă uşa.

 

10.         Dar bărbaţii aceia au īntins mīna, au tras pe Lot īnlăuntru la ei īn casă, şi au īncuiat uşa.

11.         Iar pe oamenii care erau la uşa casei i-au lovit cu orbire, dela cel mai mic pīnă la cel mai mare, aşa că degeaba se trudeau să găsească uşa.

 

 

Nimicirea Sodomei şi Gomorei.

 

12.         Bărbaţii aceia au zis lui Lot: „Pe cine mai ai aici? Gineri, fii şi fiice, şi tot ce ai īn cetate: scoate-i din locul acesta.

 

13.         Căci avem să nimicim locul acesta, pentru că a ajuns mare plīngere īnaintea Domnului īmpotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimes Domnul, ca să-l nimicim.“

 

14.         Lot a ieşit, şi a vorbit cu ginerii săi, cari luaseră pe fetele lui: „Sculaţi-vă,“ a zis el, „ieşiţi din locul acesta; căci Domnul are să nimicească cetatea.“ Dar ginerii lui credeau că glumeşte.

 

15.         Cīnd s'a crăpat de ziuă, īngerii au stăruit de Lot, zicīnd: „Scoală-te, ia-ţi nevasta şi cele două fete, cari se află aici, ca să nu pieri şi tu īn nelegiuirea cetăţii.“

 

16.         Şi fiindcă Lot zăbovea, bărbaţii aceia l-au apucat de mīnă, pe el, pe nevastă-sa şi pe cele două fete ale lui, căci Domnul voia să-l cruţe; l-au scos, şi l-au lăsat afară din cetate.

 

17.         După ce i-au scos afară, unul din ei a zis: „Scapă-ţi viaţa; să nu te uiţi īnapoi, şi să nu te opreşti īn vreun loc din Cīmpie: scapă la munte, ca să nu pieri.“

 

18.         Lot le-a zis: „O! nu, Doamne!

 

19.         Iată că am căpătat trecere īnaintea Ta, şi ai arătat mare īndurare faţă de mine, păstrīndu-mi viaţa; dar nu pot să fug la munte, īnainte ca să mă atingă prăpădul, şi voi peri.

20.         Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug īn ea, şi este mică. O! de aş putea să fug acolo, ... este aşa de mică ... şi să scap cu viaţa!“

21.         Şi El i-a zis: „Iată că-ţi fac şi hatīrul acesta, şi nu voi nimici cetatea de care vorbeşti.

 

22.         Grăbeşte-te de fugi īn ea, căci nu pot face nimic pīnă nu vei ajunge acolo.“ Pentru aceea s'a pus cetăţii aceleia numele Ţoar (Adică: Mic.).

 

23.         Răsărea soarele pe pămīnt, cīnd a intrat Lot īn Ţoar.

24.         Atunci Domnul a făcut să ploaie peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc dela Domnul din cer.

 

25.         A nimicit cu desăvīrşire cetăţile acelea, toată Cīmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor, şi tot ce creştea pe pămīnt.

 

26.         Nevasta lui Lot s'a uitat īnapoi, şi s'a prefăcut īntr'un stīlp de sare.

 

27.         Avraam s'a sculat a doua zi dis de dimineaţă, şi s'a dus la locul unde stătuse īnaintea Domnului.

 

28.         Şi-a īndreptat privirile spre Sodoma şi Gomora, şi spre toată Cīmpia; şi iată că a văzut ridicīndu-se de pe pămīnt un fum, ca fumul unui cuptor.

 

29.         Cīnd a nimicit Dumnezeu cetăţile Cīmpiei, Şi-a adus aminte de Avraam; şi a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului, prin care a surpat din temelie cetăţile unde īşi aşezase Lot locuinţa.

 

 

Păcatul fetelor lui Lot.

 

30.         Lot a ieşit din Ţoar şi a rămas pe munte, cu cele două fete ale lui, căci s'a temut să rămīnă īn Ţoar. A locuit īntr'o peşteră, cu cele două fete ale lui.

 

31.         Cea mai mare a zis celei mai tinere: „Tatăl nostru este bătrīn; şi nu mai este nici un bărbat īn ţinutul acesta, ca să intre la noi, după obiceiul tuturor ţărilor.

 

32.         Vino, să punem pe tatăl nostru să bea vin, şi să ne culcăm cu el, ca să ne păstrăm sămīnţa prin tatăl nostru.“

 

33.         Au făcut dar pe tatăl lor de a băut vin īn noaptea aceea; şi cea mai mare s'a dus şi s'a culcat cu tatăl ei. El n'a băgat de seamă nici cīnd s'a culcat ea, nici cīnd s'a sculat.

34.         A doua zi, cea mai mare a zis celei mai tinere: „Iată, eu m'am culcat īn noaptea trecută cu tatăl meu; haidem să-i dăm să bea vin şi īn noaptea aceasta, şi du-te de te culcă şi tu cu el, ca să ne păstrăm sămīnţa prin tatăl nostru.“

35.         Au dat tatălui lor de a băut vin şi īn noaptea aceea; apoi cea mai tīnără s'a dus şi s'a culcat cu el. El n'a băgat de seamă nici cīnd s'a culcat ea, nici cīnd s'a sculat.

36.         Cele două fete ale lui Lot au rămas astfel īnsărcinate de tatăl lor.

37.         Cea mai mare a născut un fiu, căruia i-a pus numele Moab; el este tatăl Moabiţilor din ziua de azi.

 

38.         Cea mai tīnără a născut şi ea un fiu, căruia i-a pus numele Ben-Ammi: el este tatăl Amoniţilor din ziua de azi.

 

 

Avraam īn Gherar.

 

20

 

1.           Avraam a plecat de acolo īn ţara de meazăzi, s'a aşezat īntre Cades şi Şur, şi a locuit ca străin īn Gherar.

 

2.           Avraam zicea despre Sara, nevastă-sa: „Este sora-mea!“ S'a temut să spună că este nevastă-sa, ca să nu-l omoare oamenii din cetate din pricina ei. Abimelec, īmpăratul Gherarei, a trimes şi a luat pe Sara.

 

3.           Atunci Dumnezeu S'a arătat noaptea īn vis lui Abimelec, şi i-a zis: „Iată, ai să mori din pricina femeii, pe care ai luat-o, căci este nevasta unui bărbat.“

 

4.           Abimelec, care nu se apropiase de ea, a răspuns: „Doamne, vei omorī Tu oare chiar şi un neam nevinovat?

 

5.           Nu mi-a spus el că este soră-sa? Şi n'a zis ea īnsăş că el este frate-său? Eu am lucrat cu inimă curată şi cu mīni nevinovate.“

 

6.           Dumnezeu i-a zis īn vis: „Ştiu şi Eu că ai lucrat cu inimă curată: deaceea te-am şi ferit să păcătuieşti īmpotriva Mea. Iată de ce n'am īngăduit să te atingi de ea.

 

7.           Acum, dă omului nevasta īnapoi; căci el este prooroc, se va ruga pentru tine, şi vei trăi. Dar, dacă n'o dai īnapoi, să ştii că vei muri negreşit, tu şi tot ce-i al tău.“

 

8.           Abimelec s'a sculat disdedimineaţă, a chemat pe toţi slujitorii săi, şi le-a spus tot ce se īntīmplase. Şi oamenii aceia au fost cuprinşi de o mare spaimă.

9.           Abimelec a chemat şi pe Avraam şi i-a zis: „Ce ne-ai făcut? Şi cu ce am păcătuit eu īmpotriva ta, de ai făcut să vină peste mine şi peste īmpărăţia mea un păcat atīt de mare? Ai făcut faţă de mine lucruri cari nu trebuiau nicidecum făcute.“

 

10.         Şi Abimelec a zis lui Avraam: „Ce ai văzut de ai făcut lucrul acesta?“

11.         Avraam a răspuns: „Īmi ziceam că, fără īndoială, nu-i nici o frică de Dumnezeu īn ţara aceasta, şi că au să mă omoare din pricina nevestei mele.

 

12.         Dealtfel este adevărat că este sora mea, fiica tatălui meu; numai că nu-i fiica mamei mele; şi a ajuns să-mi fie nevastă.

 

13.         Cīnd m'a scos Dumnezeu din casa tatălui meu, am zis Sarei: «Iată hatīrul pe care ai să mi-l faci: īn toate locurile unde vom merge, spune despre mine că sīnt fratele tău.“

 

14.         Abimelec a luat oi şi boi, robi şi roabe, şi le-a dat lui Avraam; şi i-a dat īnapoi şi pe Sara, nevastă-sa.

 

15.         Abimelec a zis: „Iată, ţara mea este īnaintea ta; locuieşte unde-ţi va plăcea.“

 

16.         Şi Sarei i-a zis: „Iată, dau fratelui tău o mie de arginţi; aceasta să-ţi fie o dovadă de cinste, faţă de toţi cei ce sīnt cu tine, aşa că īnaintea tuturor vei fi fără vină.“

 

17.         Avraam s'a rugat lui Dumnezeu, şi Dumnezeu a īnsănătoşat pe Abimelec, pe nevasta şi roabele lui, aşa că au putut să nască.

 

18.         Fiindcă Domnul īncuiase pīntecele tuturor femeilor din casa lui Abimelec, din pricina Sarei, nevasta lui Avraam.

 

 

Naşterea lui Isaac.

 

21

 

1.           Domnul Şi-a adus aminte de cele ce spusese Sarei, şi Domnul a īmplinit faţă de Sara ce făgăduise.

 

2.           Sara a rămas īnsărcinată, şi a născut lui Avraam un fiu la bătrīneţă, la vremea hotărītă, despre care-i vorbise Dumnezeu.

 

3.           Avraam a pus fiului său nou născut, pe care i-l născuse Sara, numele Isaac.

 

4.           Avraam a tăiat īmprejur pe fiul său Isaac, la vīrsta de opt zile, cum īi poruncise Dumnezeu.

 

5.           Avraam era īn vīrstă de o sută de ani, la naşterea fiului său Isaac.

 

6.           Şi Sara a zis: „Dumnezeu m'a făcut de rīs: oricine va auzi, va rīde de mine.“

 

7.           Şi a adăugat: „Cine s'ar fi gīndit să spună lui Avraam că Sara va da ţīţă la copii? Şi totuş i-am născut un fiu la bătrīneţă!“

 

 

Izgonirea Agarei īn pustie.

 

8.           Copilul s'a făcut mare, şi a fost īnţercat. Avraam a făcut un ospăţ mare īn ziua cīnd a fost īnţercat Isaac.

9.           Sara a văzut rīzīnd pe fiul pe care-l născuse lui Avraam Egipteanca Agar.

 

10.         Şi a zis lui Avraam: „Izgoneşte pe roaba aceasta şi pe fiul ei; căci fiul roabei acesteia nu va moşteni īmpreună cu fiul meu, cu Isaac.“

 

11.         Cuvintele acestea n'au plăcut de loc lui Avraam, din pricina fiului său.

 

12.         Dar Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să nu te mīhneşti de cuvintele acestea, din pricina copilului şi din pricina roabei tale: fă Sarei tot ce-ţi cere; căci numai din Isaac va ieşi o sămīnţă, care va purta cu adevărat numele tău.

 

13.         Dar şi pe fiul roabei tale īl voi face un neam, căci este sămīnţa ta.“

 

14.         A doua zi, Avraam s'a sculat de dimineaţă; a luat pīne şi un burduf cu apă, pe care l-a dat Agarei şi i l-a pus pe umăr; i-a dat şi copilul, şi i-a dat drumul. Ea a plecat, şi a rătăcit prin pustia Beer-Şeba.

 

15.         Cīnd s'a isprăvit apa din burduf, a aruncat copilul subt un tufiş,

16.         şi s-a dus de a şezut īn faţa lui la o mică depărtare de el, ca la o aruncătură de arc; căci zicea ea: „Să nu văd moartea copilului!“ A şezut dar īn faţa lui la o parte, a ridicat glasul, şi a īnceput să plīngă.

17.         Dumnezeu a auzit glasul copilului; şi Īngerul lui Dumnezeu a strigat din cer pe Agar, şi i-a zis: „Ce ai tu, Agar? Nu te teme, căci Dumnezeu a auzit glasul copilului īn locul unde este.

 

18.         Scoală-te, ia copilul şi ţine-l de mīnă; căci voi face din el un neam mare.“

 

19.         Şi Dumnezeu i-a deschis ochii, şi ea a văzut un izvor de apă; s'a dus de a umplut burduful cu apă, şi a dat copilului să bea.

 

20.         Dumnezeu a fost cu copilul, care a crescut, a locuit īn pustie, şi a ajuns vīnător cu arcul.

 

21.         A locuit īn pustiul Paran, şi mamă-sa i-a luat o nevastă din ţara Egiptului.

 

 

Legămīntul lui Avraam cu Abimelec.

 

22.         Īn vremea aceea, Abimelec, īnsoţit de Picol, căpetenia oştirii lui, a vorbit astfel lui Avraam: „Dumnezeu este cu tine īn tot ce faci.

 

23.         Jură-mi acum aici, pe Numele lui Dumnezeu, că nu mă vei īnşela nici odată, nici pe mine, nici pe copiii mei, nici pe nepoţii mei, şi că vei avea faţă de mine şi faţă de ţara, īn care locuieşti ca străin, aceeaş bunăvoinţă pe care o am eu faţă de tine.“

 

24.         Avraam a zis: „Jur!“

25.         Dar Avraam a băgat vină lui Abimelec pentru o fīntīnă de apă, pe care puseseră mīna cu sila robii lui Abimelec.

 

26.         Abimelec a răspuns: „Nu ştiu cine a făcut lucrul acesta; nici tu nu mi-ai dat de ştire, şi nici eu nu aflu decīt azi.“

27.         Şi Avraam a luat oi şi boi, pe cari i-a dat lui Abimelec; şi au făcut legămīnt amīndoi.

 

28.         Avraam a pus de o parte şapte mieluşele din turmă.

29.         Şi Abimelec a zis lui Avraam: „Ce sīnt aceste şapte mieluşele, pe cari le-ai pus deoparte?“

 

30.         El a răspuns: „Trebuie să primeşti din mīna mea aceste şapte mieluşele, pentru ca să-mi slujească de mărturie că am săpat fīntīna aceasta.“

 

31.         Iată de ce locul acela se numeşte Beer-Şeba (Adică: Fīntīna jurămīntului.); căci acolo şi-au jurat ei credinţă unul altuia.

 

32.         Astfel au făcut ei legămīnt la Beer Şeba. După aceea, Abimelec s'a sculat īmpreună cu Picol, căpetenia oştirii sale, şi s'au īntors īn ţara Filistenilor.

33.         Avraam a sădit un tamarisc la Beer-Şeba; şi a chemat acolo Numele Domnului, Dumnezeului celui vecinic.

 

34.         Avraam a locuit multă vreme ca străin īn ţara Filistenilor.

 

Jertfirea lui Isaac.

 

22

 

1.           După aceste lucruri, Dumnezeu a pus la īncercare pe Avraam, şi i-a zis: „Avraame!“ „Iată-mă“, a răspuns el.

 

2.           Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te īn ţara Moria, şi adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune.“

 

3.           Avraam s'a sculat dis de dimineaţă, a pus şaua pe măgar, şi a luat cu el două slugi şi pe fiul său Isaac. A tăiat lemne pentru arderea de tot, şi a pornit spre locul, pe care i-l spusese Dumnezeu.

4.           A treia zi, Avraam a ridicat ochii, şi a văzut locul de departe.

5.           Şi Avraam a zis slugilor sale: „Rămīneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul, ne vom duce pīnă colo să ne īnchinăm, şi apoi ne vom īntoarce la voi.“

6.           Avraam a luat lemnele pentru arderea de tot, le-a pus īn spinarea fiului său Isaac, şi a luat īn mīnă focul şi cuţitul. Şi au mers astfel amīndoi īmpreună.

 

7.           Atunci Isaac, vorbind cu tatăl său Avraam, a zis: „Tată!“ „Ce este, fiule?“ i-a răspuns el. Isaac a zis din nou: „Iată focul şi lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot?“

8.           „Fiule“, a răspuns Avraam, „Dumnezeu īnsuş va purta grijă  de mielul pentru arderea de tot.“ Şi au mers amīndoi īmpreună īnainte.

9.           Cīnd au ajuns la locul pe care i-l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar, şi a aşezat lemnele pe el. A legat pe fiul său Isaac, şi l-a pus pe altar, deasupra lemnelor.

 

10.         Apoi Avraam a īntins mīna, şi a luat cuţitul, ca să junghie pe fiul său.

11.         Atunci Īngerul Domnului l-a strigat din ceruri, şi a zis: „Avraame!Avraame!“ „Iată-mă!“ a răspuns el.

12.         Īngerul a zis: „Să nu pui mīna pe băiat, şi să nu-i faci nimic; căci ştiu acum că te temi de Dumnezeu, īntrucīt n'ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.“

 

13.         Avraam a ridicat ochii, şi a văzut īnapoia lui un berbece, īncurcat cu coarnele īntr'un tufiş; şi Avraam s'a dus de a luat berbecele, şi l-a adus ca ardere de tot īn locul fiului său.

14.         Avraam a pus locului aceluia numele:„Domnul va purta de grijă (Evreieşte: Jehova iire.). Deaceea se zice şi azi: „La muntele unde Domnul va purta de grijă.“

15.         Ingerul Domnului a chemat a doua oară din ceruri pe Avraam,

16.         şi a zis: „Pe Mine īnsumi jur, zice Domnul: pentrucă ai făcut lucrul acesta, şi n'ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu,

 

17.         te voi binecuvīnta foarte mult şi-ţi voi īnmulţi foarte mult sămīnţa, şi anume:ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării; şi sămīnţa ta va stăpīni cetăţile vrăjmaşilor ei.

 

18.         Toate neamurile pămīntului vor fi binecuvīntate īn sămīnţa ta, pentrucă ai ascultat de porunca Mea!“

 

19.         Avraam s-a īntors la slugile sale, şi s-au sculat şi au plecat   īmpreună la Beer-Şeba, căci Avraam locuia la Beer-Şeba.

 

 

Spiţa neamului lui Nahor.

 

20.         După aceste lucruri, i s'a spus lui Avraam: „Iată, Milca a născut şi ea copii fratelui tău Nahor,

 

21.         şi anume pe Uţ, īntīiul său născut, pe Buz, fratele său, pe Chemuel, tatăl lui Aram,

 

22.         pe Chesed, pe Hazo, pe Pildaş, pe Iidlaf şi pe Betuel.

23.         Betuel a născut pe Rebeca. Aceştia sīnt cei opt fii, pe cari i-a născut Milca lui Nahor, fratele lui Avraam.

 

24.         Ţiitoarea lui, numită Reuma, a născut şi ea, pe Tebah, Gaham, Tahaş şi Maaca.

 

Moartea şi īngroparea Sarei.

 

23

 

1.           Viaţa Sarei a fost de o sută douăzeci şi şapte de ani: aceştia sīnt anii vieţii Sarei.

2.           Sara a murit la Chiriat-Arba, adică Hebron, īn ţara Canaan; şi Avraam a venit să jălească pe Sara şi s'o plīngă.

 

3.           Avraam s'a sculat apoi dinaintea moartei sale, şi a vorbit astfel fiilor lui Het:

4.           „Eu sīnt străin şi venetic printre voi, daţi-mi un ogor, ca loc de īngropare la voi, ca să-mi īngrop moarta şi s'o ridic dinaintea mea.“

 

5.           Fiii lui Het au răspuns astfel lui Avraam:

6.           „Ascultă-ne, domnule! Tu eşti ca un domnitor al lui Dumnezeu īn mijlocul nostru; īngroapă-ţi moarta īn cel mai bun din mormintele noastre! Niciunul din noi nu te va opri să-ţi īngropi moarta īn mormīntul lui.“

 

7.           Avraam s'a sculat şi s'a aruncat cu faţa la pămīnt īnaintea norodului ţării, adică īnaintea fiilor lui Het.

8.           Şi le-a vorbit astfel: „Dacă găsiţi cu cale să-mi īngrop moarta şi s'o iau dinaintea ochilor mei, ascultaţi-mă, şi rugaţi pentru mine pe Efron, fiul lui Ţohar,

9.           să-mi dea peştera Macpela, care-i a lui, şi care este chiar la marginea ogorului lui; să mi-o dea īn schimbul preţului ei, ca să-mi slujească drept loc pentru īngropare īn mijlocul vostru.“

10.         Efron era şi el acolo īn mijlocul fiilor lui Het. Şi Efron, Hetitul, a răspuns lui Avraam, īn auzul fiilor lui Het şi īn auzul tuturor celor ce treceau pe poarta cetăţii:

 

11.         „Nu, domnul meu, ascultă-mă! Īţi dăruiesc ogorul şi-ţi dăruiesc şi peştera care este īn el. Ţi le dăruiesc īn faţa fiilor norodului meu: şi īngroapă-ţi moarta.“

 

12.         Avraam s'a aruncat cu faţa la pămīnt īnaintea norodului ţării.

13.         Şi a vorbit astfel lui Efron, īn auzul norodului ţării: „Ascultă-mă, te rog! Īţi dau preţul ogorului: primeşte-l dela mine; şi-mi voi īngropa moarta īn el.“

14.         Şi Efron a răspuns astfel lui Avraam:

15.         „Domnul meu, ascultă-mă! O bucată de pămīnt de patru sute de sicli de argint, ce este aceasta īntre mine şi tine? Īngroapă-ţi dar moarta!“

 

16.         Avraam a īnţeles pe Efron. Şi Avraam a cīntărit lui Efron preţul cumpărării despre care vorbise, īn faţa fiilor lui Het: patru sute de sicli de argint, cari mergeau la orice negustor.

 

17.         Ogorul lui Efron din Macpela, care este faţă īn faţă cu Mamre, ogorul şi peştera din el, şi toţi copacii cari se aflau īn ogor şi īn toate hotarele lui dejur īmprejur,

 

18.         au fost īntărite astfel ca moşie a lui Avraam, īn faţa fiilor lui Het şi a tuturor celor ce treceau pe poarta cetăţii.

19.         După aceea, Avraam a īngropat pe Sara, nevastă-sa, īn peştera din ogorul Macpela, care este faţă īn faţă cu Mamre, adică Hebron, īn ţara Canaan.

20.         Ogorul şi peştera din el au fost īntărite astfel lui Avraam ca ogor pentru īnmormīntare, de către fiii lui Het.

 

 

Rebeca cerută īn căsătorie pentru Isaac.

 

24

 

1.           Avraam era bătrīn, īnaintat īn vīrstă; şi Domnul binecuvīntase pe Avraam īn orice lucru.

 

2.           Avraam a zis celui mai bătrīn rob din casa lui, care era īngrijitorul tuturor averilor lui: „Pune-ţi te rog, mīna subt coapsa mea;

 

3.           şi te voi pune să juri, pe Domnul, Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pămīntului, că nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele Cananiţilor, īn mijlocul cărora locuiesc,

 

4.           ci te vei duce īn ţara şi la rudele mele să iei nevastă fiului meu Isaac.“

 

5.           Robul i-a răspuns: „Poate că femeia n'are să vrea să mă urmeze īn ţara aceasta; va trebui să  duc oare pe  fiul tău īn ţara de unde ai ieşit tu?“

6.           Avraam i-a zis: „Să nu care cumva să duci pe fiul meu acolo!

7.           Domnul, Dumnezeul cerului, care m'a scos din casa tatălui meu şi din patria mea, care mi-a vorbit şi mi-a jurat, zicīnd: „Seminţei tale voi da ţara aceasta,“ va trimete pe Īngerul Său īnaintea ta; şi de acolo vei lua o nevastă fiului meu.

 

8.           Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei fi dezlegat de jurămīntul acesta, pe care te pun să-l faci. Cu nici un chip să nu duci īnsă acolo pe fiul meu.“

 

9.           Robul şi-a pus mīna subt coapsa stăpīnului său Avraam, şi i-a jurat că are să păzească aceste lucruri.

10.         Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpīnului său, şi a plecat, avīnd cu el toate lucrurile de preţ ale stăpīnului său. S'a sculat, şi a plecat īn Mesopotamia, īn cetatea lui Nahor.

