[ Page principale | Commentaires | La Bible ]

 

EXODUL (EŞIREA)

 

Sau a doua carte a lui Moise (Psalmul 103.7. Neemia 9.9-20)

 

POPORUL ISRAEL ĪN EGIPT

CAPITOLELE 1-15. 21.

 

(Gen.15.13,14. Ps.105.23-39;106.7-12; Fapt.Ap.7.7-36)

 

Īnmulţirea Israeliţilor īn Egipt.

 

1

 

1.           Iată numele fiilor lui Israel, intraţi īn Egipt; au intrat cu Iacov fiecare cu familia lui:

 

2.           Ruben, Simeon, Levi, Iuda,

3.           Isahar, Zabulon, Beniamin,

4.           Dan, Neftali, Gad şi Aşer.

5.           Sufletele ieşite din coapsele lui Iacov erau şaptezeci de toate. Iosif era atunci īn Egipt.

 

6.           Iosif a murit, şi toţi fraţii lui, şi toată vīrsta aceea de oameni.

 

7.           Fiii lui Israel s'au īnmulţit, s'au mărit, au crescut şi au ajuns foarte puternici. Şi s'a umplut ţara de ei.

 

 

Suferinţele Israeliţilor.

 

8.           Peste Egipt s'a ridicat un nou īmpărat, care nu cunoscuse pe Iosif.

 

9.           El a zis poporului său: „Iată că poporul copiilor lui Israel este mai mare şi mai puternic decīt noi.

 

10.         Veniţi să ne arătăm dibaci faţă de el, ca să nu crească, pentru ca nu cumva, dacă se va īntīmpla un război, să se unească şi el cu vrăjmaşii noştri, să ne bată şi să iasă apoi din ţară.“

 

11.         Şi au pus peste ei isprăvnicei, ca să-i asuprească prin munci grele. Astfel a zidit el cetăţile Pitom şi Ramses, ca să slujească de hambare lui Faraon.

 

12.         Dar cu cīt īl asupreau mai mult, cu atīt se īnmulţea şi creştea; şi s'au scīrbit de copiii lui Israel.

13.         Atunci Egiptenii au adus pe copiii lui Israel la o aspră robie.

14.         Le-au făcut viaţa amară prin lucrări grele de lut şi cărămizi, şi prin tot felul de lucrări depe cīmp: īn toate muncile acestea pe cari-i sileau să le facă, erau fără nici un pic de milă.

 

15.         Īmpăratul Egiptului a poruncit moaşelor Evreilor, numite una Şifra, şi cealaltă Pua,

16.         şi le-a zis: „Cīnd veţi īmplini slujba de moaşe pe līngă femeile Evreilor, şi le veţi vedea pe scaunul de naştere, dacă este băiat, să-l omorīţi; iar dacă este fată, s'o lăsaţi să trăiască.“

17.         Dar moaşele s'au temut de Dumnezeu, şi n'au făcut ce le poruncise īmpăratul Egiptului: ci au lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască.

 

18.         Īmpăratul Egiptului a chemat pe moaşe, şi le-a zis: „Pentruce aţi făcut lucrul acesta, şi aţi lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască?“

19.         Moaşele au răspuns lui Faraon: „Pentrucă femeile Evreilor nu sīnt ca Egiptencele; ele sīnt vīnjoase şi nasc īnainte de venirea moaşei.“

 

20.         Dumnezeu a făcut bine moaşelor; şi poporul s'a īnmulţit şi a ajuns foarte mare la număr.

 

21.         Pentrucă moaşele se temuseră de Dumnezeu, Dumnezeu le-a făcut case.

 

22.         Atunci Faraon a dat următoarea poruncă la tot poporul lui: „Să aruncaţi īn rīu pe orice băiat care se va naşte, şi să lăsaţi pe toate fetele să trăiască.“

 

 

Naşterea lui Moise.

 

2

 

1.           Un om din casa lui Levi luase de nevastă pe o fată a lui Levi.

 

2.           Femeia aceasta a rămas īnsărcinată, şi a născut un fiu. A văzut că este frumos, şi l-a ascuns trei luni.

 

3.           Ne mai putīnd să-l ascundă, a luat un sicriaş de papură, pe care l-a uns cu lut şi cu smoală; a pus copilul īn el, şi l-a aşezat īntre trestii, pe malul rīului.

4.           Sora copilului pīndea la o depărtare oarecare, ca să vadă ce are să i se īntīmple.

 

5.           Fata lui Faraon s'a pogorīt la rīu, să se scalde; şi fetele cari o īnsoţeau se plimbau pe marginea rīului. Ea a zărit sicriaşul īn mijlocul trestiilor, şi a trimes pe roaba ei să-l ia.

 

6.           L-a deschis şi a văzut copilul: era un băieţaş care plīngea. I-a fost milă de el, şi a zis: „Este un copil de al Evreilor!“

7.           Atunci sora copilului a zis fetei lui Faraon: „Să mă duc să-ţi chem o doică dintre femeile Evreilor, ca să-ţi alăpteze copilul?“

8.           „Du-te“, i-a răspuns fata lui Faraon. Şi fata s'a dus şi a chemat pe mama copilului.

9.           Fata lui Faraon i-a zis: „Ia copilul acesta, alăptează-mi-l, şi īţi voi plăti.“ Femeia a luat copilul, şi l-a alăptat.

10.         Copilul a crescut, şi ea l-a adus fetei lui Faraon; şi el i-a fost fiu. I-a pus numele Moise (Scos); „căci“, a zis ea, „l-am scos din ape.“

 

 

Fuga lui Moise īn Madian.

 

11.         Īn vremea aceea, Moise, crescīnd mare, a ieşit pe la fraţii săi, şi a fost martor la muncile lor grele. A văzut pe un Egiptean, care bătea pe un Evreu, unul dintre fraţii lui.

 

12.         S'a uitat īn toate părţile, şi, văzīnd că nu este nimeni, a omorīt pe Egiptean şi l-a ascuns īn nisip.

 

13.         A ieşit şi īn ziua următoare; şi iată că doi Evrei se certau. A zis celui ce n'avea dreptate: „Pentru ce loveşti pe semenul tău?“

 

14.         Şi omul acela a răspuns: „Cine te-a pus pe tine mai mare şi judecător peste noi? Nu cumva ai de gīnd să mă omori şi pe mine, cum ai omorīt pe Egipteanul acela?“ Moise s'a temut şi a zis: „Nu mai īncape īndoială că faptul este cunoscut.

 

15.         Faraon a aflat ce se petrecuse, şi căuta să omoare pe Moise. Dar Moise a fugit dinaintea lui Faraon, şi a locuit īn ţara Madian. A şezut līngă o fīntīnă.

 

16.         Preotul din Madian avea şapte fete. Ele au venit să scoată apă, şi au umplut jghiaburile ca să adape turma tatălui lor.

 

17.         Dar au venit păstorii, şi le-au luat la goană. Atunci Moise s'a sculat, le-a ajutat, şi le-a adăpat turma.

 

18.         Cīnd s'au īntors ele la tatăl lor Reuel, el a zis: „Pentru ce vă īntoarceţi aşa de curīnd azi?“

 

19.         Ele au răspuns: „Un Egiptean ne-a scăpat din mīna păstorilor, şi chiar ne-a scos apă, şi a adăpat turma.“

20.         Şi el a zis fetelor: „Unde este? Pentruce aţi lăsat acolo pe omul acela! Chemaţi-l să mănīnce pīne!“

 

21.         Moise s'a hotărīt să locuiască la omul acela, care i-a dat de nevastă pe fiică-sa Sefora.

 

22.         Ea a născut un fiu, căruia el i-a pus numele Gherşom (Sīnt străin aici ); „căci“, a zis el, „locuiesc ca străin īntr-o ţară străină.“

 

 

Dumnezeu aude strigătul Israeliţilor.

 

23.         După multă vreme, īmpăratul Egiptului a murit; şi copiii lui Israel gemeau īncă din pricina robiei, şi scoteau strigăte desnădăjduite. Strigătele acestea, pe cari li le smulgea robia, s'au suit pīnă la Dumnezeu.

 

24.         Dumnezeu a auzit gemetele lor, şi Şi-a adus aminte de legămīntul Său făcut cu Avraam, Isaac, şi Iacov.

 

25.         Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel, şi a luat cunoştinţă de ei.

 

 

Rugul aprins.

 

3

 

1.           Moise păştea turma socrului său Ietro, preotul Madianului. Odată a mīnat turma pīnă dincolo de pustie, şi a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb.

 

2.           Īngerul Domnului i S'a arătat īntr'o flacără de foc, care ieşea din mijlocul unui rug. Moise s'a uitat; şi iată că rugul era tot un foc, şi rugul nu se mistuia deloc.

 

3.           Moise a zis: „Am să mă īntorc să văd ce este această vedenie minunată, şi pentru ce nu se mistuie rugul.“

 

4.           Domnul a văzut că el se īntoarce să vadă; şi Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului, şi a zis: „Moise! Moise!“ El a răspuns: „Iată-mă!“

 

5.           Dumnezeu a zis: „Nu te apropia de locul acesta; scoate-ţi īncălţămintele din picioare, căci locul pe care calci este un pămīnt sfīnt.“

 

6.           Şi a adăugat: „Eu sīnt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.“ Moise şi-a ascuns faţa, căci se temea să privească pe Dumnezeu.

 

7.           Domnul a zis: „Am văzut asuprirea poporului Meu, care este īn Egipt, şi am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui; căci īi cunosc durerile.

 

8.           M'am pogorīt ca să-l izbăvesc din mīna Egiptenilor, şi să-l scot din ţara aceasta şi să-l duc īntr-o ţară bună şi īntinsă, īntr'o ţară unde curge lapte şi miere, şi anume, īn locurile, pe cari le locuiesc Cananiţii, Hetiţii, Amoriţii, Fereziţii, Heviţii şi Iebusiţii.

 

9.           Iată că strigătele Israeliţilor au ajuns pīnă la Mine, şi am văzut chinul cu care īi chinuesc Egiptenii.

 

10.         Acum, vino, Eu te voi trimete la Faraon, şi vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel.“

 

 

Trimeterea lui Moise.

 

11.         Moise a zis lui Dumnezeu: „Cine sīnt eu, ca să mă duc la Faraon, şi să scot din Egipt pe copiii lui Israel?“

 

12.         Dumnezeu a zis: „Eu voi fi negreşit cu tine; şi iată care va fi pentru tine semnul că Eu te-am trimes: după ce vei scoate pe popor din Egipt, veţi sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta.“

 

13.         Moise a zis lui Dumnezeu: „Iată, cīnd mă voi duce la copiii lui Israel, şi le voi spune: «Dumnezeul părinţilor voştri m'a trimes la voi»; şi mă vor īntreba: «Care este Numele Lui?» ce le voi răspunde?“

14.         Dumnezeu a zis lui Moise:„Eu sīnt Cel ce sīnt.“ Şi a adăugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: „Cel ce se numeşte «Eu sīnt», m'a trimes la voi.“

 

15.         Dumnezeu a mai zis lui Moise: „Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: «Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov, m'a trimes la voi. Acesta este Numele Meu pentru vecinicie, acesta este Numele Meu din neam īn neam.

 

16.         Du-te, strīnge pe bătrīnii lui Israel, şi spune-le: «Mi s'a arătat Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov. El a zis: «V'am văzut, şi am văzut ce vi se face īn Egipt,

 

17.         şi am zis: «Vă voi scoate din suferinţa Egiptului, şi vă voi duce īn ţara Cananiţilor, Hetiţilor, Amoriţilor, Fereziţilor, Heviţilor şi Iebusiţilor, īntr'o ţară unde curge lapte şi miere.»

 

18.         Ei vor asculta de glasul tău; şi te vei duce, tu şi bătrīnii lui Israel, la īmpăratul Egiptului, şi īi veţi spune: «Domnul, Dumnezeul Evreilor, s'a īntīlnit cu noi. Dă-ne voie să mergem cale de trei zile īn pustie, ca să aducem jertfe Domnului, Dumnezeului nostru.»

 

19.         Ştiu că īmpăratul Egiptului n'are să vă lase să plecaţi decīt silit de o mīnă puternică.

 

20.         Eu Īmi voi īntinde mīna, şi voi lovi Egiptul cu tot felul de minuni, pe cari le voi face īn mijlocul lui. După aceea, are să vă lase să plecaţi.»

 

21.         Voi face chiar ca poporul acesta să capete trecere īnaintea Egiptenilor; şi, cīnd veţi pleca, nu veţi pleca cu mīnile goale.

 

22.         Fiecare femeie va cere dela vecina ei şi dela cea care locuieşte īn casa ei, vase de argint, vase de aur, şi haine, pe cari le veţi pune pe fiii şi fiicele voastre. Şi veţi jăfui astfel pe Egipteni.“

 

 

Şovăirea lui Moise.

 

4

 

1.           Moise a răspuns, şi a zis: „Iată că n'au să mă creadă, nici n'au să asculte de glasul meu. Ci vor zice: «Nu ţi s'a arătat Domnul!»

2.           Domnul i-a zis: «Ce ai īn mīnă?» El a răspuns: «Un toiag.»

 

3.           Domnul a zis: «Aruncă-l la pămīnt.» El l-a aruncat la pămīnt, şi toiagul s'a prefăcut īntr'un şarpe. Moise fugea de el.

4.           Domnul a zis lui Moise: «Īntinde-ţi mīna, şi apucă-l de coadă.» El a īntins mīna şi l-a apucat; şi şarpele s'a prefăcut iarăş īntr-un toiag īn mīna lui.

5.           «Iată», a zis Domnul, «ce vei face, ca să creadă că ţi s'a arătat Domnul, Dumnezeul părinţilor lor: Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.»

 

6.           Domnul i-a mai zis: «Bagă-ţi mīna īn sīn.» El şi-a băgat mīna īn sīn; apoi a scos-o, şi iată că mīna i se acoperise de lepră, şi se făcuse albă ca zăpada.

 

7.           Domnul a zis: «Bagă-ţi din nou mīna īn sīn.» El şi-a băgat din nou mīna īn sīn; apoi a scos-o din sīn; şi iată că mīna se făcuse iarăş cum era carnea lui.

 

8.           «Dacă nu te vor crede,»a zis Domnul, «şi nu vor asculta de glasul celui dintīi semn, vor crede glasul celui de al doilea semn.

9.           Dacă nu vor crede nici aceste două semne, şi nu vor asculta de glasul tău, să iei apă din rīu, şi s'o torni pe pămīnt; şi apa, pe care o vei lua din rīu, se va preface īn sīnge pe pămīnt.“

 

10.         Moise a zis Domnului: „Ah! Doamne, eu nu sīnt un om ori vorbirea uşoară; şi cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de cīnd vorbeşti Tu robului Tău; căci vorba şi limba mi-este īncurcată.“

 

11.         Domnul i-a zis: „Cine a făcut gura omului? Şi cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul?

 

12.         Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta, şi te voi īnvăţa ce vei avea de spus.“

 

13.         Moise a zis: „Ah! Doamne, trimete pe cine vei vrea să trimeţi.“

 

14.         Atunci Domnul S'a mīniat pe Moise, şi a zis: „Nu-i oare acolo fratele tău Aaron, Levitul? Ştiu că el vorbeşte uşor. Iată că el īnsuş vine īnaintea ta; şi, cīnd te va vedea, se va bucura īn inima lui.

 

15.         Tu īi vei vorbi, şi vei pune cuvintele īn gura lui; şi Eu voi fi cu gura ta şi cu gura lui; şi vă voi īnvăţa ce veţi avea de făcut.

 

16.         El va vorbi poporului pentru tine, īţi va sluji drept gură, şi tu vei ţinea pentru el locul lui Dumnezeu.

 

17.         Ia īn mīnă toiagul acesta, cu care vei face semnele.“

 

 

Moise īn Egipt.

 

18.         Moise a plecat; şi, cīnd s'a īntors la socrul său Ietro, i-a zis: „Lasă-mă, te rog, să plec şi să mă īntorc la fraţii mei, cari sīnt īn Egipt, ca să văd dacă mai trăiesc.“ Ietro a zis lui Moise: „Du-te īn pace!“

19.         Domnul a zis lui Moise, īn Madian: „Du-te, īntoarce-te īn Egipt: căci toţi ceice umblau să-ţi ia viaţa, au murit.“

 

20.         Moise şi-a luat nevasta şi copiii, i-a pus călări pe măgari, şi s'a īntors īn ţara Egiptului. Şi-a luat īn mīnă toiagul lui Dumnezeu.

 

21.         Domnul a zis lui Moise: „Plecīnd ca să te īntorci īn Egipt, vezi, toate minunile pe cari ţi le pun īn mīnă, să le faci īnaintea lui Faraon. Eu īi voi īmpetri inima, şi nu va lăsa pe popor să plece.

 

22.         Tu vei zice lui Faraon: «Aşa vorbeşte Domnul: «Israel este fiul Meu, īntīiul Meu născut.

 

23.         Īţi spun: «Lasă pe fiul Meu să plece, ca să-Mi slujească; dacă nu vrei să-l laşi să plece, voi ucide pe fiul tău, pe īntīiul tău născut.“

 

24.         Īn timpul călătoriei, īntr'un loc unde a rămas Moise peste noapte, l-a īntīlnit Domnul, şi a vrut să-l omoare.

 

25.         Sefora a luat o piatră ascuţită, a tăiat prepuţul fiului său, şi l-a aruncat la picioarele lui Moise, zicīnd: „Tu eşti un soţ de sīnge pentru mine.“

 

26.         Şi Domnul l-a lăsat. Atunci a zis ea: „Soţ de sīnge!“ din pricina tăierii īmprejur.

 

Īntīlnirea lui Moise cu Aaron.

 

27.         Domnul a zis lui Aaron: „Du-te īnaintea lui Moise īn pustie.“ Aaron a plecat: a īntīlnit pe Moise la muntele lui Dumnezeu, şi l-a sărutat.

 

28.         Moise a făcut cunoscut lui Aaron toate cuvintele Domnului, care-l trimesese, şi toate semnele, pe cari-i poruncise să le facă.

 

29.         Moise şi Aaron şi-au văzut de drum, şi au adunat pe toţi bătrīnii copiilor lui Israel.

 

30.         Aaron a istorisit toate cuvintele pe cari le spusese Domnul lui Moise; şi Moise a făcut semnele īnaintea poporului.

 

31.         Poporul a crezut. Astfel au aflat că Domnul cercetase pe copiii lui Israel, că le văzuse suferinţa; şi s'au plecat şi s'au aruncat cu faţa la pămīnt.

 

 

Moise şi Aaron īnaintea lui Faraon.

 

5

 

1.           Moise şi Aaron s'au dus apoi la Faraon, şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să prăznuiască īn pustie un praznic īn cinstea Mea.“

 

2.           Faraon a răspuns: „Cine este Domnul, ca să ascult de glasul Lui, şi să las pe Israel să plece?“ Eu nu cunosc pe Domnul, şi nu voi lăsa pe Israel să plece.“

 

3.           Ei au zis: „Ni S'a arătat Dumnezeul Evreilor. Dă-ne voie să facem un drum de trei zile īn pustie, ca să aducem jertfe Domnului, pentruca să nu ne bată cu ciumă sau cu sabie.“

 

4.           Şi īmpăratul Egiptului le-a zis: „Moise şi Aaron, pentruce abateţi poporul de la lucrul lui? Plecaţi la lucrările voastre.“

 

 

Mărirea muncilor.

 

5.           Faraon a zis: „Iată că poporul acesta s'a īnmulţit acum īn ţară, şi voi mai voiţi să-l faceţi să-şi īnceteze lucrările?“

 

6.           Şi chiar īn ziua aceea, Faraon a dat următoarea poruncă isprăvniceilor norodului şi logofeţilor:

 

7.           „Să nu mai daţi poporului paie ca mai īnainte pentru facerea cărămizilor; ci să se ducă singuri să strīngă paie.

8.           Totuş să le cereţi acelaş număr de cărămizi, pe cari le făceau mai īnainte; să nu le scădeţi nimic din ele, căci sīnt nişte leneşi; de aceea strigă mereu: «Haidem să aducem jertfe Dumnezeului nostru.»

9.           Să se dea mult de lucru oamenilor acestora, ca să aibă de lucru, şi să nu mai umble după năluci.“

10.         Isprăvniceii poporului şi logofeţii au venit şi au spus poporului: „Aşa vorbeşte Faraon: «Nu vă mai dau paie;

11.         duceţi-vă singuri de vă luaţi paie de unde veţi găsi; dar nu vi se scade nimic din lucrul vostru.“

12.         Poporul s'a răspīndit īn toată ţara Egiptului, ca să strīngă mirişte īn loc de paie.

13.         Isprăvniceii īi sileau, zicīnd: „Isprăviţi-vă lucrul, zi de zi, ca şi atunci cīnd erau paie!“

14.         Au bătut chiar pe logofeţii copiilor lui Israel, puşi peste ei de isprăvniceii lui Faraon. „Pentruce“, li se zicea, „n'aţi isprăvit ieri şi azi, ca mai īnainte, numărul de cărămizi, care vă fusese hotărīt?“

15.         Logofeţii copiilor lui Israel s'au dus să se plīngă la Faraon, şi i-au zis: „Pentruce te porţi aşa cu robii tăi?

16.         Robilor tăi nu li se mai dau paie ca mai īnainte, şi totuş ni se spune: «Faceţi cărămizi!» Ba īncă, robii tăi sīnt şi bătuţi, ca şi cīnd poporul tău ar fi vinovat.“

17.         Faraon a răspuns: „Sīnteţi nişte leneşi şi nişte trīntori! De aceea ziceţi: «Haidem să aducem jertfe Domnului!»

18.         Acum, duceţi-vă īndată de lucraţi; nu vi se vor da paie, şi veţi face acelaş număr de cărămizi.“

 

Cīrtirea Israeliţilor.

 

19.         Logofeţii copiilor lui Israel au văzut īn ce stare nenorocită erau, cīnd li se zicea: „Nu vi se scade nimic din numărul de cărămizi; ci īn fiecare zi să faceţi lucrul cuvenit unei zile.“

20.         Cīnd au ieşit dela Faraon, au īntīlnit pe Moise şi pe Aaron, care īi aşteptau.

21.         Şi le-au zis: „Să vă vadă Domnul, şi să judece! Voi ne-aţi făcut urīţi lui Faraon şi slujitorilor lui; ba īncă le-aţi dat sabia īn mīnă ca să ne omoare.“

 

22.         Moise s'a īntors la Domnul, şi a zis: „Doamne, pentruce ai făcut un astfel de rău poporului acestuia? Pentruce m'ai trimes?

23.         De cīnd m'am dus la Faraon ca să-i vorbesc īn Numele Tău, el face şi mai rău poporului acestuia; şi n'ai izbăvit pe poporul Tău.“

 

Izbăvirea făgăduită.

 

6

 

1.           Domnul a zis lui Moise: „Vei vedea acum ce voi face lui Faraon: o mīnă puternică īl va sili să-i lase să plece; da, o mīnă puternică īl va sili să-i izgonească din ţara lui.“

 

2.           Dumnezeu a mai vorbit lui Moise, şi i-a zis: „Eu sīnt Domnul.

3.           Eu M'am arătat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, ca Dumnezeul Cel Atotputernic; dar n-am fost cunoscut de el subt Numele Meu ca «Domnul.“

 

4.           De asemenea Mi-am īncheiat legămīntul Meu cu ei, ca să le dau ţara Canaan, ţara călătoriilor lor sfinte, īn care au locuit ca străini.

 

5.           Acum īnsă am auzit gemetele copiilor lui Israel, pe cari-i ţin Egiptenii īn robie, şi Mi-am adus aminte de legămīntul Meu.

 

6.           De aceea spune copiilor lui Israel: «Eu sīnt Domnul: Eu vă voi izbăvi din muncile cu cari vă apasă Egiptenii, vă voi izbăvi din robia lor, şi vă voi scăpa cu braţ īntins şi cu mari judecăţi.

 

7.           Vă voi lua ca popor al Meu; Eu voi fi Dumnezeul vostru, şi veţi cunoaşte că Eu, Domnul, Dumnezeul vostru, vă izbăvesc de muncile cu cari vă apasă Egiptenii.

 

8.           Eu vă voi aduce īn ţara, pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov; Eu vă voi da-o īn stăpīnire; Eu, Domnul.“

 

9.           Astfel a vorbit Moise copiilor lui Israel. Dar desnădejdea şi robia aspră īn care se aflau, i-au īmpedicat să asculte pe Moise.

 

10.         Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

11.         „Du-te de vorbeşte lui Faraon, īmpăratul Egiptului, să lase pe copiii lui Israel să iasă afară din ţara lui.“

12.         Moise a răspuns īn faţa Domnului: „Iată că nici copiii lui Israel nu m'au ascultat: cum are să m'asculte Faraon pe mine, care n'am o vorbire uşoară?“

 

13.         Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi le-a dat porunci cu privire la copiii lui Israel şi cu privire la Faraon, īmpăratul Egiptului, ca să scoată din ţara Egiptului pe copiii lui Israel.

 

Spiţa neamului lui Moise şi Aaron.

 

14.         Iată căpeteniile familiilor lor.

              Fiii lui Ruben, īntīiul născut al lui Israel: Enoh, Palu, Heţron şi Carmi. Acestea sīnt familiile lui Ruben.

 

15.         Fiii lui Simeon: Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin şi Ţohar; şi Saul, fiu născut dintr'o femeie Cananită. Acestea sīnt familiile lui Simeon.

 

16.         Iată numele fiilor lui Levi, după spiţa neamului lor: Gherşon, Chehat şi Merari. Anii vieţii lui Levi au fost o sută treizeci şi şapte de ani.

 

17.         Fiii lui Gherşon: Libni şi Şimei, şi familiile lor. -

 

18.         Fiii lui Chehat: Amram, Iţehar, Hebron şi Uziel. Anii vieţii lui Chehat au fost o sutătreizeci şi trei de ani. -

 

19.         Fiii lui Merari: Mahli şi Muşi. - Acestea sīnt familiile lui Levi, după spiţa neamului lor.

 

20.         Amram a luat de nevastă pe mătuşă-sa Iochebed; şi ea i-a născut pe Aaron şi pe Moise. Anii vieţii lui Amram au fost o sutătreizeci şi şapte de ani. -

 

21.         Fiii lui Iţehar: Core, Nefeg şi Zicri. -

 

22.         Fiii lui Uziel: Mişael, Elţafan şi Sitri.

 

23.         Aaron a luat de nevastă pe Elişeba, fata lui Aminadab, sora lui Nahşon; şi ea i-a născut pe Nadab, Abihu, Eleazar şi Itamar.

