CARTEA ÎNTÎI A LUI SAMUEL

SAU ÎNTÎI A ÎMPĂRAŢILOR

 

(Osea 13.11.)

 

ELI ŞI SAMUEL, CEI DIN URMĂ DOI JUDECĂTORI ÎN ISRAEL

CAPITOLUL 1-12.

 

(Psalmul 99.6.)

 

Penina necăjeşte pe Ana.

 

1

 

1.           Era un om din Ramataim-Ţofim, din muntele lui Efraim, numit Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Ţuf, Efratit.

 

2.           El avea două neveste; una se numea Ana, iar cealaltă Penina. Penina avea copii, dar Ana n'avea.

3.           Omul acesta se suia în fiecare an din cetatea sa la Silo, ca să se închine înaintea Domnului oştirilor şi să-I aducă jertfe. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, preoţi ai Domnului.

 

4.           În ziua cînd îşi aducea Elcana jertfa, dădea părţi nevestei sale Penina, tuturor fiilor, şi tuturor fiicelor pe cari le avea  de la ea.

 

5.           Dar Anei îi dădea o parte îndoită; căci iubea pe Ana. Dar Domnul o făcuse stearpă.

 

6.           Protivnica ei o înţepa dese ori, ca s'o facă să se  mînie, pentru că Domnul o făcuse stearpă.

 

7.           Şi în toţi anii era aşa. Oridecîteori se suia Ana la casa Domnului, Penina  o înţepa la fel. Atunci ea plîngea şi nu mînca.

8.           Elcana, bărbatul ei, îi zicea: „Ano, pentruce plîngi, şi nu mănînci? Pentruce ţi-este întristată inima? Oare nu preţuiesc eu pentru tine mai mult decît zece fii?“

 

 

Rugăciunea Anei.

 

9.           Ana s'a sculat, dupăce au mîncat şi au băut ei la Silo. Preotul Eli şedea pe un scaun, lîngă unul din uşiorii Templului Domnului.

 

10.         Şi Ana se ruga Domnului cu sufletul amărît şi plîngea!

 

11.         Ea a făcut o juruinţă, şi a zis: „Doamne, Dumnezeul oştirilor! Dacă vei binevoi să cauţi spre întristarea roabei Tale, dacă-Ţi vei aduce aminte de mine şi nu vei uita pe roaba Ta, şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui, şi brici nu va trece peste capul lui.“

 

12.         Fiindcă ea stătea multă vreme în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu băgare de seamă la gura ei.

13.         Ana vorbea în inima ei, şi numai buzele şi le mişca, dar nu i se auzea glasul. Eli credea că este beată,

14.         şi i-a zis: „Pînă cînd vei fi beată? Du-te de te trezeşte.“

15.         Ana a răspuns: „Nu, domnul meu, eu sînt o femeie care sufere în inima ei, şi n'am băut nici vin, nici băutură ameţitoare; ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului.

 

16.         Să nu iei pe roaba ta drept o femeie stricată, căci numai prea multa mea durere şi supărare m'a făcut să vorbesc pînă acum.“

 

17.         Eli a luat din nou cuvîntul, şi a zis: „Du-te în pace, şi Dumnezeul lui Israel să asculte rugăciunea pe care I-ai făcut-o!“

 

18.         Ea a zis: „Să capete roaba ta trecerea înaintea ta!“ Şi femeia a plecat. A mîncat, şi faţa ei n'a mai fost aceeaş.

 

19.         S'au sculat disdedimineaţă, şi, dupăce s'au  închinat pînă la pămînt înaintea Domnului, s'au întors şi au venit acasă la Rama.

 

Naşterea lui Samuel.

 

              Elcana s'a culcat cu nevastă-sa Ana, şi Domnul Şi-a adus aminte de ea.

 

20.         Cînd i s'au împlinit zilele, Ana a rămas însărcinată, şi a născut un fiu, căruia i-a pus numele Samuel (Dumnezeu a ascultat ), „căci“ a zis  ea, „dela Domnul l-am cerut.“

21.         Bărbatul său Elcana s'a suit apoi cu toată casa lui, să aducă Domnului jertfa de peste an, şi să-şi împlinească juruinţa.

 

22.         Dar Ana nu s'a suit, şi a zis bărbatului ei: „Cînd voi înţerca copilul, îl voi duce, ca să fie pus înaintea Domnului şi să rămînă acolo pentru totdeauna.“

 

23.         Elcana, bărbatul ei, i-a zis: „Fă ce vei crede, aşteaptă pînă-l vei înţerca. Numai împlinească-Şi Domnul cuvîntul Lui!“ Şi femeia a rămas acasă, şi a dat ţîţă fiului ei, pînă l-a înţercat.

 

24.         Cînd l-a înţercat, l-a suit cu ea, şi a luat trei tauri, o efă de făină, şi un  burduf cu vin. L-a dus în casa Domnului la Silo: copilul era încă mic de tot.

 

25.         Au junghiat taurii, şi au dus copilul la Eli.

 

26.         Ana a zis: „ Domnul meu, iartă-mă! Cît este de adevărat  că sufletul tău trăieşte, domnul meu, atît este de adevărat că eu sînt femeia aceea care stăteam aici lîngă tine şi mă rugam Domnului.