 

11.         A lăsat cămilele să se odihnească, īn genunchi, afară din cetate, līngă o fīntīnă. Era seara, pe vremea cīnd ies femeile să scoată apă.

 

12.         Şi a zis: „Doamne, Dumnezeul stăpīnului meu Avraam! Te rog, dă-mi izbīndă astăzi, şi īndură-Te de stăpīnul meu Avraam.

 

13.         Iată, stau līngă izvorul acesta de apă, şi fetele oamenilor din cetate vin să scoată apă.

 

14.         Fă ca fata căreia īi voi zice: „Pleacă-ţi vadra, te rog, ca să beau,“ şi care va răspunde: „Bea, şi am să dau de băut şi cămilelor tale,“ să fie aceea, pe care ai rīnduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Şi prin aceasta voi cunoaşte că Te-ai īndurat de stăpīnul meu.“

 

15.         Nu sfīrşise el īncă de vorbit, şi-a ieşit, cu vadra pe umăr, Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam.

 

16.         Fata era foarte frumoasă; era fecioară, şi nici un bărbat n'avusese legături cu ea. Ea s'a pogorīt la izvor, şi-a umplut vadra şi s'a suit iarăş.

 

17.         Robul a alergat īnaintea ei, şi a zis: „Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta.“

18.         „Bea, domnul meu,“ a răspuns ea. Şi s'a grăbit de a plecat vadra pe mīnă, şi i-a dat să bea.

 

19.         După ce i-a dat şi a băut de s'a săturat, a zis: „Am să scot apă şi pentru cămilele tale, pīnă vor bea şi se vor sătura.“

20.         A vărsat īn grabă vadra īn adăpătoare, şi a alergat iarăş la fīntīnă ca să scoată apă; şi a scos pentru toate cămilele lui.

21.         Omul o privea cu mirare şi fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul a făcut să-i izbutească sau nu călătoria.

 

22.         Cīnd s'au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă de aur, de greutatea unei jumătăţi de siclu şi două brăţări, grele de zece sicli de aur.

 

23.         Şi a zis: „A cui fată eşti? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi īn casa tatălui tău, ca să rămīnem peste noapte?“

24.         Ea a răspuns: „Eu sīnt fata lui Betuel, fiul Milcăi şi al lui Nahor.“

 

25.         Şi i-a zis mai departe: „Avem paie şi nutreţ din belşug, şi este şi loc de găzduit peste noapte.“

26.         Atunci omul a plecat capul, şi s'a aruncat cu faţa la pămīnt īnaintea Domnului,

 

27.         zicīnd: „Binecuvīntat să fie Domnul, Dumnezeul stăpīnului meu Avraam, care n'a părăsit īndurarea şi credincioşia Lui faţă de stăpīnul meu! Domnul m'a īndreptat īn casa fraţilor stăpīnului meu.“

 

28.         Fata a alergat şi a istorisit mamei sale acasă cele īntīmplate.

29.         Rebeca avea un frate, numit Laban. Şi Laban a alergat afară la omul acela, la izvor.

 

30.         Văzuse veriga şi brăţările īn mīnile sorei sale, şi auzise pe soru-sa Rebeca spunīnd: „Aşa mi-a vorbit omul acela.“ A venit dar la omul acela, care stătea līngă cămile la izvor,

31.         şi a zis: „Vino, binecuvīntatul Domnului! Pentruce stai afară? Am pregătit casa, şi am pregătit un loc pentru cămile.“

 

32.         Omul a intrat īn casă. Laban a pus să descarce cămilele, a dat paie şi nutreţ cămilelor şi a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia şi ale oamenilor cari erau cu el.

 

33.         Apoi, i-a dat să mănīnce. Dar el a zis: „Nu mănīnc pīnă nu voi spune ce am de spus.“ „Vorbeşte!“ a zis Laban.

 

34.         Atunci el a zis: „Eu sīnt robul lui Avraam.

35.         Domnul a umplut de binecuvīntări pe stăpīnul meu, care a ajuns la mare propăşire. I-a dat oi şi boi, argint şi aur, robi şi roabe, cămile şi măgari.

 

36.         Sara, nevasta stăpīnului meu, a născut, la bătrīneţă, un fiu stăpīnului meu; şi lui i-a dat el tot ce are.

 

37.         Stăpīnul meu m'a pus să jur, şi a zis: „Să nu iei fiului meu o nevastă dintre fetele Cananiţilor, īn ţara  cărora locuiesc;

 

38.         ci să te duci īn casa tatălui meu şi la rudele mele, ca deacolo să iei nevastă fiului meu.“

 

39.         Eu am zis stăpīnului meu: „Poatecă femeia n'are să vrea să mă urmeze.“

 

40.         Şi el mi-a răspuns: „Domnul, īnaintea căruia umblu, va trimete pe Īngerul Său cu tine, şi-ţi va da izbīndă īn călătorie, şi vei lua fiului meu o nevastă din rudele şi din casa tatălui meu.

 

41.         Vei fi deslegat de jurămīntul pe care mi-l faci, dacă te vei duce la rudele mele; şi dacă nu ţi-o vor da, vei fi deslegat de jurămīntul pe care mi-l faci.“

 

42.         Eu am ajuns azi la izvor, şi am zis: „Doamne, Dumnezeul stăpīnului meu Avraam, dacă binevoieşti să-mi dai izbīndă īn călătoria pe care o fac,

 

43.         iată, eu stau la izvorul de apă, şi fata care va ieşi să scoată apă, şi căreia īi voi zice: „Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta,“

 

44.         şi care īmi va răspunde: „Bea tu īnsuţi, şi voi da de băut şi cămilelor tale, “ fata aceea să fie nevasta pe care a rīnduit-o Domnul pentru fiul stăpīnului meu!“

45.         Īnainte de a sfīrşi de vorbit īn inima mea, iată că a ieşit Rebeca, cu vadra pe umăr, s'a coborīt la izvor, şi a scos apă. Eu i-am zis: „Dă-mi să beau, te rog.“

 

46.         Ea s'a grăbit, şi-a plecat vadra deasupra umărului, şi a zis: „Bea, şi voi da de băut şi cămilelor tale.“ Am băut, şi a dat de băut şi cămilelor mele.

47.         Eu am īntrebat-o, şi am zis: „A cui fată eşti?“ Ea a răspuns: „Sīnt fata lui Betuel, fiul lui Nahor şi al Milcăi.“ I-am pus veriga īn nas, şi brăţările la mīni.

 

48.         Apoi am plecat capul, m'am aruncat cu faţa la pămīnt īnaintea Domnului, şi am binecuvīntat pe Domnul, Dumnezeul stăpīnului meu Avraam, că m'a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fata fratelui stăpīnului meu pentru fiul lui.

 

49.         Acum, dacă voiţi să arătaţi bunăvoinţă şi credincioşie faţă de stăpīnul meu, spuneţi-mi; dacă nu, spuneţi-mi iarăş, ca să mă īndrept la dreapta sau la stīnga.“

 

50.         Laban şi Betuel, drept răspuns, au zis: „Dela Domnul vine lucrul acesta; noi nu-ţi mai putem spune nici rău nici bine.

 

51.         Iată, Rebeca este īnaintea ta; ia-o şi du-te, ca să fie nevasta fiului stăpīnului tău, cum a spus Domnul.“

 

52.         Cīnd a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s'a aruncat cu faţa la pămīnt īnaintea Domnului.

 

53.         Şi robul a scos scule de argint, scule de aur, şi īmbrăcăminte, pe cari le-a dat Rebecii; a dat de asemenea daruri bogate fratelui său şi mamei sale.

 

54.         După aceea, au mīncat şi au băut, el şi oamenii cari erau īmpreună cu el şi s'au culcat. Dimineaţa cīnd s'au sculat, robul a zis: „Lăsaţi-mă să mă īntorc la stăpīnul meu.“

 

55.         Fratele şi mama fetei au zis: „Fata să mai rămīnă cītva timp cu noi, măcar vreo zece zile: pe urmă, poate să plece.“

56.         El le-a răspuns: „Nu mă opriţi, fiindcă Domnul mi-a dat izbīndă īn călătoria mea; lăsaţi-mă să plec, şi să mă duc la stăpīnul meu.“

57.         Atunci ei au răspuns: „Să chemăm pe fată, şi s'o īntrebăm.“

58.         Au chemat dar pe Rebeca, şi i-au zis: „Vrei să te duci cu omul acesta?“ „Da, vreau,“ a răspuns ea.

59.         Şi au lăsat pe sora lor Rebeca să plece cu doica ei, cu robul lui Avraam şi cu oamenii lui.

 

60.         Au binecuvīntat pe Rebeca, şi i-au zis: „O, sora noastră, să ajungi mama a mii de zeci de mii, şi sămīnţa ta să stăpīnească cetăţile vrăjmaşilor săi!“

 

61.         Rebeca s'a sculat, īmpreună cu slujnicele ei, au īncălecat pe cămile, şi au urmat pe omul acela. Robul a luat pe Rebeca, şi a plecat.

62.         Isaac se īntorsese dela fīntīna „Lahai-Roi,“ căci locuia īn ţara de meazăzi.

 

63.         Īntr'o seară, cīnd Isaac ieşise să cugete īn taină pe cīmp, a ridicat ochii, şi s'a uitat; şi iată că veneau nişte cămile.

 

64.         Rebeca a ridicat şi ea ochii, a văzut pe Isaac, şi s'a dat jos de pe cămilă.

 

65.         Şi a zis robului: „Cine este omul acesta, care vine īnaintea noastră pe cīmp?“ Robul a răspuns: „Este stăpīnul meu!“ Atunci ea şi-a luat măhrama, şi s'a acoperit.

66.         Robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe cari le făcuse.

67.         Isaac a dus pe Rebeca īn cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, şi el a iubit-o. Astfel a fost mīngīiat Isaac pentru pierderea mamei sale.

 

 

Moartea lui Avraam.

 

25

 

1.           Avraam a mai luat o nevastă, numită Chetura.

2.           Ea i-a născut pe Zimran, pe Iocşan, pe Medan, pe Madian, pe Işbac şi Şuah.

 

3.           Iocşan a născut pe Seba şi pe Dedan. Fiii lui Dedan au fost Aşurimii, Letuşimii şi Leumimii.-

4.           Fiii lui Madian au fost: Efa, Efer, Enoh, Abida şi Eldaa. Toţi aceştia sīnt fiii Cheturei.

5.           Avraam a dat lui Isaac toate averile sale.

 

6.           Dar a dat daruri fiilor ţiitoarelor sale; şi, pe cīnd era īncă īn viaţă, i-a īndepărtat de līngă fiul său Isaac īnspre răsărit, īn ţara Răsăritului.

 

7.           Iată zilele anilor vieţii lui Avraam: el a trăit o sută şaptezeci şi cinci de ani.

8.           Avraam şi-a dat duhul, şi a murit, după o bătrīneţă fericită, īnaintat īn vīrstă şi sătul de zile; şi a fost adăugat la poporul său.

 

9.           Isaac şi Ismael, fiii săi, l-au īngropat īn peştera Macpela, īn ogorul lui Efron, fiul lui Ţohar, Hetitul, care este faţă īn faţă cu Mamre.

 

10.         Acesta este ogorul, pe care-l cumpărase Avraam dela fiii lui Het. Acolo au fost īngropaţi Avraam şi nevastă-sa Sara.

 

11.         După moartea lui Avraam, Dumnezeu a binecuvīntat pe fiul său Isaac. El locuia līngă fīntīna „Lahai-Roi.“

 

 

Urmaşii lui Ismael.

 

12.         Iată spiţa neamului lui Ismael, fiul lui Avraam, pe care-l născuse lui Avraam Egipteanca Agar, roaba Sarei.

 

13.         Iată numele fiilor lui Ismael, după numele lor, după neamurile lor: Nebaiot, īntīiul născut al lui Ismael; Chedar, Adbeel, Mibsam,

 

14.         Mişma, Duma, Masa;

15.         Hadad, Tema, Ietur, Nafiş şi Chedma.

16.         Aceştia sīnt fiii lui Ismael; acestea sīnt numele lor, după satele şi taberele lor. Ei au fost cei doisprezece voievozi, după neamurile lor.

 

17.         Şi iată anii vieţii lui Ismael: o sută treizeci şi şapte de ani. El şi-a dat duhul, şi a murit, şi a fost adăugat la poporul său.

 

18.         Fiii lui au locuit dela Havila pīnă la Şur, care este īn faţa Egiptului, cum mergi spre Asiria. El s'a aşezat īn faţa tuturor fraţilor lui.

 

 

Esau şi Iacov.

 

19.         Iată spiţa neamului lui Isaac, fiul lui Avraam.

              Avraam  a născut pe Isaac.

 

20.         Isaac era īn vīrstă de patruzeci de ani, cīnd a luat de nevastă pe Rebeca, fata lui Betuel, Arameul din Padan-Aram (Adică: Mesopotamia.), şi sora lui Laban, Arameul.

 

21.         Isaac s'a rugat Domnului pentru nevastă-sa, căci era stearpă; şi Domnul l-a ascultat: nevastă-sa Rebeca a rămas īnsărcinată.

 

22.         Copiii se băteau īn pīntecele ei; şi ea a zis: „Dacă-i aşa, pentru ce mai sīnt īnsărcinată?“ S'a dus să īntrebe pe Domnul.

 

23.         Şi Domnul i-a zis:

              „Două neamuri sīnt īn pīntecele tău,

              Şi două noroade se vor despărţi la ieşirea din pīntecele tău.

              Unul din noroadele acestea va fi mai tare decīt celalt.

              Şi cel mai mare va sluji celui mai mic.“

 

24.         S'au īmplinit zilele cīnd avea să nască; şi iată că īn pīntecele ei erau doi gemeni.

25.         Cel dintīi a ieşit roş de tot: ca o manta de păr, şi de aceea i-au pus numele Esau (Adică: Păros.).

 

26.         Apoi a ieşit fratele său, care ţinea cu mīna de călcīi pe Esau; şi deaceea i-au pus numele Iacov (Adică: Celce ţine de călcīi.). Isaac era īn vīrstă de şasezeci de ani, cīnd s'au născut ei.

 

 

Esau īşi vinde dreptul de īntīi născut.

 

27.         Băieţii aceştia s'au făcut mari. Esau a ajuns un vīnător īndemīnatic, un om care īşi petrecea vremea mai mult pe cīmp; dar Iacov era un om liniştit, care stătea acasă īn corturi.

 

28.         Isaac iubea pe Esau, pentrucă mīnca din vīnatul lui; Rebeca īnsă iubea mai mult pe Iacov.

 

29.         Odată, pe cīnd ferbea Iacov o ciorbă, Esau s'a īntors dela cīmp, rupt de oboseală.

30.         Şi Esau a zis lui Iacov: „Dă-mi, te rog, să mănīnc din ciorba aceasta roşiatică, fiindcă sīnt rupt de oboseală.“ Pentru aceea s'a dat lui Esau numele Edom (Adică: Roş.).

31.         Iacov a zis: „Vinde-mi azi dreptul tău de īntīi născut!“

32.         Esau a răspuns: „Iată-mă, sīnt pe moarte; la ce-mi slujeşte dreptul acesta de īntīi născut?“

33.         Şi Iacov a zis: „Jură-mi īntīi.“ Esau i-a jurat, şi astfel şi-a vīndut dreptul de īntīi născut lui Iacov.

 

34.         Atunci Iacov a dat lui Esau pīne şi ciorbă de linte. El a mīncat şi a băut; apoi s'a sculat şi a plecat. Astfel şi-a nesocotit Esau dreptul de īntīi născut.

 

 

Isaac īn ţara Filistenilor.- Legămīntul cu Abimelec.

 

26

 

1.           Īn ţară a venit o foamete, afară de foametea dintīi, care fusese pe vremea lui Avraam. Isaac s'a dus la Abimelec, īmpăratul Filistenilor, la Gherar.

 

2.           Domnul i S'a arătat, şi i-a zis: „Nu te pogorī īn Egipt! Rămīi īn ţara īn care īţi voi spune.

 

3.           Locuieşte ca străin īn ţara aceasta; Eu voi fi cu tine, şi te voi binecuvīnta; căci toate ţinuturile acestea ţi le voi da ţie şi seminţei tale, şi voi ţinea jurămīntul pe care l-am făcut tatălui tău Avraam.“

 

4.           Īţi voi īnmulţi sămīnţa, ca stelele cerului; voi da seminţei tale toate ţinuturile acestea; şi toate neamurile pămīntului vor fi binecuvīntate īn sămīnţa ta, ca răsplată

 

5.           pentrucă Avraam a ascultat de porunca Mea, şi a păzit ce i-am cerut, a păzit poruncile Mele, orīnduirile Mele, şi legile Mele.“

 

6.           Astfel Isaac a rămas la Gherar.

7.           Cīnd īi puneau oamenii locului aceluia īntrebări cu privire la nevasta lui, el zicea: „Este sora mea.“ Căci īi era frică să spună că este nevastă-sa, ca să nu-l omoare oamenii locului aceluia, fiindcă Rebeca era frumoasă la chip.

 

8.           Fiindcă şederea lui acolo se lungise, s'a īntīmplat că Abimelec, īmpăratul Filistenilor, uitīndu-se pe fereastră, a văzut pe Isaac jucīndu-se cu nevastă-sa Rebeca.

9.           Abimelec a trimes să cheme pe Isaac, şi i-a zis: „Nu mai īncape īndoială că e nevastă-ta. Cum ai putut zice:„E soru-mea?“ Isaac i-a răspuns:„Am zis aşa, ca să nu mor din pricina ei.“

10.         Şi Abimelec a zis: „Ce ne-ai făcut? Ce uşor s'ar fi putut ca vreunul din norod să se culce cu nevastă-ta, şi ne-ai fi făcut vinovaţi.“

 

11.         Atunci Abimelec a dat următoarea poruncă īntregului norod: „Cine se va atinge de omul acesta sau de nevasta lui, va fi omorīt.“

 

 

Averea lui Isaac şi certurile.

 

12.         Isaac a făcut sămănături īn ţara aceea, şi a strīns rod īnsutit īn anul acela; căci Domnul l-a binecuvīntat.

 

13.         Astfel omul acesta s'a īmbogăţit, şi a mers īmbogăţindu-se din ce īn ce mai mult, pīnă ce a ajuns foarte bogat.

 

14.         Avea cirezi de vite şi turme de oi, şi un mare număr de robi: de aceea Filistenii īl pismuiau.

 

15.         Toate fīntīnile, pe cari le săpaseră robii tatălui său, pe vremea tatălui său Avraam, Filistenii le-au astupat şi le-au umplut cu ţărīnă.

 

16.         Şi Abimelec a zis lui Isaac: „Pleacă dela noi, căci ai ajuns mult mai puternic decīt noi.“

 

17.         Isaac a plecat de acolo şi a tăbărīt īn valea Gherar, unde s'a aşezat cu locuinţa.

18.         Isaac a săpat din nou fīntīnile de apă, pe cari le săpaseră robii tatălui său Avraam, şi pe cari le astupaseră Filistenii, după moartea lui Avraam; şi le-a pus iarăş aceleaşi nume, pe cari le pusese tatăl său.

 

19.         Robii lui Isaac au mai săpat īn vale, şi au dat acolo peste o fīntīnă cu apă de izvor.

20.         Păstorii din Gherar s'au certat īnsă cu păstorii lui Isaac, zicīnd: „Apa este a noastră.“ Şi a pus fīntīnii numele Esec (Adică: Ceartă.), pentrucă se certaseră cu el.

 

21.         Apoi au săpat o altă fīntīnă, pentru care iar au făcut gīlceavă, de aceea a numit-o Sitna (Adică: Gīlceavă.).

22.         Pe urmă s'a mutat de acolo, şi a săpat o altă fīntīnă, pentru care nu s'au mai certat; şi a numit-o Rehobot (Adică: Lărgime.); „căci“, a zis el, „Domnul ne-a făcut loc larg, ca să ne putem īntinde īn ţară.“

 

23.         De acolo s'a suit la Beer-Şeba.

24.         Domnul i S'a arătat chiar īn noaptea aceea, şi i-a zis: „Eu sīnt Dumnezeul tatălui tău Avraam; nu te teme, căci Eu sīnt cu tine; te voi binecuvīnta, şi īţi voi īnmulţi sămīnţa, din pricina robului Meu Avraam.“

 

25.         Isaac a zidit acolo un altar, a chemat Numele Domnului, şi şi-a īntins cortul acolo. Robii lui Isaac au săpat acolo o fīntīnă.

 

26.         Abimelec a venit din Gherar la el, cu prietenul său Ahuzat, şi cu Picol, căpetenia oştirii lui.

 

27.         Isaac le-a zis: „Pentru ce veniţi la mine, voi cari mă urīţi şi m'aţi izgonit dela voi?“

 

28.         Ei au răspuns: „Vedem lămurit că Domnul este cu tine. De aceea zicem: „Să fie un jurămīnt īntre noi, īntre noi şi tine, şi să facem un legămīnt cu tine!

 

29.         Anume, jură că nu ne vei face nici un rău, după cum nici noi nu ne-am atins de tine, ci ţi-am făcut numai bine, şi te-am lăsat să pleci īn pace. Tu acum eşti binecuvīntat de Domnul.“

 

30.         Isaac le-a dat un ospăţ, şi au mīncat şi au băut.

 

31.         S'au sculat dis de dimineaţă, şi s'au legat unul cu altul printr'un jurămīnt. Isaac i-a lăsat apoi să plece, şi ei l-au părăsit īn pace.

 

32.         In aceeaş zi, nişte robi ai lui Isaac au venit să-i vorbească de fīntīna pe care o săpau, şi i-au zis: „Am dat de apă!“

33.         Şi el a numit-o Şiba (Adică: Jurămīnt.). De aceea s'a pus cetăţii numele Beer-Şeba pīnă īn ziua de azi.

 

 

Īntīia căsătorie a lui Esau.

 

34.         La vīrsta de patruzeci de ani, Esau a luat de neveste pe Iudita, fata Hetitului Beeri, şi pe Basmat, fata Hetitului Elon.

 

35.         Ele au fost o pricină de mare amărăciune pentru Isaac şi Rebeca.

 

 

Binecuvīntarea lui Esau.

 

27

 

1.           Isaac īmbătrīnise, şi ochii īi slăbiseră, aşa că nu mai vedea. Atunci a chemat pe Esau, fiul lui cel mai mare, şi i-a zis: „Fiule!“ „Iată-mă,“ i-a răspuns el.

 

2.           Isaac a zis: „Iacă am īmbătrīnit, şi nu ştiu ziua morţii mele.

 

3.           Acum dar, te rog, ia-ţi armele, tolba şi arcul, du-te la cīmp, şi adu-mi vīnat.

 

4.           Fă-mi o mīncare, cum īmi place mie, şi adu-mi s'o mănīnc, ca să te binecuvinteze sufletul meu īnainte de a muri.“

 

5.           Rebeca a ascultat ce spunea Isaac fiului său Esau. Şi Esau s'a dus la cīmp, ca să prindă vīnatul şi să-l aducă.