 

24.         Fiii lui Core: Asir, Elcana şi Abiasaf. Acestea sīnt familiile Coriţilor.

 

25.         Eleazar, fiul lui Aaron, a luat de nevastă pe una din fetele lui Putiel; şi ea i-a născut pe Fineas.

              Aceştia sīnt căpeteniile familiilor Leviţilor cu familiile lor.

 

26.         Aceştia sīnt Aaron acela şi Moise acela, cărora le-a zis Domnul: „Scoateţi din ţara Egiptului pe copiii lui Israel, după oştirile lor.“

 

27.         Ei sīnt aceia cari au vorbit lui Faraon, īmpăratul Egiptului, ca să scoată din Egipt pe copiii lui Israel. Aceştia sīnt Moise acela şi Aaron acela.

 

28.         Cīnd a vorbit Domnul lui Moise īn ţara Egiptului,

29.         Domnul a zis lui Moise: „Eu sīnt Domnul. Spune lui Faraon, īmpăratul Egiptului, tot ce-ţi spun.“

 

30.         Şi Moise a răspuns īnaintea Domnului: „Iată că eu nu vorbesc uşor: cum are să m'asculte Faraon?“

 

 

Cele zece urgii.

 

7

 

1.           Domnul a zis lui Moise: „Iată că te fac Dumnezeu pentru Faraon; şi fratele tău Aaron va fi proorocul tău.

 

2.           Tu vei spune tot ce-ţi voi porunci Eu, iar fratele tău Aaron va vorbi lui Faraon, ca să lase pe copiii lui Israel să plece din ţara lui.

 

3.           Eu voi īmpietri inima lui Faraon, şi Īmi voi īnmulţi semnele şi minunile īn ţara Egiptului.

 

4.           Totuş Faraon n'are să v'asculte. Apoi Īmi voi īntinde mīna asupra Egiptului, şi voi scoate din ţara Egiptului oştile Mele, pe poporul Meu, pe copiii lui Israel, prin mari judecăţi.

 

5.           Egiptenii vor cunoaşte că Eu sīnt Domnul, cīnd Īmi voi īntinde mīna asupra Egiptului, şi cīnd voi scoate din mijlocul lor pe copiii lui Israel.“

 

6.           Moise şi Aaron au făcut ce le poruncise Domnul: aşa au făcut.

 

7.           Moise era īn vīrstă de optzeci de ani, iar Aaron de optzeci şi trei de ani, cīnd au vorbit lui Faraon.

 

 

Moise şi Aaron fac minuni.

 

8.           Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron:

9.           „Dacă vă va vorbi Faraon, şi vă va zice: «Faceţi o minune!» să zici lui Aaron: «Ia-ţi toiagul, şi aruncă-l īnaintea lui Faraon. Şi toiagul se va preface īntr'un şarpe.“

 

10.         Moise şi Aaron s'au dus la Faraon, şi au făcut cum poruncise Domnul. Aaron şi-a aruncat toiagul īnaintea lui Faraon şi īnaintea slujitorilor lui; şi toiagul s'a prefăcut īntr-un şarpe.

 

11.         Dar Faraon a chemat pe nişte īnţelepţi şi pe nişte vrăjitori, şi vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor.

 

12.         Toţi şi-au aruncat toiegele, şi s'au prefăcut īn şerpi. Dar toiagul lui Aaron a īnghiţit toiegele lor.

13.         Inima lui Faraon s'a īmpietrit, şi n'a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.

 

 

Cea dintīi urgie: prefacerea apei īn sīnge.

 

14.         Domnul a zis lui Moise: „Faraon are inima īmpietrită: nu vrea să lase poporul să plece.

 

15.         Du-te la Faraon dis de dimineaţă, cīnd are să iasă să se ducă la apă, şi să te īnfăţişezi īnaintea lui pe malul rīului. Să-ţi iei īn mīnă toiagul, care a fost prefăcut īn şarpe,

 

16.         şi să zici lui Faraon: «Domnul, Dumnezeul Evreilor, m'a trimes la tine, să-ţi spun: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească īn pustie. Dar iată că pīnă acum n'ai ascultat.»

 

17.         Acum, aşa vorbeşte Domnul: «Iată cum vei cunoaşte că Eu sīnt Domnul. Am să lovesc apele rīului cu toiagul din mīna mea; şi ele se vor preface īn sīnge.

 

18.         Peştii din rīu vor pieri, rīul se va īmpuţi, aşa că le va fi greaţă Egiptenilor să bea din apa rīului.“

 

19.         Domnul a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: «Ia-ţi toiagul, şi īntinde-ţi mīna peste apele Egiptenilor, peste rīurile lor, peste pīraiele lor, peste iazurile lor, şi peste toate bălţile lor. Ele se vor preface īn sīnge; şi va fi sīnge īn toată ţara Egiptului, atīt īn vasele de lemn cīt şi īn vasele de piatră.“

 

.20.        Moise şi Aaron au făcut cum le poruncise Domnul. Aaron a ridicat toiagul, şi a lovit apele rīului, subt ochii lui Faraon şi subt ochii slujitorilor lui; şi toate apele rīului s'au prefăcut īn sīnge.

 

21.         Peştii din rīu au pierit, rīul s'a īmpuţit, aşa că Egiptenii nu mai puteau să bea apa rīului, şi a fost sīnge īn toată ţara Egiptului.

 

22.         Dar vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor. Inima lui Faraon s'a īmpietrit, şi n'a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.

 

23.         Faraon s'a īntors dela rīu, şi s'a dus acasă; dar nu şi-a pus la inimă aceste lucruri.

24.         Toţi Egiptenii au săpat īn īmprejurimile rīului, ca să găsească apă de băut; căci nu puteau să bea din apa rīului.

25.         Au trecut şapte zile, după ce a lovit Domnul rīul.

 

Broaştele.

 

8

 

1.           Domnul a zis lui Moise: „Du-te la Faraon, şi spune-i: «Aşa vorbeşte Domnul: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.

 

2.           Dacă nu vrei să-l laşi să plece, am să aduc broaşte pe toată īntinderea ţării tale.

 

3.           Rīul va mişuna de broaşte; ele se vor sui, şi vor intra īn casa ta, īn odaia ta de dormit şi īn patul tău, īn casa slujitorilor tăi şi īn casele poporului tău, īn cuptoarele şi īn postăvile de frămīntat pīnea.

 

4.           Ba īncă broaştele se vor sui şi pe tine, pe poporul tău, şi pe toţi slujitorii tăi.“

5.           Domnul a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: «Īntinde-ţi mīna cu toiagul peste rīuri, peste pīraie şi peste iazuri, şi scoate broaşte din ele peste ţara Egiptului!“

 

6.           Aaron şi-a īntins mīna peste apele Egiptului; şi au ieşit broaştele şi au acoperit ţara Egiptului.

 

7.           Dar şi vrăjitorii au făcut la fel prin vrăjitoriile lor: au scos şi ei broaşte peste toată ţara Egiptului.

 

8.           Faraon a chemat pe Moise, şi pe Aaron, şi a zis: „Rugaţi-vă Domnului, să depărteze broaştele dela mine şi dela poporul meu; şi am să las pe popor să plece să aducă jertfe Domnului.“

 

9.           Moise a zis lui Faraon: „Hotărăşte-mi, cīnd să mă rog Domnului pentru tine, pentru slujitorii tăi şi pentru poporul tău, ca să īndepărteze broaştele dela tine şi din casele tale? Nu vor mai rămīnea decīt īn rīu.“

10.         El a răspuns: „Mīne“. Şi Moise a zis: „Aşa va fi, ca să ştii că nimeni nu este ca Domnul, Dumnezeul nostru.

 

11.         Broaştele se vor depărta dela tine şi din casele tale, dela slujitorii tăi şi dela poporul tău; nu vor mai rămīnea decīt īn rīu.“

12.         Moise şi Aaron au ieşit de la Faraon. Şi Moise a strigat către Domnul cu privire la broaştele cu cari lovise pe Faraon.

 

13.         Domnul a făcut cum cerea Moise; şi broaştele au pierit īn case, īn curţi şi īn ogoare.

14.         Le-au strīns grămezi, şi ţara s'a īmpuţit.

15.         Faraon, văzīnd că are răgaz să răsufle īn voie, şi-a īmpietrit inima, şi n'a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spuse Domnul.

 

 

Păduchii.

 

16.         Domnul a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: «Intinde©ţi toiagul, şi loveşte ţărīna pămīntului, şi se va preface īn păduchi (Sau: ţīnţari.), īn toată ţara Egiptului.“

17.         Aşa au făcut. Aaron şi-a īntins mīna cu toiagul, şi a lovit ţărīna pămīntului; şi s'a prefăcut īn păduchi pe toţi oamenii şi pe toate dobitoacele. Toată ţărīna pămīntului s'a prefăcut īn păduchi, īn toată ţara Egiptului.

 

18.         Vrăjitorii au căutat să facă şi ei păduchi prin vrăjitoriile lor; dar n'au putut. Păduchii erau pe oameni şi pe dobitoace.

 

19.         Şi vrăjitorii au zis lui Faraon: „Aici este degetul lui Dumnezeu!“ Dar inima lui Faraon s'a īmpietrit, şi n'a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.

 

 

Musca cīnească.

 

20.         Domnul a zis lui Moise: „Scoală-te dis de dimineaţă, şi du-te īnaintea lui Faraon, cīnd are să iasă să se ducă la apă. Să-i spui: «Aşa vorbeşte Domnul: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.

 

21.         Dacă nu vei lăsa pe poporul Meu să plece, am să trimet muşte cīneşti īmpotriva ta, īmpotriva slijitorilor tăi, īmpotriva poporului tău şi īmpotriva caselor tale; casele Egiptenilor vor fi pline de muşte, şi pămīntul va fi acoperit de ele.

22.         Dar, īn ziua aceea voi deosebi ţinutul Gosen, unde locueşte poporul Meu, şi acolo nu vor fi muşte, pentruca să cunoşti că Eu, Domnul, sīnt īn mijlocul ţinutului acestuia.

 

23.         Voi face o deosebire īntre poporul Meu şi poporul tău. Semnul acesta va fi mīne.“

24.         Domnul a făcut aşa. A venit un roi de muşte cīneşti īn casa lui Faraon şi a slujitorilor lui, şi toată ţara Egiptului a fost pustiită de muşte cīneşti.

 

25.         Faraon a chemat pe Moise şi pe Aaron, şi le-a zis: „Duceţi-vă de aduceţi jertfe Dumnezeului vostru aici īn ţară.“

26.         Moise a răspuns: „Nu este deloc potrivit să facem aşa; căci am aduce Domnului, Dumnezeului nostru, jertfe, care sīnt o urīciune pentru Egipteni. Şi dacă am aduce, subt ochii lor, jertfe cari sīnt o urīciune pentru Egipteni, nu ne vor ucide ei oare cu pietre?

 

27.         Vom face mai bine un drum de trei zile īn pustie, şi acolo vom aduce jertfe Domnului, Dumnezeului nostru, după cum ne va spune.“

 

28.         Faraon a zis: „Vă voi lăsa să plecaţi, ca să aduceţi jertfe Domnului, Dumnezeului vostru, īn pustie; numai, să nu vă depărtaţi prea mult, dacă plecaţi. Rugaţi-vă pentru mine.“

 

29.         Moise a răspuns: „Am să ies dela tine, şi am să mă rog Domnului. Mīne, muştele se vor depărta dela Faraon, dela slujitorii lui, şi dela poporul lui. Dar, să nu ne mai īnşele Faraon, ne vrīnd să lase pe popor să plece, ca să aducă jertfe Domnului.“

 

30.         Moise a ieşit dela Faraon, şi s'a rugat Domnului.

 

31.         Domnul a făcut cum cerea Moise; şi muştele s'au depărtat dela Faraon, dela slujitorii lui, şi dela poporul lui. N'a mai rămas una.

32.         Dar Faraon, şi de data aceasta, şi-a īmpietrit inima, şi n'a lăsat pe popor să plece.

 

 

Ciuma vitelor.

 

9

 

1.           Domnul a zis lui Moise: „Du-te la Faraon, şi spune-i: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul Evreilor: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.

 

2.           Dacă nu vrei să-l laşi să plece, şi dacă-l mai opreşti,

 

3.           iată, mīna Domnului va fi peste turmele tale de pe cīmp; peste cai, peste măgari, peste cămile, peste boi şi peste oi; şi anume va fi o ciumă foarte mare.

 

4.           Dar Domnul va face deosebire īntre turmele lui Israel şi turmele Egiptenilor, aşa că nu va pieri nimic din tot ce este al copiilor lui Israel.“

 

5.           Domnul a hotărīt vremea, şi a zis: „Mīne, va face Domnul lucrul acesta īn ţară.“

6.           Şi Domnul a făcut aşa, chiar de a doua zi. Toate turmele Egiptenilor au perit, dar n'a perit nici o vită din turmele copiilor lui Israel.

 

7.           Faraon a trimes să vadă ce se īntīmplase: şi iată că nici o vită din turmele lui Israel nu pierise. Dar inima lui Faraon s'a īmpietrit, şi n'a lăsat pe popor să plece.

 

 

Vărsatul negru.

 

8.           Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron: „Umpleţi-vă mīnile cu cenuşă din cuptor, şi Moise s'o arunce spre cer, subt ochii lui Faraon.

9.           Ea se va preface īntr'o ţărīnă, care va acoperi toată ţara Egiptului; şi va da naştere, īn toată ţara Egiptului, pe oameni şi pe dobitoace, la nişte bube pricinuite de nişte beşici ferbinţi.“

 

10.         Ei au luat cenuşă din cuptor, şi s'au īnfăţişat īnaintea lui Faraon; Moise a aruncat-o spre cer, şi ea a dat naştere, pe oameni şi pe dobitoace, la nişte bube pricinuite de nişte beşici ferbinţi.

 

11.         Vrăjitorii nu s'au putut arăta īnaintea lui Moise, din pricina bubelor; căci bubele erau pe vrăjitori, ca şi pe toţi Egiptenii.“

 

12.         Domnul a īmpietrit inima lui Faraon, şi Faraon n'a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul lui Moise.

 

 

Piatra şi focul.

 

13.         Domnul a zis lui Moise: „Scoală-te dis de dimineaţă, du-te īnaintea lui Faraon, şi spune-i: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul Evreilor: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.

 

14.         Fiindcă, de data aceasta, am să trimet toate urgiile Mele īmpotriva inimii tale, īmpotriva slujitorilor tăi şi īmpotriva poporului tău, ca să ştii că nimeni nu este ca Mine pe tot pămīntul.

 

15.         Dacă Mi-aş fi īntins mīna, şi te-aş fi lovit cu ciumă, pe tine şi pe poporul tău, ai fi pierit de pe pămīnt.

 

16.         Dar te-am lăsat să rămīi īn picioare, ca să vezi puterea Mea, şi Numele Meu să fie vestit īn tot pămīntul.

 

17.         Dacă te mai ridici īmpotriva poporului Meu, şi dacă nu-l laşi să plece,

18.         iată, mīne, la ceasul acesta, voi face să bată o piatră aşa de mare, cum n'a mai fost īn Egipt, din ziua īntemeierii lui şi pīnă azi.

19.         Pune-ţi dar la adăpost turmele şi tot ce ai pe cīmp. Piatra are să bată pe toţi oamenii şi toate vitele de pe cīmp, cari nu vor fi intrat īn case; şi vor peri.“

20.         Aceia dintre slujitorii lui Faraon, cari s'au temut de Cuvīntul Domnului, şi-au adunat īn case robii şi turmele.

21.         Dar cei ce nu şi-au pus la inimă Cuvīntul Domnului, şi-au lăsat robii şi turmele pe cīmp.

22.         Domnul a zis lui Moise: „Īntinde-ţi mīna spre cer; şi are să bată piatra īn toată ţara Egiptului pe oameni, pe vite, şi pe toată iarba de pe cīmp īn ţara Egiptului!“

 

23.         Moise şi-a īntins toiagul spre cer; şi Domnul a trimes tunete şi piatră, de cădea foc pe pămīnt.Domnul a făcut să bată piatra peste ţara Egiptului.

 

24.         A bătut piatra, şi focul se amesteca cu piatra; piatra era aşa de mare īncīt nu mai bătuse piatră ca aceea īn toată ţara Egiptului de cīnd este el locuit de oameni.

25.         Piatra a nimicit, īn toată ţara Egiptului, tot ce era pe cīmp, dela oameni pīnă la dobitoace; piatra a nimicit şi toată iarba de pe cīmp, şi a frīnt toţi copacii de pe cīmp.

 

26.         Numai īn ţinutul Gosen, unde erau copiii lui Israel, n'a bătut piatra,

 

27.         Faraon a trimes să cheme pe Moise şi pe Aaron, şi le-a zis: „De data aceasta, am păcătuit; Domnul are dreptate, iar eu şi poporul meu sīntem vinovaţi.

 

28.         Rugaţi-vă Domnului, ca să nu mai fie tunete şi piatră; şi vă voi lăsa să plecaţi, şi nu veţi mai fi opriţi.“

 

29.         Moise i-a zis: „Cīnd voi eşi din cetate, voi ridica mīnile spre Domnul, tunetele vor īnceta şi nu va mai bate piatra, ca să ştii că al Domnului este pămīntul!

 

30.         Dar ştiu că tu şi slujitorii tăi tot nu vă veţi teme de Domnul Dumnezeu.“

 

31.         Inul şi orzul se prăpădiseră, pentrucă orzul tocmai dăduse īn spic, iar inul era īn floare;

 

32.         grīul şi ovăzul nu se stricaseră, pentru că erau tīrzii.

33.         Moise a plecat dela Faraon, şi a eşit afară din cetate; şi-a ridicat mīnile spre Domnul, tunetele şi piatra au īncetat, şi n'a mai căzut ploaia pe pămīnt.

 

34.         Faraon, văzīnd că ploaia, piatra şi tunetele īncetaseră, n'a contenit să păcătuiască şi şi-a īmpietrit inima, el şi slujitorii lui.

35.         Lui Faraon i s'a īmpietrit inima şi n'a lăsat pe copiii lui Israel să plece, după cum spusese Domnul prin Moise.

 

 

Lăcustele.

 

10

 

1.           Domnul a zis lui Moise: „Du-te la Faraon, căci i-am īmpietrit inima lui şi a slujitorilor lui, ca să fac semnele Mele īn mijlocul lor,

 

2.           şi ca să istoriseşti fiului tău şi fiului fiului tău cum M'am purtat cu Egiptenii, şi ce semne am făcut īn mijlocul lor. Şi veţi cunoaşte că Eu sīnt Domnul.“

 

3.           Moise şi Aaron s'au dus la Faraon, şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul Evreilor: «Pīnă cīnd ai de gīnd să nu vrei să te smereşti īnaintea Mea? Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.

 

4.           Dacă nu vrei să laşi pe poporul Meu să plece, iată, voi trimete mīne nişte lăcuste pe toată īntinderea ţării tale.

 

5.           Ele vor acoperi faţa pămīntului, de nu se va mai putea vedea pămīntul; vor mīnca ce a mai rămas nevătămat, vor mīnca ce v'a lăsat piatra, vor mīnca toţi copacii, cari cresc pe cīmpiile voastre,

 

6.           īţi vor umplea casele tale, casele tuturor slujitorilor tăi şi casele tuturor Egiptenilor. Părinţii tăi şi părinţii părinţilor tăi n'au văzut aşa ceva de cīnd sīnt ei pe pămīnt pīnă īn ziua de azi.“ Moise a plecat şi a ieşit dela Faraon.

 

7.           Slujitorii lui Faraon i-au zis: „Pīnă cīnd are să fie omul acesta o pacoste pentru noi? Lasă pe oamenii aceştia să plece, şi să slujească Domnului, Dumnezeului lor. Tot nu vezi că piere Egiptul?“

 

8.           Au īntors la Faraon pe Moise şi Aaron. „Duceţi-vă,“ le-a zis el, „şi slujiţi Domnului, Dumnezeului vostru. Cari şi cine sīnt ceice vor merge?“

9.           Moise a răspuns: „Vom merge cu copiii şi cu bătrīnii noştri, cu fiii şi fiicele noastre, cu oile şi boii noştri; căci avem să ţinem o sărbătoare īn cinstea Domnului.“

 

10.         Faraon le-a zis: „Aşa să fie Domnul cu voi, cum vă voi lăsa eu să plecaţi, pe voi şi pe copiii voştri! Luaţi seama, căci este rău ce aveţi de gīnd să faceţi!

11.         Nu, nu; ci duceţi-vă, voi bărbaţii, şi slujiţi Domnului, căci aşa aţi cerut.“ Şi i-au izgonit dinaintea lui Faraon.

12.         Domnul a zis lui Moise: „Īntinde-ţi mīna peste ţara Egiptului, ca să vină lăcustele peste ţara Egiptului, şi să mănīnce toată iarba pămīntului, tot ce a lăsat piatra.“

 

13.         Moise şi-a īntins toiagul peste ţara Egiptului; şi Domnul a făcut să sufle un vīnt dinspre răsărit peste ţară toată ziua şi toată noaptea aceea. Dimineaţa, vīntul dinspre răsărit adusese lăcustele.

14.         Lăcustele au venit peste ţara Egiptului, şi s'au aşezat pe toată īntinderea Egiptului; erau īn număr atīt de mare cum nu mai fusese şi nu va mai fi un astfel de roi de lăcuste.

 

15.         Au acoperit toată faţa pămīntului, de nu se mai vedea pămīntul; au mīncat toată iarba depe pămīnt şi tot rodul pomilor, tot ce lăsase piatra; şi n'a rămas nimic verde īn copaci, nici īn iarba de pe cīmp, īn toată ţara Egiptului.

 

16.         Faraon a chemat īndată pe Moise şi pe Aaron, şi a zis: „Am păcătuit īmpotriva Domnului, Dumnezeului vostru, şi īmpotriva voastră.

 

17.         Dar iartă-mi păcatul numai de data aceasta; şi rugaţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, să depărteze dela mine şi urgia aceasta de moarte!“

 

18.         Moise a ieşit dela Faraon, şi s'a rugat Domnului.

 

19.         Domnul a făcut să sufle un vīnt foarte puternic dinspre apus, care a luat lăcustele, şi le-a aruncat īn marea Roşie; n'a rămas o lăcustă pe toată īntinderea Egiptului.

 

20.         Domnul a īmpietrit inima lui Faraon, şi Faraon n'a lăsat pe copiii lui Israel să plece.

 

 

Īntunerec de trei zile.

 

21.         Domnul a zis lui Moise: „Īntinde-ţi mīna spre cer, şi va fi īntunerec peste ţara Egiptului, aşa de īntunerec de să se poată pipăi.“

 

22.         Moise şi-a īntins mīna spre cer; şi a fost īntunerec besnă īn toată ţara Egiptului, timp de trei zile.

 

23.         Nici nu se vedeau unii pe alţii, şi nimeni nu s'a sculat din locul lui timp de trei zile. Dar, īn locurile unde locuiau toţi copiii lui Israel, era lumină.

 

24.         Faraon a chemat pe Moise, şi a zis:„Duceţi-vă, şi slujiţi Domnului! Să nu rămīnă īn ţară decīt oile şi boii voştri; copiii voştri vor putea merge şi ei īmpreună cu voi.“

 

25.         Moise a răspuns: „Chiar să ne dai tu īnsuţi jertfele şi arderile de tot, pe cari le vom aduce Domnului, Dumnezeului nostru,

26.         şi turmele noastre tot trebuie să meargă cu noi, şi să nu rămīnă o unghie din ele; căci din ele vom lua ca să slujim Domnului, Dumnezeului nostru; iar pīnă vom ajunge acolo, nu ştim ce vom alege ca să aducem Domnului.“

27.         Domnul a īmpietrit inima lui Faraon, şi Faraon n'a vrut să-i lase să plece.

 

28.         Faraon a zis lui Moise: „Ieşi dela mine! Să nu cumva să te mai arăţi īnaintea mea, căci īn ziua īn care te vei arăta īnaintea mea, vei muri.“

29.         „Da!“ a răspuns Moise,„nu mă voi mai arăta īnaintea ta.“

 

 

Ameninţarea cu urgia a zecea.

 

11

 

1.           Domnul a zis lui Moise: „Voi mai aduce o urgie asupra lui Faraon şi asupra Egiptului. După aceea, vă va lăsa să plecaţi de aici. Cīnd vă va lăsa să plecaţi de tot, chiar vă va izgoni de aici.

 

2.           Vorbeşte cu poporul, ca atunci fiecare să ceară dela vecinul său şi fiecare dela vecina ei, vase de argint şi vase de aur.“

 

3.           Domnul a făcut ca poporul să capete trecere īnaintea Egiptenilor. Chiar Moise era foarte bine văzut īn ţara Egiptului, īnaintea slujitorilor lui Faraon şi īnaintea poporului.

 

4.           Moise a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Pela miezul nopţii, voi trece prin Egipt;

 

5.           şi toţi īntīii născuţi din ţara Egiptului vor muri, dela īntīiul născut al lui Faraon, care şade pe scaunul lui de domnie, pīnă la īntīiul-născut al roabei care stă la rīşniţă, şi pīnă la toţi īntīii-născuţi ai dobitoacelor.

 

6.           Īn toată ţara Egiptului vor fi ţipete mari, aşa cum n'au fost şi nu vor mai fi.

 

7.           Dar dintre toţi copiii lui Israel, dela oameni pīnă la dobitoace, nici măcar un cīne nu va chelălăi cu limba lui, ca să ştiţi ce deosebire face Domnul īntre Egipteni şi Israel.

 

8.           Atunci toţi aceşti slujitori ai tăi se vor pogorī la mine şi se vor īnchina pīnă la pămīnt īnaintea mea, zicīnd: „Ieşi, tu şi tot poporul care te urmează!“ După aceea, voi ieşi. Moise a ieşit dela Faraon, aprins de mīnie.

 

9.           Domnul a zis lui Moise: „Faraon n'are s'asculte de voi, pentru ca să se īnmulţească minunile Mele īn ţara Egiptului.“

 

10.         Moise şi Aaron au făcut toate aceste minuni īnaintea lui Faraon; Domnul a īmpietrit inima lui Faraon, şi Faraon n'a lăsat pe copiii lui Israel să plece din ţara lui.

 

 

Aşezarea Paştelor.

 

12

 

1.           Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron īn ţara Egiptului:

2.           „Luna aceasta va fi pentru voi cea dintīi lună; ea va fi pentru voi cea dintīi lună a anului.