 

27.         Pentru copilul acesta mă rugam, şi Domnul a ascultat rugăciunea pe care I-o făceam.

 

28.         De aceea vreau să-l dau Domnului: toată viaţa lui să fie dat Domnului.“ Şi s'au închinat acolo înaintea Domnului.

 

 

Cîntarea Anei.

 

2

 

1.           Ana s'a rugat, şi a zis:

              „Mi se bucură inima în Domnul,

              Puterea mea a fost înălţată de Domnul;

              Mi s'a deschis larg gura împotriva vrăjmaşilor mei,

              Căci mă bucur de ajutorul Tău.

 

2.           Nimeni nu este sfînt ca Domnul; Nu este alt Dumnezeu decît Tine; Nu este stîncă aşa ca Dumnezeul nostru.

 

3.           Nu mai vorbiţi cu atîta îngîmfare,

              Să nu vă mai iasă din gură cuvinte de mîndrie;

              Căci Domnul este un Dumnezeu care ştie totul,

              Şi toate faptele sînt cîntărite de El.

 

4.           Arcul celor puternici s'a sfărîmat,

              Şi cei slabi sînt încinşi cu putere.

 

5.           Cei ce erau sătui, se închiriază pentru pîne,

              Şi ceice erau flămînzi se odihnesc;

              Chiar cea stearpă naşte de şapte ori,

              Şi cea care avea mulţi copii stă lîncezită.

 

6.           Domnul omoară şi învie ,

              El pogoară în locuinţa morţilor şi

              El scoate de acolo.

 

7.           Domnul sărăceşte şi El îmbogăţeşte,

              El smereşte şi El înalţă

 

8.           El ridică din pulbere pe cel sărac,

              Ridică din gunoi pe cel lipsit.

              Ca să-i pună să şadă alături cu cei mari.

              Şi le dă de moştenire un scaun de domnie îmbrăcat cu slavă;

              Căci ai Domnului sînt stîlpii pămîntului,

              Şi pe ei a aşezat El lumea.

 

9.           El va păzi paşii prea iubiţilor Lui,

              Dar cei răi vor fi nimiciţi în întunerec;

              Căci omul nu va birui prin putere.

 

10.         Vrăjmaşii Domnului vor tremura,

              Din înălţimea cerului El Îşi va arunca tunetul asupra lor; Domnul va judeca marginile pămîntului.

              El va da Împăratului Său putere,

              Şi El va înălţa tăria Unsului Lui“.

 

11.         Elcana s'a dus acasă, la Rama, şi copilul a rămas în slujba Domnului, înaintea preotului Eli.

 

 

Răutatea fiilor lui Eli.

 

12.         Fiii lui Eli erau nişte oameni răi. Nu cunoşteau pe Domnul.

 

13.         Şi iată care era felul de purtare al acestor preoţi faţă de popor. Cînd aducea cineva o jertfă, venea sluga preotului în clipa cînd se ferbea carnea. Ţinînd în mînă o furculiţă cu trei coarne,

14.         o vîra în cazan, în căldare, în tigaie sau în oală; şi tot ce apuca cu furculiţa, lua preotul pentru el. Aşa făceau ei tuturor acelora din  Israel cari veneau la Silo.

15.         Chiar înainte de a arde grăsimea, venea sluga preotului şi zicea celui ce aducea jertfa: „Dă pentru preot carnea de fript; el nu va lua dela tine carne fiartă, ci vrea carne crudă“.

 

16.         Şi dacă omul zicea: „După ce se va arde grăsimea, vei lua ce-ţi va plăcea“, sluga răspundea: „Nu! dă mi acum, căci altfel iau cu sila“.

17.         Tinerii aceştia se făceau vinovaţi înaintea Domnului de un foarte mare păcat,  pentrucă nesocoteau darurile Domnului.

 

 

Samuel în slujba Domnului.

 

18.         Samuel făcea slujba înaintea Domnului; şi copilul acesta era îmbrăcat cu un efod de in.

 

19.         Mamă-sa îi făcea pe fiecare an o mantie mică, şi i-o aducea cînd se suia cu bărbatul ei ca să aducă jertfa din fiecare an.

 

20.         Eli a binecuvîntat pe  Elcana şi pe nevastă-sa, şi a a zis: „Să dea Domnul să ai copii din femeia aceasta, cari să înlocuiască pe acela pe care l-a împrumutat ea Domnului!“ Şi s'au întors acasă.

 

21.         Cînd a cercetat Domnul pe Ana, ea a rămas însărcinată, şi a născut trei fii şi două fiice. Şi tînărul Samuel  creştea înaintea Domnului.

 

 

 Eli îşi mustră copiii.

 

22.         Eli era foarte bătrîn, şi a aflat cum se purtau fiii lui cu tot Israelul; a aflat şi că se culcau cu femeile cari slujeau afară la uşa cortului întîlnirii.