6.           Apoi Rebeca a zis fiului său Iacov: „Iată, am auzit pe tatăl tău vorbind astfel fratelui tău Esau:

7.           „Adu-mi vīnat, şi fă-mi o mīncare ca să mănīnc; şi te voi binecuvīnta īnaintea Domnului, īnainte de moartea mea.“

8.           Acum, fiule, ascultă sfatul meu, şi fă ce īţi poruncesc.

 

9.           Du-te de ia-mi din turmă doi iezi buni, ca să fac din ei tatălui tău o mīncare gustoasă cum īi place;

 

10.         tu ai s'o duci tatălui tău s'o mănīnce, ca să te binecuvinteze īnainte de moartea lui.“

 

11.         Iacov a răspuns mamei sale: „Iată, fratele meu Esau este păros, iar eu n'am păr deloc.

 

12.         Poate că tatăl meu mă va pipăi, şi voi trece drept mincinos īnaintea lui, şi, īn loc de binecuvīntare, voi face să vină peste mine blestemul.“

 

13.         Mamă-sa i-a zis: „Blestemul acesta, fiule, să cadă peste mine! Ascultă numai sfatul meu, şi du-te de adu-mi-i.“

 

14.         Iacov s'a dus de i-a luat, şi i-a adus mamei sale, care a făcut o mīncare, cum īi plăcea tatălui său.

 

15.         Īn urmă, Rebeca a luat hainele cele bune ale lui Esau, fiul ei cel mai mare, cari se găseau acasă, şi le-a pus pe Iacov, fiul ei cel mai tīnăr.

 

16.         I-a acoperit cu pielea iezilor mīnile şi gītul, care era fără păr.

17.         Şi a dat īn mīna fiului său Iacov mīncarea gustoasă şi pīnea, pe cari le pregătise.

18.         El a venit la tatăl său, şi a zis: „Tată!“ „Iată-mă“, a zis Isaac. „Cine eşti tu, fiule?“

19.         Iacov a răspuns tatălui său: „Eu sīnt Esau, fiul tău cel mai mare; am făcut ce mi-ai spus. Scoală-te, rogu-te, şezi de mănīncă din vīnatul meu, pentru ca să mă binecuvinteze sufletul tău!“

 

20.         Isaac a zis fiului său: „Cum, l-ai şi găsit, fiule?“ Şi Iacov a răspuns: „Domnul, Dumnezeul tău, mi l-a scos īnainte.“

21.         Isaac a zis lui Iacov: „Apropie-te dar, să te pipăi, fiule, ca să ştiu dacă eşti cu adevărat fiul meu Esau, sau nu.“

 

22.         Iacov s'a apropiat de tatăl său Isaac, care l-a pipăit, şi a zis: „Glasul este glasul lui Iacov, dar mīnile sīnt mīnile lui Esau.“

23.         Nu l-a cunoscut, pentrucă mīnile īi erau păroase, ca mīnile fratelui său Esau; şi l-a binecuvīntat.

 

24.         Isaac a zis: „Tu eşti deci fiul meu Esau?“ Şi Iacov a răspuns: „Eu sīnt.“

25.         Isaac a zis: „Adu-mi să mănīnc din vīnatul fiului meu, ca sufletul meu să te binecuvinteze.“ Iacov i-a adus, şi el a mīncat; i-a adus şi vin, şi a băut.

 

26.         Atunci tatăl său Isaac i-a zis: „Apropie-te dar, şi sărută-mă, fiule.“

27.         Iacov s'a apropiat, şi l-a sărutat. Isaac a simţit mirosul hainelor lui; apoi l-a binecuvīntat, şi a zis:

              „Iată, mirosul fiului meu este ca mirosul unui cīmp, pe care l-a binecuvīntat Domnul.

 

28.         Să-ţi dea Dumnezeu rouă din cer,

              Şi grăsimea pămīntului,

              Grīu şi vin din belşug!

 

29.         Să-ţi fie supuse noroade,

              Şi neamuri să se īnchine īnaintea ta!

              Să fii stăpīnul fraţilor tăi,

              Şi fiii mamei tale să se īnchine īnaintea ta!

              Blestemat să fie oricine te va blestema,

              Şi binecuvīntat să fie oricine te va binecuvīnta.“

 

30.         Isaac sfīrşise de binecuvīntat pe Iacov, şi abea plecase Iacov dela tatăl său Isaac, cīnd fratele său Esau s'a īntors dela vīnătoare.

31.         A făcut şi el o mīncare gustoasă, pe care a adus-o tatălui său. Şi a zis tatălui său: „Tată, scoală-te şi mănīncă din vīnatul fiului tău, pentruca să mă binecuvinteze sufletul tău!“

 

32.         Tatăl său Isaac i-a zis: „Cine eşti tu?“ Şi el a răspuns: „Eu sīnt fiul tău cel mai mare, Esau.“

33.         Isaac s'a spăimīntat foarte tare, şi a zis: „Cine este atunci cel ce a prins vīnat, şi mi l-a adus? Eu am mīncat din toate, īnainte de a veni tu, şi l-am binecuvīntat. Deaceea va rămīnea binecuvīntat.

 

34.         Cīnd a auzit Esau cuvintele tatălui său, a scos mari ţipete, pline de amărăciune, şi a zis tatălui său: „Binecuvintează-mă şi pe mine, tată!“

 

35.         Isaac a zis: „Fratele tău a venit cu vicleşug, şi ţi-a luat binecuvīntarea.“

36.         Esau a zis: „Da, nu degeaba i-au pus numele Iacov; căci m'a īnşelat de două ori. Mi-a luat dreptul de īntīi născut, şi iată-l acum că a venit de mi-a luat şi binecuvīntarea!“ Şi a zis: „N-ai păstrat nici o binecuvīntare pentru mine?“

 

37.         Isaac a răspuns, şi a zis lui Esau: „Iată, l-am făcut  stăpīn peste tine, şi i-am dat ca slujitori pe toţi fraţii lui, l-am īnzestrat cu grīu şi vin din belşug: ce mai pot face oare pentru tine, fiule?“

 

38.         Esau a zis tatălui său: „N'ai decīt această singură binecuvīntare, tată? Binecuvintează-mă şi pe mine, tată!“ Şi Esau a ridicat glasul şi a plīns.

 

39.         Tatăl său Isaac a răspuns, şi i-a zis:

              „Iată! Locuinţa ta  va fi lipsită (Sau: departe.) de grăsimea pămīntului

              Şi de roua cerului, de sus.

 

40.         Vei trăi din sabia ta,

              Şi vei sluji fratelui tău;

              Dar cīnd te vei răscula,

              Vei scutura jugul lui de pe gītul tău!“

 

 

Esau urăşte pe Iacov.

 

41.         Esau a prins ură pe Iacov, din pricina binecuvīntării, cu care-l binecuvīntase tatăl său. Şi Esau zicea īn inima sa: „Zilele de bocet pentru tatăl meu sīnt aproape, şi apoi am să ucid pe fratele meu Iacov.“

 

42.         Şi au spus Rebecii cuvintele lui Esau, fiul ei cel mai mare. Ea a trimes atunci de a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai  tīnăr, şi i-a zis: „Iată, fratele tău Esau vrea să se răsbune pe tine, omorīndu-te.

 

43.         Acum, fiule, ascultă sfatul meu:  scoală-te, fugi la fratele meu Laban īn Haran;

 

44.         şi rămīi la el cītăva vreme, pīnă se va potoli mīnia fratelui tău,

45.         pīnă va trece dela tine urgia fratelui tău, şi va uita ce i-ai făcut. Atunci voi trimete să te cheme. Pentru ce să fiu lipsită de voi amīndoi īntr'o zi?“

46.         Rebeca a zis lui Isaac: „M'am scīrbit de viaţă, din pricina fetelor lui Het. Dacă Iacov va lua o asemenea nevastă, dintre fetele lui Het, dintre fetele ţării acesteia, la ce-mi mai este bună viaţa?“

 

 

Fuga lui Iacov īn Mesopotamia.

 

28

 

1.           Isaac a chemat pe Iacov, l-a binecuvīntat, şi i-a dat porunca aceasta: „Să nu-ţi iei nevastă dintre fetele lui Canaan.

 

2.           Scoală-te, du-te la Padan-Aram, īn casa lui Betuel, tatăl mamei tale, şi ia-ţi de acolo o nevastă, dintre fetele lui Laban, fratele mamei tale.

 

3.           Dumnezeul cel atotputernic (Evreieşte: El-Şadai.) să te binecuvinteze, să te facă să creşti şi să te īnmulţeşti, ca să ajungi o ceată de noroade!

 

4.           Să-ţi dea binecuvīntarea lui Avraam, ţie şi seminţei tale cu tine, ca să stăpīneşti ţara īn care locuieşti ca străin, şi pe care a dat-o lui Avraam.“

 

5.           Şi Isaac a trimes pe Iacov, care s'a dus la Padan-Aram, la Laban, fiul lui Betuel, Arameul, fratele Rebecii, mama lui Iacov şi a lui Esau.

 

Esau mai ia o nevastă.

 

6.           Esau a văzut că Isaac binecuvīntase pe Iacov, şi-l trimesese la Padan-Aram, ca să-şi ia nevastă de acolo, şi că, binecuvīntīndu-l, īi dăduse porunca aceasta: „Să nu-ţi iei nevastă dintre fetele lui Canaan.“

7.           A văzut că Iacov ascultase de tatăl său şi de mama sa, şi plecase la Padan-Aram.

8.           Esau a īnţeles astfel că fetele lui Canaan nu-i plăceau tatălui său Isaac.

 

9.           Şi Esau s'a dus la Ismael. El a mai luat de nevastă, pe līngă nevestele pe cari le avea, pe Mahalat, fata lui Ismael, fiul lui Avraam, şi sora lui Nebaiot.

 

 

Scara cerului.

 

10.         Iacov a plecat din Beer-Şeba, şi şi-a luat drumul spre Haran.

 

11.         A ajuns īntr'un loc unde a rămas peste noapte, căci asfinţise soarele. A luat o piatră de acolo, a pus-o căpătīi, şi s'a culcat īn locul acela.

12.         Şi a visat o scară rezemată de pămīnt, al cărei vīrf ajungea pīnă la cer. Īngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe scara aceea.

 

13.         Şi Domnul stătea deasupra (Sau: līngă el.) ei, şi zicea: „Eu sīnt Domnul, Dumnezeul tatălui tău Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac.“ Pămīntul pe care eşti culcat, ţi-l voi da ţie şi seminţei tale.

 

14.         Sămīnţa ta va fi ca pulberea pămīntului; te vei īntinde la apus şi la răsărit, la mează-noapte şi la mează-zi; şi toate familiile pămīntului vor fi binecuvīntate īn tine şi īn sămīnţa ta.

 

15.         Iată, Eu sīnt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge, şi te voi aduce īnapoi īn ţara aceasta; căci nu te voi părăsi, pīnă nu voi īmplini ce-ţi spun.“

 

16.         Iacov s'a trezit din somn, şi a zis: „Cu adevărat, Domnul este īn locul acesta, şi eu n'am ştiut.“

 

17.         I-a fost frică, şi a zis: „Cīt de īnfricoşat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!“

18.         Şi Iacov s'a sculat dis de dimineaţă, a luat piatra pe care o pusese căpătīi, a pus-o ca stīlp de aducere aminte, şi a turnat untdelemn pe vīrful ei.

 

19.         A dat locului acestuia numele Betel (Adică, tīlmăcit: Casa lui Dumnezeu.); dar mai īnainte cetatea se chema Luz.

 

20.         Iacov a făcut o juruinţă, şi a zis: „Dacă va fi Dumnezeu cu mine şi mă va păzi īn timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pīne să mănīnc şi haine să mă īmbrac,

 

21.         şi dacă mă voi īntoarce īn pace īn casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu;

 

22.         piatra aceasta, pe care am pus-o ca stīlp de aducere aminte, va fi casa lui Dumnezeu, şi Īţi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da.“

 

 

Iacov la Laban.

 

29

 

1.           Iacov a pornit la drum, şi s'a dus īn ţara celor ce locuiesc la Răsărit.

 

2.           S'a uitat īnainte, şi iată că pe cīmp era o fīntīnă; şi līngă ea erau trei turme de oi, cari se odihneau; căci la fīntīna aceasta obicinuiau ciobanii să-şi adape turmele. Şi piatra de pe gura fīntīnii era mare.

3.           Toate turmele se strīngeau acolo; ciobanii prăvăleau piatra de pe gura fīntīnii, adăpau turmele, şi apoi puneau piatra iarăş la loc pe gura fīntīnii.

4.           Iacov a zis păstorilor: „Fraţilor, de unde sīnteţi?“ „ Din Haran,“ au răspuns ei.

5.           El le-a zis: „Cunoaşteţi pe Laban, fiul lui Nahor? “ „Īl cunoaştem, “ i-au răspuns ei.

6.           El le-a zis: „Este sănătos? “ „Sănătos“, au răspuns ei. Şi tocmai atunci venea Rahela, fata lui, cu oile.

 

7.           El a zis: „Iată, soarele este īncă sus, şi-i prea devreme ca să strīngeţi vitele: adăpaţi oile, apoi duceţi-vă şi paşteţi-le iarăş.“

8.           Ei au răspuns: „Nu putem, pīnă nu se vor strīnge toate turmele; atunci se prăvăleşte piatra de pe gura fīntīnii, şi vom adăpa oile.“

9.           Pe cīnd le vorbea el īncă, vine Rahela cu oile tatălui său; căci ea le păzea.

 

10.         Cīnd a văzut Iacov pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, şi turma lui Laban, fratele mamei sale, s'a apropiat, a prăvălit piatra de pe gura fīntīnii, şi a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale.

 

11.         Apoi Iacov a sărutat pe Rahela, şi a īnceput să plīngă tare.

 

12.         Iacov a spus Rahelei că este rudă cu tatăl ei, că este fiul Rebecii. Şi ea a dat fuga de a spus tatălui său.

 

13.         Cum a auzit Laban de Iacov, fiul sorei sale, i-a alergat īnainte, l-a īmbrăţişat, l-a sărutat, şi l-a adus īn casă. Iacov a istorisit lui Laban toate cele īntīmplate.

 

14.         Şi Laban i-a zis: „Cu adevărat, tu eşti os din oasele mele, şi carne din carnea mea!“ Iacov a stat la Laban o lună.

 

 

Lea şi Rahela.

 

15.         Apoi Laban a zis lui Iacov: „Fiindcă eşti rudă cu mine, să-mi slujeşti oare degeaba? Spune-mi ce simbrie vrei?“

16.         Laban īnsă avea două fete: cea mai mare se numea Lea, şi cea mai mică Rahela.

17.         Lea avea ochii slabi; dar Rahela era frumoasă la statură şi mīndră la faţă.

18.         Iacov iubea pe Rahela, şi a zis: „Īţi voi sluji şapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai mică.“

 

19.         Şi Laban a răspuns: „Mai bine să ţi-o dau ţie, decīt s'o dau altuia. Rămīi la mine!“

20.         Astfel Iacov a slujit şapte ani pentru Rahela; şi anii aceştia i s'au părut ca vreo cīteva zile, pentrucă o iubea.

 

21.         Īn urmă Iacov a zis lui Laban: „Dă-mi nevasta, căci mi s-a īmplinit sorocul, ca să intru la ea.“

 

22.         Laban a adunat pe toţi oamenii locului şi a făcut un ospăţ.

 

23.         Seara, a luat pe fiică-sa Lea, şi a adus-o la Iacov, care s-a culcat cu ea.

24.         Şi Laban a dat ca roabă fetei sale Lea pe roaba sa Zilpa.

25.         A doua zi dimineaţă, iată că era Lea. Atunci Iacov a zis lui Laban: „Ce mi-ai făcut? Nu ţi-am slujit oare pentru Rahela? Pentru ce m'ai īnşelat?“

26.         Laban a răspuns: „Īn locul acesta nu-i obicei să se dea cea mai tīnără īnaintea celei mai mari.

27.         Isprăveşte săptămīna cu aceasta, şi-ţi vom da şi pe cealaltă pentru slujba, pe care o vei mai face la mine alţi şapte ani.“

 

28.         Iacov a făcut aşa, şi a isprăvit săptămīna cu Lea; apoi Laban i-a dat de nevastă pe fiică-sa Rahela.

29.         Şi Laban a dat ca roabă fetei sale Rahela, pe roaba sa Bilha.

30.         Iacov a intrat şi la Rahela, pe care o iubea mai mult decīt pe Lea; şi a mai slujit la Laban alţi şapte ani.

 

 

Copiii făcuţi lui Iacov de Lea.

 

31.         Domnul a văzut că Lea nu era iubită; şi a făcut-o să aibă copii, pe cīnd Rahela era stearpă.

 

32.         Lea a rămas īnsărcinată, şi a născut un fiu, căruia i-a pus numele Ruben ( Vedeţi fiu); „căci“, a zis ea, „Domnul a văzut mīhnirea mea, şi acum bărbatul meu are să mă iubească negreşit.“

 

33.         A rămas iarăş īnsărcinată, şi a născut un fiu; şi a zis: „Domnul a auzit că nu eram iubită, şi mi-a dat şi pe acesta.“  De aceea, i-a pus numele Simeon ( Ascultare).

34.         Iar a rămas īnsărcinată, şi a născut un fiu; şi a zis: „De data aceasta, bărbatul meu se va alipi de mine, căci i-am născut trei fii.“ De aceea i-a pus numele Levi ( Alipire).

35.         A rămas iarăş īnsărcinată, şi a născut un fiu; şi a zis: „De data aceasta, voi lăuda pe Domnul.“ Deaceea i-a pus numele Iuda (Lăudat fie Domnul). Şi a īncetat să mai nască.

 

 

Copiii lui Iacov.

 

30

 

1.           Cīnd a văzut Rahela că nu face copii lui Iacov, a pismuit pe soru-sa, şi a zis lui Iacov: „Dă-mi copii, ori mor!“

 

2.           Iacov s'a mīniat pe Rahela, şi a zis: „Sīnt eu oare īn locul lui Dumnezeu, care te-a oprit să ai copii?“

 

3.           Ea a zis: „Iată roaba mea Bilha; culcă-te cu ea, ca să nască pe genunchii mei, şi să am şi eu copii prin ea.“

 

4.           Şi i-a dat de nevastă pe roaba ei Bilha; şi Iacov s'a culcat cu ea.

 

5.           Bilha a rămas īnsărcinată, şi a născut lui Iacov un fiu.

6.           Rahela a zis: „Mi-a făcut Dumnezeu dreptate, şi mi-a auzit glasul, şi mi-a dăruit un fiu.“ De aceea i-a pus numele Dan ( A judecat).

 

7.           Bilha, roaba Rahelii, a rămas iar īnsărcinată, şi a născut lui Iacov un al doilea fiu.

8.           Rahela a zis: „Am luptat cu Dumnezeu īmpotriva sorei mele, şi am biruit.“ Deaceea i-a pus numele Neftali ( Luptele lui Dumnezeu).

 

9.           Cīnd a văzut Lea că nu mai naşte, a luat pe roaba sa Zilpa, şi a dat-o lui Iacov de nevastă.

 

10.         Zilpa, roaba  Leii, a născut lui Iacov un fiu.

11.         „Cu noroc!“ a zis Lea. De aceea i-a pus numele Gad  (Noroc).

12.         Zilpa, roaba Leii, a născut un al doilea fiu lui Iacov.

13.         „Ce fericită sīnt!“ a zis Lea; „căci femeile mă vor numi fericită.» De aceea i-a pus numele Aşer ( Fericit).

 

14.         Ruben a ieşit odată afară, pe vremea seceratului grīului, şi a găsit mandragore pe cīmp. Le-a adus mamei sale Lea. Atunci Rahela a zis Leii: „Dă-mi, te rog, din mandragorele fiului tău.“

 

15.         Ea i-a răspuns: „Nu-ţi ajunge că mi-ai luat  bărbatul, de vrei să iei şi mandragorele fiului meu?“ Şi Rahela a zis: „Ei bine! poate să se culce cu tine īn noaptea aceasta, pentru mandragorele fiului tău.“

 

16.         Seara, pe cīnd se īntorcea Iacov dela cīmp, Lea i-a ieşit īnainte, şi a zis: „La mine ai să vii, căci te-am cumpărat cu mandragorele fiului meu.“ Şi īn noaptea aceea s'a culcat cu ea.

17.         Dumnezeu a ascultat pe Lea, care a rămas īnsărcinată, şi a născut lui Iacov al cincilea fiu.

18.         Lea a zis: „M'a răsplătit Dumnezeu, pentrucă am dat bărbatului meu pe roaba mea.“ De aceea i-a pus numele Isahar (Răsplătire).

19.         Lea a rămas iarăş īnsărcinată, şi a născut un al şaselea fiu lui Iacov.

20.         Lea a zis: „Frumos dar mi-a dat Dumnezeu! De data aceasta, bărbatul meu va locui cu mine, căci i-am născut şase fii.“ Deaceea i-a pus numele Zabulon (Locuinţă).

 

21.         Īn urmă, a născut o fată, căreia i-a pus numele Dina  (Judecată).

22.         Dumnezeu Şi-a adus aminte de Rahela, a ascultat-o, şi a făcut-o să aibă copii.

 

23.         Ea a rămas īnsărcinată, şi a născut un fiu; şi a zis: „Mi-a luat Dumnezeu ocara!“

 

24.         Şi i-a pus numele Iosif (Adaos), zicīnd: „Domnul să-mi mai adauge un fiu!“

 

 

Īmbogăţirea lui Iacov.

 

25.         După ce a născut Rahela pe Iosif, Iacov a zis lui Laban: „Lasă-mă să plec, ca să mă duc acasă, īn ţara mea.

 

26.         Dă-mi nevestele şi copiii, pentru cari ţi-am slujit, şi voi pleca; fiindcă ştii ce slujbă ţi-am făcut.“

 

27.         Laban i-a zis: „Dacă am căpătat trecere īnaintea ta, mai zăboveşte; văd bine că Domnul m'a binecuvīntat din pricina ta;

 

28.         hotărăşte-mi simbria ta, şi ţi-o voi da.“

 

29.         Iacov i-a răspuns: „Ştii cum ţi-am slujit, şi cum ţi-au propăşit vitele cu mine;

 

30.         căci puţinul pe care-l aveai īnainte de venirea mea, a crescut mult, şi Domnul te-a binecuvīntat ori īncotro am mers eu. Acum, cīnd am să muncesc şi pentru casa mea?“

 

31.         Laban a zis: „Ce să-ţi dau?“  Şi Iacov a răspuns: „Să nu-mi dai nimic. Dacă te īnvoieşti cu ce-ţi voi spune, īţi voi paşte turma şi mai departe, şi o voi păzi.

32.         Azi am să trec prin toată turma ta; am să pun deoparte din oi orice miel sein şi pestriţ şi orice miel negru, şi din capre tot ce este pestriţ şi sein. Aceasta să fie simbria mea.

 

33.         Iată cum se va dovedi cinstea mea: deacum īncolo, cīnd ai să vii să-mi vezi simbria, tot ce nu va fi sein şi pestriţ īntre capre şi negru īntre miei, şi se va găsi la mine, să fie socotit ca furat.“

 

34.         Laban a zis: „Bine! fie aşa cum ai zis.“

35.         Īn aceeaş zi, a pus deoparte ţapii bălţaţi şi pestriţi, toate caprele seine şi pestriţe, toate cele ce aveau alb pe ele, şi toţi mieii cari erau negri. Le-a dat īn mīnile fiilor săi.

36.         Apoi a pus o depărtare de trei zile de drum īntre el şi Iacov; şi Iacov păştea celelalte oi ale lui Laban.

37.         Iacov a luat nuiele verzi de plop, de migdal şi de platan; a despoiat de pe ele făşii de coajă, şi a făcut să se vadă albeaţa care era pe nuiele.

 

38.         Apoi a pus nuielele, pe cari le despoiase de coajă īn jgheaburi, īn adăpători, subt ochii oilor cari veneau să bea, ca atunci cīnd vor veni să bea, să zămislească.

39.         Oile zămisleau uitīndu-se la nuiele, şi făceu miei bălţaţi, seini şi pestriţi.

40.         Iacov despărţea mieii aceştia, şi abătea feţele oilor din turma lui Laban către cele seine şi bălţate. Şi-a făcut astfel turme deosebite, pe cari nu le-a īmpreunat cu turma lui Laban.

41.         Oridecīteori se īnferbīntau oile cele mai tari, Iacov punea nuielele īn jghiaburi, subt ochii oilor, ca ele să zămislească uitīndu-se la nuiele.