 

3.           Vorbiţi īntregei adunări a lui Israel, şi spuneţi-i: «Īn ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă.

4.           Dacă sīnt prea puţini īn casă pentru un miel, să-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceţi socoteala cīt poate mīnca fiecare din mielul acesta.

5.           Să fie un miel fără cusur, de parte bărbătească, de un an; veţi putea să luaţi un miel sau un ied.

 

6.           Să-l păstraţi pīnă īn ziua a patrusprezecea a lunii acesteia; şi toată adunarea lui Israel să-l junghie seara (Evreieşte: īntre cele două seri.).

 

7.           Să ia din sīngele lui, şi să ungă amīndoi stīlpii uşii şi pragul de sus al caselor unde īl vor mīnca.

8.           Carnea s'o mănīnce chiar īn noaptea aceea, friptă la foc; şi anume s'o mănīnce cu azimi şi cu verdeţuri amare.

 

9.           Să nu-l mīncaţi crud sau fiert īn apă; ci să fie fript la foc: atīt capul, cīt şi picioarele şi măruntaiele.

 

10.         Să nu lăsaţi nimic din el pīnă a doua zi dimineaţa; şi, dacă va rămīnea ceva din el pe a doua zi dimineaţa, să-l ardeţi īn foc.

 

11.         Cīnd īl veţi mīnca, să aveţi mijlocul īncins, īncălţămintele īn picioare, şi toiagul īn mīnă; şi să-l mīncaţi īn grabă; căci sīnt Paştele Domnului.

 

12.         Īn noaptea aceea, Eu voi trece prin ţara Egiptului, şi voi lovi pe toţi īntīii-născuţi din ţara Egiptului, dela oameni pīnă la dobitoace; şi voi face judecată īmprotiva tuturor zeilor Egiptului; Eu, Domnul.

 

13.         Sīngele vă va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sīngele, şi voi trece pe līngă voi, aşa că nu vă va nimici nici o urgie, atunci cīnd voi lovi ţara Egiptului.

14.         Şi pomenirea acestei zile s'o păstraţi, şi s'o prăznuiţi printr'o sărbătoare īn cinstea Domnului; s'o prăznuiţi ca o lege vecinică pentru urmaşii voştri.

 

15.         Timp de şapte zile, veţi mīnca azimi. Din cea dintīi zi veţi scoate aluatul din casele voastre: căci oricine va mīnca pīne dospită, din ziua īntīi pīnă īn ziua a şaptea, va fi nimicit din Israel.

 

16.         Īn ziua dintīi veţi avea o adunare de sărbătoare sfīntă; şi īn ziua a şaptea, veţi avea o adunare de sărbătoare sfīntă. Să nu faceţi nici o muncă īn zilele acelea; veţi putea numai să pregătiţi mīncarea fiecărui ins.

 

17.         Să ţineţi sărbătoarea azimilor, căci chiar īn ziua aceea voi scoate oştile voastre din ţara Egiptului; să ţineţi ziua aceea ca o lege vecinică pentru urmaşii voştri.

 

18.         Īn luna īntīi, din a patrusprezecea zi a lunii, seara, să mīncaţi azimi, pīnă īn seara zilei a douăzeci şi una a lunii.

 

19.         Timp de şapte zile, să nu se găsească aluat īn casele voastre; căci oricine va mīnca pīne dospită, va fi nimicit din adunarea lui Israel, fie străin, fie băştinaş.

 

20.         Să nu mīncaţi pīne dospită; ci, īn toate locuinţele voastre, să mīncaţi azimi.“

21.         Moise a chemat pe toţi bătrīnii lui Israel, şi le-a zis: „Duceţi-vă de luaţi un miel pentru familiile voastre, şi junghiaţi Paştele.

 

22.         Să luaţi apoi un mănunchi de isop, să-l muiaţi īn sīngele din strachină, şi să ungeţi pragul de sus şi cei doi stīlpi ai uşii cu sīngele din strachină. Nimeni din voi să nu iasă din casă pīnă dimineaţa.

 

23.         Cīnd va trece Domnul ca să lovească Egiptul, şi va vedea sīngele pe pragul de sus şi pe cei doi stīlpi ai uşii, Domnul va trece pe līngă uşă, şi nu va īngădui Nimicitorului să intre īn casele voastre ca să vă lovească.

 

24.         Să păziţi lucrul acesta ca o lege pentru voi şi pentru copiii voştri īn veac.

25.         Cīnd veţi intra īn ţara, pe care v'o va da Domnul, după făgăduinţa Lui, să ţineţi acest obicei sfīnt.

 

26.         Şi cīnd vă vor īntreba copiii voştri: «Ce īnsemnează obiceiul acesta?»

 

27.         să răspundeţi:«Este jertfa de Paşte īn cinstea Domnului, care a trecut pe līngă casele copiilor lui Israel īn Egipt, cīnd a lovit Egiptul, şi ne-a scăpat casele noastre.“ Poporul s'a plecat, şi s'a īnchinat pīnă la pămīnt.

 

28.         Şi copiii lui Israel au plecat, şi au făcut cum poruncise Domnul lui Moise şi lui Aaron; aşa au făcut.

 

 

Moartea īntīilor-născuţi.

 

29.         La miezul-nopţii, Domnul a lovit pe toţi īntīii născuţi din ţara Egiptului, dela īntīiul-născut al lui Faraon, care şedea pe scaunul lui de domnie, pīnă la īntīiul-născut al celui īnchis īn temniţă, şi pīnă la toţi īntīii-născuţi ai dobitoacelor.

 

30.         Faraon s'a sculat noaptea, el şi toţi slujitorii lui, şi toţi Egiptenii; şi au fost mari ţipete īn Egipt, căci nu era casă unde să nu fie un mort.

 

31.         Īn aceeaş noapte Faraon a chemat pe Moise şi pe Aaron, şi le-a zis: „Sculaţi-vă, ieşiţi din mijlocul poporului meu, voi şi copiii lui Israel. Duceţi-vă să slujiţi Domnului, cum aţi zis.

 

32.         Luaţi-vă şi oile şi boii, cum aţi zis, duceţi-vă, şi binecuvīntaţi-mă.“

 

33.         Egiptenii zoreau poporul, şi se grăbeau să-i scoată din ţară, căci ziceau: „Altfel, toţi vom pieri.“

 

34.         Poporul şi-a luat plămădeala (coca), īnainte de a se dospi. Şi-au īnvelit postăvile cu plămădeala īn haine, şi le-au pus pe umeri.

35.         Copiii lui Israel au făcut ce spusese Moise, şi au cerut Egiptenilor vase de argint, vase de aur şi haine.

 

36.         Domnul a făcut ca poporul să capete trecere īnaintea Egiptenilor, cari le-au īmplinit cererea. Şi astfel au jăfuit pe Egipteni.

 

 

Plecarea din Egipt.

 

37.         Copiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot, īn număr de aproape şase sute de mii de oameni cari mergeau pe jos, afară de copii.

 

38.         O mulţime de oameni de tot soiul s'au suit īmpreună cu ei; aveau şi turme īnsemnate de oi şi boi.

39.         Cu plămădeala, pe care o luaseră din Egipt şi care nu se dospise īncă, au făcut turte fără aluat; căci fuseseră izgoniţi de Egipteni, fără să mai poată zăbovi, şi fără să-şi ia merinde cu ei.

 

40.         Şederea copiilor lui Israel īn Egipt a fost de patru sute treizeci de ani.

 

41.         Şi, după patru sute treizeci de ani, tocmai īn ziua aceea, toate oştile Domnului au ieşit din ţara Egiptului.

 

42.         Noaptea aceea trebuie prăznuită īn cinstea Domnului, pentrucă atunci i-a scos din ţara Egiptului; noaptea aceea trebuie prăznuită īn cinstea Domnului de toţi copiii lui Israel şi de urmaşii lor.

 

 

Chipul cum să se prăznuiască Paştele.

 

43.         Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron: „Iată porunca privitoare la Paşte: niciun străin să nu mănīnce din ele.

 

44.         Să tai īmprejur pe orice rob cumpărat cu bani, şi apoi să mănīnce din ele.

 

45.         Veneticul şi simbriaşul să nu mănīnce.

 

46.         Să nu le mănīnce decīt īntr'o singură casă; să nu luaţi deloc carne afară din casă, şi să nu zdrobiţi niciun os.

 

47.         Toată adunarea lui Israel să facă Paştele.

 

48.         Dacă un străin, care va locui la tine, va vrea să facă Paştele Domnului, orice parte bărbătească din casa lui va trebui tăiată īmprejur; apoi se va apropia să le facă, şi va fi ca şi băştinaşul; dar niciun netăiat īmprejur să nu mănīnce din ele.

 

49.         Aceeaş lege va fi pentru băştinaş ca şi pentru străinul, care va locui īn mijlocul vostru.“

 

50.         Toţi copiii lui Israel au făcut cum poruncise Domnul lui Moise şi lui Aaron; aşa au făcut.

51.         Şi chiar īn ziua aceea, Domnul a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel, după oştile lor.

 

 

Paştele şi īntīii născuţi.

 

13

 

1.           Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

2.           „Pune-Mi deoparte ca sfīnt pe orice īntīi-născut, pe orice īntīi născut dintre copiii lui Israel, atīt dintre oameni cīt şi dintre dobitoace: este al Meu.“

 

3.           Moise a zis poporului: „Aduceţi-vă aminte de ziua aceasta, cīnd aţi ieşit din Egipt, din casa robiei; căci cu mīnă puternică v'a scos Domnul de acolo. Să nu mīncaţi pīne dospită.

 

4.           Astăzi ieşiţi, īn luna spicelor (Sau: Abib.).

 

5.           Cīnd te va duce Domnul īn ţara Cananiţilor, Hetiţilor, Amoriţilor, Heviţilor şi Iebusiţilor, pe care a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da, ţară unde curge lapte şi miere, să ţii următoarea slujbă īn luna aceasta.

 

6.           Timp de şapte zile, să mănīnci azimi; şi īn ziua a şaptea, să fie o sărbătoare īn cinstea Domnului.

 

7.           Īn timpul celor şapte zile, să mīncaţi azimi; să nu se vadă la tine nimic dospit, nici aluat, pe toată īntinderea ţării tale.

 

8.           Să spui atunci fiului tău: «Aceasta este spre pomenirea celor ce a făcut Domnul pentru mine, cīnd am ieşit din Egipt.»

 

9.           Să-ţi fie ca un semn pe mīnă şi ca un semn de aducere aminte pe frunte īntre ochii tăi, pentruca legea Domnului să fie totdeauna īn gura ta; căci cu mīnă puternică te-a scos Domnul din Egipt.

 

10.         Să ţii porunca aceasta la vremea hotărītă, din an īn an.

 

11.         Cīnd te va aduce Domnul īn ţara Cananiţilor, cum a jurat ţie şi părinţilor tăi, şi cīnd ţi-o va da,

12.         să īnchini Domnului pe orice īntīi-născut, chiar pe orice īntīi-născut din vitele, pe cari le vei avea: orice parte bărbătească este a Domnului.

 

13.         Să răscumperi cu un miel pe orice īntīi-născut al măgăriţei; iar dacă nu-l vei răscumpăra, să-i frīngi gītul. Să răscumperi de asemenea pe orice īntīi-născut de parte bărbătească dintre fiii tăi.

 

14.         Şi cīnd te va īntreba fiul tău īntr'o zi: «Ce īnseamnă lucrul acesta?» să-i răspunzi: «Prin mīna Lui cea atotputernică, Domnul ne-a scos din Egipt, din casa robiei;

 

15.         şi, fiindcă Faraon se īncăpăţīna şi nu voia să ne lase să plecăm, Domnul a omorīt pe toţi īntīii-născuţi din ţara Egiptului, dela īntīii-născuţi ai oamenilor pīnă la īntīii-născuţi ai dobitoacelor. Iată de ce aduc jertfă Domnului pe orice īntīi-născut de parte bărbătească, şi răscumpăr pe orice īntīi-născut dintre fiii mei.

 

16.         Să-ţi fie ca un semn pe mīnă şi ca un semn de aducere aminte pe frunte īntre ochi; căci prin mīna Lui atotputernică ne-a scos Domnul din Egipt.“»

 

 

Călătoria spre pustie.

 

17.         După ce a lăsat Faraon pe popor să plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care dă īn ţara Filistenilor, măcar că era mai aproape; căci a zis Dumnezeu: „S'ar putea să-i pară rău poporului văzīnd războiul, şi să se īntoarcă īn Egipt.“

 

18.         Ci Dumnezeu a pus pe popor să facă un ocol pe drumul care duce spre pustie, spre marea Roşie. Copiii lui Israel au eşit īnarmaţi din ţara Egiptului.

 

19.         Moise a luat cu el oasele lui Iosif; căci Iosif pusese pe fiii lui Israel să jure, zicīnd: „Cīnd vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi cu voi oasele mele de aici.“

 

20.         Au plecat din Sucot, şi au tăbărīt la Etam, la marginea pustiei.

 

21.         Domnul mergea īnaintea lor, ziua īntr'un stīlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea īntr'un stīlp de foc, ca să-i lumineze, pentru ca să meargă şi ziua şi noaptea.

 

22.         Stīlpul de nor nu se depărta dinaintea poporului īn timpul zilei, nici stīlpul de foc īn timpul nopţii.

 

Trecerea mării Roşii.

 

14

 

1.           Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

2.           „Spune copiilor lui Israel să se īntoarcă, şi să tăbărască īnaintea Pihahirotului, īntre Migdol şi mare, faţă īn faţă cu Baal-Ţefon: īn dreptul locului acestuia să tăbărīţi, līngă mare.

 

3.           Faraon va zice despre copiii lui Israel: «S'au rătăcit prin ţară; īi īnchide pustia.»

 

4.           Eu voi īmpietri inima lui Faraon, şi-i va urmări; dar Faraon şi toată oastea lui vor face să se arate slava Mea, şi Egiptenii vor şti că Eu sīnt Domnul.“ Copiii lui Israel au făcut aşa.

 

5.           S'a dat de ştire īmpăratului Egiptului că poporul a luat fuga. Atunci inima lui Faraon şi inima slujitorilor lui s'a schimbat faţă de popor. Ei au zis: „Ce am făcut de am lăsat pe Israel să plece şi să nu ne mai slujească?“

 

6.           Faraon şi-a pregătit carul de război, şi şi-a luat oamenii de război cu el.

7.           A luat şase sute de cară de luptă cu oameni aleşi, şi toate carăle Egiptului; īn toate erau luptători.

 

8.           Domnul a īmpietrit inima lui Faraon, īmpăratul Egiptului, şi Faraon a urmărit pe copiii lui Israel. Copiii lui Israel ieşiseră gata de luptă.

 

9.           Egiptenii i-au urmărit; şi toţi caii, carăle lui Faraon, călăreţii lui şi oştirea lui, i-au ajuns tocmai cīnd erau tăbărīţi līngă mare līngă Pi-Hahirot, faţă īn faţă cu Baal-Ţefon.

 

10.         Faraon se apropia. Copiii lui Israel şi-au ridicat ochii, şi iată că Egiptenii veneau după ei. Şi copiii lui Israel s'au spăimīntat foarte tare, şi au strigat către Domnul după ajutor.

 

11.         Ei au zis lui Moise: „Nu erau oare morminte īn Egipt, ca să nu mai fi fost nevoie să ne aduci să murim īn pustie? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt?

 

12.         Nu-ţi spuneam noi īn Egipt: «Lasă-ne să slujim ca robi Egiptenilor, căci vrem mai bine să slujim ca robi Egiptenilor decīt să murim īn pustie?“

 

13.         Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeţi de nimic, staţi pe loc, şi veţi vedea izbăvirea, pe care v'o va da Domnul īn ziua aceasta; căci pe Egiptenii aceştia, pe care-i vedeţi azi, nu-i veţi mai vedea niciodată.

 

14.         Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi, staţi liniştiţi.“

 

15.         Domnul a zis lui Moise: „Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească īnainte.

16.         Tu, ridică-ţi toiagul, īntinde ţi mīna spre mare, şi despică-o; şi copiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat.

 

17.         Eu voi īmpietri inima Egiptenilor, ca să intre īn mare după ei. Şi Faraon şi toată oastea lui, carăle şi călăreţii lui, vor face să se arate slava Mea.

 

18.         Şi vor şti Egiptenii că Eu sīnt Domnul cīnd Faraon, carăle şi călăreţii lui, vor face să se arate slava Mea.“

 

19.         Īngerul lui Dumnezeu, care mergea īnaintea taberei lui Israel, Şi-a schimbat locul, şi a mers īnapoia lor, şi stīlpul de nor care mergea īnaintea lor, şi-a schimbat locul, şi a stat īnapoia lor.

 

20.         El s'a aşezat īntre tabăra Egiptenilor şi tabăra lui Israel. Norul acesta pe o parte era īntunecos, iar pe cealaltă lumina noaptea. Şi toată noaptea cele două tabere nu s'au apropiat una de alta.

 

21.         Moise şi-a īntins mīna spre mare. Şi Domnul a pus marea īn mişcare printr'un vīnt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat marea, şi apele s'au despărţit īn două.

 

22.         Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, şi apele stăteau ca un zid la dreapta şi la stīnga lor.

 

23.         Egiptenii i-au urmărit; şi toţi caii lui Faraon, carăle şi călăreţii lui au intrat după ei īn mijlocul mării.

24.         Īn straja dimineţii, Domnul, din stīlpul de foc şi de nor, S'a uitat spre tabăra Egiptenilor, şi a aruncat īnvălmăşala īn tabăra Egiptenilor.

 

25.         A scos roatele carălor şi le-a īngreuiat mersul. Egiptenii au zis atunci: „Haidem să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul Se luptă pentru el īmpotriva Egiptenilor.“

 

26.         Domnul a zis lui Moise: „Īntinde-ţi mīna spre mare; şi apele au să se īntoarcă peste Egipteni, peste carăle lor şi peste călăreţii lor.“

 

27.         Moise şi-a īntins mīna spre mare. Şi īn spre dimineaţă, marea şi-a luat iarăş repeziciunea cursului, şi la apropierea ei Egiptenii au luat-o la fugă; dar Domnul a năpustit pe Egipteni īn mijlocul mării.

 

28.         Apele s'au īntors, şi au acoperit carăle, călăreţii şi toată oastea lui Faraon, cari intraseră īn mare după copiii lui Israel; niciunul măcar n'a scăpat.

 

29.         Dar copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, īn timp ce apele stăteau ca un zid la dreapta şi la stīnga lor.

 

30.         Īn ziua aceea, Domnul a izbăvit pe Israel din mīna Egiptenilor; şi Israel a văzut pe Egipteni morţi pe ţărmul mării.

 

31.         Israel a văzut mīna puternică, pe care o īndreptase Domnul īmpotriva Egiptenilor. Şi poporul s'a temut de Domnul, şi a crezut īn Domnul şi īn robul Său Moise.

 

 

Cīntarea de laudă.

 

15

 

1.           Atunci Moise şi copiii lui Israel au cīntat Domnului cīntarea aceasta. Ei au zis:

              „Voi cīnta Domnului, căci Şi-a arătat slava:

              A năpustit īn mare pe cal şi pe călăreţ.

 

2.           Domnul este tăria mea şi temeiul cīntărilor mele de laudă:

              El m'a scăpat.

              El este Dumnezeul meu: pe El Īl voi lăuda;

              El este Dumnezeul tatălui meu:

              pe El Īl voi preamări.

 

3.           Domnul este un războinic viteaz: Numele Lui este Domnul.

 

4.           El a aruncat īn mare carăle lui Faraon şi oastea lui;

              Luptătorii lui aleşi au fost īnghiţiţi īn marea Roşie.

 

5.           I-au acoperit valurile,

              Şi s'au pogorīt īn fundul apelor, ca o piatră.

 

6.           Dreapta Ta, Doamne, şi-a făcut vestită tăria;

              Mīna Ta cea dreaptă, Doamne, a zdrobit pe vrăjmaşi.

 

7.           Prin mărimea măreţiei Tale,

              Tu trīnteşti la pămīnt pe vrăjmaşii Tăi;

              Īţi deslănţuieşti mīnia,

              Şi ea-i mistuie ca pe o trestie.

 

8.           La suflarea nărilor Tale, s'au īngrămădit apele,

              S'au ridicat talazurile ca un zid,

              Şi s'au īnchegat valurile īn mijlocul mării.

 

9.           Vrăjmaşul zicea: „Īi voi urmări, īi voi ajunge,

              Voi īmpărţi prada de război;

              Īmi voi răzbuna pe ei,

              Voi scoate sabia, şi-i voi nimici cu mīna mea!“

 

10.         Dar Tu ai suflat cu suflarea Ta:

              Şi marea i-a acoperit;

              Ca plumbul s'au afundat

              Īn adīncimea apelor.

 

11.         Cine este ca Tine īntre dumnezei, Doamne?

              Cine este ca Tine minunat īn sfinţenie,

              Bogat īn fapte de laudă,

              Şi făcător de minuni?

 

12.         Tu Ţi-ai īntins mīna dreaptă:

              Şi i-a īnghiţit pămīntul.

 

12.         Tu Ţi-ai īntins mīna dreaptă:

              Şi i-a īnghiţit Pămīntul.

 

13.         Prin īndurarea Ta, Tu ai călăuzit,

              Şi ai izbăvit pe poporul acesta;

              Iar prin puterea Ta īl īndrepţi

              Spre locaşul sfinţeniei Tale.

 

14.         Popoarele vor afla lucrul acesta, şi se vor cutremura:

              Apucă groaza pe Filisteni,

 

15.         Se īnspăimīntă căpeteniile Edomului,

              Şi un tremur apucă pe războinicii lui Moab;

              Toţi locuitorii Canaanului leşină dela inimă.

 

16.         Īi va apuca teama şi spaima;

              Iar văzīnd măreţia braţului Tău,

              Vor sta muţi ca o piatră,

              Pīnă va trece poporul Tău, Doamne!

              Pīnă va trece

              Poporul, pe care Ţi l-ai răscumpărat.

 

17.         Tu īi vei aduce şi-i vei aşeza pe muntele moştenirii Tale,

              Īn locul, pe care Ţi l-ai pregătit ca locaş, Doamne,

              La Templul, pe care mīnile Tale l-au īntemeiat, Doamne!

 

18.         Şi Domnul va īmpărăţi īn veac şi īn veci de veci.

 

19.         Căci caii lui Faraon, carăle şi călăreţii lui au intrat īn mare,

              Şi Domnul a adus peste ei apele mării;

              Dar copiii lui Israel au mers ca pe uscat prin mijlocul mării.“

 

20.         Maria, proorociţa, sora lui Aaron, a luat īn mīnă o timpană, şi toate femeile au venit după ea, cu timpane şi jucīnd.

 

21.         Maria răspundea copiilor lui Israel:

              „Cīntaţi Domnului, căci Şi-a arătat slava:

              A năpustit īn mare pe cal şi pe călăreţ.“

 

 

Apele dela Mara.

 

22.         Moise a pornit pe Israel dela marea Roşie. Au apucat īnspre pustia Şur; şi, după trei zile de mers īn pustie, n'au găsit apă.

 

23.         Au ajuns la Mara; dar n'au putut să bea apă din Mara, pentrucă era amară. De aceea locul acela a fost numit Mara (Amărăciune).

 

24.         Poporul a cīrtit īmpotriva lui Moise, zicīnd: „Ce avem să bem?“

 

25.         Moise a strigat către Domnul; şi Domnul i-a arătat un lemn, pe care l-a aruncat īn apă. Şi apa s'a făcut dulce. Acolo a dat Domnul poporului legi şi porunci, şi acolo l-a pus la īncercare.

 

26.         El a zis: „Dacă vei asculta cu luare aminte glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine īnaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui, şi dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile cu cari am lovit pe Egipteni; căci Eu sīnt Domnul, care te vindecă.“

 

27.         Au ajuns la Elim, unde erau douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de finici. Şi au tăbărīt acolo, līngă apă.

 

 

Cīrtirile īn Sin. - Prepeliţele şi mana. Sabatul.

 

16

 

1.           Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat din Elim; şi au ajuns īn pustia Sin, care este īntre Elim şi Sinai, īn a cincisprezecea zi a lunii a doua după ieşirea lor din ţara Egiptului.

 

2.           Şi toată adunarea copiilor lui Israel a cīrtit īn pustia aceea īmpotriva lui Moise şi Aaron.

 

3.           Copiii lui Israel le-au zis: „Cum de n'am murit loviţi de mīna Domnului īn ţara Egiptului, cīnd şedeam līngă oalele noastre cu carne, cīnd mīncam pīne de ne săturam? Căci ne-aţi adus īn pustia aceasta ca să faceţi să moară de foame toată mulţimea aceasta.“

 

4.           Domnul a zis lui Moise: „Iată că voi face să vă ploaie pīne din ceruri. Poporul va ieşi afară, şi va strīnge, cīt īi trebuie pentru fiecare zi, ca să-l pun la īncercare, şi să văd dacă va umbla sau nu după legea Mea.

 

5.           Īn ziua a şasea, cīnd vor pregăti ce au adus acasă, vor avea de două ori mai mult de cīt vor strīnge īn fiecare zi.“

 

6.           Moise şi Aaron au zis tuturor copiilor lui Israel: „Astăseară, veţi īnţelege că Domnul este Acela, care v'a scos din ţara Egiptului.

 

7.           Şi mīne dimineaţă, veţi vedea slava Domnului; pentrucă v'a auzit cīrtirile īmpotriva Domnului; căci ce sīntem noi, ca să cīrtiţi īmpotriva noastră?“

 

8.           Moise a zis: „Domnul vă va da astăseară carne de mīncat, şi mīne dimineaţă vă va da pīne să vă săturaţi, pentrucă a auzit Domnul cīrtirile, pe cari le-aţi rostit īmpotriva Lui; căci ce sīntem noi? Cīrtirile voastre nu se īndreaptă īmpotriva noastră, ci īmpotriva Domnului.“

 

9.           Moise a zis lui Aaron: „Spune īntregei adunări a copiilor lui Israel: «Apropiaţi-vă īnaintea Domnului; căci v'a auzit cīrtirile.“

 

10.         Şi, pe cīnd vorbea Aaron īntregei adunări a lui Israel, s'au uitat īnspre pustie, şi iată că slava Domnului s'a arătat īn nor.