 

23.         El le-a zis: „Pentru ce faceţi astfel de lucruri? Căci aflu dela tot poporul despre faptele voastre rele.

24.         Nu, copii, ce aud spunîndu-se despre voi, nu este bine; voi faceţi pe poporul Domnului să păcătuiască.

25.         Dacă un om păcătuieşte împotriva altui om, îl va judeca Dumnezeu; dar dacă păcătuieşte împotriva Domnului, cine se va ruga pentru el?“ Totuş ei n'au ascultat de glasul tatălui lor, căci Domnul voia să-i omoare.

 

26.         Tînărul Samuel creştea mereu, şi era plăcut Domnului şi oamenilor.

 

 

Vestirea pedepsei împotriva casei lui Eli.

 

27.         Un om al lui Dumnezeu a venit la Eli, şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Nu M'am descoperit Eu casei tatălui tău, cînd erau în Egipt, în casa lui Faraon?

 

28.         Eu l-am ales dintre toate seminţiile lui Israel, ca să fie în slujba Mea, în preoţie, ca să se suie la altarul Meu, să ardă tămîia, şi să poarte efodul înaintea Mea; şi am dat casei tatălui tău toate jertfele mistuite de foc şi aduse de copiii lui Israel.

 

29.         Pentruce călcaţi voi în picioare jertfele Mele şi darurile Mele, cari am poruncit să se facă în locaşul Meu? Şi cum se face că tu cinsteşti pe fiii tăi mai mult decît pe Mine, ca să vă îngrăşaţi din cele dintîi roade luate din toate darurile poporului Meu Israel?“

 

30.         De aceea, iată ce zice Domnul Dumnezeul lui Israel: „Spusesem că şi casa ta şi casa tatălui tău au să umble totdeauna înaintea Mea“. Şi acum, zice Domnul, departe de Mine lucrul acesta! Căci voi cinsti pe cine Mă cinsteşte, dar ceice Mă dispreţuiesc, vor fi dispreţuiţi.

 

31.         Iată că vine vremea cînd voi tăia braţul tău şi braţul casei tatălui tău, aşa încît nu va mai fi niciun bătrîn în casa ta.

 

32.         Vei vedea un protivnic al tău în locaşul Meu, în timp ce Israel va fi copleşit de bunătăţi de Domnul; şi nu va mai fi niciodată niciun bătrîn în casa ta.

 

33.         Voi lăsa să rămînă la altarul Meu numai unul dintr'ai tăi, ca să ţi se topească ochii de durere şi să ţi se întristeze sufletul; dar toţi ceilalţi din casa ta vor muri în floarea vîrstei.

34.         Şi iată semnul celor ce se vor întîmpla celor doi fii ai tăi Hofni şi Fineas: amîndoi vor muri într'o zi.

 

35.         Eu Îmi voi pune un preot credincios, care va lucra după inima Mea şi după sufletul Meu; îi voi zidi o  casă stătătoare, şi va umbla totdeauna înaintea Unsului Meu.

 

36.         Şi oricine va mai rămînea din casa ta va veni să se arunce cu faţa la pămînt înaintea lui, pentru un ban de argint şi pentru o bucată de pîne, şi va zice: „Pune-mă, te rog, în una din slujbele preoţiei, ca să am o bucată de pîne să mănînc“.

 

 

Domnul Se descopere.

 

3

 

1.           Tînărul Samuel slujea Domnului înaintea lui Eli. Cuvîntul Domnului  era rar în vremea aceea, şi vedeniile nu erau dese.

 

2.           Tot pe vremea aceea, Eli începea să aibă ochii tulburi, şi nu mai putea să vadă. El stătea culcat la locul lui,

 

3.           iar candela lui Dumnezeu nu se stinsese încă; şi Samuel era culcat în Templul Domnului, unde era chivotul lui Dumnezeu.

 

4.           Atunci Domnul a chemat pe Samuel. El a răspuns: „Iată-mă!“

5.           Şi a alergat la Eli, şi a zis: „Iată-mă, căci m'ai chemat“. Eli a răspuns. „Nu te-am chemat; întoarce-te şi te culcă“. Şi s'a dus şi s'a culcat.

6.           Domnul a chemat din nou pe Samuel. Şi Samuel s'a sculat, s'a dus la Eli, şi a zis: „Iată-mă, căci m'ai chemat.“ Eli a răspuns: „Nu te-am chemat, fiule, întoarce-te  şi te culcă“.

7.           Samuel nu cunoştea încă pe Domnul, şi Cuvîntul Domnului nu-i fusese încă descoperit.

 

8.           Domnul a chemat din nou pe Samuel, pentru a treia oară. Şi Samuel s'a sculat, s'a dus la Eli, şi a zis: „Iată-mă , căci m'ai chemat“. Eli a înţeles că Domnul cheamă pe copil,

9.           şi a zis lui Samuel: „Du-te, de te culcă; şi dacă vei mai fi chemat, să spui: «Vorbeşte, Doamne, căci robul Tău ascultă.“ Şi Samuel s'a dus să se culce la locul lui.

10.         Domnul a venit, S'a înfăţişat şi l-a chemat ca şi în celelalte dăţi: „Samuele, Samuele!“ Şi Samuel a răspuns: „Vorbeşte, căci robul Tău ascultă“.