42.         Cīnd oile erau slabe, nu punea nuielele; aşa că cele slabe erau pentru Laban, iar cele tari pentru Iacov.

43.         Omul acela s'a īmbogăţit astfel din ce īn ce mai mult; a avut multe turme, robi şi roabe, cămile şi măgari.

 

 

Plecarea lui Iacov īn Canaan.

 

31

 

1.           Iacov a auzit vorbele fiilor lui Laban, cari ziceau: „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru, şi cu averea tatălui nostru şi-a agonisit el toată bogăţia aceasta.“

 

2.           Iacov s'a uitat şi la faţa lui Laban; şi iată că ea nu mai era ca īnainte.

 

3.           Atunci Domnul a zis lui Iacov: „Īntoarce-te īn ţara părinţilor tăi şi īn locul tău de naştere; şi Eu voi fi cu tine.“

 

4.           Iacov a trimes de a chemat pe Rahela şi pe Lea, la cīmp la turma lui.

5.           El le-a zis: „După faţa tatălui vostru, văd bine că el nu mai este ca īnainte; dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine.

 

6.           Voi īnşivă ştiţi că am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea.

 

7.           Şi tatăl vostru m'a īnşelat: de zece ori mi-a schimbat simbria; dar Dumnezeu nu i-a īngăduit să mă păgubească.

 

8.           Ci cīnd zicea el: „Mieii pestriţi să fie simbria ta,“ toate oile făceau miei pestriţi. Şi cīnd zicea: „Mieii bălţaţi să fie simbria ta,“ toate oile făceau miei bălţaţi.

 

9.           Dumnezeu a luat astfel toată turma tatălui vostru, şi mi-a dat-o mie.

 

10.         Pe vremea cīnd se īnferbīntau oile, eu am ridicat ochii, şi am văzut īn vis că ţapii şi berbecii cari săreau pe capre şi pe oi, erau bălţaţi, pestriţi şi seini.

11.         Şi Īngerul lui Dumnezeu mi-a zis īn vis: „ Iacove!“ „Iată-mă“, am răspuns eu.

 

12.         El a zis: „Ridică ochii, şi priveşte: toţi ţapii şi berbecii, cari sar pe capre şi pe oi, sīnt bălţaţi, pestriţi şi seini; căci am văzut tot ce ţi-a făcut Laban.

 

13.         Eu sīnt Dumnezeul din Betel, unde ai uns un stīlp de aducere aminte, unde Mi-ai făcut o juruinţă. Acum, scoală-te, ieşi din ţara aceasta, şi īntoarce-te īn ţara ta de naştere.“

 

14.         Rahela şi Lea au răspuns, şi i-au zis: „Mai avem noi oare parte şi moştenire īn casa tatălui nostru?

 

15.         Nu sīntem noi oare privite de el ca nişte străine, fiindcă ne-a vīndut, şi ne-a mīncat şi banii?

 

16.         Toată bogăţia, pe care a luat-o Dumnezeu dela tatăl nostru, este a noastră, şi a copiilor noştri. Fă acum tot ce ţi-a spus Dumnezeu.“

17.         Iacov s'a sculat, şi a pus pe copiii şi nevestele sale călări pe cămile.

18.         Şi-a luat toată turma şi toate averile pe cari le avea: turma, pe care o agonisise īn Padan-Aram; şi a plecat la tatăl său Isaac, īn ţara Canaan.

19.         Pe cīnd Laban se dusese să-şi tundă oile, Rahela a furat idolii tatălui său;

 

20.         şi Iacov a īnşelat pe Laban, Arameul, căci nu l-a īnştiinţat de fuga sa.

21.         A fugit astfel cu tot ce avea; s'a sculat, a trecut Rīul ( Eufrat), şi s-a īndreptat spre muntele Galaad.

 

 

Urmărirea lui Iacov de către Laban.

 

22.         A treia zi, au dat de veste lui Laban că Iacov a fugit.

23.         Laban a luat cu el pe fraţii săi, l-a urmărit cale de şapte zile, şi l-a ajuns la muntele Galaad.

 

24.         Dar Dumnezeu S-a arătat noaptea īn vis lui Laban, Arameul, şi i-a zis: „Fereşte-te să spui o vorbă rea lui Iacov!“

 

25.         Laban a ajuns dar pe Iacov. Iacov īşi īntinsese cortul pe munte; Laban şi-a īntins şi el cortul cu fraţii lui, pe muntele Galaad.

26.         Atunci Laban a zis lui Iacov: „Ce-ai făcut? Pentruce m'ai īnşelat, şi mi-ai luat fetele ca pe nişte roabe luate cu sabia?

 

27.         Pentruce ai fugit pe ascuns, m'ai īnşelat, şi nu mi-ai dat de ştire? Te-aş fi lăsat să pleci īn mijlocul veseliei şi al cīntecelor, īn sunet de timpane şi alăută.

28.         Nu mi-ai īngăduit nici măcar să-mi sărut nepoţii şi fetele! Ca un nebun ai lucrat.

 

29.         Mīna mea este destul de tare ca să vă fac rău; dar Dumnezeul tatălui vostru mi-a zis īn noaptea trecută: „Fereşte-te să spui o vorbă rea lui Iacov!“

 

30.         Dar acum, odată ce ai plecat, pentrucă te topeşti de dor după casa tatălui tău, de ce mi-ai furat dumnezeii mei?“

 

31.         Drept răspuns, Iacov a zis lui Laban: „Am fugit, fiindcă mi-era frică, gīndindu-mă că poate īmi vei lua īnapoi fetele tale.

32.         Dar să piară acela la care īţi vei găsi dumnezeii tăi! Īn faţa fraţilor noştri, cercetează şi vezi ce-i la mine din ale tale, şi ia-ţi-l. “ Iacov nu ştia că Rahela īi furase.

 

33.         Laban a intrat īn cortul lui Iacov, īn cortul Leii, īn cortul celor două roabe, şi n'a găsit nimic. A ieşit din cortul Leii, şi a intrat īn cortul Rahelii.

34.         Rahela luase idolii, īi pusese subt samarul cămilei, şi şezuse deasupra. Laban a scotocit tot cortul, dar n'a găsit nimic.

35.         Ea a zis tatălui său: „Domnul meu, să nu te superi dacă nu mă pot scula īnaintea ta; căci mi-a venit rīnduiala femeilor.“ A căutat peste tot, dar n'a găsit idolii.

 

36.         Iacov s'a mīniat, şi a certat pe Laban. A luat din nou cuvīntul, şi i-a zis: „Care este nelegiuirea mea şi care este păcatul meu, de mă urmăreşti cu atīta īnverşunare?

37.         Mi-ai scormonit toate lucrurile, şi ce ai găsit din lucrurile din casa ta? Scoate-le aici īnaintea fraţilor mei şi fraţilor tăi, ca să judece ei īntre noi amīndoi!

38.         Iată, am stat la tine două zeci de ani; oile şi caprele nu ţi s'au stărpit, şi n'am mīncat berbeci din turma ta.

39.         Nu ţi-am adus acasă vite sfăşiate de fiare: eu īnsumi te-am despăgubit pentru ele; īmi cereai īnapoi ce mi se fura ziua, sau ce mi se fura noaptea.

 

40.         Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig, şi-mi fugea somnul de pe ochi.

41.         Iată, douăzeci de ani am stat īn casa ta, ţi-am slujit patrusprezece ani pentru cele două fete ale tale, şi şase ani pentru turma ta, şi de zece ori mi-ai schimbat simbria.

 

42.         Dacă n'aş fi avut cu mine pe Dumnezeul tatălui meu, pe Dumnezeul lui Avraam, pe Acela de care se teme Isaac, mi-ai fi dat drumul acum cu mīinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferinţa mea şi osteneala mīinilor mele, şi ieri noapte a rostit judecata.“

 

43.         Drept răspuns, Laban a zis lui Iacov: „Fiicele acestea sīnt fiicele mele, copiii aceştia sīnt copiii mei, turma aceasta este turma mea, şi tot ce vezi este al meu. Şi ce pot face eu azi pentru fiicele mele, sau pentru copiii lor, pe cari i-au născut?

44.         Vino, să facem amīndoi un legămīnt, şi legămīntul acesta să slujească de mărturie īntre mine şi tine!“

 

45.         Iacov a luat o piatră, şi a pus-o ca stīlp de aducere aminte.

 

46.         Iacov a zis fraţilor săi: „Strīngeţi pietre.“ Ei au strīns petre, şi au făcut o movilă; şi au mīncat acolo pe movilă.

47.         Laban a numit-o Iegar-Sahaduta ( Movila mărturiei), şi Iacov a numit-o Galed  (Movila mărturiei).

48.         Laban a zis: „Movila aceasta să slujească azi de mărturie īntre mine şi tine!“ Deaceea i-au pus numele Galed.

 

49.         Se mai numeşte şi Miţpa (Veghiere), pentrucă Laban a zis: „Domnul să vegheze asupra mea şi asupra ta, cīnd ne vom pierde din vedere unul pe altul.

 

50.         Dacă vei asupri pe fetele mele, şi dacă vei mai lua şi alte neveste afară de fetele mele, ia bine seama că nu un om va fi cu noi, ci Dumnezeu va fi martor īntre mine şi tine.“

51.         Laban a zis lui Iacov: „Iată movila aceasta, şi iată stīlpul acesta, pe care l-am ridicat īntre mine şi tine.

52.         Movila aceasta să fie martoră şi stīlpul acesta să fie martor că nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta, şi nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta şi peste stīlpul acesta, ca să ne facem rău.

53.         Dumnezeul lui Avraam şi al lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor să judece īntre noi.“ Iacov a jurat pe Acela de care se temea Isaac.

 

54.         Iacov a adus o jertfă pe munte, şi a poftit pe fraţii lui să mănīnce; ei au mīncat, şi au rămas toată noaptea pe munte.

55.         Laban s'a sculat disdedimineaţă, şi-a sărutat nepoţii şi fetele, şi i-a binecuvīntat. Apoi a plecat şi s'a īntors la locuinţa lui.

 

 

Frica lui Iacov.

 

32

 

1.           Iacov şi-a văzut de drum; şi l-au īntīlnit īngerii lui Dumnezeu.

 

2.           Cīnd i-a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!“ De aceea a pus locului aceluia numele Mahanaim ( Tabără īndoită).

 

3.           Iacov a trimes īnainte nişte soli la fratele său Esau, īn ţara Seir, īn ţinutul lui Edom.

 

4.           El le-a dat porunca următoare: „Iată ce să spuneţi domnului meu Esau: „Aşa  vorbeşte robul tău Iacov: „Am locuit la Laban, şi am rămas la el pīnă acum;

 

5.           am boi, măgari, oi, robi şi roabe, şi trimet să dea de ştire lucrul acesta domnului meu, ca să capăt trecere īnaintea ta.“

 

6.           Solii s'au īntors īnapoi la Iacov, şi au zis: „Ne-am dus la fratele tău Esau; şi el vine īnaintea ta, cu patru sute de oameni.“

 

7.           Iacov s'a spăimīntat foarte mult, şi l-a apucat groaza. A īmpărţit īn două tabere oamenii pe cari-i avea cu el, oile, boii şi cămilele,

 

8.           şi a zis: „Dacă vine Esau īmpotriva uneia din tabere şi o bate, tabăra care va rămīnea, va putea să scape.“

 

Rugăciunea lui Iacov.

 

9.           Iacov a zis: „Dumnezeul tatălui meu Avraam, Dumnezeul tatălui meu Isaac! Tu Doamne, care mi-ai zis: „Īntoarce-te īn ţara ta şi īn locul tău de naştere, şi voi īngriji ca să-ţi meargă bine!

 

10.         Eu sīnt prea mic pentru toate īndurările şi pentru toată credincioşia, pe care ai arătat-o faţă de robul Tău; căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul meu, şi iată că acum fac două tabere.

 

11.         Izbăveşte-mă, Te rog, din mīna  fratelui meu, din mīna lui Esau! Căci mă tem de el, ca să nu vină şi să mă lovească, pe mine, pe mame şi pe copii.

 

12.         Şi Tu ai zis: „Eu voi īngriji ca să-ţi meargă bine, şi-ţi voi face sămīnţa ca nisipul mării, care, de mult ce este, nu se poate număra.“

 

 

Iacov caută să īmblīnzească pe Esau.

 

13.         Iacov a petrecut noaptea īn locul acela. A luat din ce mai avea cu el, şi a pus de-o parte, ca dar pentru fratele său Esau:

 

14.         două sute de capre şi douăzeci de ţapi, două sute de oi şi două zeci de berbeci,

15.         treizeci de cămile alăptătoare cu mīnjii lor, patruzeci de vaci şi zece tauri, douăzeci de măgăriţe şi zece măgăruşi.

16.         Le-a dat robilor săi, turmă cu turmă deosebit, şi a poruncit robilor săi: „Treceţi īnaintea mea, şi lăsaţi o depărtare īntre fiecare turmă.“

17.         A dat celui dintīi porunca următoare: „Cīnd te va īntīlni fratele meu Esau, şi te va īntreba:„Al cui eşti? Unde te duci? Şi a cui este turma aceasta dinaintea ta?“

18.         să răspunzi: „A robului tău Iacov; ea este un dar, trimes domnului meu Esau; şi el īnsuş vine īn urma noastră.“

19.         A dat aceeaş poruncă celui de al doilea, celui de al treilea, şi tuturor celor ce mīnau turmele: „Aşa să vorbiţi domnului meu Esau, cīnd īl veţi īntīlni.

20.         Să spuneţi: „Iată, robul tău Iacov vine şi el după noi.“ Căci īşi zicea el: „Īl voi potoli cu darul acesta, care merge īnaintea mea; īn urmă īl voi vedea faţă īn faţă, şi poate că mă va primi cu bunăvoinţă.“

 

21.         Astfel darul a trecut īnainte, iar el a rămas īn tabără īn noaptea aceea.

22.         Tot īn noaptea aceea s'a sculat, a luat pe cele două neveste ale lui, pe cele două roabe, şi pe cei unsprezece copii ai lui, şi a trecut vadul Iabocului.

 

23.         I-a luat, i-a trecut pīrīul, şi a trecut tot ce avea.

 

Lupta lui Iacov: Israel.

 

24.         Iacov īnsă a rămas singur. Atunci un om s'a luptat cu el pīnă īn revărsatul zorilor.

 

25.         Văzīnd că nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la īncheietura coapsei, aşa că i s'a scrīntit īncheietura coapsei lui Iacov, pe cīnd se lupta cu el.

 

26.         Omul acela a zis: „Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile.“ Dar Iacov a răspuns: „Nu Te voi lăsa să pleci pīnă nu mă vei binecuvīnta.“

 

27.         Omul acela i-a zis: „Cum īţi este numele?“ „Iacov,“ a răspuns el.

28.         Apoi a zis: „Numele tău nu va mai  fi Iacov, ci te vei chema Israel (Celce luptă cu Dumnezeu); căci ai luptat cu Dumnezeu şi cu oameni, şi ai fost biruitor.“

 

29.         Iacov l-a īntrebat: „Spune-mi, Te rog, numele Tău.“ El a răspuns: „Pentru ce Īmi ceri numele?“ Şi l-a binecuvīntat acolo.

 

30.         Iacov a pus locului aceluia numele Peniel (Faţa lui Dumnezeu); „căci“, a zis el, „am văzut pe Dumnezeu faţă īn faţă, şi totuş am scăpat cu viaţă.“

 

31.         Răsărea soarele cīnd a trecut pe līngă Peniel. Īnsă Iacov şchiopăta din coapsă.

32.         Iată de ce, pīnă īn ziua de azi, Israeliţii nu mănīncă vīna de la īncheietura coapsei; căci Dumnezeu a lovit pe Iacov la īncheietura coapsei īn vīnă.

 

Īmpăcarea lui Iacov cu Esau.

 

33

 

1.           Iacov a ridicat ochii, şi s'a uitat; şi iată că Esau venea cu patru sute de oameni. Atunci a īmpărţit copiii īntre Lea, Rahela, şi cele două roabe.

 

2.           A pus īn frunte roabele cu copiii lor, apoi pe Lea cu copiii ei, şi la urmă pe Rahela cu Iosif.

3.           El īnsuş a trecut īnaintea lor; şi s'a aruncat cu faţa la pămīnt de şapte ori, pīnă ce s'a apropiat de tot de fratele său.

 

4.           Esau a alergat īnaintea lui; l-a īmbrăţişat, i s'a aruncat pe grumaz, şi l-a sărutat. Şi au plīns.

 

5.           Esau, ridicīnd ochii, a văzut femeile şi copiii, şi a zis: „Cine sīnt aceia?“ Şi Iacov a răspuns: „Sīnt copiii, pe cari i-a dat Dumnezeu robului tău.“

 

6.           Roabele s'au apropiat, cu copiii lor, şi s'au aruncat cu faţa la pămīnt;

7.           Lea şi copiii ei deasemenea s'au apropiat, şi s'au aruncat cu faţa la pămīnt; īn urmă s'au apropiat Iosif şi Rahela şi s'au aruncat cu faţa la pămīnt.

8.           Esau a zis: „Ce ai de gīnd să faci cu toată tabăra aceea pe care am īntīlnit-o?“ Şi Iacov a răspuns: „Voiesc să capăt trecere cu ea īnaintea domnului meu.“

 

9.           Esau a zis: „Eu am din belşug, păstrează, frate, ce este al tău.“

10.         Şi Iacov a răspuns: „Nu; te rog, dacă am căpătat trecere īnaintea ta, primeşte darul acesta din mīna mea; căci m'am uitat la faţa ta cum se uită cineva la Faţa lui Dumnezeu, şi tu m'ai primit cu bunăvoinţă.

 

11.         Primeşte deci darul meu, care ţi-a fost adus, fiindcă Dumnezeu m'a umplut de bunătăţi, şi am de toate.“ Astfel a stăruit de el, şi Esau a primit.

 

12.         Esau a zis: „Haidem să plecăm şi să pornim la drum; eu voi merge īnaintea ta.“

13.         Iacov i-a răspuns: „Domnul meu vede că copiii sīnt micşori, şi am oi şi vaci fătate; dacă le-am sili la drum o singură zi, toată turma va pieri.

14.         Domnul meu s'o ia īnaintea robului său; şi eu voi veni īncet pe urmă, la pas cu turma, care va merge īnaintea mea, şi la pas cu copiii, pīnă voi ajunge la domnul meu īn Seir.“

 

15.         Esau a zis: „Vreau să las cu tine măcar o parte din oamenii mei.“ Şi Iacov a răspuns: „Pentruce aceasta? Mi-ajunge să capăt trecere īnaintea ta, domnul meu!“

 

16.         Īn aceeaş zi, Esau a luat drumul īnapoi la Seir.

 

Iacov se aşează la Sihem.

 

17.         Iacov a plecat mai departe la Sucot. Şi-a zidit o casă, şi a făcut colibi pentru turme. Deaceea s'a dat locului aceluia numele Sucot (Colibi).

 

18.         La īntoarcerea lui din Padan-Aram, Iacov a ajuns cu bine īn cetatea Sihem, īn ţara Canaan, şi a tăbărīt īnaintea cetăţii.

 

19.         Partea de ogor, pe care īşi īntinsese cortul, a cumpărat-o dela fiii lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o sută de chesita (Chesita, o măsură de bani.).

 

20.         Şi acolo, a ridicat un altar, pe care l-a numit El-Elohe-Israel (Domnul este Dumnezeul lui Israel).

 

 

Dina şi Sihem.

 

34

 

1.           Dina, fata pe care o născuse lui Iacov Lea, a ieşit să vadă pe fetele ţării.

 

2.           Ea a fost zărită de Sihem, fiul Hevitului Hamor, domnitorul ţării. El a pus mīna pe ea, s'a culcat cu ea şi a necinstit-o.

 

3.           S'a lipit  cu toată inima de Dina, fata lui Iacov, a iubit fata, şi a căutat s'o liniştească.

4.           După aceea Sihem a zis tatălui său Hamor: „Ia-mi de nevastă pe fata aceasta!“

 

5.           Iacov a aflat că-i necinstise pe fiică-sa Dina; şi fiindcă fiii săi erau cu vitele la păşune, Iacov a tăcut pīnă la īntoarcerea lor.

 

6.           Hamor, tatăl lui Sihem, s'a dus la Iacov ca să-i vorbească.

7.           Dar cīnd s'au īntors fiii lui Iacov dela păşune, şi au auzit lucrul acesta, s'au supărat şi s'au mīniat foarte tare; pentrucă Sihem săvīrşise o mişelie īn Israel, culcīndu-se cu fata lui Iacov: aşa ceva n'ar fi trebuit să se facă niciodată.

 

8.           Hamor le-a vorbit astfel: „Fiul meu Sihem s'a lipit cu toată inima de fata voastră; vă rog, daţi-i-o de nevastă,

9.           şi īncuscriţi-vă cu noi; voi daţi-ne fetele voastre, şi luaţi pentru voi pe ale noastre.

10.         Locuiţi cu noi; ţara vă stă īnainte, rămīneţi īn ea, faceţi negoţ şi cumpăraţi pămīnturi īn ea.“

 

11.         Sihem a zis tatălui şi fraţilor Dinei: „Să capăt trecere īnaintea voastră, şi vă voi da ce-mi veţi cere.

12.         Cereţi-mi o zestre cīt de mare şi cīt de multe daruri, şi voi da tot ce-mi veţi zice; numai daţi-mi fata de nevastă.“

 

13.         Fiii lui Iacov au răspuns, şi au vorbit cu vicleşug lui Sihem şi tatălui său Hamor, pentrucă Sihem necinstise pe sora lor Dina.

 

14.         Ei i-au zis: „Este un lucru pe care nu-l putem face să dăm pe sora noastră unui om netăiat īmprejur; căci ar fi o ocară pentru noi.

 

15.         Nu ne vom īnvoi la aşa ceva decīt dacă vă faceţi şi voi ca noi, şi dacă orice parte bărbătească dintre voi se va tăia īmprejur.

16.         Atunci vă vom da pe fetele noastre, şi vom lua pentru noi pe ale voastre; vom locui cu voi, şi vom face īmpreună un singur norod.

17.         Dar dacă nu voiţi să ne ascultaţi şi să vă tăiaţi īmprejur, ne vom lua fata şi vom pleca.“

18.         Cuvintele lor au plăcut lui Hamor şi lui Sihem, fiul lui Hamor.

19.         Tīnărul n'a pregetat să facă lucrul acesta, căci iubea pe fata lui Iacov, şi era cel mai bine văzut īn casa tatălui său.

 

20.         Hamor şi fiul lui Sihem s'au dus la poarta cetăţii, şi au vorbit astfel oamenilor din cetatea lor:

21.         „Oamenii aceştia au gīnduri de pace faţă de noi; să rămīnă dar īn ţară, şi să facă negoţ; ţara este destul de largă pentru ei. Noi vom lua de neveste pe fetele lor, şi le vom da de neveste pe fetele noastre.

22.         Dar oamenii aceştia nu vor voi să locuiască īmpreună cu noi, ca să alcătuim un singur popor, decīt dacă orice parte bărbătească dintre noi se va tăia īmprejur, după cum şi ei īnşişi sīnt tăiaţi īmprejur.

23.         Turmele lor, averile lor şi toate vitele lor, vor fi atunci ale noastre. Să primim numai ce cer ei, ca să rămīnă la noi.“

24.         Toţi ceice treceau pe poarta cetăţii, au ascultat pe Hamor şi pe fiul său Sihem; şi toţi bărbaţii au fost tăiaţi īmprejur, toţi ceice treceau pe poarta cetăţii.

 

25.         A treia zi, pe cīnd sufereau ei īncă, cei doi fii ai lui Iacov, Simeon şi Levi, fraţii Dinei, şi-au luat fiecare sabia, s'au năpustit asupra cetăţii, care se credea īn linişte, şi au ucis pe toţi bărbaţii.