 

11.         Domnul, vorbind lui Moise, a zis:

12.         „Am auzit cīrtirile copiilor lui Israel. Spune-le: «Īntre cele două seri aveţi să mīncaţi carne, şi dimineaţa vă veţi sătura de pīne; şi veţi şti că Eu sīnt Domnul, Dumnezeul vostru.“

 

13.         Seara, au venit nişte prepeliţe şi au acoperit tabăra; şi, dimineaţa, s'a aşezat un strat gros de rouă īn jurul taberii.

 

14.         Cīnd s'a luat roua aceasta, pe faţa pustiei era ceva mărunt ca nişte grăunţe, mărunt ca bobiţele de ghiaţă albă pe pămīnt.

 

15.         Copiii lui Israel s'au uitat la ea, şi au zis unul către altul: „Ce este aceasta?“ căci nu ştiau ce este. Moise le-a zis: „Este pīnea, pe care v'o dă Domnul ca hrană.

 

16.         Iată ce a poruncit Domnul: «Fiecare din voi să strīngă cīt īi trebuie pentru hrană, şi anume un omer de cap, după numărul sufletelor voastre; fiecare să ia din ea pentru cei din cortul lui.“

 

17.         Israeliţii au făcut aşa; şi au strīns unii mai mult, alţii mai puţin.

18.         Īn urmă o măsurau cu omerul, şi cine strīnsese mai mult, n'avea nimic de prisos, iar cine strīnsese mai puţin, nu ducea lipsă de loc. Fiecare strīngea tocmai cīt īi trebuia pentru hrană.

 

19.         Moise le-a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea pīnă a doua zi dimineaţă.“

20.         N'au ascultat de Moise, şi s'au găsit unii, care au lăsat ceva din ea pīnă dimineaţa; dar a făcut viermi şi s'a īmpuţit. Moise s'a mīniat pe oamenii aceia.

21.         Astfel, īn toate dimineţile, fiecare strīngea cīt īi trebuia pentru hrană; şi, cīnd venea căldura soarelui, se topea.

22.         Īn ziua a şasea, au strīns hrană īndoit, şi anume doi omeri de fiecare. Toţi fruntaşii adunării au venit şi au spus lui Moise lucrul acesta.

23.         Şi Moise le-a zis: „Domnul a poruncit aşa. Mīne este ziua de odihnă, Sabatul īnchinat Domnului; coaceţi ce aveţi de copt, fierbeţi ce aveţi de fiert, şi păstraţi pīnă a doua zi dimineaţa tot ce va rămīnea!“

 

24.         Au lăsat-o pīnă a doua zi dimineaţa, cum poruncise Moise; şi nu s'a īmpuţit, şi n'a făcut viermi.

 

25.         Moise a zis: „Mīncaţi-o azi, căci este ziua Sabatului; azi nu veţi găsi mană pe cīmp.

26.         Veţi strīnge timp de şase zile; dar īn ziua a şaptea, care este Sabatul, nu va fi.“

 

27.         Īn ziua a şaptea, unii din popor au ieşit să strīngă mană, şi n'au găsit.

28.         Atunci Domnul a zis lui Moise: „Pīnă cīnd aveţi de gīnd să nu păziţi poruncile şi legile Mele?

 

29.         Vedeţi că Domnul v'a dat Sabatul; de aceia vă dă īn ziua a şasea hrană pentru două zile. Fiecare să rămīnă la locul lui, şi, īn ziua a şaptea, nimeni să nu iasă din locul īn care se găseşte.“

30.         Şi poporul s'a odihnit īn ziua a şaptea.

31.         Casa lui Israel a numit hrana aceasta „mană“. Ea semăna cu bobul de coriandru; era albă, şi avea un gust de turtă cu miere.

 

32.         Moise a zis: „Iată ce a poruncit Domnul: «Să se păstreze un omer plin cu mană pentru urmaşii voştri, ca să vadă şi ei pīnea pe care v'am dat-o s'o mīncaţi īn pustie, după ce v'am scos din ţara Egiptului.“

33.         Şi Moise a zis lui Aaron: „Ia un vas, pune īn el un omer plin cu mană (Mana, numită aşa pentrucă Israeliţii, cīnd au văzut-o īntīia dată, au strigat: „Man hu = ce este aceasta“? -stih 15), şi aşează-l īnaintea Domnului, ca să fie păstrat pentru urmaşii voştri.“

 

34.         După porunca dată de Domnul lui Moise, Aaron l'a pus īnaintea chivotului mărturiei, ca să fie păstrat.

 

35.         Copiii lui Israel au mīncat mană patruzeci de ani, pīnă la sosirea lor īntr-o ţară locuită; au mīncat mană pīnă la sosirea lor la hotarele ţării Canaanului.

 

36.         Omerul este a zecea parte dintr'o efă.

 

Refidim. - Stīnca din Horeb.

 

17

 

1.           Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat din pustia Sin, după călătoriile zilnice, pe cari poruncise Domnul să le facă; şi au tăbărīt la Refidim. Acolo poporul n'a găsit apă de băut.

 

2.           Atunci poporul a căutat ceartă cu Moise. Ei au zis: „Dă-ne apă să bem!“ Moise le-a răspuns: „Pentruce căutaţi ceartă cu mine? Pentruce ispitiţi pe Domnul?“

 

3.           Poporul stătea acolo, chinuit de sete, şi cīrtea īmpotriva lui Moise. El zicea: „Pentruce ne-ai scos din Egipt, ca să ne faci să murim de sete aici cu copiii şi turmele noastre?“

 

4.           Moise a strigat către Domnul, şi a zis: „Ce să fac cu poporul acesta? Īncă puţin, şi au să mă ucidă cu pietre.“

 

5.           Domnul a zis lui Moise: „Treci īnaintea poporului, şi ia cu tine vreo cīţiva din bătrīnii lui Israel; ia-ţi īn mīnă şi toiagul cu care ai lovit rīul, şi porneşte!

 

6.           Iată, Eu voi sta īnaintea ta pe stīnca Horebului; vei lovi stīnca, şi va ţīşni apă din ea, şi poporul va bea.“ Moise a făcut aşa, īn faţa bătrīnilor lui Israel.

 

7.           El a numit locul acela„Masa şi Meriba“ (Ispită şi ceartă), căci copiii lui Israel se certaseră, şi ispitiseră pe Domnul, zicīnd: „Este oare Domnul īn mijlocul nostru, sau nu este?“

 

 

Īnfrīngerea lui Amalec.

 

8.           Amalec a venit să bată pe Israel la Refidim.

 

9.           Atunci Moise a zis lui Iosua: „Alege nişte bărbaţi, şi ieşi de luptă īmpotriva lui Amalec. Iar eu voi sta mīne pe vīrful dealului cu toiagul lui Dumnezeu īn mīnă.“

 

10.         Iosua a făcut ce-i spusese Moise, şi a ieşit să lupte īmpotriva lui Amalec. Iar Moise, Aaron şi Hur s'au suit pe vīrful dealului.

11.         Cīnd īşi ridica Moise mīna, era mai tare Israel; şi cīnd īşi lăsa mīnă īn jos, era mai tare Amalec.

 

12.         Mīnile lui Moise fiind trudite, ei au luat o piatră, au pus-o subt el, şi el a şezut pe ea. Aaron şi Hur īi sprijineau mīnile, unul deoparte, iar altul de alta; şi mīnile lui au rămas īntinse pīnă la asfinţitul soarelui.

13.         Şi Iosua a biruit pe Amalec şi poporul lui, cu tăişul săbiei.

14.         Domnul a zis lui Moise: „Scrie lucrul acesta īn carte, ca să se păstreze aducerea aminte, şi spune lui Iosua că voi şterge pomenirea lui Amalec de subt ceruri.“

 

15.         Moise a zidit un altar, şi i-a pus numele „Domnul, steagul meu (Evreieşte: Jehova-nisi.).“

16.         El a zis: „Pentrucă şi-a ridicat mīna īmpotriva scaunului de domnie al Domnului, Domnul va purta război īmpotriva lui Amalec, din neam īn neam!“

 

Ietro la Moise.

 

18

 

1.           Ietro, preotul Madianului, socrul lui Moise, a aflat tot ce făcuse Dumnezeu pentru Moise şi poporul Său Israel; a aflat că Domnul scosese pe Israel din Egipt.

 

2.           Ietro, socrul lui Moise, a luat pe Sefora, nevasta lui Moise, care fusese trimeasă acasă.

3.           A luat şi pe cei doi fii ai Seforei; unul se numea Gherşom (Străin), căci Moise zisese: „Locuiesc ca străin īntr'o ţară străină,“

 

4.           iar celalt se numea Eliezer (Ajutorul lui Dumnezeu), căci zisese: „Dumnezeul tatălui meu mi-a ajutat, şi m'a scăpat de sabia lui Faraon.“

5.           Ietro, socrul lui Moise, a venit cu fiii şi nevasta lui Moise īn pustie unde tăbăra el, la muntele lui Dumnezeu.

 

6.           A trimes vorbă lui Moise să-i spună: „Eu, socrul tău Ietro, vin la tine cu nevastă-ta şi cu cei doi fii ai tăi.“

7.           Moise a ieşit īnaintea socrului său, s'a aruncat cu faţa la pămīnt, şi l-a sărutat. S'au īntrebat unul pe altul de sănătate, şi au intrat īn cortul lui Moise.

 

8.           Moise a istorisit socrului său tot ce făcuse Domnul īmpotriva lui Faraon şi īmpotriva Egiptului, din pricina lui Israel, toate suferinţele cari veniseră peste ei pe drum, şi cum īi izbăvise Domnul din ele.

 

9.           Ietro s'a bucurat pentru tot binele, pe care-l făcuse Domnul lui Israel, şi pentru că-l izbăvise din mīna Egiptenilor.

10.         Şi Ietro a zis: „Binecuvīntat să fie Domnul, care v'a izbăvit din mīna Egiptenilor şi din mīna lui Faraon, El, care a izbăvit poporul din mīna Egiptenilor!

 

11.         Cunosc acum că Domnul este mai mare decīt toţi dumnezeii; căci īn lucrul īn care s'au purtat cu trufie, El a fost mai pesus de ei.“

 

12.         Ietro, socrul lui Moise, a adus lui Dumnezeu o ardere de tot şi o jertfă de mīncare. Aaron şi toţi bătrīnii lui Israel au venit şi au luat parte la masă cu socrul lui Moise, īnaintea lui Dumnezeu.

 

 

Judecătorii.

 

13.         A doua zi, Moise s'a aşezat să judece poporul; şi poporul a stat īnaintea lui de dimineaţa pīnă seara.

14.         Socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el pentru popor, şi a zis: „Ce faci tu acolo cu poporul acela? De ce stai singur, şi tot poporul stă īnaintea ta, de dimineaţa pīnă seara?“

15.         Moise a răspuns socrului său: „Poporul vine la mine ca să ceară sfat lui Dumnezeu.

 

16.         Cīnd au vreo treabă, vin la mine; eu judec īntre ei, şi fac cunoscut poruncile lui Dumnezeu şi legile Lui.“

 

17.         Socrul lui Moise i-a zis: „Ce faci tu nu este bine.

18.         Te istoveşti singur, şi vei istovi şi poporul acesta, care este cu tine; căci lucrul este mai pe sus de puterile tale şi nu-l vei putea face singur.

 

19.         Acum ascultă glasul meu; am să-ţi dau un sfat, şi Dumnezeu va fi cu tine! Fii tīlmaciul poporului īnaintea lui Dumnezeu, şi du pricinile īnaintea lui Dumnezeu.

 

20.         Īnvaţă-i poruncile şi legile; şi arată-le calea, pe care trebuie s'o urmeze şi ce trebuie să facă.“

 

21.         Alege din tot poporul oameni destoinici, temători de Dumnezeu, oameni de īncredere, vrăjmaşi ai lăcomiei; pune-i peste popor drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cinci zeci şi căpetenii peste zece.

 

22.         Ei să judece poporul īn tot timpul; să aducă īnaintea ta toate pricinile īnsemnate, iar pricinile cele mai mici, să le judece ei īnşişi. Īn felul acesta īţi vei uşura sarcina, căci o vor purta şi ei īmpreună cu tine.

 

23.         Dacă vei face lucrul acesta, şi dacă Dumnezeu īţi va porunci aşa, vei putea face faţă lucrurilor, şi tot poporul acesta va ajunge fericit la locul lui.“

 

24.         Moise a ascultat sfatul socrului său, şi a făcut tot ce spusese el.

25.         Moise a ales oameni destoinici din tot Israelul, şi i-a pus căpetenii ale poporului, căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zece.

 

26.         Ei judecau poporul īn tot timpul; aduceau īnaintea lui Moise pricinile grele, iar toate pricinile mici le judecau ei īnşişi.

 

27.         Apoi Moise a trimes pe socrul său īn ţara lui.

 

 

Pustia şi muntele Sinai.

 

19

 

1.           Īn luna a treia după ieşirea lor din ţara Egiptului, copiii lui Israel au ajuns īn ziua aceea īn pustia Sinai.

 

2.           Dupăce au plecat de la Refidim, au ajuns īn pustia Sinai, şi au tăbărīt īn pustie. Israel a tăbărīt acolo, īn faţa muntelui.

 

3.           Moise s'a suit la Dumnezeu. Si Domnul l-a chemat de pe munte, zicīnd: „Aşa să vorbeşti casei lui Iacov, şi să spui copiilor lui Israel:

 

4.           „Aţi văzut ce am făcut Egiptului, şi cum v'am purtat pe aripi de vultur şi v'am adus aici la Mine.

 

5.           Acum, dacă veţi asculta glasul meu, şi dacă veţi păzi legămīntul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pămīntul este al Meu;

 

6.           Īmi veţi fi o īmpărăţie de preoţi şi un neam sfīnt. Acestea sīnt cuvintele pe cari le vei spune copiilor lui Israel.“

 

7.           Moise a venit de a chemat pe bătrīnii poporului, şi le-a pus īnainte toate cuvintele acestea, cum īi poruncise Domnul.

8.           Tot poporul a răspuns: „Vom face tot ce a zis Domnul!“ Moise a spus Domnului cuvintele poporului.

 

9.           Şi Domnul a zis lui Moise: „Iată, voi veni la tine īntr-un nor gros, pentruca să audă poporul cīnd īţi voi vorbi, şi să aibă totdeauna īncredere īn tine.“ Moise a spus Domnului cuvintele poporului.

 

 

Pregătirea pentru primirea Legii.

 

10.         Şi Domnul a zis lui Moise: „Du-te la popor, sfinţeşte-i azi şi mīne, şi pune-i să-şi spele hainele.

 

11.         Să fie gata pentru a treia zi; căci a treia zi Domnul Se va pogorī, īn faţa īntregului popor, pe muntele Sinai.

 

12.         Să hotărăşti poporului anumite margini dejurīmprejur, şi să spui: «Să nu cumva să vă suiţi pe munte sau să vă atingeţi de poalele lui. Oricine se va atinge de munte, va fi pedepsit cu moartea.

 

13.         Nici o mīnă să nu se atingă de el; ci pe oricine se va atinge, să-l omoare cu pietre, sau să-l străpungă cu săgeţi: dobitoc sau om, nu va trăi.» Cīnd va suna trīmbiţa, ei vor īnainta spre munte.“

 

14.         Moise s'a pogorīt de pe munte la popor: a sfinţit poporul, şi ei şi-au spălat hainele.

 

15.         Şi a zis poporului: „Fiţi gata īn trei zile; să nu vă apropiaţi de vreo femeie.“

 

16.         A treia zi dimineaţa, au fost tunete, fulgere, şi un nor gros pe munte; trīmbiţa răsuna cu putere, şi tot poporul din tabără a fost apucat de spaimă.

 

17.         Moise a scos poporul din tabără, spre īntīmpinarea lui Dumnezeu, şi s'au aşezat la poalele muntelui.

 

18.         Muntele Sinai era tot numai fum, pentrucă Domnul Se pogorīse pe el īn mijlocul focului. Fumul acesta se īnălţa ca fumul unui cuptor, şi tot muntele se cutremura cu putere.

 

19.         Trīmbiţa răsuna tot mai puternic. Moise vorbea, şi Dumnezeu īi răspundea cu glas tare.

 

20.         Domnul S'a pogorīt pe muntele Sinai, şi anume pe vīrful muntelui. Domnul a chemat pe Moise pe vīrful muntelui. Şi Moise s'a suit sus.

21.         Domnul a zis lui Moise: „Pogoară-te şi porunceşte poporului cu totdinadinsul să nu dea busna spre Domnul, ca să se uite, pentru ca nu cumva să piară un mare număr dintre ei.

 

22.         Preoţii, cari se apropie de Domnul, să se sfinţească şi ei, ca nu cumva să-i lovească Domnul cu moartea.“

 

23.         Moise a zis Domnului: „Poporul nu va putea să se suie pe muntele Sinai, căci ne-ai oprit cu tot dinadinsul, zicīnd: «Hotărăşte anumite margini īn jurul muntelui, şi sfinţeşte-l.“

 

24.         Domnul i-a zis: „Du-te, pogoară-te, şi suie-te apoi iarăş cu Aaron; dar preoţii şi poporul să nu dea busna să se suie la Domnul, ca nu cumva să-i lovească cu moartea.“

25.         Moise s'a pogorīt la popor, şi i-a spus aceste lucruri.

 

Cele 10 porunci.

 

20

 

1.           Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte, şi a zis:

 

2.           „Eu sīnt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.

 

3.           Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.

 

4.           Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo īnfăţişare a lucrurilor cari sīnt sus īn ceruri, sau jos pe pămīnt, sau īn apele mai de jos de cīt pămīntul.

 

5.           Să nu te īnchini īnaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sīnt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor īn copii pīnă la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc,

 

6.           şi Mă īndur pīnă la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.

 

7.           Să nu iei īn deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua īn deşert Numele Lui.

 

8.           Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s'o sfinţeşti.

 

9.           Să lucrezi şase zile, şi să-ţi faci lucrul tău.

 

10.         Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă īnchinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare īn ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este īn casa ta.

 

11.         Căci īn şase zile a făcut Domnul cerurile, pămīntul şi marea, şi tot ce este īn ele, iar īn ziua a şaptea S'a odihnit: de aceea a binecuvīntat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.

 

12.         Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentruca să ţi se lungească zilele īn ţara, pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.

 

13.         Să nu ucizi.

 

14.         Să nu preacurveşti.

 

15.         Să nu furi.

 

16.         Să nu mărturiseşti strīmb īmpotriva aproapelui tău.

 

17.         Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău.

 

 

Spaima poporului; legea altarului.

 

18.         Tot poporul auzea tunetele şi sunetul trīmbiţei şi vedea flacările muntelui, care fumega. La priveliştea aceasta, poporul tremura, şi stătea īn depărtare.

 

19.         Ei au zis lui Moise: „Vorbeşte-ne tu īnsuţi, şi te vom asculta: dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim.“

 

20.         Moise a zis poporului: „Nu vă spăimīntaţi; căci Dumnezeu a venit tocmai ca să vă pună la īncercare, şi ca să aveţi frica Lui īnaintea ochilor voştri, pentru ca să nu păcătuiţi.“

 

21.         Poporul stătea īn depărtare; iar Moise s'a apropiat de norul īn care era Dumnezeu.

 

22.         Domnul a zis lui Moise: „Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: «Aţi văzut că v'am vorbit din ceruri.

 

23.         Să nu faceţi dumnezei de argint şi dumnezei de aur, ca să-i puneţi alături de Mine; să nu vă faceţi alţi dumnezei.

 

24.         Să-Mi ridici un altar de pămīnt, pe care să-ţi aduci arderile-de-tot şi jertfele de mulţămire, oile şi boii. Īn orice loc īn care Īmi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine, şi te voi binecuvīnta.

 

25.         Dacă-Mi vei ridica un altar de piatră, să nu-l zideşti din pietre cioplite; căci cum īţi vei pune dalta īn piatră, o vei pīngări.

 

26.         Să nu te sui la altarul Meu pe trepte, ca să nu ţi se descopere goliciunea īnaintea lui.“

 

Despre slobozenie şi viaţă.

 

21

 

1.           „Iată legile, pe cari le vei pune īnaintea lor.

 

2.           Dacă vei cumpăra un rob evreu, să slujească şase ani ca rob; dar īn al şaptelea, să iasă slobod, fără să plătească nimic ca despăgubire.

 

3.           Dacă a intrat singur, să iasă singur; dacă era īnsurat, să iasă şi nevastă-sa īmpreună cu el.

4.           Dacă stăpīnul lui i-a dat o nevastă, şi a avut fii şi fiice cu ea, nevasta şi copiii să fie ai stăpīnului lui, iar el să iasă singur.

5.           Dacă robul va zice: «Eu iubesc pe stăpīnul meu, pe nevastă-mea şi copiii mei, şi nu vreau să ies slobod,»

 

6.           atunci stăpīnul lui să-l ducă īnaintea lui Dumnezeu, să-l apropie de uşă sau de stīlpul uşii, şi stăpīnul lui să-i găurească urechea cu o sulă, şi robul să rămīnă pentru totdeauna īn slujba lui.

 

7.           Dacă un om īşi va vinde fata ca roabă, ea să nu iasă cum ies robii.

 

8.           Dacă nu va plăcea stăpīnului ei, care o luase de nevastă, el să-i īnlesnească răscumpărarea; dar nu va avea dreptul s'o vīndă unor străini, dacă nu-şi va ţinea cuvīntul.

9.           Dacă o dă de nevastă fiului său, să se poarte cu ea după dreptul fiicelor.

10.         Dacă-i va lua o altă nevastă, nu va scădea nimic pentru cea dintīi din hrană, din īmbrăcăminte, şi din dreptul ei de soţie.

 

11.         Dacă nu-i face aceste trei lucruri, ea va putea ieşi, fără nicio despăgubire, fără să dea bani.

 

Legi īn privinţa uciderii.

 

12.         Cine va lovi pe altul cu o lovitură de moarte, să fie pedepsit cu moartea.

 

13.         Dacă nu i-a īntins laţuri, şi dacă Dumnezeu l-a făcut să-i cadă īn mīnă, īţi voi hotărī un loc unde va putea să fugă.

 

14.         Dar dacă lucrează cineva cu răutate īmpotriva aproapelui său, folosindu-se de viclenie ca să-l omoare, chiar şi dela altarul Meu să-l smulgi, ca să fie omorīt.

 

 

Necinstirea părinţilor.

 

15.         Cine va lovi pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.

16.         Cine va fura un om, şi-l va vinde sau īl va ţinea īn mīnile lui, să fie pedepsit cu moartea.

 

17.         Cine va blestema pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.

 

 

Legi privitoare la vătămarea trupului.

 

18.         Dacă se vor certa doi oameni, şi unul din ei va lovi pe celalt cu o piatră sau cu pumnul, fără să-i pricinuiască moartea, dar silindu-l să stea īn pat,

19.         cel ce l-a lovit să nu fie pedepsit, dacă celalt se va scula şi se va plimba afară, sprijinit pe un toiag. Numai să-l despăgubească pentru īncetarea lucrului lui şi să-l īngrijească pīnă la vindecare.

 

20.         Dacă un om va lovi cu băţul pe robul său, fie bărbat fie femeie, şi robul moare subt mīna lui, stăpīnul să fie pedepsit.

21.         Dar dacă mai trăieşte o zi sau două, stăpīnul să nu fie pedepsit; căci este argintul lui.

 

22.         Dacă se ceartă doi oameni, şi lovesc pe o femeie īnsărcinată, şi o fac doar să nască īnainte de vreme, fără altă nenorocire, să fie pedepsiţi cu o gloabă, pusă de bărbatul femeii, şi pe care o vor plăti după hotărīrea judecătorilor.

 

23.         Dar dacă se īntīmplă o nenorocire, vei da viaţă pentru viaţă,

24.         ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mīnă pentru mīnă,picior pentru picior,

 

25.         arsură pentru arsură, rană pentru rană, vīnătaie pentru vīnătaie.

26.         Dacă un om loveşte ochiul robului său, fie bărbat fie femeie, şi-l face să-şi piardă ochiul, să-i dea drumul, ca despăgubire pentru ochiul lui.

27.         Şi dacă face să cadă un dinte robului său, fie bărbat fie femeie, ca despăgubire pentru dintele lui, să-i dea drumul.

28.         Dacă un bou va īmpunge şi va omorī pe un bărbat sau pe o femeie, boul să fie ucis cu pietre, carnea să nu i se mănīnce, iar stăpīnul boului să nu fie pedepsit.

 

29.         Dar dacă boul avea obicei mai īnainte să īmpungă, şi stăpīnul fusese īnştiinţat de lucrul acesta, şi nu l-a īnchis, boul să fie ucis cu pietre, dacă va ucide un bărbat sau o femeie, şi stăpīnul lui să fie pedepsit cu moartea.

30.         Dacă i se pune stăpīnului un preţ pentru răscumpărarea vieţii lui, va plăti tot ce i se va cere.

 

31.         Cīnd boul va īmpunge pe un băiat sau pe o fată, i se va face după legea aceasta;

32.         dar dacă boul īmpunge pe un rob, fie bărbat fie femeie, să se dea trei sicli de argint stăpīnului robului, şi boul să fie ucis cu pietre.

 

33.         Dacă un om descopere o groapă, sau dacă un om sapă o groapă şi n'o acopere, şi cade īn ea un bou sau un măgar,

34.         stăpīnul gropii să plătească stăpīnului lor preţul vitei īn argint, iar vita moartă să fie a lui.

35.         Dacă boul unui om īmpunge boul unui alt om, şi boul acesta moare, vor vinde boul cel viu şi preţul lui īl vor īmpărţi; vor īmpărţi şi boul mort.

36.         Dar dacă se ştia că boul avea obicei mai īnainte să īmpungă, şi stăpīnul lui nu l-a īnchis, stăpīnul acesta să dea bou pentru bou, iar boul cel mort să-l ia el.

 

Legi privitoare la avere.

 

22

 

1.           Dacă un om fură un bou sau o oaie, şi-l taie sau īl vinde, să dea cinci boi pentru boul furat şi patru oi pentru oaia furată.

 

2.           Dacă hoţul este prins spărgīnd, şi e lovit şi moare, cel ce l-a lovit nu va fi vinovat de omor faţă de el;

 

3.           dar dacă a răsărit soarele, va fi vinovat de omor faţă de el. Hoţul trebuie să dea īnapoi ce este dator să dea; dacă n'are nimic, să fie vīndut rob, ca despăgubire pentru furtul lui;

 

4.           dacă ceeace a furat, fie bou, fie măgar, sau oaie, se găseşte īncă viu īn mīnile lui, să dea īndoit īnapoi.

 

5.           Dacă cineva face stricăciune īntr-un ogor sau īntr'o vie, şi īşi lasă vita să pască pe ogorul altuia, să dea ca despăgubire cel mai bun rod din ogorul şi via lui.