11.         Atunci Domnul a zis lui Samuel: „Iată că voi face în Israel un lucru care va asurzi urechile oricui îl va auzi.

 

12.         În ziua aceea voi împlini asupra lui Eli tot ce am rostit împotriva casei lui; voi începe şi voi isprăvi.

 

13.         I-am spus că vreau să pedepsesc casa lui pentru totdeauna, din pricina fărădelegii de care are cunoştinţă, şi prin care fiii lui s'au  făcut vrednici de lepădat, fără ca el să-i fi oprit.

 

14.         De aceea jur casei lui Eli că niciodată fărădelegea casei lui Eli nu va fi ispăşită, nici prin jertfe, nici prin daruri de mîncare“.

 

15.         Samuel a rămas culcat pînă dimineaţa, apoi a deschis uşile casei Domnului. Samuel s'a temut să istorisească lui Eli vedenia aceea.

16.         Dar Eli a chemat pe Samuel, şi a zis: „Samuele, fiule“! El a răspuns: „Iată-mă!“

17.         Şi Eli a zis: „Care este cuvîntul pe care ţi l-a vorbit Domnul? Nu-mi ascunde nimic. Dumnezeu să Se poarte cu tine cu toată asprimea, dacă-mi ascunzi ceva din tot ce ţi-a spus!“

 

18.         Samuel i-a istorisit tot, fără să-i ascundă nimic. Şi Eli a zis: „Domnul este acesta, să facă ce va crede!“

 

19.         Samuel creştea, Domnul era cu el, şi n'a lăsat să cadă la pămînt niciunul din cuvintele sale.

 

20.         Tot Israelul, dela Dan pînă la Beer-Şeba, a cunoscut că Domnul pusese pe Samuel prooroc al Domnului.

 

21.         Domnul nu înceta să Se arate în Silo; căci Domnul Se descoperea lui Samuel, în Silo, prin cuvîntul Domnului.

 

 

Israel bătut de Filisteni.

 

4

 

1.           Chemarea lui Samuel a ajuns la cunoştinţa întregului Israel.

              Israel a ieşit înaintea Filistenilor, ca să lupte împotriva lor. Au tăbărît lîngă Eben-Ezer, şi Filistenii tăbărîseră la Afec.

 

2.           Filistenii s'au aşezat în linie de bătaie împotriva lui Israel, şi lupta a început. Israel a fost bătut de Filisteni, cari au omorît pe cîmpul de bătaie aproape patru mii de oameni.

3.           Poporul s'a întors în tabără, şi bătrînii lui Israel au zis: „Pentruce ne-a lăsat Domnul să fim bătuţi astăzi de Filisteni? Haidem să luăm dela Silo chivotul legămîntului Domnului, ca să vină în mijlocul nostru, şi să ne izbăvească din mîna vrăjmaşilor noştri.

4.           Poporul a trimes la Silo, de unde au adus chivotul legămîntului Domnului oştirilor, care şade între heruvimi. Cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, erau acolo, împreună cu chivotul legămîntului lui Dumnezeu.

 

5.           Cînd a intrat chivotul legămîntului Domnului în tabără, tot Israelul a scos strigăte de bucurie, de s'a cutremurat pămîntul.

6.           Răsunetul acestor strigăte a fost auzit de Filisteni, şi au zis: «Ce înseamnă strigătele acestea cari răsună în tabăra Evreilor»? Şi au auzit că sosise chivotul Domnului în tabără.

7.           Filistenii s'au temut, pentrucă au crezut că Dumnezeu venise în tabără. «Vai de noi!» au zis ei, «căci n'a fost aşa ceva pînă acum.

8.           Vai de noi! Cine ne va izbăvi din mîna acestor dumnezei puternici? Dumnezeii aceştia au lovit pe Egipteni cu tot felul de urgii în pustie.

9.           Întăriţi-vă, şi fiţi oameni, Filistenilor, ca nu cumva să fiţi robi Evreilor, cum v'au fost ei robi vouă: fiţi oameni şi luptaţi!“

 

10.         Filistenii au început lupta, şi Israel a fost bătut. Fiecare a fugit în cortul lui. Înfrîngerea a fost foarte mare, şi din Israel au căzut treizeci de mii de oameni pedeştri.

 

11.         Chivotul lui Dumnezeu  a fost luat, şi cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, au murit.

 

12.         Un om din Beniamin a alergat din tabăra de bătaie şi a venit la Silo în aceaş zi cu hainele sfîşiate, şi cu capul acoperit cu ţărînă.

 

13.         Cînd a ajuns,Eli, aştepta, stînd pe un scaun lîngă drum, căci inima îi era neliniştită pentru chivotul lui Dumnezeu. La intrarea lui în cetate, omul acesta a dat de veste, şi toată cetatea a strigat.

 

14.         Eli, auzind aceste strigăte, a zis: „Ce însemnează zarva aceasta?“ Şi îndată omul a venit şi a adus lui Eli vestea aceasta.

15.         Şi Eli era în vîrstă de nouăzeci şi opt de ani, avea ochii întunecaţi şi nu mai putea să vadă.