 

26.         Au trecut de asemenea prin ascuţişul săbiei pe Hamor şi pe fiul său Sihem; au ridicat pe Dina din casa lui Sihem, şi au ieşit afară.

27.         Fiii lui Iacov s'au aruncat asupra celor morţi, şi au jăfuit cetatea, pentrucă necinstiseră pe sora lor.

28.         Le-au luat oile, boii şi măgarii, tot ce era īn cetate şi ce era pe cīmp;

29.         le-au luat ca pradă de război toate bogăţiile, copiii şi nevestele, şi tot ce se găsea īn case.

30.         Atunci Iacov a zis lui Simeon şi lui Levi: „Voi m'aţi nenorocit, făcīndu-mă urīt locuitorilor ţării, Cananiţilor şi Feresiţilor. N'am supt porunca mea decīt un mic număr de oameni; ei se vor strīnge īmpotriva mea, mă vor bate, şi voi fi nimicit, eu şi casa mea.“

 

31.         Ei au răspuns: „Se cuvenea oare să se poarte cu sora noastră cum se poartă cu o curvă?“

 

Iacov la Betel.

 

35

 

1.           Dumnezeu a zis lui Iacov: „Scoală-te, suie-te la Betel, locuieşte acolo, şi ridică acolo un altar Dumnezeului, care ţi S'a arătat cīnd fugeai de fratele tău Esau.“

 

2.           Iacov a zis casei lui şi tuturor celor ce erau cu el: „Scoateţi dumnezeii străini cari sīnt īn mijlocul vostru, curăţiţi-vă, şi schimbaţi-vă hainele,

 

3.           ca să ne sculăm, şi să ne suim la Betel; căci acolo voi ridica un altar Dumnezeului, care m'a ascultat īn ziua necazului meu, şi care a fost cu mine īn călătoria, pe care am făcut-o.“

 

4.           Ei au dat lui Iacov toţi dumnezeii străini, cari erau īn mīnile lor, şi cerceii pe cari-i purtau īn urechi. Iacov i-a īngropat īn pămīnt supt stejarul de līngă Sihem.

 

5.           Apoi au plecat. Groaza lui Dumnezeu s'a răspīndit peste cetăţile, cari-i īnconjurau, aşa că locuitorii lor n'au urmărit pe fiii lui Iacov.

 

6.           Iacov şi toţi ceice erau cu el, au ajuns la Luz, adică Betel, īn ţara Canaan.

 

7.           A zidit acolo un altar, şi a numit locul acela: „El-Betel“ (Dumnezeul Betelului), căci acolo i se descoperise Dumnezeu, cīnd fugea de fratele său.

 

8.           Debora, doica Rebecii, a murit; şi a fost īngropată mai jos de Betel, subt stejarul căruia i s'a pus numele: „Stejarul jalei.“

 

9.           Dumnezeu S'a arătat iarăş lui Iacov, după īntoarcerea lui din Padan-Aram, şi l-a binecuvīntat.

 

10.         Dumnezeu i-a zis: „Numele tău este Iacov; dar nu te vei mai chema Iacov, ci numele tău va fi Israel.“ Şi i-a pus numele Israel.

 

11.         Dumnezeu i-a zis: „Eu sīnt Dumnezeul Cel Atotputernic. Creşte şi īnmulţeşte-te; un neam şi o mulţime de neamuri se vor naşte din tine, şi chiar īmpăraţi vor ieşi din coapsele tale.

 

12.         Ţie īţi voi da ţara pe care am dat-o lui Avraam şi lui Isaac, şi voi da ţara aceasta seminţei tale după tine.“

 

13.         Dumnezeu S'a īnălţat dela el, īn locul unde īi vorbise.

 

14.         Şi Iacov a ridicat un stīlp de aducere aminte īn locul unde īi vorbise Dumnezeu, un stīlp de piatră, pe care a adus o jertfă de băutură, şi a turnat untdelemn.

 

15.         Iacov a numit locul unde īi vorbise Dumnezeu, Betel.

 

 

Moartea Rahelei.

 

16.         Apoi au plecat din Betel; şi mai era o depărtare bunicică pīnă la Efrata, cīnd Rahelei i-au venit durerile naşterii. A avut o naştere grea;

17.         şi īn timpul durerilor naşterii, moaşa i-a zis: „Nu te teme, căci mai ai un fiu!“

 

18.         Şi pe cīnd īşi dădea ea sufletul, căci trăgea să moară, i-a pus numele Ben-Oni  (Fiul durerii mele): dar tatăl său l-a numit Beniamin  (Fiul dreptei).

19.         Rahela a murit, şi a fost īngropată pe drumul care duce la Efrata, sau Betleem.

 

20.         Iacov a ridicat un stīlp pe mormīntul ei: acesta este stīlpul depe mormīntul Rahelei, care este şi azi.

 

 

Fiii lui Iacov.

 

21.         Israel a plecat mai departe; şi şi-a īntins cortul dincolo de Migdal-Eder.

 

22.         Pe cīnd locuia Israel īn ţinutul acesta, Ruben s'a dus şi s'a culcat cu Bilha, ţiitoarea tatălui său. Şi Israel a aflat.

 

              Fiii lui Iacov erau īn număr de doisprezece.

23.         Fiii Leii: Ruben, īntīiul născut al lui Iacov, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, şi Zabulon.-

 

24.         Fiii Rahelii: Iosif şi Beniamin.

25.         Fiii Bilhei, roaba Rahelii: Dan şi Neftali.-

26.         Fiii Zilpei, roaba Leii: Gad şi Aşer. Aceştia sīnt fiii lui Iacov, cari i s'au născut īn Padan-Aram.

 

Moartea lui Isaac.

 

27.         Iacov a ajuns la tatăl său Isaac, la Mamre la Chiriat-Arba, care este tot una cu Hebronul, unde locuiseră ca străini Avraam şi Isaac.

 

28.         Zilele vieţii lui Isaac au fost de o sutăoptzeci de ani.

29.         Isaac şi-a dat duhul şi a murit, şi a fost adăugat la poporul său, bătrīn şi sătul de zile. Fiii săi Esau şi Iacov l-au īngropat.

 

 

Esau se aşează īn Seir.

 

36

 

1.           Iată spiţa neamului lui Esau, adică Edom.

 

2.           Esau şi-a luat neveste dintre fetele Canaanului pe: Ada, fata

              Hetitului Elon, pe Oholibama, fata Anei, fata Hevitului Ţibeon,

 

3.           şi pe Basmat, fata lui Ismael, sora lui Nebaiot. -

 

4.           Ada a născut lui Esau pe Elifaz; Basmat a născut pe Reuel;

 

5.           şi Oholibama a născut pe Ieuş, Iaelam şi Core. Aceştia sīnt fiii lui Esau, cari i s'au născut īn ţara Canaan.-

6.           Esau şi-a luat nevestele, fiii şi fiicele, toată lumea din casă, turmele, toate vitele, şi toată averea pe care şi-o agonisise īn ţara Canaan, şi s'a dus īntr'o altă ţară, departe de fratele său Iacov.

7.           Căci bogăţiile lor erau prea mari ca să poată locui īmpreună, şi ţinutul īn care locuiau ca străini nu le mai putea ajunge din pricina turmelor lor.

 

8.           Esau s'a aşezat īn muntele Seir. Esau īnseamnă Edom.

 

 

Urmaşii lui Esau.

 

9.           Iată spiţa neamului lui Esau, tatăl Edomiţilor, īn muntele Seir.

10.         Iată numele fiilor lui Esau: Elifaz, fiul Adei, nevasta lui Esau; Reuel, fiul Basmatei, nevasta lui Esau.-

 

11.         Fiii lui Elifaz au fost: Teman, Omar, Ţefo, Gaetam şi Chenaz.

12.         Şi Timna era ţiitoarea lui Elifaz, fiul lui Esau; ea a născut lui Elifaz pe Amalec. Aceştia sīnt fiii Adei, nevasta lui Esau.

 

13.         Iată fiii lui Reuel: Nahat, Zerah, Şama şi Miza. Aceştia sīnt fiii Basmatei, nevasta lui Esau. -

14.         Iată fiii Oholibamei, fata Anei, fata lui Ţibeon, nevasta lui Esau: Ea a născut lui Esau pe Ieuş, Iaelam şi Core.

15.         Iată căpeteniile seminţiilor ieşite din fiii lui Esau.  - Iată fiii lui Elifaz, īntīiul născut al lui Esau: căpetenia Teman, căpetenia Omar, căpetenia Ţefo, căpetenia Chenaz,

16.         căpetenia Core, căpetenia Gaetam, căpetenia Amalec. Aceştia sīnt căpeteniile ieşite din Elifaz, īn ţara Edom. Aceştia sīnt fiii Adei.-

17.         Iată fiii lui Reuel, fiul lui Esau: căpetenia Nahat, căpetenia Zerah, căpetenia Şama, căpetenia Miza. Aceştia sīnt căpeteniile ieşite din Reuel, īn ţara Edom. Aceştia sīnt fiii Basmatei, nevasta lui Esau.

18.         Iată fiii Oholibamei, nevasta lui Esau:căpetenia Ieuş, căpetenia Iaelam, căpetenia Core. Aceştia sīnt căpeteniile ieşite din Oholibama, fata Anei, nevasta lui Esau.

19.         Aceştia sīnt fiii lui Esau, şi aceştia sīnt căpeteniile seminţiilor lor. Esau īnseamnă Edom.

 

Urmaşii lui Seir.

 

20.         Iată fiii lui Seir, Horitul, vechii locuitori ai ţării: Lotan, Şobal, Ţibeon, Ana,

 

21.         Dişon, Eţer şi Dişan. Aceştia sīnt căpeteniile Horiţilor, fiii lui Seir, īn ţara Edom.-

22.         Fiii lui Lotan au fost: Hori şi Hemam. Sora lui Lotan a fost Timna.

23.         Iată fiii lui Şobal: Alvan, Manahat, Ebal, Şefo şi Onam.-

24.         Iată fiii lui Ţibeon: Aia şi Ana. Ana acesta a găsit izvoarele calde īn pustie, cīnd păştea măgarii tatălui său Ţibeon.

25.         Iată fiii lui Ana: Dişon şi Oholibama, fata lui Ana.-

26.         Iată fiii lui Dişon:Hemdan, Eşban, Itran şi Cheran.-

27.         Iată fiii lui Eţer: Bilhan, Zaavan şi Acan.-

28.         Iată fiii lui Dişan: Uţ şi Aran.

29.         Iată căpeteniile Horiţilor: căpetenia Lotan, căpetenia Şobal, căpetenia Ţibeon, căpetenia Ana,

30.         căpetenia Dişon, căpetenia Eţer, căpetenia Dişan. Aceştia sīnt căpeteniile Horiţilor, căpeteniile pe cari le-au avut īn ţara lui Seir.

 

Īmpăraţii Edomului.

 

31.         Iată īmpăraţii cari au īmpărăţit īn ţara Edom, īnainte de a īmpărăţi un īmpărat peste copiii lui Israel. -

 

32.         Bela, fiul lui Beor, a īmpărăţit peste Edom; şi numele cetăţii lui era Dinhaba.-

33.         Bela a murit; şi īn locul lui a īmpărăţit Iobab, fiul lui Zerah din Boţra.-

34.         Iobab a murit; şi īn locul lui, a īmpărăţit Huşam, din ţara Temaniţilor.-

35.         Huşam a murit; şi, īn locul lui, a īmpărăţit Hadad, fiul lui Bedad. El a bătut pe Madian īn cīmpia Moabului. Numele cetăţii lui era Avit.

36.         Hadad a murit; şi, īn locul lui, a īmpărăţit Samla, din Masreca.

37.         Samla a murit; şi, īn locul lui, a īmpărăţit Saul, din Rehobot pe Rīul.

38.         Saul a murit; şi, īn locul lui a īmpărăţit Baal-Hanan, fiul lui  Acbor.

39.         Baal-Hanan, fiul lui Acbor, a murit; şi, īn locul lui a īmpărăţit Hadar. Numele cetăţii lui era Pau; şi numele nevestei lui era Mehetabeel, fata lui Matred, fata lui Mezahab.

 

40.         Iată numele căpeteniilor ieşite din Esau, după seminţiile lor, după ţinuturile lor, şi după numele lor: căpetenia Timna, căpetenia Alva, căpetenia Ietet,

 

41.         căpetenia Oholibama, căpetenia Ela, căpetenia Pinon,

42.         căpetenia Chenaz, căpetenia Teman, căpetenia Mibţar,

43.         căpetenia Magdiel, căpetenia Iram. Aceştia sīnt căpeteniile lui Edom, după locuinţele lor, īn ţara, pe care o aveau. Acesta este Esau, tatăl Edomiţilor.

 

Iosif vīndut de fraţii săi.

 

37

 

1.           Iacov a locuit īn ţara Canaan, unde locuise ca străin tatăl său.

 

2.           Iată istoria lui Iacov.

              Iosif, la vīrsta de şaptesprezece ani, păştea oile cu fraţii lui; băiatul acesta era cu fiii Bilhei şi cu fiii Zilpei, nevestele tatălui său. Şi Iosif spunea tatălui lor vorbele lor cele rele.

 

3.           Israel iubea pe Iosif mai mult decīt pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentrucă īl născuse la bătrīneţă; şi i-a făcut o haină pestriţă (Sau: O haină lungă cu mīneci.).

 

4.           Fraţii lui au văzut că tatăl lor īl iubea mai mult decīt pe ei toţi, şi au īnceput să-l urască. Nu puteau să-i spună nicio vorbă prietenească.

 

5.           Iosif a visat un vis, şi l-a istorisit fraţilor săi, cari l-au urīt şi mai mult.

6.           El le-a zis: „Ia ascultaţi ce vis am visat!

7.           Noi eram la legatul snopilor īn mijlocul cīmpului; şi iată că snopul meu s'a ridicat şi a stătut īn picioare; iar snopii voştri l-au īnconjurat, şi s'au aruncat cu faţa la pămīnt īnaintea lui.“

 

8.           Fraţii lui i-au zis: „Doar n'ai să īmpărăţeşti tu peste noi? Doar n'ai să ne cīrmuieşti tu pe noi?“ Şi l-au urīt şi mai mult, din pricina visurilor lui şi din pricina cuvintelor lui.

9.           Iosif a mai visat un alt vis, şi l-a istorisit fraţilor săi. El a zis: „Am mai visat un vis! Soarele, luna, şi unsprezece stele se aruncau cu faţa la pămīnt īnaintea mea.“

 

10.         L-a istorisit tatălui său şi fraţilor săi. Tatăl său l-a mustrat, şi i-a zis: „Ce īnseamnă visul acesta, pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni, eu, mama ta şi fraţii tăi, să ne aruncăm cu faţa la pămīnt īnaintea ta?“

 

11.         Fraţii săi au īnceput să-l pismuiască; dar tatăl său a ţinut minte lucrurile acestea.

 

12.         Fraţii lui Iosif se duseseră la Sihem, ca să pască oile tatălui lor.

13.         Israel a zis lui Iosif: „Fraţii tăi pasc oile la Sihem! Vino, căci vreau să te trimet la ei.“ „ Iată-mă, sīnt gata,“ a răspuns el.

14.         Israel i-a zis: „Du-te, rogu-te, şi vezi dacă fraţii tăi sīnt sănătoşi, şi dacă oile sīnt bine; şi adu-mi veşti.“ L-a trimes astfel din valea Hebronului şi Iosif a ajuns la Sihem.

 

15.         Pe cīnd rătăcea pe cīmp, l-a īntīlnit un om. Omul acela l-a īntrebat: „Ce cauţi?“

16.         „Caut pe fraţii mei,“ a răspuns Iosif; „spune-mi, te rog, unde pasc ei oile?“

 

17.         Şi omul acela a zis: „Au plecat de aici; căci i-am auzit spunīnd: „Haidem la Dotan.“ Iosif s'a dus după fraţii săi, şi i-a găsit la Dotan.

 

18.         Ei l-au zărit de departe, şi pīnă să se apropie de ei, s'au sfătuit să-l omoare.“

 

19.         Ei au zis unul către altul: „Iată că vine făuritorul de visuri!

20.         Veniţi acum, să-l omorīm şi să-l aruncăm īntr'una din aceste gropi; vom spune că l-a mīncat o fiară sălbatică, şi vom vedea ce se va alege de visurile lui.“

 

21.         Ruben a auzit lucrul acesta, şi l-a scos din mīnile lor. El a zis: „Să nu-i luăm viaţa!“

 

22.         Ruben le-a zis: „Să nu vărsaţi sīnge; ci mai bine aruncaţi-l īn groapa aceasta care este īn pustie, şi nu puneţi mīna pe el.“ Căci avea de gīnd să-l scape din mīnile lor, şi să-l aducă īnapoi la tatăl său.

23.         Cīnd a ajuns Iosif la fraţii săi, aceştia l-au desbrăcat de haina lui, de haina cea pestriţă, pe care o avea pe el.

24.         L-au luat şi l-au aruncat īn groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă īn ea.

25.         „Apoi au şezut să mănīnce. Ridicīndu-şi ochii, au văzut o ceată de Ismaeliţi venind din Galaad; cămilele lor erau īncărcate cu tămīie, cu leac alinător şi smirnă, pe cari le duceau īn Egipt.

 

26.         Atunci Iuda a zis fraţilor săi: „Ce vom cīştiga să ucidem pe fratele nostru şi să-i ascundem sīngele?

 

27.         Veniţi mai bine să-l vindem Ismaeliţilor, şi să nu punem mīna pe el, căci este fratele nostru, carne din carnea noastră.“ Şi fraţii lui l-au ascultat.

 

28.         La trecerea negustorilor madianiţi, au tras şi au scos pe Iosif afară din groapă, şi l-au vīndut cu douăzeci de sicli de argint Ismaeliţilor, cari l-au dus īn Egipt.

 

 

Jalea lui Iacov.

 

29.         Ruben s'a īntors la groapă; şi iată că Iosif nu mai era īn groapă. El şi-a rupt hainele,

 

30.         s'a īntors la fraţii săi, şi a zis: „Băiatul nu mai este! Ce mă voi face eu?“

 

31.         Ei au luat atunci haina lui Iosif; şi junghiind un ţap, i-au muiat haina īn sīnge.

 

32.         Au trimes tatălui lor haina cea pestriţă, punīnd să-i spună: „Iată ce am găsit! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu.“

33.         Iacov a cunoscut-o, şi a zis: „Este haina fiului meu! O fiară sălbatică l-a mīncat! Da, Iosif a fost făcut bucăţi!“

 

34.         Şi şi-a rupt hainele, şi-a pus un sac pe coapse, şi a jălit multă vreme pe fiul său.

 

35.         Toţi fiii şi toate fiicele lui au venit ca să-l mīngīie; dar el nu voia să primească nici o mīngīiere, ci zicea: „Plīngīnd mă voi pogorī la fiul meu īn locuinţa morţilor.“ Şi plīngea astfel pe fiul său.

 

36.         Madianiţii l-au vīndut īn Egipt lui Potifar, un dregător al lui Faraon, şi anume căpetenia străjerilor.

 

 

Iuda şi Tamar.

 

38

 

1.           Īn vremea aceea, Iuda a părăsit pe fraţii săi, şi a tras la un om din Adulam, numit Hira.

 

2.           Acolo, Iuda a văzut pe fata unui Cananit, numit Şua; a luat-o de nevastă, şi s'a culcat cu ea.

 

3.           Ea a rămas īnsărcinată, şi a născut un fiu, pe care l-a numit Er.

 

4.           A rămas iarăş īnsărcinată, şi a mai născut un fiu, căruia i-a pus numele Onan.

 

5.           A mai născut iarăş un fiu, căruia i-a pus numele Şela; Iuda era la Czib, cīnd a născut ea.

 

6.           Iuda a luat īntīiului său născut Er, o nevastă numită Tamar.

 

7.           Er, īntīiul născut al lui Iuda, era rău īnaintea Domnului; şi Domnul l-a omorīt.

 

8.           Atunci Iuda a zis lui Onan: „Du-te la nevasta fratelui tău, ia-o de nevastă, ca cumnat, şi ridică sămīnţă fratelui tău.“

 

9.           Onan, ştiind că sămīnţa aceasta n'are să fie a lui, vărsa sămīnţa pe pămīnt ori de cīte ori se culca cu nevasta fratelui său, ca să nu dea sămīnţă fratelui său.

 

10.         Ce făcea el n'a plăcut Domnului, care l-a omorīt şi pe el.

 

11.         Atunci Iuda a zis norei sale Tamar: „Rămīi văduvă īn casa tatălui tău, pīnă va creşte fiul meu Şela.“ Zicea aşa ca să nu moară şi Şela ca fraţii lui. Tamar s'a dus, şi a locuit īn casa tatălui ei.

 

 

Păcătuirea lui Iuda cu Tamar.

 

12.         Au trecut multe zile, şi fata lui Şua, nevasta lui Iuda, a murit. După ce au trecut zilele de jale, Iuda s'a suit la Timna, la cei ce-i tundeau oile, el şi prietenul său Hira, Adulamitul.

 

13.         Au dat de veste Tamarei despre lucrul acesta, şi i-au zis: „Iată că socru-tău se suie la Timna, ca să-şi tundă oile.“

14.         Atunci ea şi-a lepădat hainele de văduvă, s'a acoperit cu o măhramă, s'a īmbrăcat īn alte haine, şi a şezut jos la intrarea īn Enaim, pe drumul care duce la Timna; căci vedea că Şela se făcuse mare, şi ea nu-i fusese dată de nevastă.

 

15.         Iuda a văzut-o, şi a luat-o drept curvă, pentru că īşi acoperise faţa.

16.         S'a abătut la ea din drum, şi a zis: „Lasă-mă să mă culc cu tine!“ Căci n'a cunoscut-o că era noru-sa. Ea a zis: „Ce-mi dai ca să te culci cu mine?“

17.         El a răspuns: „Am să-ţi trimet un ied din turma mea.“ Ea a zis: „Īmi dai un zălog, pīnă īl vei trimete?“

 

18.         El a răspuns: „Ce zălog să-ţi dau?“ Ea a zis: „Inelul tău, lanţul tău, şi toiagul pe care-l ai īn mīnă.“ El i le-a dat. Apoi s'a culcat cu ea; şi ea a rămas īnsărcinată dela el.

 

19.         Ea s'a sculat, şi a plecat; şi-a scos mahrama şi s'a īmbrăcat iarăş īn hainele de văduvă.

 

20.         Iuda a trimes iedul prin prietenul său Adulamitul, ca să scoată zălogul din mīnile femeii. Dar acesta n'a găsit-o.

21.         A īntrebat pe oamenii locului, şi a zis: „Unde este curva aceea, care stătea aici la Enaim, pe drum?“ Ei au răspuns: „N'a fost nici o curvă aici.“

22.         Adulamitul s'a īntors la Iuda, şi i-a spus:  „N'am găsit-o; şi chiar oamenii de acolo au zis: „N'a fost nici o curvă aici.“

23.         Iuda a zis: „Ţină ce a luat, numai să nu ne facem de rīs. Iată, am trimes iedul acesta, şi n'ai găsit-o.“

24.         Cam după trei luni, au venit şi au spus lui Iuda: „Tamar, noru-ta, a curvit, şi a rămas chiar īnsărcinată īn urma curvirii ei.“ Şi Iuda a zis: „Scoateţi-o afară ca să fie arsă.“

 

25.         După ce au scos-o afară, ea a trimes să spună socrului său: „Dela omul acela, ale cui sīnt lucrurile acestea, am rămas eu īnsărcinată; vezi, te rog, al cui este inelul acesta, lanţurile acestea, şi toiagul acesta.“

 

26.         Iuda le-a cunoscut, şi a zis: „Ea este mai puţin vinovată decīt mine, fiindcă n'am dat-o de nevastă fiului meu Şela.“ Şi nu s'a mai īmpreunat cu ea deatunci.