6.           Dacă izbucneşte un foc şi īntīlneşte mărăcini īn cale, şi arde grīul īn snopi sau īn picioare, sau cīmpul, cel ce a pus foc să fie silit să dea o despăgubire deplină.

7.           Dacă un om dă altuia bani sau unelte spre păstrare, şi le fură cineva din casa acestuia din urmă, hoţul trebuie să īntoarcă īndoit, dacă va fi găsit.

 

8.           Dacă hoţul nu se găseşte, stăpīnul casei să se īnfăţişeze īnaintea lui Dumnezeu, ca să spună că n'a pus mīna pe avutul aproapelui său.

 

9.           Īn orice pricină de īnşelăciune cu privire la un bou, un măgar, o oaie, o haină, sau un lucru pierdut, despre care se va zice: «Uite-l!» - pricina amīndoror părţilor să meargă pīnă la Dumnezeu; acela, pe care-l va osīndi Dumnezeu, trebuie să īntoarcă īndoit aproapelui său.

 

10.         Dacă un om dă altuia un măgar, un bou, o oaie, sau un dobitoc, oarecare să i-l păstreze, şi dobitocul moare, īşi strică un mădular, sau e luat cu sila dela el, fără să fi văzut cineva,

11.         să se facă un jurămīnt īn Numele Domnului īntre cele două părţi; şi cel ce a păstrat dobitocul, va mărturisi că n'a pus mīna pe avutul aproapelui său; stăpīnul dobitocului va primi jurămīntul acesta, şi celalt nu va fi dator să i-l īnlocuiască.

 

12.         Dar dacă dobitocul a fost furat dela el, va fi dator faţă de stăpīnul lui să i-l īnlocuiască.

 

13.         Dacă dobitocul a fost sfăşiat de fiare sălbatice, īl va aduce ca dovadă, şi nu va fi dator să-i īnlocuiască dobitocul sfăşiat.

14.         Dacă un om īmprumută altuia o vită, şi vita īşi strică un mădular sau moare īn lipsa stăpīnului ei, va trebui s'o plăteacă.

15.         Dacă stăpīnul e de faţă, nu i-o va plăti. Dacă vita a fost dată cu chirie, preţul chiriei va fi deajuns.

 

Necinstirea unei fete.

 

16.         Dacă un om īnşală pe o fată nelogodită, şi se culcă cu ea, īi va plăti zestrea şi o va lua de nevastă.

 

17.         Dacă tatăl nu vrea să i-o dea, el va plăti īn argint preţul zestrei cuvenite fetelor.

 

18.         Pe vrăjitoare să n'o laşi să trăiască.

 

19.         Oricine se culcă cu un dobitoc, să fie pedepsit cu moartea.

 

20.         Cine aduce jertfe altor dumnezei decīt Domnului singur, să fie nimicit cu desăvīrşire.

 

 

Legi privitoare la asuprirea celor săraci.

 

21.         Să nu chinuieşti pe străin, şi să nu-l asupreşti, căci şi voi aţi fost străini īn ţara Egiptului.

 

22.         Să nu asupreşti pe văduvă, nici pe orfan.

 

23.         Dacă-i asupreşti, şi ei strigă la Mine după ajutor, Eu le voi auzi strigătele;

 

24.         mīnia Mea se va aprinde, şi vă voi nimici cu sabia; nevestele voastre vor rămīnea văduve, şi copiii voştri vor rămīnea orfani.

 

25.         Dacă īmprumuţi bani vreunuia din poporul Meu, săracului care este cu tine, să nu fii faţă de el ca un cămătar, şi să nu ceri camătă dela el.

 

26.         Dacă iei zălog haina aproapelui tău, să i-o dai īnapoi īnainte de apusul soarelui;

 

27.         căci este singura lui īnvelitoare, este haina cu care īşi īnveleşte trupul: cu ce are să se culce? Dacă strigă spre Mine după ajutor, Eu īl voi auzi, căci Eu sīnt milostiv.

 

 

Īntīii născuţi.

 

28.         Să nu huleşti pe Dumnezeu, şi să nu blestemi pe mai marele poporului tău.

 

29.         Să nu pregeţi să-Mi aduci pīrga secerişului tău şi a culesului viei tale. Să-Mi dai pe īntīiul născut din fiii tăi.

 

30.         Să-Mi dai şi īntīiul născut al vacii tale şi al oii tale; să rămīnă şapte zile cu mamă-sa, iar īn ziua a opta să Mi-l aduci.

 

31.         Să-Mi fiţi nişte oameni sfinţi. Să nu mīncaţi carne sfīşiată de fiare pe cīmp, ci s'o aruncaţi la cīni.

 

 

Legi privitoare la dreptate.

 

23

 

1.           Să nu răspīndeşti zvonuri neadevărate. Să nu te uneşti cu cel rău, ca să faci o mărturisire mincinoasă pentru el.

 

2.           Să nu te iei după mulţime ca să faci rău; şi la judecată să nu mărturiseşti trecīnd de partea celor mulţi, ca să abaţi dreptatea.

 

3.           Să nu părtineşti pe sărac la judecată.

4.           Dacă īntīlneşti boul vrăjmaşului tău sau măgarul lui rătăcit, să i-l aduci acasă.

 

5.           Dacă vezi măgarul vrăjmaşului tău căzut subt povara lui, să nu treci pe līngă el, ci să-i ajuţi să ia povara de pe măgar.

 

6.           La judecată, să nu te atingi de dreptul săracului.

 

7.           Fereşte-te de o īnvinuire nedreaptă, şi să nu omori pe cel nevinovat şi pe cel drept; căci nu voi ierta pe cel vinovat.

 

8.           Să nu primeşti daruri; căci darurile orbesc pe ceice au ochii deschişi, şi sucesc hotărīrile celor drepţi.

 

9.           Să nu asupreşti pe străin; ştiţi ce simte străinul, căci şi voi aţi fost străini īn ţara Egiptului.

 

 

Dragostea de aproapele.

 

10.         Timp de şase ani, să sameni pămīntul, şi să-i strīngi rodul.

 

11.         Dar īn al şaptelea, să-i dai răgaz, şi să-l laşi să se odihnească; din rodul lui să mănīnce săracii poporului tău, iar ce va mai rămīnea, să mănīnce fiarele depe cīmp.

              Tot aşa să faci cu via şi măslinii tăi.

12.         Timp de şase zile, să-ţi faci lucrarea. Dar īn ziua a şaptea să te odihneşti, pentru ca boul şi măgarul tău să aibă odihnă, pentruca fiul roabei tale şi străinul să aibă răgaz şi să răsufle.

 

13.         Să păziţi tot ce v'am spus, şi să nu rostiţi numele altor dumnezei: numele lor să nu se audă ieşind din gura voastră.

 

 

Păzirea sărbătorilor.

 

14.         De trei ori pe an, să prăznuieşti sărbători īn cinstea Mea.

 

15.         Să ţii sărbătoarea azimilor; timp de şapte zile, la vremea hotărītă, īn luna spicelor, să mănīnci azimi, cum ţi-am poruncit; căci īn luna aceasta ai ieşit din Egipt; şi să nu vii cu mīnile goale īnaintea Mea.

 

16.         Să ţii sărbătoarea secerişului, a celor dintīi roade din munca ta, din ceeace vei sămăna pe cīmp; şi să ţii sărbătoarea strīngerii roadelor, la sfīrşitul anului, cīnd vei strīnge depe cīmp rodul muncii tale.

 

17.         De trei ori pe an toată partea bărbătească să se īnfăţişeze īnaintea Domnului, Dumnezeu.

 

18.         Să n'aduci cu pīne dospită sīngele jertfei Mele; şi grăsimea praznicului Meu să nu rămīnă toată noaptea pīnă dimineaţa.

 

19.         Să aduci īn casa Domnului, Dumnezeului tău, pīrga celor dintīi roade ale pămīntului.

 

              Să nu fierbi un ied īn laptele mamei lui.

 

 

Dumnezeu izgoneşte pe Cananiţi.

 

20.         Iată, Eu trimet un Īnger īnaintea ta, ca să te ocrotească pe drum, şi să te ducă īn locul, pe care l-am pregătit.

 

21.         Fii cu ochii īn patru īnaintea Lui, şi ascultă glasul Lui; să nu te īmpotriveşti Lui, pentrucă nu vă va ierta păcatele, căci Numele Meu este īn El.

 

22.         Dar dacă vei asculta glasul Lui, şi dacă vei face tot ce-ţi voi spune, Eu voi fi vrăjmaşul vrăjmaşilor tăi şi protivnicul protivnicilor tăi.

 

23.         Īngerul Meu va merge īnaintea ta, şi te va duce la Amoriţi, Hetiţi, Fereziţi, Cananiţi, Heviţi şi Iebusiţi, şi-i voi nimici.

 

24.         Să nu te īnchini īnaintea dumnezeilor lor, şi să nu le slujeşti; să nu te iei după popoarele acestea, īn purtarea lor, ci să le nimiceşti cu desăvīrşire, şi să le dărīmi capiştele.

 

25.         Voi să slujiţi Domnului, Dumnezeului vostru, şi El vă va binecuvīnta pīnea şi apele, şi voi depărta boala din mijlocul tău.

 

26.         Nu va fi īn ţara ta nici femeie care să-şi lepede copilul, nici femeie stearpă. Numărul zilelor tale īl voi face să fie deplin.

 

27.         Voi trimete groaza Mea īnaintea ta, voi pune pe fugă pe toate popoarele la cari vei ajunge, şi voi face ca toţi vrăjmaşii tăi să dea dosul īnaintea ta.

 

28.         Voi trimete viespile bondăreşti īnaintea ta, şi vor izgoni dinaintea ta pe Heviţi, Cananiţi şi Hetiţi.

 

29.         Nu-i voi izgoni īntr'un singur an dinaintea ta, pentruca ţara să n'ajungă o pustie şi să nu se īnmulţească īmpotriva ta fiarele de pe cīmp.

 

30.         Ci le voi izgoni īncetul cu īncetul dinaintea ta, pīnă vei creşte la număr şi vei putea să intri īn stăpīnirea ţării.

31.         Īţi voi īntinde hotarele dela marea Roşie pīnă la marea Filistenilor, şi dela pustie pīnă la Rīu (Eufrat). Căci voi da īn mīnile voastre pe locuitorii ţării, şi-i vei izgoni dinaintea ta.

 

32.         Să nu faci legămīnt cu ei, nici cu dumnezeii lor.

 

33.         Ei să nu locuiască īn ţara ta, ca să nu te facă să păcătuieşti īmpotriva Mea; căci atunci ai slujii dumnezeilor lor, şi aceasta ar fi o cursă pentru tine.“

 

 

Moise pe muntele Sinai.

 

24

 

1.           Dumnezeu a zis lui Moise: „Suie-te la Domnul, tu şi Aaron, Nadab şi Abihu, şi şaptezeci de bătrīni ai lui Israel, şi să vă īnchinaţi de departe, aruncīndu-vă cu faţa la pămīnt.

 

2.           Numai Moise să se apropie de Domnul; ceilalţi să nu se apropie şi poporul să nu se suie cu el.“

 

3.           Moise a venit şi a spus poporului toate cuvintele Domnului şi toate legile. Tot poporul a răspuns īntr'un glas: „Vom face tot ce a zis Domnul.“

 

4.           Moise a scris toate cuvintele Domnului. Apoi s'a sculat dis de dimineaţă, a zidit un altar la poalele muntelui, şi a ridicat douăsprezece pietre pentru cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.

 

5.           A trimes pe nişte tineri dintre copiii lui Israel, să aducă Domnului arderi-de-tot, şi să junghie tauri ca jertfe de mulţămire.

6.           Moise a luat jumătate din sīnge, şi l-a pus īn străchini, iar cealaltă jumătate a stropit-o pe altar.

 

7.           A luat cartea legămīntului, şi a citit-o īn faţa poporului. Ei au zis: „Vom face şi vom asculta tot ce a zis Domnul.“

 

8.           Moise a luat sīngele, şi a stropit poporul, zicīnd: „Iată sīngele legămīntului, pe care l-a făcut Domnul cu voi pe temeiul tuturor acestor cuvinte.“

 

 

Vederea lui Dumnezeu.

 

9.           Moise s'a suit īmpreună cu Aaron, Nadab şi Abihu, şi cu şaptezeci de bătrīni ai lui Israel.

 

10.         Ei au văzut pe Dumnezeul lui Israel; subt picioarele Lui era un fel de lucrare de safir străveziu, īntocmai ca cerul īn curăţia lui.

 

11.         El nu Şi-a īntins mīna īmpotriva aleşilor copiilor lui Israel. Ei au văzut pe Dumnezeu, şi totuş au mīncat şi au băut.

 

 

Moise se suie iarăş pe munte.

 

12.         Domnul a zis lui Moise: „Suie-te la Mine pe munte, şi rămīi acolo. Eu īţi voi da nişte table de piatră cu Legea şi poruncile, pe cari le-am scris pentru īnvăţătura lor.“

 

13.         Moise s'a sculat, īmpreună cu Iosua, care-i slujea: şi Moise s'a suit pe muntele lui Dumnezeu.

 

14.         El a zis bătrīnilor: „Aşteptaţi-ne aici, pīnă ne vom īntoarce la voi. Iată, Aaron şi Hur vor rămīnea cu voi; dacă va avea cineva vreo neīnţelegere, să meargă la ei.“

15.         Moise s'a suit pe munte, şi norul a acoperit muntele.

 

16.         Slava Domnului s'a aşezat pe muntele Sinai, şi norul l-a acoperit timp de şase zile. Īn ziua a şaptea, Domnul a chemat pe

              Moise din mijlocul norului.

 

17.         Īnfăţişarea slavei Domnului era ca un foc mistuitor pe vīrful muntelui, īnaintea copiilor lui Israel.

 

18.         Moise a intrat īn mijlocul norului, şi s'a suit pe munte. Moise a rămas pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.

 

 

Porunci pentru facerea cortului.

 

25

 

1.           Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

2.           „Vorbeşte copiilor lui Israel: Să-Mi aducă un dar; să-l primiţi pentru Mine dela orice om care-l va da cu tragere de inimă.

 

3.           Iată ce veţi primi dela ei ca dar: aur, argint şi aramă;

4.           materii vopsite īn albastru, purpuriu, cīrmiziu, pīnză de in subţire şi păr de capră;

5.           piei de berbeci vopsite īn roş şi piei de viţel de mare; lemn de salcīm;

6.           untdelemn pentru sfeşnic, mirodenii pentru untdelemnul ungerii şi pentru tămīia mirositoare;

 

7.           pietre de onix şi alte pietre pentru efod (umărar) şi pieptar.

 

8.           Să-Mi facă un locaş sfīnt, şi Eu voi locui īn mijlocul lor.

 

9.           Să faceţi cortul şi toate vasele lui după chipul pe care ţi-l voi arăta.“

 

 

Chivotul şi capacul ispăşirii.

 

10.         Să facă un chivot de lemn de salcīm; lungimea lui să fie de două coturi şi jumătate, lăţimea de un cot şi jumătate, şi īnălţimea de un cot şi jumătate.

 

11.         Să-l poleieşti cu aur curat, să-l poleieşti pe din lăuntru şi pe din afară, şi să-i faci un chenar de aur de jur īmprejur.

12.         Să torni pentru el patru verigi de aur, şi să le pui la cele patru colţuri ale lui: două verigi deoparte şi două verigi de cealaltă parte.

13.         Să faci nişte drugi de lemn de salcīm, şi să-i poleieşti cu aur.

14.         Să vīri drugii īn verigile de pe laturile chivotului, ca să slujească la ducerea chivotului;

15.         drugii vor rămīnea īn verigile chivotului, şi nu vor fi scoşi din ele.

 

16.         Să pui īn chivot mărturia, pe care ţi-o voi da.

 

17.         Să faci un capac al ispăşirii de aur curat; lungimea lui să fie de doi coţi şi jumătate, şi lăţimea lui de un cot şi jumătate.

 

18.         Să faci doi heruvimi de aur, să-i faci de aur bătut, la cele două capete ale capacului ispăşirii;

19.         să faci un heruvim la un capăt şi un heruvim la celalt capăt; să faceţi heruvimii aceştia ieşind din capacul ispăşirii la cele două capete ale lui.

20.         Heruvimii să fie cu aripile īntinse pedeasupra, acoperind cu aripile lor capacul ispăşirii, şi cu feţele īntoarse una spre alta; heruvimii să aibă faţa īntoarsă spre capacul ispăşirii.

 

21.         Să pui capacul ispăşirii pe chivot, şi īn chivot să pui mărturia, pe care ţi-o voi da.

 

22.         Acolo Mă voi īntīlni cu tine; şi dela īnălţimea capacului ispăşirii, dintre cei doi heruvimi aşezaţi pe chivotul mărturiei, īţi voi da toate poruncile Mele pentru copiii lui Israel.

 

 

Masa cu pīnile pentru punerea īnainte.

 

23.         Să faci o masă de lemn de salcīm; lungimea ei să fie de doi coţi, lăţimea de un cot, şi īnălţimea de un cot şi jumătate.

 

24.         S'o poleieşti cu aur curat, şi să-i faci un chenar de aur de jur īmprejur.

25.         Să-i faci īmprejur un pervaz de un lat de mīnă; peste el să pui un chenar de aur de jur īmprejur.

26.         Să faci pentru masă patru verigi de aur, şi să pui verigile īn cele patru colţuri, cari vor fi la cele patru picioare ale ei.

27.         Verigile să fie līngă pervaz, şi īn ele se vor vīrī drugii ca să ducă masa.

28.         Drugii să-i faci din lemn de salcīm, şi să-i acoperi cu aur; şi ei vor sluji la ducerea mesei.

29.         Să-i faci farfurii, căţui, potire şi ceşti, ca să slujească la jertfele de băutură: să le faci de aur curat.

 

30.         Să pui pe masă pīnile pentru punerea īnainte, ca să fie necurmat īnaintea Mea.

 

 

Sfeşnicul.

 

31.         Să faci un sfeşnic de aur curat: sfeşnicul acesta să fie făcut de aur bătut: piciorul, fusul, potiraşele, gămălioarele şi florile lui să fie dintr'o bucată.

 

32.         Din laturile lui să iasă şase braţe; trei braţe ale sfeşnicului dintr'o parte, şi trei braţe ale sfeşnicului din cealaltă parte.

33.         Pe un braţ să fie trei potiraşe īn chip de floare de migdal, cu gămălioarele şi florile lor, şi pe celalt braţ trei potiraşe īn chip de floare de migdal, cu gămălioarele şi florile lor; tot aşa să fie şi cele şase braţe cari ies din sfeşnic.

34.         Pe fusul sfeşnicului, să fie patru potiraşe īn chip de floare cu migdal, cu gămălioarele şi florile lor.

35.         Să fie o gămălioară subt cele două braţe cari ies din fusul sfeşnicului, o gămălioară subt alte două braţe, şi o gămălioară subt alte două braţe; tot aşa să fie şi subt cele şase braţe, cari ies din sfeşnic.

36.         Gămălioarele şi braţele sfeşnicului să fie dintr'o singură bucată; totul să fie de aur bătut, de aur curat.

37.         Să faci cele şapte candele, care vor fi puse (Sau: aprinse.) deasupra, aşa ca să lumineze īn faţă.

 

38.         Mucările şi cenuşarele lui să fie de aur curat.

39.         Se va īntrebuinţa un talant de aur curat pentru facerea sfeşnicului cu toate uneltele lui.

40.         Vezi să faci după chipul, care ţi s'a arătat pe munte.

 

 

Cortul.

 

26

 

1.           Cortul să-l faci din zece covoare de in subţire răsucit, şi din materii vopsite īn albastru, purpuriu şi cărmiziu; pe el să faci heruvimi lucraţi cu măiestrie.

 

2.           Lungimea unui covor să fie de două zeci şi opt de coţi, iar lăţimea unui covor să fie de patru coţi; toate covoarele să aibă aceeaş măsură.

3.           Cinci din aceste covoare să fie prinse īmpreună, iar celelalte cinci covoare să fie de asemenea prinse īmpreună.

4.           La marginea covorului cu care se sfīrşeşte cea dintīi īmpreunare de covoare, să faci nişte chiotori albastre; tot aşa să faci şi la marginea covorului cu care se sfīrşeşte a doua īmpreunare de covoare.

5.           La cel dintăi covor să faci cincizeci de chiotori, iar la marginea covorului cu care se sfīrşeşte a doua īmpreunare de covoare să faci tot cincizeci de chiotori. Chiotorile acestea să se potrivească unele cu altele şi să vină faţă īn faţă.

6.           Apoi să faci cincizeci de copci de aur, şi cu copcile acestea să prinzi covoarele unul de altul, aşa īncīt cortul să alcătuiască un īntreg.

7.           Să mai faci nişte covoare de păr de capră, ca să slujească de acoperiş peste cort; să faci unsprezece covoare de acestea.

 

8.           Lungimea fiecărui covor să fie de treizeci de coţi, şi lăţimea fiecărui covor să fie de patru coţi; toate cele unsprezece covoare să aibă aceeaş măsură.

9.           Pe cinci din aceste covoare să le legi īmpreună deosebit, şi pe celelalte şase deosebit, iar pe al şaselea covor să-l īndoieşti īn faţa cortului.

10.         Să pui apoi cincizeci de chiotori la marginea covorului cu care se sfīrşeşte cea dintīi īmpreunare de covoare, şi cincizeci de chiotori la marginea covorului cu care se sfīrşeşte a doua īmpreunare de covoare.

11.         Să faci cincizeci de copci de aramă, şi să pui copcile īn chiotori. Să īmpreuni astfel acoperişul cortului, aşa īncīt să alcătuiască un īntreg.

12.         Fiindcă va mai trece ceva din covoarele acoperişului cortului, jumătate din ce trece dintr'un covor, să acopere partea dinapoi a cortului;

13.         iar ce mai trece din lungimea celorlalte covoare ale acoperişului cortului, să cadă cīte un cot deoparte, şi un cot de cealaltă parte, peste cele două laturi ale cortului, aşa īncīt să le acopere.

14.         Să mai faci apoi pentru acoperişul cortului o īnvelitoare de piei de berbeci văpsite īn roş, şi peste ea o īnvelitoare de piei de viţel de mare.

 

15.         Apoi să faci nişte scīnduri pentru cort; scīndurile acestea să fie de lemn de salcīm, puse īn picioare.

16.         Lungimea fiecărei scīnduri să fie de zece coţi, şi lăţimea fiecărei scīnduri să fie de un cot şi jumătate.

17.         Fiecare scīndură să aibă două urechi unite una cu alta; aşa să faci la toate scīndurile cortului.

18.         Să faci douăzeci de scīnduri pentru cort, īnspre laturea de miazăzi.

19.         Supt cele douăzeci de scīnduri, să pui patruzeci de picioare de argint, cīte două picioare subt fiecare scīndură pentru cele două urechi ale ei.

20.         Pentru a doua lature a cortului, latura de miază noapte, de asemenea să faci douăzeci de scīnduri,

21.         īmpreună cu cele patruzeci de picioare de argint ale lor: cīte două picioare subt fiecare scīndură.

22.         Pentru fundul cortului, īnspre laturea de apus, să faci şase scīnduri.

23.         Să mai faci două scīnduri pentru unghiurile din fundul cortului;

24.         să fie cīte două la un loc, īncepīnd de jos, şi bine legate la vīrf cu un cerc; amīndouă aceste scīnduri, cari sīnt puse īn cele două unghiuri, să fie la fel.

25.         Vor fi astfel opt scīnduri, cu picioarele lor de argint, adică şaisprezece picioare, cīte două picioare subt fiecare scīndură.

26.         Să faci apoi cinci drugi de lemn de salcīm pentru scīndurile uneia din părţile cortului,

27.         cinci drugi pentru scīndurile din a doua parte a cortului, şi cinci drugi pentru scīndurile din partea din fundul cortului din spre apus.

28.         Drugul dela mijloc să ajungă dela un capăt la celalt al scīndurilor.

29.         Să poleieşti scīndurile cu aur, şi verigile īn cari vor intra drugii, să le faci de aur, iar drugii să-i poleieşti tot cu aur.

30.         Cortul să-l faci după chipul care ţi s'a arătat pe munte.

 

 

Cele două perdele.

 

31.         Să faci apoi o perdea albastră, purpurie şi cărmizie, şi de in subţire răsucit; să fie lucrată cu măiestrie, şi să aibă pe ea heruvimi.

 

32.         S'o prinzi de patru stīlpi de salcīm, poleiţi cu aur; stīlpii aceştia să aibă nişte cīrlige de aur, şi să stea pe patru picioare de argint.

33.         Să atīrni perdeaua de copci, şi īn dosul perdelei să vīri chivotul mărturiei: perdeaua să facă despărţirea īntre Locul sfīnt şi Locul prea sfīnt.

 

34.         Să pui capacul ispăşirii pe chivotul mărturiei, īn Locul prea sfīnt.

 

35.         Masa s'o pui dincoace de perdea, şi sfeşnicul īn faţa mesei, īn partea dinspre miazăzi a cortului; iar masa s'o pui īnspre partea de miază noapte.

 

36.         La intrarea cortului să mai faci o perdea albastră, purpurie şi cărmizie, şi de in subţire răsucit; aceasta să fie o lucrare de cusătură la gherghef.

 

37.         Pentru perdeaua aceasta să faci cinci stīlpi de salcīm şi să-i īmbraci cu aur; stīlpii aceştia să aibă cīrlige de aur, şi să torni pentru ei cinci picioare de aramă.

 

 

Altarul pentru arderile de tot.

 

27

 

1.           Altarul să-l faci din lemn de salcīm; lungimea lui să fie de cinci coţi, şi lăţimea lui de cinci coţi. Altarul să fie īn patru colţuri, şi īnălţimea lui să fie de cinci coţi.

 

2.           Īn cele patru colţuri, să faci nişte coarne care să fie dintr'o bucată cu altarul; şi să-l acoperi cu aramă.

 

3.           Să faci pentru altar oale de scos cenuşa, lopeţi, lighene, furculiţe şi tigăi pentru cărbuni; toate uneltele lui să le faci de aramă.

4.           Să faci altarului un grătar de aramă, īn chip de reţea, şi să pui patru verigi de aramă la cele patru colţuri ale reţelei.

5.           Grătarul să-l pui subt straşina altarului, īncepīnd de jos, aşa că grătarul să vină pīnă la jumătatea altarului.