 

16.         Omul a zis lui Eli: „Vin de pe cîmpul de bătaie, şi din cîmpul de bătaie am fugit astăzi“. Eli a zis: „Ce s'a întîmplat, fiule?“

 

17.         Cel ce aducea vestea aceasta, ca răspuns, a zis: „Israel a fugit dinaintea Filistenilor, şi poporul a suferit o mare înfrîngere; şi chiar cei doi fii ai tăi, Hofni şi Fineas, au murit, şi chivotul Domnului a fost luat.“

18.         Abea a pomenit de chivotul lui Dumnezeu, şi Eli a căzut de pe scaun pe spate, lîngă poartă; şi-a rupt ceafa şi a murit, căci era om bătrîn şi greu. El fusese judecător în Israel patruzeci de ani.

19.         Noru-sa, nevasta lui Fineas, era însărcinată, şi sta să nască. Cînd a auzit vestea despre luarea chivotului lui Dumnezeu, despre moartea socrului ei şi despre moartea bărbatului ei, s'a înconvoiat şi a născut, căci au apucat-o durerile naşterii.

20.         Cînd trăgea să moară, femeile cari erau lîngă ea i-au zis:„Nu te teme, căci ai născut un fiu!“ Dar ea n'a răspuns şi n'a luat seama la ce i se spunea.

 

21.         A pus copilului numele I - Cabod! (Nu mai e slavă ), zicînd: „S'a dus slava din Israel!“ Spunea lucrul acesta din pricina luării chivotului lui Dumnezeu, şi din  pricina socrului şi bărbatului ei.

 

22.         Ea a zis: „S'a dus slava din Israel, căci chivotul lui Dumnezeu este luat.“

 

Căderea lui Dagon înaintea chivotului.

 

5

 

1.           Filistenii au luat chivotul lui Dumnezeu, şi l-au dus din Eben-Ezer la Asdod

 

2.           După ce au pus mîna pe chivotul lui Dumnezeu, Filistenii l-au dus în casa lui Dagon (Zeul peşte ) şi l-au aşezat lîngă Dagon.

 

3.           A doua zi, Asdodenii, cari se sculaseră dis de dimineaţă, au găsit pe Dagon întins cu faţa la pămînt, înaintea chivotului Domnului. Au luat pe Dagon, şi l-au pus înapoi la locul lui.

 

4.           Şi a doua zi, sculîndu-se disdedimineaţă, au găsit pe Dagon întins cu faţa la pămînt, înaintea chivotului Domnului; capul lui Dagon şi cele două mîni ale lui erau tăiate pe prag, şi nu-i rămăsese decît trunchiul.

 

5.           De aceea, pînă în ziua de azi, preoţii lui Dagon şi toţi ceice intră în casa lui Dagon, la Asdod, nu calcă pe prag.

 

 

Pedeapsa Filistenilor.

 

6.           Mîna Domnului a apăsat asupra celor din Asdod, şi i-a pustiit; i-a lovit cu bube la şezut, atît în Asdod cît şi în ţinutul lui.

 

7.           Cînd au văzut că aşa stau lucrurile, oamenii din Asdod au zis: „Chivotul Dumnezeului lui Israel să nu rămînă la noi, căci mîna Lui apasă asupra noastră şi asupra lui Dagon, dumnezeul nostru.“

8.           Şi au trimes şi au adunat la ei pe toţi domnitorii Filistenilor, şi au zis: „Ce să facem cu chivotul Dumnezeului lui Israel?“ Domnitorii au răspuns: „Să se ducă la Gat chivotul Dumnezeului lui Israel.“ Şi au adus acolo chivotul Dumnezeului lui Israel.“

9.           Dar după ce a fost dus acolo, mîna Domnului a apăsat asupra cetăţii, şi a fost o mare groază; a lovit pe oamenii cetăţii dela mic pînă la mare, şi au avut o spuzenie de bube la şezut.

 

10.         Atunci au trimes chivotul lui Dumnezeu la Ecron. Cînd a intrat chivotul lui Dumnezeu în Ecron, Ecroniţii au strigat: „Au adus la noi chivotul Dumnezeului lui Israel, ca să ne omoare, pe noi şi poporul nostru.“

11.         Şi au trimes şi au strîns pe toţi domnitorii Filistenilor, şi au zis: „Trimeteţi înapoi chivotul Dumnezeului lui Israel; să se întoarcă la locul lui, ca să nu ne omoare, pe noi şi poporul nostru.“ Căci în toată cetatea era o groază de moarte, şi mîna lui Dumnezeu apăsa cu putere.

 

12.         Oamenii cari nu mureau, erau loviţi cu bube la şezut, şi ţipetele cetăţii se înălţau pînă la cer.

 

Filistenii trimet chivotul înapoi.