 

27.         Cīnd i-a venit vremea să nască, iată că īn pīntecele ei erau doi gemeni.

28.         Şi īn timpul naşterii, unul a scos mīna īnainte; moaşa i-a apucat mīna, şi a legat-o cu un fir roş, zicīnd: „Acesta a ieşit cel dintīi.“

29.         Dar el a tras mīna īnapoi, şi a ieşit frate-său. Atunci moaşa a zis: „Ce spărtură ai făcut!“ De aceea i-a pus numele Pereţ (Spărtură).

 

30.         Īn urmă a ieşit fratele lui, care avea firul roş la mīnă; de aceea i-au pus numele Zerah  (Cărămiziu).

 

Iosif īn Egipt.

 

39

 

1.           Iosif a fost dus īn Egipt; şi Potifar, dregătorul lui Faraon, căpetenia străjerilor, un Egiptean, l-a cumpărat dela Ismaeliţii cari-l aduseseră acolo.

 

2.           Domnul a fost cu Iosif, aşa că toate īi mergeau bine; el locuia īn casa stăpīnului său, Egipteanul.

 

3.           Stăpīnul lui a văzut că Domnul era cu el, şi că Domnul făcea să-i meargă bine ori dece se apuca.

 

4.           Iosif a căpătat mare trecere īnaintea stăpīnului său, care l-a luat īn slujba lui, l-a pus mai mare peste casa lui, şi i-a īncredinţat tot ce avea.

 

5.           De īndată ce Potifar l-a pus mai mare peste casa lui şi peste tot ce avea, Domnul a binecuvīntat casa Egipteanului, din pricina lui Iosif; şi binecuvīntarea Domnului a fost peste tot ce avea el, fie acasă, fie la cīmp.

 

6.           Egipteanul a lăsat pe mīnile lui Iosif tot ce avea, şi n'avea altă grijă decīt să mănīnce şi să bea. Dar Iosif era frumos la statură, şi plăcut la chip.

 

 

Fecioria lui Iosif.

 

7.           După cītăva vreme, s'a īntīmplat că nevasta stăpīnului său a pus ochii pe Iosif, şi a zis: „Culcă-te cu mine!“

 

8.           El n'a voit, şi a zis nevestei stăpīnului său: „Vezi că stăpīnul meu nu-mi cere socoteala de nimic din casă, şi mi-a dat pe mīnă tot ce are.

9.           El nu este mai mare decīt mine īn casa aceasta, şi nu mi-a oprit nimic, afară de tine, pentrucă eşti nevasta lui. Cum aş putea să fac eu un rău atīt de mare şi să păcătuiesc īmpotriva lui Dumnezeu?“

 

10.         Măcar că ea vorbea īn toate zilele lui Iosif, el n'a voit să se culce şi să se īmpreune cu ea.

11.         Īntr'o zi, cīnd intrase īn casă, ca să-şi facă lucrul, şi cīnd nu era acolo nici unul din oamenii casei,

12.         ea l-a apucat de haină, zicīnd: „Culcă-te cu mine!“ El i-a lăsat haina īn mīnă, şi a fugit afară din casă.

 

13.         Cīnd a văzut ea că-i lăsase haina īn mīnă, şi fugise afară,

14.         a chemat oamenii din casă, şi le-a zis: „Vedeţi, ne-a adus un Evreu ca să-şi bată joc de noi! Omul acesta a venit la mine ca să se culce cu mine, dar eu am ţipat īn gura mare.

15.         Şi, cīnd a văzut că ridic glasul şi strig, şi-a lăsat haina līngă mine şi a fugit afară.“

16.         Şi a pus haina lui Iosif līngă ea pīnă s'a īntors acasă stăpīnul lui.

17.         Atunci i-a vorbit astfel: „Robul acela evreu, pe care ni l-ai adus, a venit la mine ca să-şi bată joc de mine.

 

18.         Şi cum am ridicat glasul şi am ţipat, şi-a lăsat haina līngă mine, şi a fugit afară.“

19.         După ce a auzit cuvintele nevestei sale, care-i zicea: „Iată ce mi-a făcut robul tău,“ stăpīnul lui Iosif s'a mīniat foarte tare.

 

20.         A luat pe Iosif, şi l-a aruncat īn temniţă īn locul unde erau īnchişi īntemniţaţii īmpăratului; şi astfel Iosif a stat acolo, īn temniţă.

 

 

Iosif īn temniţă.

 

21.         Domnul a fost cu Iosif, şi Şi-a īntins bunătatea peste el. L-a făcut să capete trecere īnaintea mai marelui temniţei.

 

22.         Şi mai marele temniţei a pus subt privegherea lui pe toţi īntemniţaţii cari erau īn temniţă. Şi nimic nu se făcea acolo decīt prin el.

 

23.         Mai marele temniţei nu se mai īngrijea de nimic din ce avea Iosif īn mīnă, pentrucă Domnul era cu el. Şi Domnul īi dădea izbīndă īn tot ce făcea.

 

 

Iosif tīlcuieşte visurile īn temniţă.

 

40

 

1.           După cītăva vreme, s'a īntīmplat că paharnicul şi pitarul īmpăratului Egiptului au supărat pe stăpīnul lor, īmpăratul Egiptului.

 

2.           Faraon s'a mīniat pe cei doi dregători ai săi: pe mai marele paharnicilor şi pe mai marele pitarilor.

 

3.           Şi i-a pus subt pază īn casa căpeteniei străjerilor, īn temniţă, īn locul unde fusese īnchis Iosif.

 

4.           Căpetenia străjerilor i-a pus subt privegherea lui Iosif, care făcea de slujbă līngă ei; şi au stat mai multă vreme īn temniţă.

5.           Paharnicul şi pitarul īmpăratului Egiptului, cari erau īnchişi īn temniţă, au visat īntr'o noapte amīndoi cīte un vis, şi anume fiecare cīte un vis, care putea să capete o tălmăcire deosebită.

6.           Iosif, cīnd a venit dimineaţa la ei, s'a uitat la ei; şi i-a văzut trişti.

7.           Atunci a īntrebat pe dregătorii lui Faraon, cari erau cu el īn temniţa stăpīnului său, şi le-a zis: „Pentruce aveţi o faţă aşa de posomorītă azi?“

8.           Ei i-au răspuns: „Am visat un vis, şi nu este nimeni care să-l tălmăcească.“ Iosif le-a zis: „Tălmăcirile sīnt ale lui Dumnezeu. Istorisiţi-mi dar visul vostru.“

 

9.           Mai marele paharnicilor şi-a istorisit lui Iosif visul, şi i-a zis: „Īn visul meu, se făcea că īnaintea mea era o viţă.

10.         Viţa aceasta avea trei mlădiţe. Cīnd a īnceput să dea lăstari, i s'a deschis floarea, şi ciorchinele au făcut struguri copţi.

11.         Paharul lui Faraon era īn mīna mea. Eu am luat strugurii, i-am stors īn paharul lui Faraon, şi am pus paharul īn mīna lui Faraon.“

12.         Iosif i-a zis: „Iată tīlmăcirea visului. Cele trei mlădiţe sīnt trei zile.

 

13.         Peste trei zile Faraon te va scoate din temniţă, te va pune iarăş īn slujba ta, şi vei pune iarăş paharul īn mīna lui Faraon, cum obicinuiai mai īnainte, cīnd erai paharnicul lui.

 

14.         Dar adu-ţi aminte şi de mine, cīnd vei fi fericit, şi arată, rogu-te, bunătate faţă de mine; pune o vorbă bună pentru mine la Faraon, şi scoate-mă din casa aceasta.

 

15.         Căci am fost luat cu sila din ţara Evreilor, şi chiar aici n'am făcut nimic ca să fiu aruncat īn temniţă.“

 

16.         Mai marele pitarilor, văzīnd că Iosif dăduse o tălmăcire īmbucurătoare, a zis: „Iată, şi īn visul meu, se făcea că port trei coşuri cu pīne albă pe capul meu.

17.         Īn coşul de deasupra de tot erau tot felul de bucate pentru Faraon: prăjituri coapte īn cuptor; şi păsările mīncau din coşul care era deasupra de tot pe capul meu.“

18.         Iosif a răspuns, şi a zis: „Iată-i tīlmăcirea. Cele trei coşuri sīnt trei zile.

 

19.         Peste trei zile, Faraon īţi va lua capul, te va spīnzura de un lemn, şi carnea ţi-o vor mīnca păsările.“

 

20.         A treia zi, era ziua naşterii lui Faraon. El a dat un ospăţ tuturor slujitorilor săi; şi a scos afară din temniţă pe mai marele paharnicilor şi pe mai marele pitarilor, īn faţa slujitorilor săi:

 

21.         pe mai marele paharnicilor l-a pus iarăş īn slujba lui de paharnic, ca să pună paharul īn mīna lui Faraon;

 

22.         iar pe mai marele pitarilor l-a spīnzurat, după tīlmăcirea pe care le-o dăduse Iosif.

 

23.         Mai marele paharnicilor nu s'a mai gīndit īnsă la Iosif. L-a uitat.

 

 

Iosif tīlcuieşte visurile lui Faraon.

 

41

 

1.           După doi ani, Faraon a visat un vis. I se părea că stătea līngă rīu (Nil).

2.           Şi iată că şapte vaci frumoase la vedere şi grase la trup s'au suit din rīu, şi au īnceput să pască prin mlaştini.

3.           După ele s'au mai suit din rīu alte şapte vaci urīte la vedere şi slabe la trup, şi s'au aşezat līngă ele pe marginea rīului.

4.           Vacile urīte la vedere şi slabe la trup au mīncat pe cele şapte vaci frumoase la vedere şi grase la trup. Şi Faraon s'a trezit.

5.           A adormit din nou, şi a visat un al doilea vis. Se făcea că şapte spice de grīu grase şi frumoase au crescut pe acelaş pai.

6.           Şi după ele au răsărit alte şapte spice slabe şi arse de vīntul de răsărit.

7.           Spicele slabe au īnghiţit pe cele şapte spice grase şi pline. Şi Faraon s'a trezit. Iată visul.

8.           Dimineaţa, Faraon s'a turburat, şi a trimes să cheme pe toţi magii şi pe toţi īnţelepţii Egiptului. Le-a istorisit visurile lui. Dar nimeni n'a putut să le tīlmăcească lui Faraon.

 

9.           Atunci mai marele paharnicilor a luat cuvīntul, şi a zis lui Faraon: „Mi-aduc aminte astăzi de greşala mea.

10.         Faraon se mīniase pe slujitorii lui; şi mă aruncase īn temniţă, īn casa căpeteniei străjerilor, pe mine şi pe mai marele pitarilor.

 

11.         Amīndoi am visat cīte un vis īn aceeaş noapte; şi anume, fiecare din noi a visat un vis, care a primit o tīlmăcire deosebită.

 

12.         Era acolo cu noi un tīnăr Evreu, rob al căpeteniei străjerilor. I-am istorisit visurile noastre, şi el ni le-a tīlmăcit, şi ne-a spus īntocmai ce īnseamnă visul fiecăruia.

 

13.         Lucrurile s'au īntīmplat īntocmai după tīlmăcirea pe care ne-o dăduse el. Pe mine Faraon m'a pus iarăş īn slujba mea, iar pe mai marele pitarilor l-a spīnzurat.“

 

14.         Faraon a trimes să cheme pe Iosif. L-au scos īn grabă din temniţă. Iosif s'a ras, şi-a schimbat hainele, şi s'a dus la Faraon.

 

15.         Faraon a zis lui Iosif: „Am visat un vis. Nimeni nu l-a putut tīlmăci; şi am aflat că tu tīlmăceşti un vis, īndată dupăce l-ai auzit.“

 

16.         Iosif a răspuns lui Faraon: „Nu eu! Dumnezeu este Acela care va da un răspuns prielnic lui Faraon!“

 

17.         Faraon a īnceput să istorisească atunci lui Iosif: „Īn visul meu, se făcea că stăteam pe malul rīului.

 

18.         Şi deodată şapte vaci grase la trup şi frumoase la chip s'au suit din rīu, şi au īnceput să pască prin mlaştini.

19.         După ele s'au suit alte şapte vaci, slabe, foarte urīte la chip, şi sfrijite: n'am mai văzut altele aşa de urīte īn toată ţara Egiptului.

20.         Vacile cele sfrijite şi slabe au mīncat pe cele şapte vaci dintīi, cari erau grase.

21.         Le-au īnghiţit, fără să se poată cunoaşte că intraseră īn pīntecele lor; ba īncă īnfăţişarea lor era tot aşa de urītă ca mai īnainte. Şi m'am deşteptat.

22.         Am mai văzut īn vis şapte spice pline şi frumoase, cari creşteau pe acelaş pai.

23.         Şi după ele au răsărit şapte spice goale, slabe, arse de vīntul de răsărit.

24.         Spicele slabe au īnghiţit pe cele şapte spice frumoase. Am spus aceste lucruri magilor, dar nimeni nu mi le-a putut tīlmăci.“

 

25.         Iosif a zis lui Faraon: „Ce a visat Faraon īnsemnează un singur lucru: Dumnezeu a arătat mai dinainte lui Faraon ce are să facă.

 

26.         Cele şapte vaci frumoase īnseamnă şapte ani; şi cele şapte spice frumoase īnseamnă şapte ani: este un singur vis.

27.         Cele şapte vaci sfrijite şi urīte, cari se suiau după cele dintīi, īnseamnă şapte ani; şi cele şapte spice goale, arse de vīntul de răsărit, vor fi şapte ani de foamete.

 

28.         Astfel, după cum am spus lui Faraon, Dumnezeu a arătat lui Faraon, ce are să facă.

 

29.         Iată, vor fi şapte ani de mare belşug īn toată ţara Egiptului.

 

30.         După ei vor veni şapte ani de foamete, aşa că se va uita tot belşugul acesta īn ţara Egiptului, şi foametea va topi ţara.

 

31.         Foametea aceasta care va urma va fi aşa de mare că nu se va mai cunoaşte belşugul īn ţară.

32.         Cīt priveşte faptul că Faraon a visat visul de două ori, īnseamnă că lucrul este hotărīt din partea lui Dumnezeu, şi că Dumnezeu se va grăbi să-l aducă la īndeplinire.

 

33.         Acum, Faraon să aleagă un om priceput şi īnţelept, şi să-l pună īn fruntea ţării Egiptului.

34.         Faraon să pună prefecţi īn ţară, ca să ridice o cincime din roadele Egiptului īn timpul celor şapte ani de belşug.

 

35.         Să se strīngă toate bucatele din aceşti ani buni cari au să vină; să se facă, la īndemīna lui Faraon, grămezi de grīu, provizii īn cetăţi, şi să le păzească.

 

36.         Bucatele acestea vor fi provizia ţării, pentru cei şapte ani de foamete, cari vor veni īn ţara Egiptului, pentruca ţara să nu fie prăpădită de foamete.“

 

 

Īnălţarea lui Iosif.

 

37.         Cuvintele acestea au plăcut lui Faraon şi tuturor slujitorilor lui.

 

38.         Şi Faraon a zis slujitorilor săi: „Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care să aibă īn el Duhul lui Dumnezeu?“

 

39.         Şi Faraon a zis lui Iosif: „Fiindcă Dumnezeu ţi-a făcut cunoscut toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atīt de priceput şi atīt de īnţelept ca tine.

40.         Te pun mai mare peste casa mea, şi tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie mă va ridica mai pe sus de tine.“

 

41.         Faraon a zis lui Iosif: „Uite, īţi dau stăpīnire peste toată ţara Egiptului.“

 

42.         Faraon şi-a scos inelul din deget, şi l-a pus īn degetul lui Iosif; l-a īmbrăcat cu haine de in subţire, şi i-a pus un lanţ de aur la gīt.

 

43.         L-a suit īn carul care venea după al lui, şi strigau īnaintea lui: „Īn genunchi!“ Astfel i-a dat Faraon stăpīnire peste toată ţara Egiptului.

 

44.         Şi a mai zis lui Iosif: „Eu sīnt Faraon! Dar fără tine nimeni nu va ridica mīna nici piciorul īn toată ţara Egiptului.“

45.         Faraon a pus lui Iosif numele: Ţafnat-Paeneah ( Descoperitor de taine), şi i-a dat de nevastă pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. Şi Iosif a pornit să cerceteze ţara Egiptului.

46.         Iosif era īn vīrstă de treizeci de ani cīnd s'a īnfăţişat īnaintea lui Faraon, īmpăratul Egiptului, şi a plecat de la Faraon şi a străbătut toată ţara Egiptului.

 

47.         Īn timpul celor şapte ani de rod, pămīntul a dat bucate din belşug.

48.         Iosif a strīns toate bucatele din aceşti şapte ani de belşug īn ţara Egiptului. A făcut provizii īn cetăţi, punīnd īn fiecare cetate bucatele de pe cīmpul de primprejur.

49.         Iosif a strīns grīu, ca nisipul mării, atīt de mult, că au īncetat să-l mai măsoare, pentru că era fără măsură.

 

 

Iosif strīnge bucate īn Egipt.

 

50.         Īnaintea anilor de foamete, i s'au născut lui Iosif doi fii, pe care i-a născut Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On.

 

51.         Iosif a pus īntīiului născut numele Manase (Uitare); „căci“, a zis el, „Dumnezeu m'a făcut să uit toate necazurile mele şi toată casa tatălui meu.“

52.         Şi celui de al doilea i-a pus numele Efraim  (Rodire); „căci“, a zis el, „Dumnezeu m'a făcut roditor īn ţara īntristării mele.“

 

53.         Cei şapte ani de belşug cari au fost īn ţara Egiptului, au trecut.

54.         Şi au īnceput să vină cei şapte ani de foamete, aşa cum vestise Iosif. Īn toată ţările era foamete; dar īn toată ţara Egiptului era pīne.

 

55.         Cīnd a flămīnzit, īn sfīrşit, toată ţara Egiptului, poporul a strigat la Faraon să-i dea pīne. Faraon a spus tuturor Egiptenilor: „Duceţi-vă la Iosif, şi faceţi ce vă va spune el.“

56.         Foametea bīntuia īn toată ţara. Iosif a deschis toate locurile cu provizii, şi a vīndut grīu Egiptenilor. Foametea creştea din ce īn ce mai mult īn ţara Egiptului.

 

57.         Şi din toate ţările venea lumea īn Egipt, ca să cumpere grīu dela Iosif; căci īn toate ţările era foamete mare.

 

 

Fraţii lui Iosif.

 

42

 

1.           Cīnd a auzit Iacov că este grīu īn Egipt, a zis fiilor săi: „Pentruce staţi şi vă uitaţi unii la alţii?“

 

2.           Şi a zis: „Iată, aud că este grīu īn Egipt; pogorīţi-vă, şi cumpăraţi-ne grīu de acolo, ca să trăim şi să nu murim.“

 

3.           Zece fraţi ai lui Iosif s'au pogorīt īn Egipt, ca să cumpere grīu.

4.           Iacov n'a trimes cu ei pe Beniamin, fratele lui Iosif, de teamă să nu i se īntīmple vreo nenorocire.

 

5.           Fiii lui Israel au venit să cumpere şi ei grīu, īmpreună cu cei ce veneau pentru acelaş lucru; căci īn Canaan era foamete.

 

 

Īntīia călătorie a fiilor lui Iacov īn Egipt.

 

6.           Iosif era mai mare īn ţară; el vindea grīu la tot poporul din ţară. Fraţii lui Iosif au venit, şi s'au aruncat cu faţa la pămīnt īnaintea lui.

 

7.           Iosif, cum a văzut pe fraţii săi, i-a cunoscut; dar s'a făcut că le este străin, le-a vorbit aspru, şi le-a zis: „De unde veniţi?“ Ei au răspuns: „Venim din ţara Canaan, ca să cumpărăm merinde.“

8.           Iosif a cunoscut pe fraţii săi, dar ei nu l-au cunoscut.

9.           Iosif şi-a adus aminte de visurile, pe cari le visase cu privire la ei, şi le-a zis: „Voi sīnteţi iscoade; aţi venit numai ca să cercetaţi locurile slabe ale ţării.“

 

10.         Ei i-au răspuns: „Nu, domnul meu; robii tăi au venit să cumpere hrană.

11.         Noi toţi sīntem fiii aceluiaş om; sīntem oameni de treabă, robii tăi nu sīnt iscoade.“

12.         El le-a zis: „Ba nu; aţi venit să cercetaţi locurile slabe ale ţării.“

13.         Ei au răspuns: „Noi, robii tăi, sīntem doisprezece fraţi, fii ai aceluiaş om, din ţara Canaan; şi iată, cel mai tīnăr este azi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este īn viaţă.“

 

14.         Iosif le-a zis: „V'am spus că sīnteţi iscoade.

15.         Iată cum veţi fi īncercaţi. Pe viaţa lui Faraon că nu veţi ieşi de aici pīnă nu va veni fratele vostru cel tīnăr!

 

16.         Trimeteţi pe unul din voi să aducă pe fratele vostru; iar voi, rămīneţi la opreală. Cuvintele voastre vor fi puse astfel la īncercare, şi voi şti dacă adevărul este cu voi sau nu; altfel, pe viaţa lui Faraon că sīnteţi nişte iscoade.“

17.         Şi i-a aruncat pe toţi, trei zile īn temniţă.

18.         A treia zi, Iosif le-a zis: „Faceţi lucrul acesta, şi veţi trăi. Eu mă tem de Dumnezeu!

 

19.         Dacă sīnteţi oameni de treabă, să rămīnă unul din fraţii voştri īnchis īn temniţa voastră; iar ceilalţi plecaţi, luaţi grīu ca să vă hrăniţi familiile,

20.         şi aduceţi-mi pe fratele vostru cel tīnăr, pentru ca vorbele voastre să fie puse astfel la īncercare şi să scăpaţi de moarte.“ Şi aşa au făcut.

 

21.         Ei au zis atunci unul către altul: „Da; am fost vinovaţi faţă de fratele nostru; căci am văzut neliniştea sufletului lui, cīnd ne ruga, şi nu l-am ascultat! Pentru  aceea vine peste noi necazul acesta.“

 

22.         Ruben a luat cuvīntul, şi le-a zis: „Nu vă spuneam eu să nu faceţi o astfel de nelegiuire faţă de băiatul acesta?“ Dar n'aţi ascultat. Acum iată că ni se cere socoteală pentru sīngele lui.“

 

23.         Ei nu ştiau că Iosif īi īnţelegea, căci vorbea cu ei printr'un tīlmaci.

24.         Iosif a plecat la oparte dela ei, ca să plīngă. Īn urmă s'a īntors, şi le-a vorbit; apoi a luat dintre ei pe Simeon, şi a pus să-l lege cu lanţuri īn faţa lor.

 

Īntoarcerea fraţilor lui Iosif.

 

25.         Iosif a poruncit să li se umple sacii cu grīu, să pună argintul fiecăruia īn sacul lui, şi să li se dea merinde pentru drum. Şi aşa s'a făcut.

 

26.         Ei şi-au īncărcat grīul pe măgari, şi au plecat.

27.         Unul din ei şi-a deschis sacul ca să dea nutreţ măgarului īn locul unde au mas peste noapte. A văzut argintul la gura sacului,

 

28.         şi a zis fraţilor săi: „Argintul meu mi s'a dat īnapoi, şi iată-l īn sacul meu.“ Atunci li s'a tăiat inima; şi au zis unul altuia, tremurīnd: „Ce ne-a făcut Dumnezeu?“

29.         S'au īntors la tatăl lor Iacov, īn ţara Canaan, şi i-au istorisit tot ce li se īntīmplase. Ei au zis:

30.         „Omul acela, care este domnul ţării, ne-a vorbit aspru, şi ne-a luat drept iscoade.