6.           Să faci apoi nişte drugi pentru altar, drugi de lemn de salcīm, şi să-i acoperi cu aramă.

7.           Să vīri drugii īn verigi; şi drugii să fie de amīndouă părţile altarului, cīnd īl vor purta.

8.           Să-l faci din scīnduri şi gol pe din lăuntru. Să fie făcut aşa cum ţi s'a arătat pe munte.

 

 

Curtea cortului.

 

9.           Curtea cortului s'o faci astfel. Īn spre partea de miazăzi, pentru alcătuirea curţii, să fie nişte pīnze de in subţire răsucit, pe o lungime de o sută de coţi pentru această īntīie lature,

 

10.         cu douăzeci de stīlpi, cari să stea pe douăzeci de picioare de aramă; cīrligile stīlpilor şi beţele lor de legătură, să fie de argint.

11.         Īnspre partea de miază noapte să fie deasemenea nişte pīnze, pe o lungime de o sută de coţi, cu douăzeci de stīlpi şi cu cele douăzeci de picioare ale lor de aramă; cīrligile stīlpilor şi beţele lor de legătură, să fie de argint.

12.         Īn spre partea de apus, să fie pentru lăţimea curţii nişte pīnze de cincizeci de coţi, cu zece stīlpi şi cele zece picioare ale lor.

13.         Īnspre partea de răsărit, pe līngă cei cincizeci de coţi pentru lăţimea curţii,

14.         să mai fie cincisprezece coţi de pīnză pentru o aripă, cu trei stīlpi şi cele trei picioare ale lor,

15.         şi cincisprezece coţi de pīnză pentru a doua aripă, cu trei stīlpi şi cele trei picioare ale lor.

16.         Pentru poarta curţii cortului, să fie o perdea lată de douăzeci de coţi, albastră, purpurie şi cărmizie, şi de in subţire răsucit, lucrată la gherghef, cu patru stīlpi şi cele patru picioare ale lor.

17.         Toţi stīlpii curţii de jur īmprejur să aibă beţe de legătură de argint, cīrlige de argint, şi picioare de aramă.

18.         Lungimea curţii să fie de o sută de coţi, lăţimea de cincizeci de coţi de fiecare parte, şi īnălţimea de cinci coţi; pīnzele să fie de in subţire răsucit, iar picioarele să fie de aramă.

19.         Toate uneltele rīnduite pentru slujba cortului, toţi ţăruşii lui, şi toţi ţăruşii curţii, să fie de aramă.

 

Untdelemnul sfīnt.

 

20.         Să porunceşti copiilor lui Israel să-ţi aducă pentru sfeşnic untdelemn curat de măsline fără drojdii, ca să ardă īn candele necurmat.

 

21.         Aaron şi fiii săi să-l pregătească īn cortul īntīlnirii, dincoace de perdeaua care este īnaintea chivotului mărturiei, pentru ca să ardă de seara pīnă dimineaţa īnaintea Domnului. Aceasta este o lege vecinică pentru urmaşii lor, şi pe care copiii lui Israel vor trebui s'o ţină.

 

 

Īmbrăcămintea preoţească.

 

28

 

1.           Apropie de tine pe fratele tău Aaron şi pe fiii săi, şi ia-i dintre copiii lui Israel şi pune-i deoparte īn slujba Mea ca preoţi: pe Aaron şi pe fiii lui Aaron: Nadab, Abihu, Eleazar şi Itamar.

 

2.           Fratelui tău Aaron, să-i faci haine sfinte, ca să-i slujească de cinste şi podoabă.

 

3.           Vorbeşte cu toţi cei destoinici, cărora le-am dat un duh de pricepere,să facă veşmintele lui Aaron, ca să fie sfinţit, şi să-Mi īmplinească slujbă de preot.

 

4.           Iată veşmintele pe cari le vor face: un pieptar, un efod, o mantie, o tunică lucrată la gherghef, o mitră şi un brīu. Să facă fratelui tău Aaron şi fiilor săi, veşminte sfinte, ca să-Mi īmplinească slujba de preot.

 

5.           Să īntrebuinţeze aur, materii văpsite īn albastru, īn purpuriu, īn cărmiziu şi subţire.

 

Efodul şi brīul.

 

6.           Efodul să-l facă de aur, de fir albastru, purpuriu şi cărmiziu, şi de in subţire răsucit; să fie lucrat cu măiestrie.

 

7.           Să aibă doi umerari uniţi cu el; la cele două capete ale lui, să fie legat de ei.

8.           Brīul să fie de aceeaş lucrătură ca efodul şi prins pe el; să fie de aur, de fir albastru, purpuriu şi cărmiziu, şi de in subţire răsucit.

9.           Să iei apoi două pietre de onix, şi să sapi pe ele numele fiilor lui Israel:

10.         şase din numele lor pe o piatră, şi alte şase pe a doua piatră, după şirul naşterilor.

11.         Pe cele două pietre să sapi numele fiilor lui Israel, cum se face săpătura pe pietre şi pe peceţi; să le legi īntr'o ferecătură de aur.

12.         Amīndouă aceste pietre să le pui pe umerarii efodului, ca aducere aminte de fiii lui Israel; şi Aaron le va purta numele īnaintea Domnului, pe cei doi umeri ai lui, ca aducere aminte de ei.

 

13.         Să faci apoi nişte ferecături de aur,

14.         şi două lănţişoare de aur curat, pe cari să le īmpleteşti īn chip de sfori; şi lanţurile acestea, īmpletite astfel, să le pui īn ferecături.

 

Pieptarul.

 

15.         Să faci apoi pieptarul judecăţii, lucrat cu măiestrie, să-l faci din aceeaş lucrătură ca efodul; să-l faci de aur, de fir albastru, purpuriu şi cărmiziu, şi de in subţire răsucit.

 

16.         Să fie īn patru colţuri şi īndoit; lungimea lui să fie de o palmă, şi lăţimea tot de o palmă.

17.         Īn el să ţeşi o ţesătură de pietre, şi anume patru rīnduri de pietre: īn rīndul īntīi, un sardonix, un topaz, şi un smaragd;

 

18.         īn al doilea rīnd, un rubin, un safir, şi un diamant;

19.         īn al treilea rīnd, un opal, un agat, şi un ametist;

20.         īn al patrulea rīnd, un hrisolit, un onix, şi un iaspis. Aceste pietre să fie legate īn ferecătura lor de aur.

21.         Să fie douăsprezece, după numele fiilor lui Israel, săpate ca nişte peceţi, fiecare cu numele uneia din cele douăsprezece seminţii. -

22.         Pentru pieptar să faci nişte lănţişoare de aur curat, īmpletite ca nişte sfori.

23.         Să faci pentru pieptar două verigi de aur, şi aceste două verigi de aur să le pui la cele două capete ale pieptarului.

24.         Cele două lanţuri de aur īmpletite să le prinzi de cele două verigi dela cele două capete ale pieptarului.

25.         Iar celelalte două capete ale celor două lanţuri īmpletite să le prinzi de cele două ferecături, şi să le pui peste umerarii efodului, īn partea dinainte.

26.         Să mai faci două verigi de aur, şi să le pui la celelalte două capete de jos ale pieptarului, pe marginea din lăuntru care este īndreptată spre efod.

27.         Şi să mai faci alte două verigi de aur, pe cari să le pui jos la cei doi umărari ai efodului pe partea dinainte a lui, tocmai acolo unde se īmbucă efodul cu umărarii, deasupra brīului efodului.

28.         Pieptarul cu verigile lui, să-l lege de verigile efodului cu o sfoară albastră, pentruca pieptarul să stea ţapăn deasupra brīului efodului, şi să nu poată să se mişte de pe efod.

29.         Cīnd va intra Aaron īn sfīntul locaş, va purta pe inima lui numele fiilor lui Israel, săpate pe pieptarul judecăţii, ca să păstreze totdeauna aducerea aminte de ei īnaintea Domnului. -

 

30.         Să pui īn pieptarul judecăţii Urim şi Tumim (Adică lumină [i desăvīrşire.), cari să fie pe inima lui Aaron, cīnd se va īnfăţişa el īnaintea Domnului. Astfel, Aaron va purta necurmat pe inima lui judecata copiilor lui Israel, cīnd se va īnfăţişa īnaintea Domnului.

 

 

Mantia albastră.

 

31.         Mantia de supt efod s'o faci īntreagă de materie albastră.

 

32.         La mijloc, să aibă o gură pentru intrarea capului; şi gura aceasta să aibă de jur īmprejur o tivitură ţesută, ca gura unei platoşe, ca să nu se rupă.

33.         Pe margine, de jur īmprejurul tiviturii, să pui nişte rodii de coloare albastră, purpurie şi cărmizie, presărate cu clopoţei de aur:

34.         un clopoţel de aur şi o rodie, un clopoţel de aur şi o rodie, pe toată marginea mantiei de jur īmprejur.

35.         Aaron se va īmbrăca cu ea ca să facă slujba; cīnd va intra īn locaşul sfīnt īnaintea Domnului, şi cīnd va ieşi din el, se va auzi sunetul clopoţeilor, aşa că el nu va muri.

 

Tabla de aur, tunica, mitra şi brīul.

 

36.         Să faci şi o tablă de aur curat, şi să sapi pe ea, cum se sapă pe o pecete: «Sfinţenie Domnului.»

 

37.         S'o legi cu o sfoară albastră de mitră, īn partea dinainte a mitrei.

38.         Ea să fie pe fruntea lui Aaron; şi Aaron va purta fărădelegile săvīrşite de copiii lui Israel cīnd īşi aduc toate darurile lor sfinte; ea va fi necurmat pe fruntea lui īnaintea Domnului, pentruca ei să fie plăcuţi īnaintea Lui.

 

39.         Tunica s'o faci de in subţire; să faci o mitră de in subţire, şi să faci un brīu lucrat la gherghef.

40.         Fiilor lui Aaron să le faci tunici, să le faci brīne, şi să le faci scufii, spre cinste şi podoabă.

 

41.         Să īmbraci cu ele pe fratele tău Aaron, şi pe fiii lui īmpreună cu el. Să-i ungi, să-i īnchini īn slujbă, să-i sfinţeşti, şi-Mi vor sluji ca preoţi.

 

42.         Fă-le ismene de in, ca să-şi acopere goliciunea, dela brīu pīnă la glesne.

 

43.         Aaron şi fiii lui le vor purta, cīnd vor intra īn cortul īntīlnirii, sau cīnd se vor apropia de altar, ca să facă slujba īn locaşul sfīnt; astfel ei nu se vor face vinovaţi, şi nu vor muri. Aceasta este o lege vecinică pentru Aaron şi pentru urmaşii lui după el.

 

 

Sfinţirea preoţilor.

 

29

 

1.           Iată ce vei face pentruca să-i sfinţeşti şi să-Mi īmplinească slujba de preoţi.

              Ia un viţel şi doi berbeci fără cusur.

 

2.           Fă, cu făină aleasă de grīu, nişte azimi, turte nedospite, frămīntate cu untdelemn, şi plăcinte nedospite, stropite cu untdelemn.

 

3.           Să le pui īntr'un coş, şi să le aduci īmpreună cu viţelul şi cei doi berbeci.

4.           Să aduci apoi pe Aaron şi pe fiii lui la uşa cortului īntīlnirii, şi să-i speli cu apă.

 

5.           Să iei veşmintele; să īmbraci pe Aaron cu tunica, cu mantia efodului, cu efodul şi cu pieptarul, şi să-l īncingi cu brīul efodului.

 

6.           Să-i pui mitra pe cap, şi pe mitră să pui tabla sfinţeniei.

 

7.           Să iei untdelemnul pentru ungere, să i-l torni pe cap, şi să-l ungi.

 

8.           Să aduci apoi pe fiii lui, şi să-i īmbraci cu tunicile.

 

9.           Să īncingi pe Aaron şi pe fiii lui cu un brīu, şi să pui scufiile pe capetele fiilor lui Aaron. Preoţia va fi a lor printr'o lege vecinică. Astfel să īnchini pe Aaron şi pe fiii lui īn slujba Mea.

 

10.         Să aduci viţelul īnaintea cortului īntīlnirii, şi Aaron şi fiii lui să-şi pună mīnile pe capul viţelului.

 

11.         Să junghii viţelul īnaintea Domnului, la uşa cortului īntīlnirii.

12.         Să iei cu degetul tău din sīngele viţelului,să pui pe coarnele altarului, iar celalt sīnge să-l verşi la picioarele altarului.

 

13.         Să iei toată grăsimea care acopere măruntaiele şi prapurul ficatului, cei doi rărunchi cu grăsimea care-i acopere, şi să le arzi pe altar.

 

14.         Dar carnea viţelului, pielea şi balega lui să le arzi īn foc, afară din tabără: aceasta este o jertfă pentru păcat.

 

15.         Să iei pe unul din cei doi berbeci; şi Aaron şi fiii lui să-şi pună mīnile pe capul berbecului.

 

16.         Să junghii berbecele; să-i iei sīngele, şi să-l stropeşti pe altar dejur īmprejur.

17.         Apoi să tai berbecele īn bucăţi, şi să-i speli măruntaiele şi picioarele, şi să le pui līngă celelalte bucăţi şi līngă capul lui.

18.         Berbecele să-l arzi de tot pe altar; aceasta este o ardere-de-tot pentru Domnul, este o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.

 

19.         Să iei apoi pe celalt berbece; şi Aaron şi fiii lui să-şi pună mīnile pe capul berbecelui.

 

20.         Să junghii berbecele; să iei din sīngele lui, să pui pe vīrful urechii drepte a lui Aaron şi pe vīrful urechii drepte a fiilor lui, pe degetul cel mare al mīnii lor drepte şi pe degetul cel mare al piciorului lor drept, iar celalt sīnge să-l stropeşti pe altar de jur īmprejur.

21.         Să iei din sīngele de pe altar şi din untdelemnul pentru ungere, şi să stropeşti pe Aaron şi veşmintele lui, pe fiii lui şi veşmintele lor. Astfel vor fi īnchinaţi, Aaron şi veşmintele lui, fiii şi veşmintele lor īn slujba Domnului.

 

22.         Să iei apoi grăsimea berbecelui,coada, grăsimea care acopere măruntaiele, prapurul ficatului,cei doi rărunchi cu grăsimea care-i acopere şi spata dreaptă, căci acesta este un berbece de īnchinare īn slujba Domnului;

23.         din coş să iei din azimile ,puse īnaintea Domnului, o turtă de pīne, o turtă cu untdelemn şi o plăcintă.

 

24.         Toate acestea să le pui īn mīnile lui Aaron şi īn mīnile fiilor lui, şi să le legeni īntr'o parte şi īntr'alta, ca un dar legănat īnaintea Domnului.

 

25.         Să le iei apoi din mīnile lor,şi să le arzi pe altar, deasupra arderii-de-tot; aceasta este o jertfă mistuită de foc īnaintea Domnului, de un miros plăcut Domnului.

 

26.         Să iei şi pieptul berbecelui care va sluji la īnchinarea lui Aaron īn slujba Domnului, şi să-l legeni īntr'o parte şi īn alta, ca un dar legănat īnaintea Domnului: aceasta va fi partea ta.

 

27.         Să sfinţeşti pieptul legănat şi spata ridicată din berbecele care va sluji la īnchinarea lui Aaron şi a fiilor lui īn slujba Domnului, pieptul legănīndu-l īntr'o parte şi īntr'alta, spata īnfăţişīnd-o īnaintea Domnului prin ridicare.

 

28.         Ele vor fi ale lui Aaron şi ale fiilor lui, printr'o lege vecinică, pe care o vor ţinea copiii lui Israel; căci este o jertfă adusă prin ridicare; şi, īn jertfele de mulţămire ale copiilor lui Israel, jertfa adusă prin ridicare va fi a Domnului.

 

29.         Veşmintele sfinte ale lui Aaron vor fi după el ale fiilor lui, cari le vor pune cīnd vor fi unşi şi cīnd vor fi īnchinaţi īn slujbă.

 

30.         Vor fi purtate timp de şapte zile de acela din fiii lui, care īi va urma īn slujba preoţiei, şi care va intra īn cortul īntīlnirii, ca să facă slujba īn sfīntul locaş.

 

31.         Să iei apoi berbecele pentru īnchinarea īn slujba Domnului, şi să pui să-i fiarbă carnea īntr'un loc sfīnt.

 

32.         Aaron şi fiii lui să mănīnce, la uşa cortului īntīlnirii, carnea berbecului şi pīnea din coş.

 

33.         Să mănīnce astfel tot ce a slujit la facerea ispăşirii, ca să fie īnchinaţi īn slujbă şi sfinţiţi; nimeni altul să nu mănīnce din ele, căci sīnt lucruri sfinte.

 

34.         Dacă va rămīnea ceva din carnea īntrebuinţată pentru īnchinarea īn slujbă şi din pīne pīnă dimineaţa, să arzi īn foc ce va rămīnea; să nu se mănīnce, căci este un lucru sfīnt.

 

35.         Să urmezi, cu privire la Aaron şi la fiii lui, toate poruncile, pe cari ţi le-am dat. Īn şapte zile să-i īnchini īn slujbă.

 

36.         Īn fiecare zi să mai aduci un viţel ca jertfă pentru păcat, pentru ispăşire; să curăţeşti altarul, făcīnd ispăşirea aceasta, şi să-l ungi ca să-l sfinţeşti.

 

37.         Timp de şapte zile, să faci ispăşire pentru altar, şi să-l sfinţeşti; şi astfel altarul va fi prea sfīnt, şi oricine se va atinge de altar, va fi sfinţit.

 

 

Jertfa necurmată.

 

38.         Iată ce să jertfeşti pe altar: doi miei de un an, īn fiecare zi, necurmat.

 

39.         Un miel să-l jertfeşti dimineaţa, iar celalt miel seara.

 

40.         Īmpreună cu cel dintīi miel, să aduci a zecea parte dintr'o efă de floare de făină, frămīntată īntr'un sfert de hin (O măsură = cam 3 litri.) de untdelemn de măsline fără drojdii, şi o jertfă de băutură de un sfert de hin de vin.

41.         Pe al doilea miel să-l jertfeşti seara, şi să aduci īmpreună cu el o jertfă de mīncare şi o jertfă de băutură ca cele de dimineaţă; aceasta este o jertfă mistuită de foc,de un miros plăcut Domnului.

 

42.         Aceasta este arderea de tot necurmată, care va fi adusă de urmaşii voştri, la uşa cortului īntīlnirii, īnaintea Domnului; acolo Mă voi īntīlni cu voi, şi īţi voi vorbi.

 

43.         Acolo Mă voi īntīlni cu copiii lui Israel, şi locul acela va fi sfinţit de slava Mea.

 

44.         Voi sfinţi cortul īntīlnirii şi altarul; voi sfinţi pe Aaron şi pe fiii lui, ca să fie īn slujba Mea ca preoţi.

 

45.         Eu voi locui īn mijlocul copiilor lui Israel, şi voi fi Dumnezeul lor.

 

46.         Ei vor cunoaşte că Eu sīnt Domnul Dumnezeul lor, care i-am scos din ţara Egiptului, ca să locuiesc īn mijlocul lor. Eu sīnt Domnul, Dumnezeul lor.

 

 

Altarul tămīierii.

 

30

 

1.           Să faci apoi un altar pentru arderea tămīiei, şi anume să-l faci din lemn de salcīm.

 

2.           Lungimea lui să fie de un cot, iar lăţimea tot de un cot; să fie īn patru colţuri, şi īnălţimea lui să fie de doi coţi. Coarnele altarului să fie dintr'o bucată cu el.

3.           Să-i poleieşti cu aur curat, atīt partea de sus, cīt şi păreţii lui de jur īmprejur şi coarnele; şi să-i faci o cunună de aur de jur īmprejur.

4.           Dedesubtul cununii să-i faci două verigi de aur de amīndouă laturile, īn cele două unghiuri, pentru punerea drugilor, cari vor sluji la ducerea lui.

5.           Drugii să-i faci din lemn de salcīm, şi să-i poleieşti cu aur.

6.           Să aşezi altarul īn faţa perdelei dinlăuntru, care este īnaintea chivotului mărturiei, īn faţa capacului ispăşirii, care este deasupra mărturiei, şi unde Mă voi īntīlni cu tine.

 

7.           Aaron va arde pe el tămīie mirositoare; va arde tămīie īn fiecare dimineaţă, cīnd va pregăti candelele;

 

8.           va arde şi seara cīnd va aşeza candelele. Astfel se va arde necurmat din partea voastră tămīie īnaintea Domnului din neam īn neam.

9.           Să nu aduceţi pe altar altfel de tămīie, nici ardere de tot, nici jertfă de mīncare, şi să nu turnaţi pe el nici o jertfă de băutură.

 

10.         Numai odată pe fie care an, Aaron va face ispăşire pe coarnele altarului. Ispăşirea aceasta o va face odată pe an cu sīngele dobitocului adus ca jertfă pentru ispăşirea păcatului, printre urmaşii voştri. Acesta va fi un lucru prea sfīnt īnaintea Domnului.“

 

 

Darurile pentru locaş.

 

11.         Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

12.         „Cīnd vei socoti pe copiii lui Israel şi le vei face numărătoarea, fiecare din ei să dea Domnului un dar īn bani, pentru răscumpărarea sufletului lui, ca să nu fie loviţi de nici o urgie, cu prilejul acestei numărători.

 

13.         Iată ce vor da toţi ceice vor fi cuprinşi īn numărătoarea aceasta: o jumătate de siclu, după siclul sfīntului locaş, care este de douăzeci de ghere;o jumătate de siclu va fi darul ridicat pentru Domnul.

 

14.         Orice om cuprins īn numărătoare, dela vīrsta de douăzeci de ani īn sus, va plăti darul ridicat pentru Domnul.

15.         Bogatul să nu plătească mai mult, şi săracul să nu plătească mai puţin de o jumătate de siclu, ca dar ridicat pentru Domnul, pentru răscumpărarea sufletelor.

 

16.         Să ridici dela copiii lui Israel argintul pentru răscumpărare, şi să-l īntrebuinţezi pentru slujba cortului īntīlnirii; aceasta va fi pentru copiii lui Israel o aducere aminte īnaintea Domnului pentru răscumpărarea sufletelor lor.“

 

 

Ligheanul de aramă.

 

17.         Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

18.         „Să faci un lighean de aramă, cu piciorul lui de aramă, pentru spălat; să-l aşezi īntre cortul īntīlnirii şi altar, şi să torni apă īn el,

 

19.         ca să-şi spele īn el Aaron şi fiii lui mīnile şi picioarele.

 

20.         Cīnd vor intra īn cortul īntīlnirii, se vor spăla cu apa aceasta, ca să nu moară; şi se vor spăla şi cīnd se vor apropia de altar, ca să facă slujba şi ca să aducă Domnului jertfe arse de foc.

21.         Īşi vor spăla mīnile şi picioarele ca să nu moară. Aceasta va fi o lege necurmată pentru Aaron, pentru fiii lui şi pentru urmaşii lor.“

 

 

Untdelemnul sfīnt şi tămīia.

 

22.         Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

23.         „Ia din cele mai bune mirodenii, cinci sute de sicli de smirnă foarte curată, jumătate, adică două sute cincizeci de sicli, de scorţişoară mirositoare, două sute cincizeci de sicli de trestie mirositoare,

 

24.         cincisute de sicli de casia, după siclul sfīntului locaş, şi un hin de untdelemn de măslin.

 

25.         Cu ele să faci un untdelemn pentru ungerea sfīntă, o amestecătură mirositoare, făcută după meşteşugul făcătorului de mir; acesta va fi untdelemnul pentru ungerea sfīntă.

 

26.         Cu el să ungi cortul īntīlnirii şi chivotul mărturiei,

 

27.         masa şi toate uneltele ei, sfeşnicul şi uneltele lui, altarul tămīierii,

28.         altarul arderilor de tot cu toate uneltele lui şi ligheanul cu piciorul lui.

29.         Să sfinţeşti aceste lucruri, şi ele vor fi prea sfinte; oricine se va atinge de ele, va fi sfinţit.

 

30.         Să ungi de asemenea pe Aaron şi pe fiii lui, şi să-i sfinţeşti, ca să fie īn slujba Mea ca preoţi.

 

31.         Să vorbeşti copiilor lui Israel, şi să le spui: «Acesta Īmi va fi untdelemnul pentru ungerea sfīntă, printre urmaşii voştri.

32.         Să nu se ungă cu el trupul niciunui om, şi să nu faceţi un alt untdelemn ca el după aceeaş īntocmire; el este sfīnt, şi voi să-l priviţi ca sfīnt.

 

33.         Oricine va face un untdelemn ca el, sau va unge cu el pe altul, va fi nimicit din poporul lui.“

 

34.         Domnul a zis lui Moise: „Ia mirodenii, stacte, onice mirositoare, halvan, şi tămīie curată, īn aceeaş măsură.

 

35.         Cu ele să faci tămīie,o amestecătură mirositoare, alcătuită după meşteşugul făcătorului de mir; să fie sărată, curată şi sfīntă.

 

36.         S'o pisezi mărunt, şi s'o pui īnaintea mărturiei, īn cortul īntīlnirii, unde Mă voi īntīlni cu tine. Acesta va fi pentru voi un lucru prea sfīnt.

 

37.         Tămīie ca aceasta, īn aceeaş īntocmire, să nu vă faceţi, ci s'o priviţi ca sfīntă, şi păstrată pentru Domnul.

 

38.         Oricine va face tămīie ca ea, ca s'o miroase, va fi nimicit din poporul lui.“

 

 

Rīnduirea meşterilor.

 

31

 

1.           Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

2.           „Să ştii că am ales pe Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminţia lui Iuda.

 

3.           Lam umplut cu Duhul lui Dumnezeu, i-am dat un duh de īnţelepciune, pricepere, şi ştiinţă pentru tot felul de lucrări,

 

4.           i-am dat putere să născocească tot felul de lucrări meşteşugite, să lucreze īn aur, īn argint şi īn aramă,

5.           să sape īn pietre şi să le lege, să lucreze īn lemn, şi să facă tot felul de lucrări.

6.           Şi iată că i-am dat ca ajutor pe Oholiab, fiul lui Ahisamac, din seminţia lui Dan. Am dat pricepere īn mintea tuturor celor ce sīnt iscusiţi, ca să facă tot ce ţi-am poruncit:

 

7.           cortul īntīlnirii, chivotul mărturiei, capacul ispăşirii care va fi deasupra lui, şi toate uneltele cortului;

 

8.           masa cu uneltele ei, sfeşnicul de aur curat cu toate uneltele lui, altarul tămīierii;

 

9.           altarul arderilor de tot cu toate uneltele lui, ligheanul cu piciorul lui;

 

10.         veşmintele pentru slujbă, veşmintele sfinte ale preotului Aaron, veşmintele fiilor lui pentru slujbele preoţeşti;

 

11.         untdelemnul pentru ungere, şi tămīia mirositoare pentru sfīntul locaş. Le vor face după toate poruncile, pe cari ţi le-am dat. “

 

 

Ţinerea Sabatului.