 

6

 

1.           Chivotul Domnuluui a fost şapte luni în ţara Filistenilor.

2.           Şi Filistenii  au chemat pe preoţi şi pe ghicitori, şi au zis: „Ce să facem cu chivotul Domnului? Arătaţi-ne cum trebuie să-l trimetem înapoi la locul lui.“

 

3.           Ei au răspuns: „Dacă trimeteţi înapoi chivotul  Dumnezeului lui Israel, să nu-l trimeteţi cu mîna goală, ci aduceţi lui Dumnezeu o jertfă pentru vină; atunci vă veţi vindeca, şi veţi şti pentruce nu s'a îndepărtat mîna Lui de peste voi.“

 

4.           Filistenii au zis: „Ce jertfă pentru vină să-I aducem?“ Ei au răspuns: „Cinci umflături de aur şi cinci şoareci de aur, după numărul domnitorilor Filistenilor, căci aceeaş urgie a fost peste voi toţi şi peste domnitorii voştri.

 

5.           Faceţi nişte chipuri după umflăturile voastre şi nişte chipuri după şoarecii voştri cari pustiesc ţara, şi daţi slavă Dumnezeului lui Israel: poate  că va înceta să-Şi apese mîna peste voi, peste dumnezeii voştri, şi peste ţara voastră.

 

6.           Pentruce să vă împietriţi inima, cum şi-au împietrit inima Egiptenii şi Faraon? Nu i-a pedepsit El şi n'au lăsat ei atunci pe copiii lui Israel să plece?

 

7.           Acum, faceţi un car nou de tot, şi luaţi două vaci tinere cari dau ţîţă şi cari n'au tras la jug; înjugaţi vacile la car, şi mînaţi înapoi acasă viţeii lor cari se ţin după ele.

 

8.           Să luaţi chivotul Domnului, şi să-l puneţi în car; să puneţi alături de el, într'o ladă, lucrurile de aur pe cari le daţi Domnului ca dar pentru vină; apoi să-l trimeteţi, şi va pleca.

 

9.           Să-l urmăriţi cu privirea; şi dacă se va sui pe drumul hotarului său spre Bet-Şemeş, Domnul ne-a făcut acest mare rău; dacă nu, vom şti că nu mîna Lui ne-a lovit, ci lucrul acesta a venit peste noi din întîmplare.“

 

10.         Oamenii au făcut aşa. Au luat două vaci cari alăptau, le-au înjugat la car, şi le-au închis viţeii acasă.

11.         Au pus în car chivotul Domnului, şi lada cu şoarecii de aur şi chipurile umflăturilor lor.

12.         Vacile au apucat drept pe drum spre Bet-Şemeş; au ţinut mereu acelaş drum, mugind, şi nu s'au abătut nici la dreapta nici la stînga. Domnitorii Filistenilor au mers după ele pînă la hotarul Bet-Şemeşului.

 

Chivotul la Bet-Şemeş.

 

13.         Locuitorii din Bet-Şemeş secerau grînele în vale: au ridicat ochii, au zărit chivotul, şi s'au bucurat cînd l-au văzut.

14.         Carul a ajuns în cîmpul lui Iosua din Bet-Şemeş, şi s'a oprit acolo. Acolo era o piatră mare. Au despicat lemnele carului, şi vacile  le-au adus ca ardere de tot Domnului.

15.         Leviţii au pogorît chivotul Domnului, şi lada de lîngă el în care se aflau lucrurile de aur, şi le-au pus pe toate pe piatra cea mare. Oamenii din Bet-Şemeş au adus Domnului în ziua aceea arderi de tot şi jertfe.

16.         Cei cinci domnitori ai Filistenilor, dupăce au văzut lucrul acesta , s'au întors la Ecron în aceeaş zi.

 

17.         Iată umflăturile de aur pe cari le-au dat Domnului Filistenii, ca dar pentru vină; una pentru Asdod, una pentru Gaza, una pentru Ascalon, una pentru Gat, una pentru Ecron.

 

18.         Erau şi nişte şoareci de aur, după numărul tuturor cetăţilor Filistenilor, cari erau ale celor cinci căpetenii, atît cetăţi întărite cît şi cetăţi fără ziduri. Lucrul acesta îl adevereşte piatra cea mare pe care au pus chivotul Domnului, şi care este şi astăzi în cîmpul lui Iosua din Bet-Şemeş.

19.         Domnul a lovit pe oamenii din Bet-Şemeş, cînd s'au uitat în chivotul Domnului; a  lovit (cincizeci de mii) şapte zeci de oameni din popor. Şi poporul a plîns, pentrucă Domnul îl lovise cu o mare urgie.

 

20.         Oamenii din Bet-Şemeş au zis: „Cine poate sta înaintea Domnului, înaintea acestui Dumnezeu sfînt? Şi la cine trebuie să se suie chivotul, dacă se depărtează dela noi?“

 

21.         Au trimes soli la locuitorii din Chiriat-Iearim, ca să le spună: „Filistenii au adus înapoi chivotul Domnului; pogorîţi-vă şi suiţi-l la voi.“

 

 

Chivotul la Chiriat - Iearim.

 

7

 

1.           Locuitorii din Chiriat - Iearim au venit, şi au suit chivotul Domnului; l-au dus în casa lui Abinadab, pe deal, şi au sfinţit pe fiul său Eleazar ca să păzească chivotul Domnului.

 

2.           Trecuse destulă vreme din ziua cînd fusese pus chivotul în Chiriat - Iearim. Trecuseră douăzeci de ani. Atunci toată casa lui Israel a plîns după Domnul.