 

31.         Noi i-am spus: „Sīntem oameni de treabă, nu sīntem iscoade.

32.         Sīntem doisprezece fraţi, fii ai tatălui nostru; unul nu mai este, şi cel mai tīnăr este azi cu tatăl nostru īn ţara Canaan.“

33.         Şi omul acela, care este domnul ţării, ne-a zis: „Iată cum voi cunoaşte dacă sīnteţi oameni de treabă. Lăsaţi la mine pe unul din fraţii voştri, luaţi merinde pentru familiile voastre, plecaţi,

 

34.         şi aduceţi-mi pe fratele vostru cel tīnăr. Voi şti astfel că nu sīnteţi iscoade, ci sīnteţi oameni de treabă; apoi vă voi da īnapoi pe fratele vostru, şi veţi putea să străbateţi ţara īn voie.“

 

35.         Cīnd şi-au golit sacii, iată că legătura cu argintul fiecăruia era īn sacul lui. Ei şi tatăl lor au văzut legăturile cu argintul, şi s'au temut.

 

36.         Tatăl lor Iacov le-a zis: „Voi mă lipsiţi de copii: Iosif nu mai este, Simeon nu mai este, şi voiţi să luaţi şi pe Beniamin. Toate acestea pe mine mă lovesc!“

 

37.         Ruben a zis tatălui său: „Să-mi omori pe amīndoi fiii mei, dacă nu-ţi voi aduce īnapoi pe Beniamin; dă-l īn mīna mea, şi ţi-l voi aduce īnapoi.“

38.         Iacov a zis: „Fiul meu nu se poate pogorī īmpreună cu voi; căci fratele lui a murit, şi el a rămas singur; dacă i s'ar īntīmpla vreo nenorocire īn călătoria pe care o faceţi, cu durere īmi veţi pogorī perii mei cei albi īn locuinţa morţilor.“

 

 

A doua călătorie a fiilor lui Iacov īn Egipt.

 

43

 

1.           Foametea bīntuia greu īn ţară.

 

2.           Cīnd au isprăvit de mīncat grīul, pe care-l aduseseră din Egipt, Iacov a zis fiilor săi: „Duceţi-vă iarăş, şi cumpăraţi-ne ceva merinde.“

3.           Iuda i-a răspuns: „Omul acela ne-a spus curat: «Să nu-mi mai vedeţi faţa, dacă fratele vostru nu va fi cu voi.»

 

4.           Dacă vrei deci să trimeţi pe fratele nostru cu noi, ne vom pogorī, şi-ţi vom cumpăra merinde.

5.           Dar dacă nu vrei să-l trimeţi, nu ne vom pogorī, căci omul acela ne-a spus: „Să nu-mi mai vedeţi faţa, dacă fratele vostru nu va fi cu voi!“

6.           Israel a zis atunci: „Pentruce mi-aţi făcut un astfel de rău, şi aţi spus omului aceluia că mai aveţi un frate?“

7.           Ei au răspuns: „Omul acela ne-a īntrebat despre noi şi familia noastră, şi a zis: «Mai trăieşte tatăl vostru? Mai aveţi vreun frate?» Şi noi am răspuns la īntrebările acestea. Puteam noi să ştim că are să zică: «Aduceţi pe fratele vostru?“

8.           Iuda a zis tatălui său Israel: «Trimete copilul cu mine, ca să ne sculăm şi să plecăm, şi vom trăi şi nu vom muri, noi, tu şi copiii noştri.

9.           Răspund eu pentru el; ai să-l ceri īnapoi din mīna mea. Dacă nu-l voi aduce īnapoi la tine, şi dacă nu-l voi pune īnaintea ta, vinovat să fiu faţă de tine pentru totdeauna.

 

10.         Căci dacă n'am mai fi zăbovit, de două ori ne-am fi īntors pīnă acum.“

11.         Israel, tatăl lor, le-a zis: „Fiindcă trebuie, faceţi aşa. Luaţi-vă īn saci ceva din cele mai bune roade ale ţării, ca să duceţi un dar omului aceluia, şi anume: puţin leac alinător, şi puţină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri şi migdale.

 

12.         Luaţi cu voi argint īndoit, şi duceţi īnapoi argintul, pe care vi-l puseseră la gura sacilor: poate că a fost o greşeală.

 

13.         Luaţi şi pe fratele vostru, sculaţi-vă şi īntoarceţi-vă la omul acela.

14.         Dumnezeul Cel Atotputernic să vă facă să căpătaţi trecere īnaintea omului aceluia, şi să lase să se īntoarcă īmpreună cu voi pe celalt frate al vostru şi pe Beniamin! Iar eu, dacă trebuie să fiu lipsit de copiii mei, lipsit să fiu!“

 

 

Venirea fraţilor lui Iosif īn Egipt.

 

15.         Au luat darul; au luat cu ei argint īndoit, precum şi pe Beniamin; s'au sculat, s'au pogorīt īn Egipt, şi s'au īnfăţişat īnaintea lui Iosif.

16.         Cum a văzut Iosif pe Beniamin cu ei, a zis economului său: „Bagă pe oamenii aceştia īn casă, taie vite şi găteşte; căci oamenii aceştia au să mănīnce cu mine la amează.“

 

17.         Omul acela a făcut ce-i poruncise Iosif, şi a dus pe oamenii aceia īn casa lui Iosif.

18.         Ei s'au temut cīnd au văzut că-i bagă īn casa lui Iosif, şi au zis: „Ne bagă īnlăuntru din pricina argintului pus īn sacii noştri data trecută; vor să se năpustească peste noi, ca să ne ia robi, şi să pună mīna pe măgarii noştri.“

19.         S'au apropiat de economul casei lui Iosif, şi au intrat īn vorbă cu el la uşa casei;

20.         şi au zis: „Domnule, noi ne-am mai pogorīt odată aici, ca să cumpărăm merinde.

 

21.         Apoi, cīnd am ajuns la locul unde trebuia să rămīnem peste noapte, ne-am deschis sacii; şi iatăcă argintul fiecăruia era la gura sacului său, argintul nostru, după greutatea lui: şi l-am adus īnapoi cu noi.

 

22.         Am adus şi alt argint, ca să cumpărăm merinde. Nu ştim cine a pus argintul īn sacii noştri.“

23.         Economul a răspuns: „Fiţi pe pace! Nu vă temeţi de nimic. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v'a pus pe ascuns o comoară īn saci. Argintul vostru a trecut prin mīnile mele.“ Şi le-a adus şi pe Simeon.

24.         Omul acesta i-a băgat īn casa lui Iosif; le-a dat apă de şi-au spălat picioarele; a dat şi nutreţ măgarilor lor.

 

25.         Ei şi-au pregătit darul pīnă la venirea lui Iosif, la amează; căci aflaseră că au să mănīnce la el.

26.         Cīnd a ajuns Iosif acasă, i-au dat darul, pe care i-l aduseseră, şi s'au aruncat cu faţa la pămīnt īnaintea lui.

 

27.         El i-a īntrebat de sănătate; şi a zis: „Bătrīnul vostru tată, de care aţi vorbit, este sănătos? Mai trăieşte?“

 

28.         Ei au răspuns: „Robul tău, tatăl nostru, este sănătos; trăieşte īncă“. Şi s'au plecat şi s'au aruncat cu faţa la pămīnt.

 

29.         Iosif a ridicat ochii; şi, aruncīnd o privire spre frate-său Beniamin, fiul mamei sale, a zis: „Acesta este fratele vostru cel tīnăr, despre care mi-aţi vorbit?“ Şi a adăugat: „Dumnezeu să aibă milă de tine, fiule!“

 

30.         Iosif a isprăvit repede, căci i se rupea inima pentru fratele său, şi simţea nevoie să plīngă; a intrat de grab īntr'o odaie, şi a plīns acolo.

 

31.         Dupăce s'a spălat pe faţă, a ieşit din odaie; şi, silindu-se să se stăpīnească, a zis: „Aduceţi de mīncare!“

 

32.         Au adus de mīncare lui Iosif deoparte, şi fraţilor lui de o parte; Egiptenilor, cari mīncau cu el, le-au adus deasemenea mīncare de o parte; căci Egiptenii nu puteau să mănīnce cu Evreii, fiindcă lucrul acesta pentru ei este o urīciune.

 

33.         Fraţii lui Iosif s'au aşezat la masă īn faţa lui: dela īntīiul născut, după dreptul lui de īntīi născut, şi pīnă la cel mai tīnăr, aşezaţi după vīrstă; şi se uitau unii la alţii cu mirare.

34.         Iosif a pus să le dea din bucatele cari erau īnaintea lui; iar Beniamin a căpătat de cinci ori mai mult decīt ceilalţi. Şi au băut, şi s'au veselit īmpreună cu el.

 

 

Spaima fraţilor lui Iosif.

 

44

 

1.           Iosif a dat următoarea poruncă economului casei lui: „Umple cu merinde sacii oamenilor acestora, cīt vor putea să ducă, şi pune argintul fiecăruia la gura sacului său.

2.           Să pui şi paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai tīnăr, īmpreună cu argintul cuvenit pentru preţul grīului lui“. Economul a făcut cum īi poruncise Iosif.

3.           Dimineaţa, cum s'a crăpat de ziuă, au dat drumul oamenilor acestora īmpreună cu măgarii lor.

4.           Dar abia ieşiseră din cetate, şi nu se depărtaseră deloc de ea, cīnd Iosif a zis economului său: „Scoală-te, aleargă după oamenii aceia; şi, cīnd īi vei ajunge, să le spui: «Pentruce aţi răsplătit binele cu rău?

5.           De ce aţi furat paharul din care bea domnul meu, şi de care se slujeşte pentru ghicit? Rău aţi făcut că v'aţi purtat astfel.“

6.           Economul i-a ajuns, şi le-a spus aceste cuvinte.

7.           Ei i-au răspuns: „Domnule, pentruce vorbeşti astfel? Să ferească Dumnezeu pe robii tăi să fi săvīrşit o asemenea faptă!

8.           Iată, noi ţi-am adus din ţara Canaanului argintul, pe care l-am găsit la gura sacilor noştri; cum am fi putut să furăm argint sau aur din casa domnului tău?

 

9.           Să moară acela dintre robii tăi la care se va găsi paharul, şi noi īnşine să fim robi ai domnului nostru!“

 

10.         El a zis: „Fie după cuvintele voastre! Acela la care se va găsi paharul, să fie robul meu; iar voi veţi fi nevinovaţi.“

11.         Īndată, şi-a pogorīt fiecare sacul la pămīnt. Fiecare şi-a deschis sacul.

12.         Economul i-a scotocit, īncepīnd cu cel mai īn vīrstă şi sfīrşind cu cel mai tīnăr; şi paharul a fost găsit īn sacul lui Beniamin.

13.         Ei şi-au rupt hainele, şi-a īncărcat fiecare măgarul, şi s'au īntors īn cetate.

 

14.         Iuda şi fraţii lui au ajuns la casa lui Iosif, pe cīnd era el īncă acolo, şi s'au aruncat cu faţa la pămīnt īnaintea lui.

 

15.         Iosif le-a zis: „Ce faptă aţi făcut? Nu ştiţi că un om ca mine are putere să ghicească?“

16.         Iuda a răspuns: „Ce să mai spunem domnului nostru? Cum să mai vorbim? Cum să ne mai īndreptăţim?“ Dumnezeu a dat pe faţă nelegiuirea robilor tăi. Iată-ne robi ai domnului nostru: noi, şi acela la care s'a găsit paharul.“

 

17.         Dar Iosif a zis: „Să mă ferească Dumnezeu să fac aşa ceva! Omul la care s'a găsit paharul, va fi robul meu; dar voi, suiţi-vă īnapoi īn pace la tatăl vostru.“

 

 

Iuda mijloceşte pentru Beniamin.

 

18.         Atunci Iuda s'a apropiat de Iosif, şi a zis: „Te rog, domnul meu, dă voie robului tău să spună o vorbă domnului meu, şi să nu te mīnii pe robul tău! Căci tu eşti ca Faraon.

 

19.         Domnul meu a īntrebat pe robii săi, zicīnd: „Mai trăeşte tatăl vostru, şi mai aveţi vreun frate?“

20.         Noi am răspuns domnului meu: „Avem un tată bătrīn, şi un frate tīnăr, copil făcut la bătrīneţa lui; băiatul acesta avea un frate care a murit, şi care era dela aceeaş mamă; el a rămas singur, şi tatăl lui īl iubeşte.“

 

21.         Tu ai spus robilor tăi: „Aduceţi-l la mine ca să-l văd cu ochii mei.“

 

22.         Noi am răspuns domnului meu: „Băiatul nu poate părăsi pe tatăl său; dacă-l va părăsi, tatăl său are să moară.“

23.         Tu ai spus robilor tăi: „Dacă nu se va pogorī şi fratele vostru īmpreună cu voi, să nu-mi mai vedeţi faţa.“

 

24.         Cīnd ne-am suit la tatăl meu, robul tău, i-am spus cuvintele domnului meu.

25.         Tatăl nostru a zis: „Duceţi-vă iarăş să ne cumpăraţi ceva merinde.“

 

26.         Noi am răspuns: „Nu putem să ne ducem; dar dacă fratele nostru cel tīnăr va fi cu noi, ne vom duce; căci nu putem vedea faţa omului aceluia, de cīt dacă fratele nostru cel tīnăr va fi cu noi.“

27.         Robul tău, tatăl nostru, ne-a zis: „Voi ştiţi că nevastă-mea mi-a născut doi fii.

 

28.         Unul a ieşit dela mine, şi cred că a fost sfīşiat negreşit de fiare, căci nu l-am mai văzut pīnă astăzi.

 

29.         Dacă-mi mai luaţi şi pe acesta, şi i se va īntīmpla vreo nenorocire, cu durere īmi veţi pogorī bătrīneţele īn locuinţa morţilor.“

 

30.         Acum, dacă mă voi īntoarce la robul tău, tatăl meu, fără să avem cu noi băiatul de sufletul căruia este nedeslipit sufletul lui,

 

31.         el are să moară, cīnd va vedea că băiatul nu este; şi robii tăi vor pogorī cu durere īn locuinţa morţilor bătrīneţele robului tău, tatăl nostru.

32.         Căci robul tău s'a pus chezăş pentru copil, şi a zis tatălui meu: „Dacă nu-l voi aduce īnapoi la tine, vinovat să fiu pentru totdeauna faţă de tatăl meu.“

 

33.         Īngăduie, dar, te rog, robului tău să rămīnă īn locul băiatului, ca rob al domnului meu; iar băiatul să se suie īnapoi cu fraţii săi.

 

34.         Cum mă voi putea sui eu la tatăl meu, dacă băiatul nu este cu mine? Ah! să nu văd mīhnirea tatălui meu!“

 

Iosif se face cunoscut fraţilor săi.

 

45

 

1.           Iosif nu s'a mai putut stăpīni īnaintea tuturor celor ce-l īnconjurau. Şi a strigat: „Scoateţi afară pe toată lumea.“ Şi n'a mai rămas nimeni cu Iosif, cīnd s'a făcut cunoscut fraţilor săi.

2.           A izbucnit īntr'un plīns aşa de tare că l-au auzit Egiptenii şi casa lui Faraon.

3.           Iosif a zis fraţilor săi: „Eu sīnt Iosif! Mai trăieşte tatăl meu?“ Dar fraţii lui nu i-au putut răspunde, aşa de īncremeniţi rămăseseră īnaintea lui.

 

4.           Iosif a zis fraţilor săi: „Apropiaţi-vă de mine.“ Şi ei s'au apropiat. El a zis: „Eu sīnt fratele vostru Iosif, pe care l-aţi vīndut ca să fie dus īn Egipt.

 

5.           Acum, nu vă īntristaţi şi nu fiţi mīhniţi că m'aţi vīndut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viaţa m'a trimes Dumnezeu īnaintea voastră.

 

6.           Iată sīnt doi ani decīnd bīntuie foametea īn ţară; şi īncă cinci ani, nu va fi nici arătură, nici seceriş.

7.           Dumnezeu m'a trimes īnaintea voastră ca să vă rămīnă sămīnţa vie īn ţară, şi ca să vă păstreze viaţa printr'o mare izbăvire.

8.           Aşa că nu voi m'aţi trimes aici, ci Dumnezeu; El m'a făcut ca un tată al lui Faraon, stăpīn peste toată casa lui, şi cīrmuitorul īntregei ţări a Egiptului.

 

9.           Grăbiţi-vă de vă suiţi la tatăl meu, şi spuneţi-i: „Aşa a vorbit fiul tău Iosif: «Dumnezeu m'a pus domn peste tot Egiptul; pogoară-te la mine şi nu zăbovi!

10.         Vei locui īn ţinutul Gosen, şi vei fi līngă mine, tu, fiii tăi, şi fiii fiilor tăi, oile tale şi boii tăi, şi tot ce este al tău.

 

11.         Acolo te voi hrăni, căci vor mai fi īncă cinci ani de foamete; şi astfel nu vei pieri, tu, casa ta, şi tot ce este al tău.

12.         Voi vedeţi cu ochii voştri, şi fratele meu Beniamin vede cu ochii lui că eu īnsumi vă vorbesc.

 

13.         Istorisiţi tatălui meu toată slava pe care o am īn Egipt, şi tot ce aţi văzut; şi aduceţi aici cīt mai curīnd pe tatăl meu.“

 

14.         El s'a aruncat pe gītul fratelui său Beniamin, şi a plīns; şi Beniamin a plīns şi el pe gītul lui.

15.         A īmbrăţişat de asemenea pe toţi fraţii lui, plīngīnd. După aceea, fraţii lui au stat de vorbă cu el.

 

Īntoarcerea fiilor lui Iacov la tatăl lor.

 

16.         S'a răspīndit vestea īn casa lui Faraon că au venit fraţii lui Iosif; lucrul acesta a plăcut lui Faraon şi slujitorilor lui.

17.         Faraon a zis lui Iosif: „Spune fraţilor tăi: «Iată ce să faceţi: «Īncărcaţi-vă dobitoacele, şi plecaţi īn ţara Canaanului;

18.         luaţi pe tatăl vostru şi familiile voastre, şi veniţi la mine. Eu vă voi da ce este mai bun īn ţara Egiptului, şi veţi mīnca grăsimea ţării.

 

19.         Ai poruncă să le spui: „Aşa să faceţi! Luaţi-vă  din ţara Egiptului cară pentru pruncii voştri şi pentru nevestele voastre; aduceţi pe tatăl vostru, şi veniţi.

20.         Să nu vă pară rău de ceeace veţi lăsa; căci tot ce este mai bun īn ţara Egiptului va fi pentru voi.“

21.         Fiii lui Israel au făcut aşa. Iosif le-a dat cară, după porunca lui Faraon; le-a dat şi merinde pentru drum.

22.         Le-a dat la toţi haine de schimb, iar lui Beniamin i-a dat trei sute de sicli de argint şi cinci haine de schimb.

 

23.         Tatălui său i-a trimes zece măgari īncărcaţi cu ce era mai bun īn Egipt, şi zece măgăriţe īncărcate cu grīu, pīne şi merinde, pentru ca să aibă pe drum.

24.         Apoi a dat drumul fraţilor săi, cari au plecat; şi le-a zis: „Să nu vă certaţi pe drum.“

25.         Ei au ieşit din Egipt, şi au ajuns īn ţara Canaanului, la tatăl lor Iacov.

26.         Şi i-au spus: „Iosif tot mai trăieşte, şi chiar el cīrmuieşte toată ţara Egiptului.“ Dar inima lui Iacov a rămas rece, pentrucă nu-i credea.

 

27.         Cīnd i-au istorisit īnsă tot ce le spusese Iosif, şi a văzut carele pe cari le trimesese Iosif ca să-l ducă, duhul tatălui lor, Iacov, s'a īnviorat.

28.         Şi Israel a zis: „Destul! Fiul meu Iosif tot mai trăieşte! Vreau să mă duc să-l văd īnainte de moarte.“

 

Sosirea şi aşezarea familiei lui Iacov īn Egipt.

 

46

 

1.           Israel a plecat, cu tot ce avea. A ajuns la Beer-Şeba, şi a adus jertfe Dumnezeului tatălui său Isaac.

 

2.           Dumnezeu a vorbit lui Israel, īntr'o vedenie noaptea, şi a zis: „Iacove! Iacove!“ Israel a răspuns: „Iată-mă!“

 

3.           Şi Dumnezeu a zis: „Eu sīnt Dumnezeu, Dumnezeul tatălui tău. Nu te teme să te pogori īn Egipt, căci acolo te voi face să ajungi un neam mare.

 

4.           Eu īnsumi Mă voi pogorī cu tine īn Egipt, şi Eu īnsumi te voi scoate iarăş de acolo; iar Iosif īţi va īnchide ochii.“

 

5.           Iacov a părăsit Beer-Şeba; şi fiii lui Israel au pus pe tatăl lor Iacov, cu copilaşii şi nevestele lor, īn carele pe cari  le trimesese Faraon ca să-l ducă.

 

6.           Şi-au luat şi turmele şi averile, pe cari le agonisiseră īn ţara Canaanului. Şi Iacov s'a dus īn Egipt, cu toată familia lui.

 

7.           A luat cu el īn Egipt pe fiii lui şi pe fiii fiilor lui, pe fiicele lui şi pe fiicele fiilor lui, şi pe toată familia lui.

 

Copiii lui Israel.

 

8.           Iată numele fiilor lui Israel, cari au venit īn Egipt.

              Iacov şi fiii lui.

              Īntīiul născut al lui Iacov: Ruben.

 

9.           Fiii lui Ruben: Enoh, Palu, Heţron şi Carmi.

10.         - Fiii lui Simeon: Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin şi Ţohar; şi Saul, fiu dintr'o femeie Cananită.

 

11.         - Fiii lui Levi: Gherşon, Chehat, şi Merari.-

 

12.         Fiii lui Iuda: Er, Onan, Şela, Pereţ şi Zarah; dar Er şi Onan au murit īn ţara Canaanului. Fiii lui Pereţ au fost: Heţron şi Hamul.-

 

13.         Fiii lui Isahar: Tola, Puva, Iov şi Şimron.-

 

14.         Fiii lui Zabulon: Sered, Elon şi Iahleel.

15.         Aceştia sīnt fiii, pe cari i-a născut lui Iacov Lea īn Padan-Aram, īmpreună cu fiică-sa Dina. Fiii şi fiicele lui alcătuiau īn totul treizeci şi trei de inşi.

16.         Fiii lui Gad: Ţifion, Haggi, Şuni, Eţbon, Eri, Arodi şi Areeli.-

 

17.         Fiii lui Aşer: Imna, Işva, Işvi şi Beria; şi Serah, sora lor. Şi fiii lui Beria: Heber şi Malchiel.

 

18.         Aceştia sīnt fiii Zilpei, pe care o dăduse Laban fetei sale Lea; pe aceştia i-a născut ea lui Iacov. Īn totul şaisprezece inşi.

 

19.         Fiii Rahelei, nevasta lui Iacov: Iosif şi Beniamin.-

 

20.         Lui Iosif i s'au născut, īn ţara Egiptului: Manase şi Efraim, pe cari  i-a născut Asnat fata lui Poti-Fera, preotul lui On.-

 

21.         Fiii lui Beniamin; Bela, Becher, Aşbel, Ghera, Naaman, Ehi, Roş, Mupim, Hupim şi Ard.

 

22.         Aceştia sīnt fiii Rahelei, pe cari i-a născut lui Iacov. Īn totul patrusprezece inşi.

23.         Fiii lui Dan: Huşim.

 

24.         Fiii lui Neftali: Iahţeel, Guni, Ieţer şi Şilem.

 

25.         Aceştia sīnt fiii Bilhei, pe care  o dăduse Laban fetei sale Rahela; şi pe aceştia i-a născut ea lui Iacov. Īn totul, şapte inşi.

 

26.         Sufletele cari au venit cu Iacov īn Egipt şi cari ieşiseră din el, erau īn totul şasezeci şi şase, fără să numărăm nevestele fiilor lui Iacov.

 

27.         Şi Iosif avea doi fii, cari i se născuseră īn Egipt. - Toate sufletele  din familia lui Iacov, cari au venit īn Egipt, erau īn număr de şaptezeci.

 

 

Primirea lui Iacov de către Iosif.