 

12.         Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

13.         „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: «Să nu care cumva să nu ţineţi sabatele Mele, căci acesta va fi īntre Mine şi voi, şi urmaşii voştri, un semn după care se va cunoaşte că Eu sīnt Domnul, care vă sfinţesc.

 

14.         Să ţineţi Sabatul, căci el va fi pentru voi ceva sfīnt. Cine īl va călca, va fi pedepsit cu moartea; cine va face vreo lucrare īn ziua aceasta, va fi nimicit din mijlocul poporului său.

 

15.         Să lucrezi şase zile; dar a şaptea este Sabatul, ziua de odihnă, īnchinată Domnului. Cine va face vreo lucrare īn ziua Sabatului, va fi pedepsit cu moartea.

 

16.         Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l, ei şi urmaşii lor, ca un legămīnt necurmat.

17.         Aceasta va fi īntre Mine şi copiii lui Israel un semn vecinic; căci īn şase zile a făcut Domnul cerurile şi pămīntul, iar īn ziua a şaptea S'a odihnit şi a răsuflat.“

 

 

Tablele legii.

 

18.         Cīnd a isprăvit Domnul de vorbit cu Moise pe muntele Sinai, i-a dat cele două table ale mărturiei, table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu.

 

 

Viţelul de aur.

 

32

 

1.           Poporul, văzīnd că Moise zăboveşte să se pogoare de pe munte, s'a strīns īn jurul lui Aaron, şi i-a zis: „Haide! fă-ne un dumnezeu care să meargă īnaintea noastră; căci Moise, omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s'a făcut.“

 

2.           Aaron le-a răspuns: „Scoateţi cerceii de aur din urechile nevestelor, fiilor şi fiicelor voastre, şi aduceţi-i la mine.“

 

3.           Şi toţi şi-au scos cerceii de aur din urechi, şi i-au adus lui Aaron.

4.           El i-a luat din mīnile lor, a bătut aurul cu dalta, şi a făcut un viţel turnat. Şi ei au zis: „Israele! iată dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului.“

 

5.           Cīnd a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar īnaintea lui, şi a strigat: „Mīne, va fi o sărbătoare īn cinstea Domnului!“

 

6.           A doua zi, s'au sculat dis de dimineaţă, şi au adus arderi de tot şi jertfe de mulţămire. Poporul a şezut de a mīncat şi a băut; apoi s'au sculat să joace.

 

 

Mīnia lui Dumnezeu.

 

7.           Domnul a zis lui Moise:„Scoală şi pogoară-te; căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s'a stricat.

 

8.           Foarte curīnd s'au abătut dela calea, pe care le-o poruncisem Eu; şi-au făcut un viţel turnat, s'au īnchinat pīnă la pămīnt īnaintea lui, i-au adus jertfe, şi au zis: «Israele! iată dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului!“

 

9.           Domnul a zis lui Moise: „Văd că poporul acesta este un popor īncăpăţīnat.

 

10.         Acum, lasă-Mă; mīnia Mea are să se aprindă īmpotriva lor: şi-i voi mistui; dar pe tine te voi face strămoşul unui neam mare.“

 

11.         Moise s'a rugat Domnului, Dumnezeului său, şi a zis: „Pentru ce să se aprindă, Doamne, mīnia Ta īmpotriva poporului Tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului cu mare putere şi cu mīnă tare?

 

12.         Pentruce să zică Egiptenii: «Spre nenorocirea lor i-a scos, ca să-i omoare prin munţi, şi ca să-i şteargă de pe faţa pămīntului?»Īntoarce-Te din iuţeala mīniei Tale şi lasă-Te de răul acesta, pe care vrei să-l faci poporului Tău.

 

13.         Adu-ţi aminte de Avraam, de Isaac şi de Israel, robii Tăi, cărora le-ai spus, jurīndu-Te pe Tine īnsuţi: «Voi īnmulţi sămīnţa voastră ca stelele cerului, voi da urmaşilor voştri toată ţara aceasta, de care am vorbit, şi ei o vor stăpīni īn veac.“

 

14.         Şi Domnul S'a lăsat de răul, pe care spusese că vrea să-l facă poporului Său.

 

 

Mīnia lui Moise.

 

15.         Moise s'a īntors şi s'a pogorīt de pe munte, cu cele două table ale mărturiei īn mīnă. Tablele erau scrise pe amīndouă părţile, pe o parte şi pe alta.

 

16.         Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu, şi scrisul era scrisul lui Dumnezeu, săpat pe table.

 

17.         Iosua a auzit glasul poporului, care scotea strigăte, şi a zis lui Moise: „Īn tabără este un strigăt de război!“

18.         Moise a răspuns: „Strigătul aceasta nu-i nici strigăt de biruitori, nici strigăt de biruiţi; ce aud eu, este glasul unor oameni cari cīntă!“

19.         Şi, pe cīnd se apropia de tabără,a văzut viţelul şi jocurile. Moise s'a aprins de mīnie, a aruncat tablele din mīnă, şi le-a sfărīmat de piciorul muntelui.

 

20.         A luat viţelul, pe care-l făcuseră ei, şi l-a ars īn foc; l-a prefăcut īn cenuşă, a presărat cenuşa pe faţa apei, şi a dat-o copiilor lui Israel s'o bea.

 

21.         Moise a zis lui Aaron: „Ce ţi-a făcut poporul acesta, de ai adus asupra lui un păcat atīt de mare?“

 

22.         Aaron a răspuns: „Să nu se aprindă de mīnie domnul meu! Tu singur ştii că poporul acesta este pornit la rău.

 

23.         Ei mi-au zis: «Fă-ne un dumnezeu, care să meargă īnaintea noastră; căci Moise, omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s'a făcut!»

 

24.         Eu le-am zis: «Cine are aur, să-l scoată!» Şi mi l-au dat; l-am aruncat īn foc, şi din el a ieşit viţelul acesta.“

 

 

Măcelul.

 

25.         Moise a văzut că poporul era fără frīu, căci Aaron īl făcuse să fie fără frīu, spre batjocura vrăjmaşilor săi; -

 

26.         s'a aşezat la uşa taberii, şi a zis: „Cine este pentru Domnul, să vină la mine!“ Şi toţi copiii lui Levi s'au strīns la el.

27.         El le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Fiecare din voi să se īncingă cu sabia; mergeţi şi străbateţi tabăra dela o poartă la alta, şi fiecare să omoare pe fratele, pe prietenul şi pe ruda sa.“

 

28.         Copiii lui Levi au făcut după porunca lui Moise; şi aproape trei mii de oameni au pierit īn ziua aceea din popor.

29.         Moise a zis: „Predaţi-vă azi īn slujba Domnului, chiar cu jertfa fiului şi fratelui vostru, pentruca binecuvīntarea Lui să vină astăzi peste voi!“

 

 

Moise se roagă pentru popor.

 

30.         A doua zi, Moise a zis poporului: „Aţi făcut un păcat foarte mare. Am să mă sui acum la Domnul: poate că voi căpăta iertare pentru păcatul vostru.“

 

31.         Moise s'a īntors la Domnul, şi a zis: „Ah! poporul acesta a făcut un păcat foarte mare! Şi-au făcut un dumnezeu de aur.

 

32.         Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci, şterge-mă din cartea Ta, pe care ai scris-o!“

 

33.         Domnul a zis lui Moise: „Pe cel ce a păcătuit īmpotriva Mea, pe acela īl voi şterge din cartea Mea.

 

34.         Du-te dar, şi du poporul unde ţi-am spus. Iată, Īngerul Meu va merge īnaintea ta, dar īn ziua răzbunării Mele, īi voi pedepsi pentru păcatul lor!“

 

35.         Domnul a lovit cu urgie poporul, pentru că făcuse viţelul făurit de Aaron.

 

 

Moise se roagă pentru poporul amărīt.

 

33

 

1.           Domnul a zis lui Moise: „Du-te, şi porneşte de aici cu poporul, pe care l-ai scos din ţara Egiptului; suie-te īn ţara, pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, zicīnd: «Seminţei tale o voi da!»

 

2.           Voi trimite īnaintea ta un īnger, şi voi izgoni pe Cananiţi, Amoriţi, Hetiţi, Fereziţi, Heviţi şi Iebusiţi.

 

3.           Suie-te īn ţara aceasta unde curge lapte şi miere. Dar Eu nu Mă voi sui īn mijlocul tău, ca să nu te prăpădesc pe drum, căci eşti un popor īncăpăţīnat.“

 

4.           Cīnd a auzit poporul aceste triste cuvinte, toţi s'au īntristat; şi nimeni nu şi-a pus podoabele pe el.

 

5.           Şi Domnul a zis lui Moise: „Spune copiilor şi lui Israel: «Voi sīnteţi un popor īncăpăţīnat; numai o clipă dacă M-aş sui īn mijlocul tău, te-aş prăpădi. Aruncă-ţi acum podoabele depe tine, şi voi vedea ce-ţi voi face.“

 

6.           Copiii lui Israel şi-au scos de pe ei podoabele, şi au plecat dela muntele Horeb.

 

Moise mergīnd la cort.

 

7.           Moise a luat cortul lui şi l-a īntins afară din tabără, la o depărtare oare care; l-a numit cortul īntīlnirii. Şi toţi ceice īntrebau pe Domnul, se duceau la cortul īntīlnirii, care era afară din tabără.

 

8.           Cīnd se ducea Moise la cort, tot poporul se scula īn picioare; fiecare stătea la uşa cortului său, şi urmărea cu ochii pe Moise, pīnă intra el īn cort.

 

9.           Şi cīnd intra Moise īn cort, stīlpul de nor se pogora şi se oprea la uşa cortului, şi Domnul vorbea cu Moise.

 

10.         Tot poporul vedea stīlpul de nor oprindu-se la uşa cortului; tot poporul se scula şi se arunca cu faţa la pămīnt la uşa cortului lui.

 

11.         Domnul vorbea cu Moise faţă īn faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui. Apoi Moise se īntorcea īn tabără, dar tīnărul lui slujitor, Iosua, fiul lui Nun, nu ieşea deloc din mijlocul cortului.

 

 

Moise cere să vadă slava lui Dumnezeu.

 

12.         Moise a zis Domnului: „Iată, Tu īmi zici: «Du pe poporul acesta!» Şi nu-mi arăţi pe cine vei trimete cu mine. Īnsă, Tu ai zis: «Eu te cunosc pe nume, şi ai căpătat trecere īnaintea Mea!»

 

13.         Acum, dacă am căpătat trecere īnaintea Ta, arată-mi căile Tale; atunci Te voi cunoaşte, şi voi avea trecere īnaintea Ta. Şi gīndeşte-Te că neamul aceasta este poporul Tău!“

 

14.         Domnul a răspuns: „Voi merge Eu īnsumi cu tine, şi īţi voi da odihnă.“

 

15.         Moise i-a zis: „Dacă nu mergi Tu īnsuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici.

 

16.         Cum se va şti că am căpătat trecere īnaintea Ta, eu şi poporul Tău? Oare nu cīnd vei merge Tu cu noi, şi cīnd prin aceasta vom fi deosebiţi, eu şi poporul Tău, de toate popoarele de pe faţa pămīntului?“

 

17.         Domnul a zis lui Moise: „Voi face şi ceea ce-mi ceri acum, căci ai căpătat trecere īnaintea Mea, şi te cunosc pe nume!“

 

18.         Moise a zis: „Arată-mi slava Ta!“

 

19.         Domnul a răspuns: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea, şi voi chema Numele Domnului īnaintea ta; Eu Mă īndur de cine vreau să Mă īndur, şi am milă de cine vreau să am milă!“

 

20.         Domnul a zis: „Faţa nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă şi să trăiască!“

 

21.         Domnul a zis: ,,Iată un loc līngă Mīne; vei sta pe stīncă.

22.         Şi cīnd va trece slava Mea, te voi pune īn crăpătura stīncii, şi te voi acoperi cu mīna Mea, pīnă voi trece.

 

23.         Iar cīnd Īmi voi trage mīna la o parte dela tine, Mă vei vedea pe dinapoi; dar Faţa Mea nu se poate vedea.“

 

 

Noile table.

 

34

 

1.           Domnul a zis lui Moise: „Taie două table de piatră ca cele dintīi, şi Eu voi scrie pe ele cuvintele cari erau pe tablele dintīi pe cari le-ai sfărīmat.

 

2.           Fii gata disdedimineaţă şi suie-te de dimineaţă pe muntele Sinai; să stai acolo īnaintea Mea, pe vīrful muntelui.

 

3.           Nimeni să nu se suie cu tine, şi nimeni să nu se arate pe tot muntele; şi nici boi, nici oi să nu pască pe līngă muntele acesta.“

 

4.           Moise a tăiat două table de piatră ca şi cele dintīi; s'a sculat dis de dimineaţă, şi s'a suit pe muntele Sinai, după cum īi poruncise Domnul; şi a luat īn mīnă cele două table de piatră.

5.           Domnul S'a pogorīt īntr'un nor, a stătut acolo līngă el, şi a rostit Numele Domnului.

 

6.           Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui, şi a strigat: „Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de īndurare şi milostiv, īncet la mīnie, plin de bunătate şi credincioşie,

 

7.           care Īşi ţine dragostea pīnă īn mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor īn copii şi īn copiii copiilor lor pīnă la al treilea şi al patrulea neam!“

 

 

Īnoirea legămīntului.

 

8.           Īndată Moise s'a plecat pīnă la pămīnt şi s'a īnchinat.

 

9.           El a zis: „Doamne, dacă am căpătat trecere īnaintea Ta, Te rog să mergi īn mijlocul nostru, Doamne; poporul acesta este īn adevăr un popor īncăpăţīnat, dar iartă-ne fărădelegile şi păcatele noastre, şi ia-ne īn stăpīnirea Ta!“

 

10.         Domnul a răspuns: „Iată, Eu fac un legămīnt. Voi face, īn faţa īntregului popor, minuni cari n'au avut loc īn nicio ţară şi la niciun neam; tot poporul care este īn jurul tău, va vedea lucrarea Domnului, şi prin tine voi face lucruri īnfricoşate.

 

11.         Ia seama la ceea ce-ţi poruncesc azi. Iată, voi izgoni dinaintea ta pe Amoriţi, Cananiţi, Hetiţi, Fereziţi, Heviţi şi Iebusiţi.

 

12.         Să nu cumva să faci legămīnt cu locuitorii ţării unde ai să intri, ca să nu fie o cursă pentru tine, dacă vor locui īn mijlocul tău.

 

13.         Dimpotrivă să le dărīmaţi altarele, să le sfărīmaţi stīlpii idoleşti şi să le trīntiţi la pămīnt idolii.

 

14.         Să nu te īnchini īnaintea unui alt dumnezeu; căci Domnul se numeşte gelos, este un Dumnezeu gelos.

 

15.         Fereşte-te să faci legămīnt cu locuitorii ţării, ca nu cumva, curvind īnaintea dumnezeilor lor, şi, aducīndu-le jertfe, să te poftească şi pe tine, şi să mănīnci din jertfele lor,

 

16.         ca nu cumva să iei din fetele lor neveste fiilor tăi, şi astfel, fetele lor, curvind īnaintea dumnezeilor lor, să tīrască şi pe fiii tăi să curvească īnaintea dumnezeilor lor.

 

17.         Să nu-ţi faci un dumnezeu turnat.

 

 

Sărbătorile.

 

18.         „Să ţii sărbătoarea azimilor: timp de şapte zile, la vremea hotărītă, īn luna spicelor, să mănīnci azimi, cum ţi-am poruncit, căci īn luna spicelor ai ieşit din Egipt.

 

19.         Orice īntīi născut este al Meu, chiar orice īntīi născut de parte bărbătească din turmele de vaci sau de oi.

 

20.         Să răscumperi cu un miel pe īntīiul născut al măgăriţei; iar dacă nu-l răscumperi, să-i frīngi gītul. Să răscumperi pe orice īntīi născut al fiilor tăi; şi să nu te īnfăţişezi cu mīnile goale īnaintea Mea.

 

21.         Şase zile să lucrezi, iar īn ziua a şaptea să te odihneşti; să te odihneşti, chiar īn vremea aratului şi seceratului.

 

22.         Să ţii sărbătoarea săptămīnilor, a celor dintīi roade din secerişul grīului, şi sărbătoarea strīngerii roadelor la sfīrşitul anului.

 

23.         De trei ori pe an, toţi cei de parte bărbătească să se īnfăţişeze īnaintea Domnului Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.

 

24.         Căci voi izgoni neamurile dinaintea ta, şi-ţi voi īntinde hotarele; şi nimeni nu-ţi va pofti ţara, īn timpul cīnd te vei sui de trei ori pe an, ca să te īnfăţişezi īnaintea Domnului, Dumnezeului tău.

 

25.         Să n'aduci cu pīne dospită sīngele dobitocului jertfit īn cinstea Mea; şi carnea din jertfa praznicului Paştelor să nu fie ţinută īn timpul nopţii pīnă dimineaţa.

 

26.         Să aduci īn casa Domnului, Dumnezeului tău, pīrga celor dintīi roade ale pămīntului.

              Iedul să nu-l fierbi īn laptele mamei lui.“

 

27.         Domnul a zis lui Moise: „Scrie-ţi cuvintele acestea, căci pe temeiul acestor cuvinte īnchei legămīnt cu tine şi cu Israel!“

 

28.         Moise a stat acolo cu Domnul patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. N'a mīncat deloc pīne, şi n'a băut deloc apă. Şi Domnul a scris pe table cuvintele legămīntului, cele zece porunci.

 

 

Slava lui Moise.

 

29.         Moise s'a pogorīt de pe muntele Sinai, cu cele două table ale mărturiei īn mīnă. Cīnd se pogora de pe munte, nu ştia că pielea feţei lui strălucea, pentrucă vorbise cu Domnul.

 

30.         Aaron şi toţi copiii lui Israel s'au uitat la Moise, şi iată că pielea feţei lui strălucea; şi se temeau să se apropie de el.

31.         Moise i-a chemat; Aaron şi toţi fruntaşii adunării s'au īntors la el, şi el le-a vorbit.

32.         După aceea, toţi copiii lui Israel s'au apropiat, şi el le-a dat toate poruncile, pe cari le primise dela Domnul, pe muntele Sinai.

 

33.         Cīnd a īncetat să le vorbească, şi-a pus o măhramă pe faţă.

 

34.         Cīnd intra Moise īnaintea Domnului, ca să-I vorbească, īşi scotea măhrama pīnă ce ieşea; iar cīnd ieşea, spunea copiilor lui Israel ce i se poruncise.

 

35.         Copiii lui Israel se uitau la faţa lui Moise, şi vedeau că pielea feţei lui strălucea; şi Moise īşi punea iarăş măhrama pe faţă pīnă ce intra ca să vorbească cu Domnul.

 

Sabatul.

 

35

 

1.           Moise a strīns toată adunarea copiilor lui Israel, şi le-a zis: „Iată lucrurile, pe cari a poruncit Domnul să le faceţi.

 

2.           Şase zile să lucraţi, dar ziua a şaptea să vă fie sfīntă; acesta este Sabatul, ziua de odihnă, īnchinată Domnului. Cine va face vreo lucrare īn ziua aceea, să fie pedepsit cu moartea.

 

3.           Să n'aprinzi foc, īn niciuna din locuinţele voastre, īn ziua Sabatului.“

 

 

Daruri pentru facerea cortului.

 

4.           Moise a vorbit īntregei adunări a copiilor lui Israel, şi a zis: „Iată ce a poruncit Domnul.

 

5.           Luaţi din ce aveţi şi aduceţi un prinos Domnului. - Fiecare să aducă prinos Domnului ce-l lasă inima: aur, argint, şi aramă;

 

6.           materii vopsite īn albastru, īn purpuriu, īn cărmiziu, in subţire şi păr de capră;

7.           piei de berbeci vopsite īn roş şi piei de viţel de mare; lemn de salcīm,

8.           untdelemn pentru sfeşnic, mirodenii pentru untdelemnul ungerii şi pentru tămīia mirositoare;

 

9.           pietre de onix şi alte pietre pentru īmpodobirea efodului şi a pieptarului.

10.         Toţi cei iscusiţi dintre voi să vină şi să facă tot ce a poruncit Domnul:

 

11.         locaşul, cortul şi acoperişul lui, copcile, scīndurile, drugii, stīlpii şi picioarele lui;

 

12.         chivotul şi drugii lui, capacul ispăşirii şi perdeaua dinlăuntru pentru acoperirea chivotului;

 

13.         masa şi drugii ei, cu toate uneltele ei, şi pīnile pentru punerea īnaintea Domnului;

 

14.         sfeşnicul cu uneltele lui, candelele lui, şi untdelemnul pentru sfeşnic;

 

15.         altarul pentru tămīie şi drugii lui, untdelemnul pentru ungere şi tămīia mirositoare, şi perdeaua uşii de afară dela intrarea cortului;

 

16.         altarul pentru arderile de tot, grătarul lui de aramă, drugii lui, şi toate uneltele lui, ligheanul cu piciorul lui,

 

17.         pīnzele curţii, stīlpii ei, picioarele ei, şi perdeaua dela poarta curţii;

 

18.         ţăruşii cortului, ţăruşii curţii, şi funiile lor;

19.         veşmintele preoţeşti pentru slujba sfīntului locaş, veşmintele sfinte ale preotului Aaron, şi veşmintele fiilor lui pentru slujbele preoţeşti.“

 

20.         Toată adunarea copiilor lui Israel a ieşit dinaintea lui Moise.

21.         Toţi cei cu tragere de inimă şi bunăvoinţă au venit şi au adus un prinos Domnului pentru lucrarea cortului īntīlnirii, pentru toată slujba lui, şi pentru veşmintele sfinte.

 

22.         Au venit īndată bărbaţii şi femeile, toţi cei cu tragere de inimă, şi au adus belciuge de nas, inele, cercei, brăţări, salbe şi tot felul de lucruri de aur; fiecare a adus prinosul de aur, pe care-l īnchinase Domnului.

23.         Toţi cei ce aveau ştofe (materii) văpsite īn albastru, īn purpuriu, īn cărmiziu, in subţire şi păr de capră, piei de berbeci văpsite īn roş, şi piei de viţel de mare, le-au adus.

 

24.         Toţi cei ce puteau aduce prin ridicare un prinos de argint şi de aramă, au adus prinosul Domnului. Toţi cei ce aveau lemn de salcīm bun pentru lucrările rīnduite pentru slujbă, l-au adus.

25.         Toate femeile iscusite au tors cu mīnile lor, şi au adus lucrul lor, şi anume: tort văpsit īn albastru, īn purpuriu, īn cărmiziu şi in subţire.

 

26.         Toate femeile cu tragere de inimă şi iscusite au tors păr de capră.

27.         Fruntaşii poporului au adus pietre de onix şi alte pietre pentru efod şi pieptar;

 

28.         mirodenii şi untdelemn, pentru sfeşnic, pentru untdelemnul ungerii şi pentru tămīia mirositoare.

 

29.         Toţi copiii lui Israel, bărbaţi şi femei, pe cari-i trăgea inima să ajute la lucrul poruncit de Domnul prin Moise, au adus Domnului daruri de bună voie.

 

 

Chemarea meşterilor.

 

30.         Moise a zis copiilor lui Israel: „Să ştiţi că Domnul a ales pe Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminţia lui Iuda.

 

31.         L-a umplut cu Duhul lui Dumnezeu, duh de īnţelepciune, pricepere, şi ştiinţă, pentru tot felul de lucrări.

32.         I-a dat putere să născocească planuri, să lucreze īn aur, īn argint şi īn aramă,

33.         să sape īn pietre şi să le lege, să lucreze lemnul cu meşteşug, şi să facă tot felul de lucrări meşteşugite.

34.         I-a dat şi darul să īnveţe pe alţii, atīt lui cīt şi lui Oholiab, fiul lui Ahisamac, din seminţia lui Dan.

 

35.         I-a umplut cu pricepere, ca să facă toate lucrările de săpătură īn piatră, de cioplitură meşteşugită, de lucrat la gherghef şi de ţesut materii vopsite īn albastru, īn purpuriu, īn cărmiziu şi in subţire, să facă tot felul de lucrări şi născociri de planuri.

 

 

Dărnicia poporului.

 

36

 

1.           Beţaleel, Oholiab, şi toţi bărbaţii iscusiţi īn cari pusese Domnul īnţelepciune şi pricepere, ca să ştie să facă lucrările rīnduite pentru slujba sfīntului locaş, au făcut totul după cum poruncise Domnul.

 

8.           Moise a chemat pe Beţaleel, Oholiab, şi pe toţi bărbaţii iscusiţi īn mintea cărora pusese Domnul pricepere, şi anume pe toţi cei cu tragere de inimă la lucrul acesta ca să-l facă.

 

3.           Ei au luat dinaintea lui Moise toate prinoasele, pe cari le aduseseră copiii lui Israel ca să facă lucrările rīnduite pentru slujba sfīntului locaş. Chiar şi dupăce se īncepuse lucrarea, tot se mai aduceau lui Moise, īn fiecare dimineaţă, daruri de bună voie.

 

4.           Atunci toţi bărbaţii iscusiţi, prinşi la toate lucrările sfīntului locaş, şi-au lăsat fiecare lucrul pe care-l făceau,

5.           şi au venit de au spus lui Moise: „Poporul aduce mult mai mult decīt trebuie pentru facerea lucrărilor, pe cari a poruncit Domnul să le facem.“

 

6.           Moise a pus să strige īn tabără că nimeni, fie bărbat fie femeie, să nu mai aducă daruri pentru sfīntul locaş. Au oprit astfel pe popor să mai aducă daruri.

7.           Materialul adus era de ajuns pentru toate lucrările cari trebuiau făcute, ba īncă mai şi trecea.

 

Clădirea cortului.

 

8.           Toţi bărbaţii iscusiţi şi lucrătorii au făcut cortul din zece covoare de in subţire şi răsucit din fir albastru, purpuriu şi cărmiziu; pe ele au ţesut heruvimi lucraţi cu măiestrie.

 

9.           Lungimea unui covor era de douăzeci şi opt de coţi; iar lăţimea unui covor era de patru coţi. Toate covoarele aveau aceeaş măsură.