3.           Samuel a zis întregei case a lui Israel: „Dacă din toată inima voastră vă întoarceţi la Domnul, scoateţi din mijlocul vostru dumnezeii străini şi Astarteele, îndreptaţi-vă inima spre Domnul, şi slujiţi-I numai Lui; şi El vă va izbăvi din mîna Filistenilor.“

 

4.           Şi copiii lui Israel  au scos din mijlocul lor Baalii  şi Astarteele, şi au slujit numai Domnului.

 

5.           Samuel a zis: „Strîngeţi pe tot Israelul la Miţpa, şi eu mă voi ruga Domnului pentru voi.“

 

6.           Şi s'au strîns la Miţpa. Au scos apă şi au vărsat-o înaintea Domnului, şi au postit în ziua aceea, zicînd: „Am păcătuit împotriva Domnului!“ Samuel judeca pe copiii lui Israel la Miţpa.

 

 

Israel se căieşte.

 

7.           Filistenii au aflat că fiii lui Israel se adunaseră la Miţpa, şi domnitorii Filistenilor s'au suit împotriva lui Israel. La vestea aceasta copiii lui Israel s'au temut de Filisteni,

8.           şi au zis lui Samuel:„Nu înceta să strigi pentru noi către Domnul, Dumnezeul nostru, ca să ne scape din mîna Filistenilor.“

 

9.           Samuel a luat un miel sugar, şi l-a adus întreg ca ardere de tot Domnului. A strigat către Domnul pentru Israel, şi Domnul l-a ascultat.

 

10.         Pe cînd aducea Samuel arderea de tot, Filistenii s'au apropiat ca să bată pe Israel. Domnul a tunat în ziua aceea cu mare vuiet împotriva Filistenilor, şi i-a pus pe fugă. Au fost bătuţi dinaintea lui Israel.

 

11.         Bărbaţii lui Israel au ieşit din Miţpa, au urmărit pe Filisteni, şi i-au bătut pînă subt Bet-car.

12.         Samuel a luat o piatră pe care a pus-o între Miţpa şi Şen, şi i-a pus numele Eben-Ezer (Piatră de ajutor ), zicînd: „Pînă aici Domnul ne-a ajutat.“

 

13.         Astfel au fost smeriţi Filistenii, şi n'au mai venit pe ţinutul lui Israel. Mîna Domnului a fost împotriva Filistenilor în tot timpul vieţii lui Samuel.

 

14.         Cetăţile pe cari le luaseră Filistenii dela Israel, s'au întors la Israel, dela Ecron pînă la Gat, cu ţinutul lor; Israel le-a smuls din mîna Filistenilor. Şi a fost pace între Israel şi Amoriţi.

 

Samuel judecător.

 

15.         Samuel a fost judecător în Israel în tot timpul vieţii lui.

 

16.         El se ducea în fiecare an de făcea înconjurul Betelului, Ghilgalului şi Miţpei, şi judeca pe Israel în toate locurile acestea.

17.         Apoi se întorcea la Rama, unde era casa lui; şi acolo judeca pe Israel. Şi a zidit acolo un altar Domnului.

 

 

Israeliţii cer un Împărat.

 

8

 

1.           Cînd a îmbătrînit Samuel, a pus pe fiii săi judecători peste Israel.

 

2.           Fiul său întîi născut se numea Ioel, şi al doilea Abia; ei erau judecători la Beer-Şeba.

3.           Fiii lui Samuel n'au călcat pe urmele lui; ci se dădeau la lăcomie, luau mită şi călcau dreptatea.

 

4.           Toţi bătrînii lui Israel s'au strîns şi au venit la Samuel la Rama.

5.           Ei au zis: „Iată că tu eşti bătrîn, şi copiii tăi nu calcă pe urmele tale; acum pune un împărat peste noi să ne judece, cum au toate neamurile.“

 

6.           Samuel n'a văzut cu plăcere faptul că ziceau: „Dă-ne un împărat ca să ne judece.“ Şi Samuel s'a rugat Domnului.

7.           Domnul a zis lui Samuel: „Ascultă glasul poporului în tot ce-ţi va spune; căci nu pe tine te leapădă, ci pe Mine mă leapădă, ca să nu mai domnesc peste ei.

 

8.           Ei se poartă cu tine cum s'au purtat totdeauna, decînd i-am scos din Egipt pînă în ziua de astăzi; M'au părăsit şi au slujit altor dumnezei.

9.           Ascultă-le glasul deci; dar înştiinţează-i, şi fă-le cunoscut dreptul împăratului care va domni peste ei.“

 

10.         Samuel a spus toate cuvintele Domnului poporului care-i cerea un împărat.

11.         El a zis: „Iată care va fi dreptul împăratului  care va domni peste voi. El va lua pe fiii voştri, îi va pune la carele sale şi între călăreţii lui, ca să alerge înaintea carului lui;

 

12.         îi va pune căpetenii  peste o mie şi căpetenii peste cinzeci, şi-i va întrebuinţa la aratul pămînturilor lui, la seceratul bucatelor lui, la facerea armelor lui de război şi a uneltelor carelor lui.