 

28.         Iacov a trimes pe Iuda īnainte la Iosif, ca să-i dea de ştire să-i iasă īnainte īn Gosen.

 

29.         Şi au venit īn ţinutul Gosen. Iosif şi-a pregătit carul şi s'a suit ca să se ducă īn Gosen, īn īntīmpinarea tatălui său Israel. Cum l-a văzut, s'a aruncat pe gītul lui, şi a plīns multă vreme pe gītul lui.

 

30.         Israel a zis lui Iosif: „Acum pot să mor, fiindcă ţi-am văzut faţa, şi tu tot mai trăieşti.“

 

31.         Iosif a zis fraţilor săi şi familiei tatălui său: „Mă duc să īnştiinţez pe Faraon, şi să-i spun: «Fraţii mei şi familia tatălui meu, cari erau īn ţara Canaan, au venit la mine.

 

32.         Oamenii aceştia sīnt păstori, căci cresc vite; ei şi-au adus oile şi boii, şi tot ce este al lor.“

33.         Şi, cīnd vă va chema Faraon şi vă va īntreba: „Cu ce vă īndeletniciţi?“

 

34.         voi să răspundeţi: „Robii tăi au crescut vite, din tinereţa noastră pīnă acum, atīt noi cīt şi părinţii noştri.» Īn felul acesta, veţi locui īn ţinutul Gosen, căci toţi păstorii sīnt o urīciune pentru Egipteni.“

 

 

Gosen. Iacov īnaintea lui Faraon.

 

47

 

1.           Iosif s'a dus să īnştiinţeze pe Faraon, şi i-a spus: „Fraţii mei şi tatăl meu au sosit din ţara Canaan, cu oile şi boii, şi cu tot avutul lor; şi sīnt īn ţinutul Gosen.“

 

2.           A luat pe cinci din fraţii lui, şi i-a adus īnaintea lui Faraon.

 

3.           Faraon a īntrebat pe fraţii lui Iosif: „Cu ce vă īndeletniciţi?“ Ei au răspuns lui Faraon: „Robii tăi sīnt păstori, cum erau şi părinţii noştri.“

 

4.           Şi au mai zis lui Faraon: „Noi am venit ca să locuim o vreme aici īn ţară, pentrucă nu mai este păşune pentru oile robilor tăi, şi este o mare foamete īn ţara Canaanului; īngăduie dar robilor tăi să locuiască īn ţinutul Gosen.“

 

5.           Faraon a zis lui Iosif: „Tatăl tău şi fraţii tăi au venit la tine.

6.           Ţara Egiptului este deschisă īnaintea ta; aşează pe tatăl tău şi pe fraţii tăi īn cea mai bună parte a ţării. Să locuiască īn ţinutul Gosen; şi dacă găseşti printre ei oameni destoinici, pune-i īn fruntea turmelor mele.“

 

7.           Iosif a adus pe tatăl său Iacov, şi l-a īnfăţişat īnaintea lui Faraon. Şi Iacov a binecuvīntat pe Faraon.

8.           Faraon a īntrebat pe Iacov: „Care este numărul zilelor anilor vieţii tale?“

9.           Iacov a răspuns lui Faraon: „Zilele anilor călătoriei mele sīnt o sută treizeci de ani. Zilele anilor vieţii mele au fost puţine la număr şi rele, şi n'au atins zilele anilor vieţii părinţilor mei, īn timpul călătoriei lor.“

 

10.         Iacov a binecuvīntat iarăş pe Faraon, şi a plecat dinaintea lui Faraon.

 

11.         Iosif a aşezat pe tatăl său şi pe fraţii săi, şi le-a dat o moşie īn ţara Egiptului, īn cea mai bună parte a ţării, īn ţinutul lui Ramses, cum poruncise Faraon.

 

12.         Iosif a hrănit cu pīne pe tatăl său, pe fraţii săi, şi pe toată familia tatălui său, după numărul copiilor.

 

Scumpetea īn Egipt.

 

13.         Nu mai era pīne īn toată ţara, căci foametea era foarte mare; ţara Egiptului şi ţara Canaanului tīnjeau, din pricina foametei.

 

14.         Iosif a strīns tot argintul, care se găsea īn ţara Egiptului şi īn ţara Canaanului, īn schimbul grīului, pe care-l cumpărau oamenii, şi astfel a făcut ca tot argintul acesta să intre īn casa lui Faraon.

 

15.         Cīnd s'a sfīrşit argintul din ţara Egiptului şi din ţara Canaanului, toţi Egiptenii au venit la Iosif, şi au zis: „Dă-ne pīne! Pentruce să murim īn faţa ta? Căci argint nu mai avem.“

 

16.         Iosif a zis: „Daţi vitele voastre, şi vă voi da pīne īn schimbul vitelor voastre, dacă nu mai aveţi argint.“

17.         Şi-au adus vitele la Iosif, şi Iosif le-a dat pīne īn schimbul  cailor, īn schimbul turmelor de oi şi de boi, şi īn schimbul măgarilor. Le-a dat astfel pīne īn anul acela īn schimbul tuturor turmelor lor.

18.         Dupăce a trecut anul acela, au venit la Iosif īn anul următor, şi i-au zis: „Nu putem  să ascundem domnului nostru faptul că argintul s'a sfīrşit, şi turmele de vite au trecut īn stăpīnirea domnului nostru; nu mai rămīn īnaintea domnului nostru de cīt trupurile şi pămīnturile noastre.

19.         Pentruce să murim subt ochii tăi, noi şi pămīnturile noastre? Cumpără-ne īmpreună cu pămīnturile noastre īn schimbul pīnii, şi vom fi ai domnului nostru, noi şi pămīnturile noastre. Dă-ne sămīnţă să sămănăm, ca să trăim şi să nu murim, şi să nu ne rămīnă pămīnturile pustii.“

20.         Iosif a cumpărat pentru Faraon toate pămīnturile Egiptului; căci Egiptenii şi-au vīndut fiecare ogorul, pentrucă īi silea foametea. Şi ţara a ajuns īn stăpīnirea lui Faraon.

21.         Cīt despre popor, l-a mutat īn cetăţi, dela o margine hotarelor Egiptului pīnă la cealaltă.

22.         Numai pămīnturile preoţilor nu le-a cumpărat, pentrucă era o lege a lui Faraon, dată īn folosul preoţilor, cari trăiau din venitul pe care li-l dădea Faraon: de aceea ei nu şi-au vīndut pămīnturile.

 

23.         Iosif a zis poporului: „V'am cumpărat azi cu pămīnturile voastre, pentru Faraon; iată, vă dau sămīnţă, ca să puteţi sămăna pămīntul.

24.         La vremea roadelor, veţi da a cincea parte lui Faraon; iar celelalte patru părţi vă vor rămīnea vouă, ca să sămănaţi ogoarele, şi să vă hrăniţi īmpreună cu copiii voştri şi cu cei ce sīnt īn casele voastre.“

25.         Ei au zis: „Tu ne-ai scăpat viaţa! Să căpătăm trecere īnaintea domnului nostru, şi vom fi robi ai lui Faraon.“

 

26.         Iosif a făcut din aceasta o lege, care a rămas īn picioare pīnă īn ziua de azi, şi după care, a cincea parte din venitu pămīnturilor Egiptului este a lui Faraon; numai pămīnturile preoţilor nu sīnt ale lui Faraon.

 

 

Sfīrşitul lui Iacov se apropie.

 

27.         Israel a locuit īn ţara Egiptului, īn ţinutul Gosen. Ei s'au īnstărit, au crescut şi s'au īnmulţit foarte mult.

 

28.         Iacov a trăit şaptesprezece ani īn ţara Egiptului; şi zilele anilor vieţii lui Iacov au fost de o sută patruzeci şi şapte de ani.

29.         Cīnd s'a apropiat Israel de clipa morţii, a chemat pe fiul său Iosif, şi i-a zis: „Dacă am căpătat trecere īnaintea ta, pune, rogu-te, mīna subt coapsa mea, şi poartă-te cu bunătate şi credincioşie faţă de mine: să nu mă īngropi īn Egipt.

 

30.         Ci cīnd mă voi culca līngă părinţii mei, să mă scoţi afară din Egipt, şi să mă īngropi īn mormīntul lor.“ Iosif a răspuns: „Voi face după cuvīntul tău.“

 

31.         Iacov a zis: „Jură-mi.“ Şi Iosif i-a jurat. Apoi Israel s'a plecat cu faţa pe căpătīiul patului.

 

 

Iacov īnfiază pe fiii lui Iosif.

 

48

 

1.           După aceea, au venit şi au spus lui Iosif: „Tatăl tău este bolnav.“ Şi Iosif a luat cu el pe cei doi fii ai săi, Manase şi Efraim.

2.           Au dat de ştire lui Iacov, şi i-au spus: „Iată că fiul tău Iosif vine la tine.“ Şi Israel şi-a adunat puterile, şi s'a aşezat pe pat.

3.           Iacov a zis lui Iosif: „Dumnezeul Cel Atotputernic mi S'a arătat la Luz, īn ţara Canaan, şi m'a binecuvīntat.

 

4.           El mi-a zis: „Te voi face să creşti, te voi īnmulţi, şi voi face din tine o ceată de popoare; voi da ţara aceasta seminţei tale după tine, ca s'o stăpīnească pentru totdeauna.

 

5.           Acum, cei doi fii, cari ţi s'au născut īn ţara Egiptului, īnainte de venirea mea la tine īn Egipt, vor fi ai mei; Efraim şi Manase vor fi ai mei, ca şi Ruben şi Simeon.

 

6.           Dar copiii, pe cari i-ai născut după ei, vor fi ai tăi; ei vor purta numele fraţilor lor īn partea lor de moştenire.

7.           La īntoarcerea mea din Padan, Rahela a murit pe drum līngă mine, īn ţara Canaan, la o depărtare bunicică de Efrata; şi am īngropat-o acolo, pe drumul care duce la Efrata, sau Betleem.“

 

 

Binecuvīntarea celor doi fii ai lui Iosif.

 

8.           Israel s'a uitat la fiii lui Iosif, şi a zis: „Cine sīnt aceştia?“

9.           Iosif a răspuns tatălui său: „Sīnt fiii mei, pe cari mi i-a dat Dumnezeu aici.“ Israel a zis: „Apropie-i, te rog, de mine, ca să-i binecuvintez.“

 

10.         Ochii lui Israel erau īngreuiaţi de bătrīneţă, aşa că nu mai putea să vadă. Iosif i-a apropiat de el; şi Israel i-a sărutat, şi i-a īmbrăţişat.

 

11.         Israel a zis lui Iosif: „Nu credeam că am să-ţi mai văd faţa, şi iată că Dumnezeu m'a făcut să-ţi văd şi sămīnţa.“

 

12.         Iosif i-a dat la o parte de līngă genunchii tatălui său, şi s'a aruncat cu faţa la pămīnt īnaintea lui.

13.         Apoi Iosif i-a luat pe amīndoi, pe Efraim cu mīna dreaptă, la stīnga lui Israel, şi pe Manase cu mīna stīngă, la dreapta lui Israel, şi i-a adus aproape de el.

14.         Israel şi-a īntins mīna dreaptă şi a pus-o pe capul lui Efraim, care era cel mai tīnăr, iar mīna stīngă a pus-o pe capul lui Manase; īnadins şi-a īncrucişat mīnile astfel, căci Manase era cel dintīi născut.

 

15.         A binecuvīntat pe Iosif, şi a zis: „Dumnezeul, īnaintea căruia au umblat părinţii mei, Avraam şi Isaac, Dumnezeul, care m'a călăuzit de cīnd m'am născut, pīnă īn ziua aceasta,

 

16.         Īngerul, care m'a izbăvit de orice rău, să binecuvinteze pe copiii aceştia! Ei să poarte numele meu şi numele părinţilor mei, Avraam şi Isaac, şi să se īnmulţească foarte mult īn mijlocul ţării!“

 

17.         Lui Iosif nu i-a venit bine cīnd a văzut că tatăl său īşi pune mīna dreaptă pe capul lui Efraim; deaceea a apucat mīna tatălui său, ca s'o ia de pe capul lui Efraim, şi s'o īndrepte pe al lui Manase.

 

18.         Şi Iosif a zis tatălui său: „Nu aşa, tată, căci acela este cel īntīi născut; pune-ţi mīna dreaptă pe capul lui.“

19.         Tatăl său n'a vrut, ci a zis: „Ştiu, fiule, ştiu; şi el va ajunge un popor, şi el va fi mare; dar fratele lui cel mai mic va fi mai mare decīt el; şi sămīnţa lui va ajunge o ceată de neamuri.“

 

20.         El i-a binecuvīntat īn ziua aceea, şi a zis: „Numele tău īl vor īntrebuinţa Israeliţii cīnd vor binecuvīnta, zicīnd: «Dumnezeu să Se poarte cu tine cum S'a purtat cu Efraim şi cu Manase!“ Şi a pus astfel pe Efraim īnaintea lui Manase.

 

21.         Israel a zis lui Iosif: „Iată că īn curīnd am să mor! Dar Dumnezeu va fi cu voi, şi vă va aduce īnapoi īn ţara părinţilor voştri.

 

22.         Īţi dau, mai mult decīt fraţilor tăi, o parte, pe care am luat-o din mīna Amoriţilor cu sabia mea şi cu arcul meu.“

 

 

Binecuvīntarea dată de Iacov fiilor săi.

 

49

 

1.           Iacov a chemat pe fiii săi, şi a zis: „Strīngeţi-vă, şi vă voi vesti ce vi se va īntīmpla īn vremile cari vor veni.

 

2.           „Strīngeţi-vă, şi ascultaţi, fii ai lui Iacov!

              Ascultaţi pe tatăl vostru Israel!

 

3.           Ruben, tu, īntīiul meu născut,

              Puterea mea şi pīrga tăriei mele,

              Īntīiul īn vrednicie, şi īntīiul īn putere,

 

4.           Năvalnic ca apele, -tu nu vei mai avea īntīietatea!

              Căci te-ai suit īn patul tatălui tău,

              Mi-ai spurcat patul, suindu-te īn el.

 

5.           Simeon şi Levi sīnt fraţi;

              Săbiile lor sīnt nişte unelte de sīlnicie.

 

6.           Nu vreau să intre sufletul meu la sfaturile lor,

              Nu vreau să se unească duhul meu cu adunarea lor! Căci, īn mīnia lor, au ucis oameni,

              Şi, īn răutatea lor, au tăiat vinele taurilor.

 

7.           Blestemată să fie mīnia lor, pentrucă a fost prea turbată,

              Şi furia lor, căci a fost prea sălbatică!

              Īi voi īmpărţi īn Iacov,

              Şi-i voi risipi īn Israel.

 

8.           Iudo, tu vei primi laudele fraţilor tăi;

              Mīna ta va apuca de ceafă pe vrăjmaşii tăi.

              Fiii tatălui tău se vor īnchina pīnă la pămīnt īnaintea ta.

 

9.           Iuda este un pui de leu.

              Tu te-ai īntors dela măcel, fiule!

              Iuda īşi pleacă genunchii, se culcă īntocmai ca un leu,

              Ca o leoaică: cine-l va scula?

 

10.         Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda,

              Nici toiagul de cīrmuire dintre picioarele lui,

              Pīnă va veni Şilo (Adică: Mesia.),

              Şi de El vor asculta popoarele.

 

11.         El īşi leagă măgarul de viţă,

              Şi de cel mai bun butuc de viţă mīnzul măgăriţei lui;

              Īşi spală haina īn vin,

              Şi mantaua īn sīngele strugurilor.

 

12.         Are ochii roşi de vin,

              Şi dinţii albi de lapte.

 

13.         Zabulon va locui pe ţărmul mărilor,

              Līngă limanul corăbiilor,

              Şi hotarul lui se va īntinde īnspre Sidon.

 

14.         Isahar este un măgar osos,

              Care se culcă īn grajduri.

15.         Vede că locul unde se odihneşte este plăcut,

              Şi că ţinutul lui este măreţ;

              Īşi pleacă umărul subt povară,

              Şi se supune birului.

 

16.         Dan va judeca pe poporul său,

              Ca una din seminţiile lui Israel.

 

17.         Dan va fi un şarpe pe drum,

              O năpīrcă pe cărare,

              Muşcīnd călcīiele calului,

              Făcīnd să cadă călăreţul pe spate.

 

18.         Īn ajutorul Tău, nădăjduiesc, Doamne!

 

19.         Peste Gad vor da iuruş cete īnarmate,

              Dar şi el va da iuruş peste ele şi le va urmări.

 

20.         Aşer dă o hrană minunată;

              El va da bucate alese īmpăraţilor.

 

21.         Neftali este o cerboaică slobodă:

              Rosteşte cuvinte frumoase.

 

22.         Iosif este vlăstarul unui pom roditor,

              Vlăstarul unui pom roditor sădit līngă un izvor;

              Ramurile lui se īnalţă deasupra zidului.

23.         Arcaşii l-au aţīţat, au aruncat săgeţi,

              Şi l-au urmărit cu ura lor.

 

24.         Dar arcul lui a rămas tare,

              Şi mīnile lui au fost īntărite

              De mīnile Puternicului lui Iacov:

              Şi a ajuns astfel păstorul, stīnca lui Israel.

 

25.         Aceasta este lucrarea Dumnezeului tatălui tău, care te va ajuta;

              Aceasta este lucrarea Celui Atotputernic, care te va binecuvīnta

              Cu binecuvīntările cerurilor de sus,

              Cu binecuvīntările apelor de jos,

              Cu binecuvīntările  ţīţelor şi ale pīntecelui mamei.

 

26.         Binecuvīntările tatălui tău

              Īntrec binecuvīntările părinţilor mei, şi se īnalţă

              Pīnă īn creştetul dealurilor vecinice:

              Ele să vină peste capul lui Iosif,

              Peste creştetul capului domnului fraţilor săi!

 

27.         Beniamin este un lup care sfăşie;

              Dimineaţa, mănīncă prada,

              Iar seara, īmparte prada răpită.“

 

28.         Aceştia sīnt toţi ceice alcătuiesc cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi acestea sīnt lucrurile, pe cari li le-a spus tatăl lor, cīnd i-a binecuvīntat. I-a binecuvīntat, pe fiecare cu o binecuvīntare deosebită.

 

Moartea lui Iacov.

 

29.         Apoi le-a dat porunca următoare: „Eu am să fiu adăugat la poporul meu; deci să mă īngropaţi īmpreună cu părinţii mei, īn peştera care este īn ogorul Hetitului Efron,

 

30.         īn peştera din ogorul Macpela, care este faţă īn faţă cu Mamre, īn ţara Canaan. Acesta este ogorul, pe care l-a cumpărat Avraam de la Hetitul Efron, ca moşie de īnmormīntare.

 

31.         Acolo au īngropat pe Avraam şi pe Sara, nevasta lui; acolo au īngropat pe Isaac şi pe Rebeca, nevasta lui; şi acolo am īngropat eu pe Lea.

 

32.         Ogorul şi peştera care se află acolo au fost cumpărate dela fiii lui Het.“

33.         Cīnd a insprăvit Iacov de dat porunci fiilor săi, şi-a tras picioarele īn pat, şi-a dat duhul, şi a fost adăugat la poporul său.

 

 

Īngroparea lui Iacov.

 

50

 

1.           Iosif s'a aruncat pe faţa tatălui său, l-a plīns, şi l-a sărutat.

 

2.           A poruncit doftorilor, cari erau īn slujba lui, să īmbălsămeze pe tatăl său; şi doftorii au īmbălsămat pe Israel.

 

3.           Patruzeci de zile au trecut astfel şi au fost īntrebuinţate cu īmbălsămarea lui. Şi  Egiptenii l-au plīns şaptezeci de zile.

 

4.           Dupăce au trecut zilele de jale, Iosif a vorbit oamenilor din casa lui Faraon, şi le-a zis: „Dacă am căpătat trecere īnaintea voastră, spuneţi, vă rog, lui Faraon, ce vă spun eu.

 

5.           Tatăl meu m'a pus să jur, zicīnd: „Iată, īn curīnd eu am să mor! Să mă īngropi īn mormīntul, pe care mi l-am săpat īn ţara Canaan.» Aş vrea dar să mă sui acolo, ca să īngrop pe tatăl meu; şi după aceea mă voi īntoarce.“

 

6.           Faraon a răspuns: „Suie-te, şi īngroapă pe tatăl tău, după jurămīntul pe care te-a pus să-l faci.“

7.           Iosif s'a suit, ca să īngroape pe tatăl său. Īmpreună cu el s'au suit toţi slujitorii lui Faraon, bătrīnii casei lui, toţi bătrīnii ţării Egiptului,

8.           toată casa lui Iosif, fraţii săi, şi casa tatălui său; n'au lăsat īn ţinutul Gosen decīt pruncii, oile şi boii.

9.           Īmpreună cu Iosif mai erau cară şi călăreţi, aşa că alaiul era foarte mare.

10.         Cīnd au ajuns la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, au făcut plīngere mare şi jalnică; şi Iosif a ţinut īn cinstea tatălui său un bocet de şapte zile.

 

11.         Locuitorii ţării, Cananiţii, au fost martori la bocetul acesta din aria lui Atad, şi au zis: „Iată un mare bocet printre Egipteni!“ De aceea s'a dat acestei arii numele Abel-Miţraim  (Jalea Egiptenilor) ; ea este dincolo de Iordan.

12.         Astfel au īmplinit fiii lui Iacov poruncile tatălui lor.

 

13.         L-au dus īn ţara Canaan şi l-au īngropat īn peştera din ogorul Macpela, pe care-l cumpărase Avraam dela Hetitul Efron, ca moşie de īnmormīntare, şi care este faţă īn faţă cu Mamre.

 

14.         Iosif, după ce a īngropat pe tatăl său, s'a īntors īn Egipt, īmpreună cu fraţii săi şi cu toţi cei ce se suiseră cu el, ca să īngroape pe tatăl său.

 

Bunătatea lui Iosif.

 

15.         Cīnd au văzut fraţii lui Iosif că tatăl lor a murit, au zis: „Dacă va prinde Iosif ură pe noi, şi ne va īntoarce tot răul, pe care i l-am făcut?“

 

16.         Şi au trimes să spună lui Iosif: „Tatăl tău a dat porunca aceasta īnainte de moarte:

17.         „Aşa să vorbiţi lui Iosif: «Oh! iartă nelegiuirea fraţilor tăi şi păcatul lor, căci ţi-au făcut rău!» Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului tatălui tău!“ Iosif a plīns cīnd a auzit cuvintele acestea.

 

18.         Fraţii lui au venit şi s'au aruncat ei īnşişi cu faţa la pămīnt īnaintea lui, şi i-au zis: „Sīntem robii tăi.“

 

19.         Iosif le-a zis: „Fiţi fără teamă; căci sīnt eu oare īn locul lui Dumnezeu?

 

20.         Voi, negreşit, v'aţi gīndit să-mi faceţi rău: dar Dumnezeu a schimbat răul īn bine, ca să īmplinească ceeace se vede azi, şi anume, să scape viaţa unui popor īn mare număr.

 

21.         Fiţi dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni, pe voi şi pe copiii voştri.“ Şi i-a mīngăiat, şi le-a īmbărbătat inimile.

 

 

Moartea lui Iosif.

 

22.         Iosif a locuit īn Egipt, el şi casa tatălui său; şi a trăit o sută zece ani.

23.         Iosif a văzut pe fiii lui Efraim pīnă la al treilea neam; şi fiii lui Machir, fiul lui Manase, s'au născut pe genunchii lui.

 

24.         Iosif a zis fraţilor săi: „Eu am să mor! Dar Dumnezeu vă va cerceta, şi vă va face să vă suiţi din ţara aceasta īn ţara, pe care a jurat că o va da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.“

 

25.         Iosif a pus pe fiii lui Israel să jure, zicīnd: „Cīnd vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi şi oasele mele de aici.“

 

26.         Iosif a murit, īn vīrstă de o sută zece ani. L-au īmbălsămat, şi l-au pus īntr'un sicriu īn Egipt.