10.         Cinci din aceste covoare au fost prinse la un loc; celelalte cinci de asemenea au fost prinse la un loc.

11.         Au făcut chiotori albastre la marginea covorului cu care se sfīrşea cea dintīi īmpreunare; tot aşa au făcut şi la marginea covorului cu care se sfīrşea a doua īmpreunare de covoare.

12.         Au făcut cincizeci de chiotori la cel dintīi covor, şi cincizeci de chioturi la marginea covorului cu care se sfīrşea a doua īmpreunare de covoare; chiotorile acestea erau una īn faţa alteia.

 

13.         Au făcut cincizeci de copci de aur, şi au prins covoarele unul de altul cu copcile, aşa īn cīt cortul alcătuia un īntreg.

14.         Au făcut nişte covoare din păr de capră, ca să slujească de acoperiş pentru cort: unsprezece covoavoare de acestea au făcut.

 

15.         Lungimea unui covor era de treizeci de coţi, şi lăţimea unui covor era de patru coţi: cele unsprezece covoare aveau aceeaş măsură.

16.         Au prins īmpreună deoparte cinci din aceste covoare, iar pe celelalte şase de altă parte.

17.         Au făcut cincizeci de chiotori la marginea covorului cu care se sfīrşea o īmpreunare de covoare, şi cincizeci de chioturi la marginea covorului cu care se sfīrşea a doua īmpreunare de covoare.

18.         Au mai făcut şi cincizeci de copci de aramă, cu cari să se īmpreune acoperişul cortului, ca să alcătuiască un īntreg.

19.         Au făcut pentru acoperişul cortului o īnvelitoare de piei de berbeci văpsite īn roş, şi o īnvelitoare de piei de viţel de mare, care trebuia pusă pedeasupra.

 

20.         Scīndurile pentru cort, le-au făcut din lemn de salcīm, aşezate īn picioare.

 

21.         Lungimea unei scīnduri era de zece coţi, şi lăţimea unei scīnduri era de un cot şi jumătate.

22.         Fiecare scīndură avea două urechi, unite una cu alta; tot aşa au făcut la toate scīndurile cortului.

23.         Au făcut douăzeci de scīnduri pentru cort, īnspre partea de miază-zi.

24.         Au pus patruzeci de picioare de argint subt cele douăzeci de scīnduri, cīte două picioare subt fiecare scīndură, pentru cele două urechi ale ei.

25.         Au făcut apoi douăzeci de scīnduri pentru a doua lature a cortului, laturea dinspre miazănoapte,

26.         cu cele patruzeci de picioare de argint ale lor, cīte două picioare sub fiecare scīndură.

27.         Au făcut apoi şase scīnduri pentru fundul cortului, īnspre apus.

28.         Au făcut două scīnduri pentru cele două unghiuri ale cortului īn partea din fund;

29.         acestea erau făcute din două bucăţi, īncepīnd dela partea de jos, şi bine legate la vīrf printr'un cerc; la fel au făcut pentru amīndouă scīndurile din cele două unghiuri.

30.         Erau astfel opt scīnduri, cu picioarele lor de argint, adică şaseprezece picioare, cīte două picioare subt fiecare scīndură.

31.         Au făcut cinci drugi din lemn de salcīm pentru scīndurile uneia din laturile cortului,

 

32.         cinci drugi pentru scīndurile celei de a doua laturi a cortului, şi cinci drugi pentru scīndurile laturii cortului din fundul dinspre apus;

33.         drugul dela mijloc l-au făcut aşa ca să treacă prin mijlocul scīndurilor, dela un capăt la celalt.

34.         Au poleit scīndurile cu aur, şi verigile lor de aur le-au făcut aşa ca să se poată petrece drugii prin ele; şi drugii i-au poleit cu aur.

 

Cele două perdele.

 

35.         Perdeaua din lăuntru au făcut-o de fir albastru, purpuriu şi cărmiziu, şi de in subţire răsucit; au lucrat-o cu măiestrie; şi au făcut heruvimi pe ea.

 

36.         Au făcut patru stīlpi de salcīm pentru ea, şi i-au poleit cu aur; cīrligele lor erau de aur, şi au turnat pentru stīlpii aceştia patru picioare de argint.

37.         Pentru uşa cortului au făcut o perdea de fir albastru, purpuriu şi cărmiziu, şi de in subţire răsucit; aceasta era o lucrare făcută la gherghef.

 

38.         Au făcut cei cinci stīlpi ai ei cu cīrligele lor, iar căpătīiele şi beţele lor de legătură le-au poleit cu aur; cele cinci picioare ale lor erau de aramă.

 

Facerea chivotului.

 

37

 

1.           Apoi Beţaleel a făcut chivotul din lemn de salcīm; lungimea lui era de doi coţi şi jumătate, lăţimea de un cot şi jumătate şi īnălţimea tot de un cot şi jumătate.

 

2.           L-a poleit cu aur curat pe dinlăuntru şi pe din afară, şi i-a făcut un chenar de jur īmprejur.

3.           A turnat pentru el patru verigi de aur, pe cari le-a pus la cele patru colţuri ale lui: două verigi de o parte şi două verigi de cealaltă parte.

4.           A făcut nişte drugi de lemn de salcīm, şi i-a poleit cu aur.

5.           A vīrīt drugii īn verigile dela cele două laturi ale chivotului, ca să ducă chivotul.

6.           A făcut şi capacul ispăşirii de aur curat; lungimea lui era de doi coţi şi jumătate, şi lăţimea de un cot şi jumătate.

 

7.           A făcut doi heruvimi de aur bătut, la cele două capete ale capacului ispăşirii;

8.           un heruvim la un capăt, şi un heruvim la celalt capăt; heruvimii i-a făcut pe capacul ispăşirii la cele două capete ale lui.

9.           Heruvimii erau cu aripile īntinse deasupra, acoperind capacul ispăşirii cu aripile lor, şi uitīndu-se unul la altul. Heruvimii stăteau cu faţa īntoarsă spre capacul ispăşirii.

 

Facerea mesei.

 

10.         A făcut masa din lemn de salcīm; lungimea ei era de doi coţi, lăţimea de un cot şi īnălţimea de un cot şi jumătate.

 

11.         A poleit-o cu aur curat, şi i-a făcut un chenar de jur īmprejur.

12.         I-a făcut īmprejur un pervaz de un lat de mīnă, pe care a făcut un chenar de jur īmprejur.

13.         A turnat pentru masă petru verigi de aur, şi a pus verigile īn cele patru colţuri, cari erau la cele patru picioare ale ei.

14.         Verigile erau līngă pervaz, şi īn ele erau vīrīţi drugii pentru ducerea mesei.

15.         A făcut drugii de lemn de salcīm, şi i-a poleit cu aur; ei slujeau la ducerea mesei.

16.         A făcut apoi uneltele, cari trebuiau puse pe masă, farfuriile, căţuile, potirele, şi ceştile ei, cari slujeau la jertfele de băutură; le-a făcut de aur curat.

 

 

Facerea sfeşnicului.

 

17.         A făcut sfeşnicul de aur curat; a făcut sfeşnicul de aur curat, bătut; piciorul, fusul, potiraşele, gămălioarele, şi florile lui erau dintr'o bucată cu el.

 

18.         Din amīndouă părţile lui ieşeau şase braţe: trei braţe dintr'o lature, şi trei braţe din cealaltă lature.

19.         Pe un braţ erau trei potiraşe īn chip de floare de migdal, cu gămălioarele şi florile lor, şi pe un alt braţ alte trei potiraşe īn chip de floare de migdal, cu gămălioarele şi florile lor; aşa era la toate cele şase braţe, cari ieşeau din sfeşnic.

20.         Pe fusul sfeşniciului erau patru potiraşe īn chip de floare de migdal, cu gămălioarele şi florile lor.

21.         Era o gămălioară sub două braţe cari ieşeau din sfeşnic, o gămălioară subt alte două braţe, şi o gămălioară subt alte două braţe; aşa era la toate cele şase braţe cari ieşeau din sfeşnic.

22.         Gămălioarele şi braţele sfeşnicului erau dintr'o bucată cu el, bătut īn īntregime dintr'o bucată de aur curat.

23.         A făcut apoi cele şapte candele ale lui, mucările şi cenuşarele lui, toate de aur curat.

24.         A īntrebuinţat un talant de aur curat pentru facerea sfeşnicului cu toate uneltele lui.

 

Altarul pentru tămīie.

 

25.         Apoi a făcut altarul pentru tămīie din lemn de salcīm; lungimea lui era de un cot, şi lăţimea de un cot; era īn patru muchi, şi īnălţimea lui era de doi coţi. Coarnele erau dintr'o bucată cu el.

 

26.         L-a poleit cu aur curat, atīt partea de sus cīt şi laturile de jur īmprejur şi coarnele. Şi i-a făcut o cunună de jur īmprejur.

27.         Subt cunună a făcut două verigi de aur, pe cari le-a pus īn cele două unghiuri din cele două laturi, ca să se vīre īn ele drugii, cari slujeau la ducerea lui.

28.         A făcut nişte drugi din lemn de salcīm, şi i-a poleit cu aur.

29.         A făcut untdelemnul pentru ungerea sfīntă, şi tămīia mirositoare, curată, alcătuită după meşteşugul făcătorului de mir.

 

 

Altarul pentru arderile de tot şi ligheanul de aramă.

 

38

 

1.           A făcut altarul pentru arderile de tot din lemn de salcīm; lungimea lui era de cinci coţi, şi lăţimea de cinci coţi; era īn patru muchi, şi īnălţimea lui era de trei coţi.

 

2.           La cele patru colţuri i-a făcut nişte coarne dintr'o bucată cu el, şi l-a poleit cu aramă.

3.           A făcut toate uneltele altarului: oalele pentru cenuşă, lopeţile, ligheanele, furculiţele şi tigăile pentru cărbuni; toate uneltele acestea le-a făcut de aramă.

4.           A făcut pentru altar un grătar de aramă, ca o reţea, pe care a pus-o subt pervazul altarului, īncepīnd de jos, aşa că venea pīnă la jumătatea altarului.

5.           A turnat apoi patru verigi, pe cari le-a pus īn cele patru colţuri ale grătarului de aramă, ca să vīre drugii īn ele.

6.           A făcut drugii din lemn de salcīm, şi i-a poleit cu aramă.

7.           A vīrīt drugii īn verigile de pe laturile altarului ca să-l ducă. L-a făcut din scīnduri, gol pe dinlăuntru.

8.           A făcut ligheanul de aramă, cu piciorul lui de aramă, din oglinzile femeilor, cari slujeau la uşa cortului īntīlnirii.

 

 

Facerea curţii.

 

9.           Apoi a făcut curtea. Īnspre partea de miazăzi, pentru curte, erau nişte pīnze de in subţire răsucit, pe o lungime de o sută de coţi,

 

10.         cu douăzeci de stīlpi aşezaţi pe douăzeci de picioare de aramă; cīrligele stīlpilor şi beţele lor de legătură erau de argint.

11.         Īn spre partea de miazănoapte, erau o sută de coţi de pīnză, cu douăzeci de stīlpi şi cu cele douăzeci de picioare de aramă ale lor; cīrligele stīlpilor şi beţele lor de legătură erau de argint.

12.         Īnspre partea de sus, erau cinci zeci de coţi de pīnză, cu zece stīlpi şi cele zece picioare ale lor; cīrligele stīlpilor şi beţele lor de legătură erau de argint.

13.         Īnspre partea de răsărit, pe cei cincizeci de coţi lăţime, erau:

14.         pentru o aripă, cincisprezece coţi de pīnză, cu trei stīlpi şi cele trei picioare ale lor,

15.         şi pentru a doua aripă, care era īn faţa ei, de cealaltă parte a porţii curţii, cincisprezece coţi de pīnză cu trei stīlpi şi cele trei picioare ale lor.

16.         Toate pīnzele de jur īmprejurul curţii erau de in subţire răsucit.

17.         Picioarele stīlpilor erau de aramă, cīrligele stīlpilor şi beţele lor de legătură erau de argint, şi căpătīiele lor erau poleite cu argint. Toţi stīlpii curţii erau legaţi īntre ei cu beţe de argint.

18.         Perdeaua dela poarta curţii cortului era o lucrătură făcută la gherghef din fir albastru, purpuriu, cărmiziu, şi din in subţire răsucit; avea o lungime de douăzeci de coţi, şi īnălţimea era de cinci coţi, ca lăţimea pīnzelor curţii;

19.         cei patru stīlpi ai ei şi cele patru picioare ale lor erau de aramă; cīrligele şi beţele lor de legătură erau de argint; iar căpătīiele erau poleite cu argint.

20.         Toţi ţăruşii din jurul cortului şi curţii erau de aramă.

 

 

Socoteala Cortului.

 

21.         Iată socoteala locaşului cortului īntīlnirii, făcută după porunca lui Moise, prin īngrijirea Leviţilor, subt cīrmuirea lui Itamar, fiul preotului Aaron.

 

22.         Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminţia lui Iuda, a făcut tot ce poruncise lui Moise Domnul.

 

23.         El a avut ca ajutor pe Oholiab, fiul lui Ahisamac, din seminţia lui Dan, meşter la săpat īn pietre, la cioplit cu meşteşug, şi la lucrat pe gherghef īn materiile văpsite īn albastru, īn purpuriu, īn cărmiziu, şi īn in subţire.

24.         Tot aurul īntrebuinţat la lucru pentru toate lucrările sfīntului locaş, aur ieşit din daruri, se suia la douăzeci şi nouă de talanţi şi şapte sute treizeci de sicli, după siclul cortului.

 

25.         Argintul celor ieşiţi la numărătoare, din adunare, se suia la o sută de talanţi şi o mie şapte sute şaptezeci şi cinci de sicli, după siclul sfīntului locaş:

26.         Cīte o jumătate de siclu de cap, o jumătate de siclu, după siclul sfīntului locaş, pentru fiecare om cuprins īn numărătoare, dela vīrsta de douăzeci de ani īn sus, adică pentru şase sute trei mii cinci sute cincizeci de oameni.

 

27.         Din cei o sută de talanţi de argint s'au turnat picioarele sfīntului locaş şi picioarele perdelei din lăuntru, adică o sută de picioare la cei o sută de talanţi, cīte un talant de picior.

 

28.         Şi cu cei o mie şapte sute şaptezeci şi cinci de sicli s'au făcut cīrligele şi beţele de legătură dintre stīlpi, şi le-au poleit căpătīiele.

29.         Arama dăruită se suia la şaptezeci de talanţi şi două mii patru sute de sicli.

30.         Din ea au făcut picioarele dela uşa cortului īntīlnirii; altarul de aramă cu grătarul lui, şi toate uneltele altarului;

31.         picioarele stīlpilor curţii, de jur īmprejur, şi picioarele stīlpilor dela poarta curţii; şi toţi ţăruşii din jurul cortului şi ai curţii.

 

Facerea veşmintelor preoţeşti.

 

39

 

1.           Cu materiile văpsite īn albastru, īn purpuriu şi īn cărmiziu, au făcut veşmintele preoţilor pentru slujba sfīntului locaş, şi au făcut veşminte sfinte lui Aaron, cum poruncise lui Moise Domnul.

 

2.           Au făcut efodul de aur, de fir albastru, purpuriu şi cărmiziu, şi de in subţire răsucit.

 

3.           Au īntins nişte plăci de aur, şi le-au tăiat īn fire subţiri, pe cari le-au ţesut īn materiile vopsite īn albastru, īn purpuriu şi īn cărmiziu, şi īn in subţire; era lucrat cu măestrie.

4.           I-au făcut nişte umărari cari se īmpreunau cu el, aşa că la cele două capete ale lui, efodul era legat cu ei.

5.           Brīul era de aceeaş lucrătură ca efodul şi prins de el; era de aur, de fir albastru, purpuriu şi cărmiziu, şi de in subţire răsucit, cum poruncise lui Moise Domnul.

6.           Au pregătit pietrele de onix, le-au prins īn legături de aur şi au săpat pe ele numele fiilor lui Israel, cum se sapă peceţile.

 

7.           Le-au pus pe umărarii efodului, ca pietre de aducere aminte pentru fiii lui Israel, cum poruncise lui Moise Domnul.

 

 

Facerea pieptarului.

 

8.           Au făcut apoi pieptarul, lucrat cu măestrie, din aceeaş lucrătură ca efodul: de aur, de fir albastru, purpuriu şi cărmiziu, şi de in subţire răsucit.

 

9.           Era īn patru colţuri. Pieptarul l-au făcut īndoit; lungimea lui era de o palmă, şi lăţimea de o palmă; era īndoit.

10.         Au pus īn el patru şiruri de pietre: īn şirul īntīi era: un sardonix, un topaz şi un smaragd;

 

11.         īn al doilea şir: un rubin, un safir şi un diamant;

12.         īn al treilea şir: un opal, un agat şi un ametist;

13.         iar īn al patrulea şir: un hrisolit, un onix şi un iaspis. Pietrele acestea erau legate īn ferecăturile lor de aur.

14.         Erau douăsprezece, după numele fiilor lui Israel; erau săpate ca nişte peceţi , fiecare cu numele uneia din cele douăsprezece seminţii.

15.         Pe pieptar au făcut apoi nişte lănţişoare de aur curat, īmpletite ca nişte sfori.

16.         Au făcut două ferecături de aur şi două verigi de aur, şi au pus cele două verigi la cele două capete ale pieptarului.

17.         Apoi cele două lănţişoare īmpletite, de aur, le-au vīrīt īn cele două verigi dela cele două capete ale pieptarului;

18.         iar celelalte două capete ale celor două lănţişoare le-au agăţat de cele două ferecături şi le-au pus pe umărarii efodului īn partea dinainte. -

19.         Au mai făcut două verigi de aur, pe cari le-au pus la cele două capete de jos ale pieptarului, pe marginea dinlăuntru dinspre efod.

20.         Apoi au făcut alte două verigi de aur, pe cari le-au pus la cei doi umărari ai efodului, jos, pe partea dinainte a lui, tocmai acolo unde se īmpreună efodul cu umărarii, deasupra brīului efodului.

21.         Au legat pieptarul cu verigile lui de verigile efodului cu o sfoară albastră, aşa ca pieptarul să stea ţapăn deasupra brīului efodului, şi să nu se poată mişca de pe efod, cum poruncise lui Moise Domnul.

 

Facerea mantiei efodului.

 

22.         Au făcut mantia de subt efod, ţesută toată cu meşteşug din materie albastră.

 

23.         La mijlocul mantiei, sus, era o gură ca gura unei platoşe; gura aceasta era tivită de jur īmprejur, ca să nu se rupă.

24.         Pe marginea mantiei au făcut nişte rodii de coloare albastră, purpurie şi cărmizie, din fir răsucit;

25.         au făcut şi nişte clopoţei de aur curat, şi clopoţeii i-au pus īntre rodii, de jur īmprejurul mantiei:

 

26.         venea un clopoţel şi o rodie, un clopoţel şi o rodie pe toată marginea dimprejurul mantiei, pentru slujbă, cum poruncise lui Moise Domnul.

 

Tunicile şi placa de aur.

 

27.         Au făcut şi tunicile de in subţire ţesute cu măestrie, pentru Aaron şi fiii lui;

 

28.         mitra de in subţire, şi scufiile de in subţire cari slujeau ca podoabă; ismenele de in subţire răsucit;

 

29.         brīul de in subţire răsucit, lucrat la gherghef, şi de coloare albastră, purpurie şi cărmizie, cum poruncise lui Moise Domnul.

 

30.         Au făcut apoi şi placa de aur curat, cununa īmpărătească sfīntă, şi au săpat pe ea, cum se sapă pe o pecete: „Sfīnt Domnului“.

 

31.         Au legat-o de mitră sus, cu o sfoară albastră, cum poruncise lui Moise Domnul.

 

Lucrarea este sfīrşită.

 

32.         Astfel au fost isprăvite toate lucrările locaşului cortului īntīlnirii. Copiii lui Israel au făcut tot ce poruncise lui Moise Domnul: aşa au făcut.

 

33.         Au adus locaşul la Moise: cortul şi toate uneltele lui, copcile, scīndurile, drugii, stīlpii şi picioarele lui;

34.         īnvelitoarea de piei de berbece văpsite īn roş, īnvelitoarea de piei de viţel de mare, şi perdeaua de despărţire;

35.         chivotul mărturiei şi drugii lui, şi capacul ispăşirii;

36.         masa cu toate uneltele ei, şi pīnile pentru punerea īnaintea Domnului;

37.         sfeşnicul de aur curat, candelele lui aşezate īn rīnd şi toate uneltele lui, şi untdelemnul pentru sfeşnic;

38.         altarul de aur, curat, untdelemnul pentru ungere şi tămīia mirositoare, şi perdeaua dela uşa cortului;

39.         altarul de aramă, grătarul lui de aramă, drugii lui şi toate uneltele lui; ligheanul cu piciorul lui;

40.         pīnzele curţii, stīlpii ei şi picioarele lor, perdeaua dela poarta curţii, funiile ei, ţăruşii ei, şi toate uneltele pentru slujba locaşului cortului īntīlnirii;

41.         veşmintele pentru slujbă, pentru făcut slujba īn Locul sfīnt, veşmintele sfinte pentru preotul Aaron, şi veşmintele fiilor lui pentru slujbele preoţeşti.

42.         Copiii lui Israel au făcut toate aceste lucrări după toate poruncile pe cari le dăduse lui Moise Domnul.

 

43.         Mosie a cercetat toate lucrările; şi iată, le făcuseră cum poruncise Domnul, aşa le făcuseră. Şi Moise i-a binecuvīntat.

 

 

Aşezarea şi sfinţirea cortului.

 

40

 

1.           Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

2.           „Īn ziua īntīi a lunii īntīi, să īntinzi locaşul cortului īntīlnirii.

 

3.           Să pui īn el chivotul mărturiei, şi īnaintea chivotului să atīrni perdeaua dinlăuntru.

 

4.           Apoi să aduci masa, şi să pui pe ea cele rīnduite. După aceea, să aduci sfeşnicul, şi să-i aşezi candelele.

 

5.           Altarul de aur pentru tămīie să-l aşezi īnaintea chivotului mărturiei, şi să atīrni perdeaua la uşa cortului.

 

6.           Să aşezi altarul pentru arderile de tot īnaintea uşii locaşului cortului īntīlnirii.

7.           Ligheanul să-l aşezi īntre cortul īntīlnirii şi altar, şi să pui apă īn el.

 

8.           Să aşezi curtea de jur īmprejur, şi să pui perdeaua la poarta curţii.

9.           Să iei untdelemnul pentru ungere, să ungi cu el cortul şi tot ce cuprinde el, şi să-l sfinţeşti, cu toate uneltele lui; şi va fi sfīnt.

 

10.         Să ungi altarul pentru arderile de tot şi toate uneltele lui, şi să sfinţeşti altarul; şi altarul va fi prea sfīnt.

 

11.         Să ungi ligheanul cu piciorul lui, şi să-l sfinţeşti.

12.         Apoi să aduci pe Aaron şi pe fiii lui la uşa cortului īntīlnirii, şi să-i speli cu apă.

 

13.         Să īmbraci pe Aaron cu veşmintele sfinte, să-l ungi, şi să-l sfinţeşti, ca să-Mi facă slujba de preot.

 

14.         Să chemi şi pe fiii lui, să-i īmbraci cu tunicile,

15.         şi să-i ungi cum ai uns pe tatăl lor, ca să-Mi facă slujba de preoţi. Īn puterea acestei ungeri, ei vor avea pururea dreptul preoţiei, printre urmaşii lor.“

 

16.         Moise a făcut īntocmai cum īi poruncise Domnul; aşa a făcut.

17.         Īn ziua īntīi a lunii īntīi a anului al doilea, cortul era aşezat.

 

18.         Moise a aşezat cortul; i-a pus picioarele, a aşezat scīndurile şi verigile, şi a ridicat stīlpii.

19.         A īntins īnvelitoarea care slujea de acoperiş deasupra cortului, şi pe deasupra a pus īnvelitoarea acoperişului cortului, cum poruncise lui Moise Domnul.

20.         Apoi a luat mărturia, şi a pus-o īn chivot; a pus drugii la chivot, şi a aşezat capacul ispăşirii deasupra chivotului.

 

21.         A adus chivotul īn cort; a atīrnat perdeaua despărţitoare īnaintea lui, şi a acoperit astfel chivotul mărturirei, cum poruncise lui Moise Domnul.

 

22.         A aşezat masa īn cortul īntīlnirii, īn partea de miazănoapte a cortului, dincoace de perdeaua dinlăuntru;

 

23.         şi a pus pe ea pīnile, īnaintea Domnului, cum poruncise lui Moise Domnul.

 

24.         Apoi a aşezat sfeşnicul īn cortul īntīlnirii, īn faţa mesei, īn partea de miazăzi a cortului;

 

25.         şi i-a aşezat candelele, īnaintea Domnului, cum poruncise lui Moise Domnul.

 

26.         Apoi a aşezat altarul de aur īn cortul īntīlnirii īn faţa perdelei dinlăuntru;

 

27.         a ars pe el tămīie mirositoare, cum poruncise lui Moise Domnul.

 

28.         A aşezat perdeaua la uşa cortului.

 

29.         A aşezat altarul pentru arderile de tot la uşa locaşului cortului īntīlnirii; şi a adus pe el arderea de tot şi jertfa de mīncare, cum poruncise lui Mosie Domnul.

 

30.         A aşezat ligheanul īntre cortul īntīlnirii şi altar, şi a pus īn el apă pentru spălat.

 

31.         Moise, Aaron şi fiii lui şi-au spălat mīinile şi picioarele īn el;

32.         cīnd intrau īn cortul īntīlnirii şi se apropiau de altar, se spălau, cum poruncise lui Moise Domnul.

 

33.         Apoi a ridicat curtea īmprejurul cortului şi altarului, şi a pus perdeaua la poarta curţii. Astfel a isprăvit Moise lucrarea.

 

 

Slava Domnului.

 

34.         Atunci norul a acoperit cortul īntīlnirii, şi slava Domnului a umplut cortul.

 

35.         Moise nu putea să intre īn cortul īntīlnirii, pentrucă norul stătea deasupra lui, şi slava Domnului umplea cortul.

 

36.         Cīt au ţinut călătoriile lor, copiii lui Israel porneau numai cīnd se ridica norul deasupra cortului.

 

37.         Şi cīnd nu se ridica norul, nu porneau, pīnă ce nu se ridica.

 

38.         Norul Domnului era deasupra cortului ziua; iar noaptea, era un foc, īnaintea īntregei case a lui Israel, īn timpul tuturor călătoriilor lor.