13.         Va lua pe fetele voastre să-i facă miresme, de mîncare şi pîne.

14.         Va lua cea mai bună parte din cîmpiile voastre, din viile voastre şi din măslinii voştri, şi o va da slujitorilor lui.

 

15.         Va lua zeciuială din rodul seminţelor şi viilor voastre, şi o va da famenilor şi slujitorilor lui.

16.         Va lua pe robii şi roabele voastre, cei mai buni boi şi măgari ai voştri, şi-i va întrebuinţa la lucrările lui.

17.         Va lua zeciuială din oile voastre, şi voi înşivă veţi fi slugile lui.

18.         Şi atunci veţi striga împotriva împăratului vostru pe care-l veţi alege, dar Domnul nu vă va asculta.“

 

19.         Poporul n'a vrut să asculte glasul lui Samuel. „Nu!“ au zis ei, „ci să fie un împărat peste noi,

 

20.         ca să fim şi noi ca toate neamurile; împăratul nostru ne va judeca, va merge în fruntea noastră şi ne va cîrmui în războaiele noastre.“

 

21.         Samuel, dupăce a auzit toate cuvintele poporului, le-a spus în auzul Domnului.

22.         Şi Domnul a zis lui Samuel: „Ascultă-le glasul, şi pune un împărat peste ei.“ Şi Samuel a zis bărbaţilor lui Israel: „Duceţi-vă fiecare în cetatea lui.“

 

 

Saul la Samuel.

 

9

 

1.           Era un om din Beniamin, numit Chis, fiul lui Abiel, fiul lui Ţeror, fiul lui Becorat, fiul lui Afiah, fiul unui Beniamit, un om tare şi voinic.

 

2.           El avea un fiu cu numele Saul, tînăr şi frumos, mai frumos decît oricare din copiii lui Israel. Şi-i întrecea pe toţi în înălţime dela umăr în sus.

 

3.           Măgăriţele lui Chis, tatăl lui Saul, s'au rătăcit; şi Chis a zis fiului său Saul: „Ia cu tine o slugă, scoală-te şi du-te de caută măgăriţele.“

4.           Saul a trecut prin muntele lui Efraim, şi a străbătut ţara Şalişa,fără să le găsească; au trecut prin ţara Şaalim, şi nu erau acolo; au străbătut ţara lui Beniamin, şi  nu le-au găsit.

 

5.           Ajunseseră în ţara Ţuf, cînd Saul a zis slugii care îl însoţea: „Haide să ne întoarcem, ca nu cumva tatăl meu, lăsînd măgăriţele, să fie îngrijorat de noi.“

6.           Sluga i-a zis: „Iată că în cetatea  aceasta este un om al lui Dumnezeu, un om cu vază; tot ce spune el, nu se poate să nu se întîmple. Haidem la el dar; poate că ne va arăta drumul pe care trebuie să apucăm.“

 

7.           Saul a zis slugii sale: „Dar dacă mergem acolo, ce să aducem omului lui Dumnezeu? Căci nu mai avem merinde în saci şi n'avem niciun  dar de adus omului lui Dumnezeu. Ce avem?“

 

8.           Sluga a luat din nou cuvîntul, şi a zis lui Saul: „Uite eu am la mine un sfert de siclu de argint; îl voi da omului lui Dumnezeu, şi ne va arăta drumul.“ -

9.           Odinioară în Israel, cînd se ducea cineva să întrebe pe Dumnezeu, zicea: „Haidem, să mergem la văzător!“ Căci acela care se numeşte azi prooroc, se numea odinioară văzător. -

 

10.         Saul a zis slugii: „Ai dreptate; haidem să mergem!“ Şi s'au dus în cetatea unde era omul lui Dumnezeu.

11.         Pe cînd se suiau ei spre cetate, au întîlnit nişte fete cari ieşiseră să scoată apă; şi le-au zis: „Aici este văzătorul?“

 

12.         Ele le-au răspuns: „Da, iacă-l înaintea ta; dar du-te repede, astăzi a venit în cetate, pentrucă poporul aduce jertfă pe înălţime.

 

13.         Cînd veţi intra în cetate, îl veţi găsi înainte ca să se suie la locul înalt să mănînce; căci poporul nu mănîncă pînă nu vine el, fiindcă el trebuie să binecuvinteze jertfa; după aceea, mănîncă şi cei poftiţi. Suiţi-vă dar, căci acum îl veţi găsi.“

14.         Şi s'au suit în cetate. Tocmai cînd intrau pe poarta cetăţii, au fost întîlniţi de Samuel, care ieşea să se suie pe înălţime.

15.         Dar, cu o zi mai înainte de venirea lui Saul, Domnul înştiinţase pe Samuel, şi-i zisese:

 

16.         „Mîne, la ceasul acesta, îţi voi trimete un om din ţara lui Beniamin, şi să-l ungi drept căpetenie a poporului Meu Israel. El va scăpa poporul Meu din mîna Filistenilor; căci am căutat cu îndurare spre poporul Meu, pentrucă strigătul lui a ajuns pînă la Mine.“

 

17.         Cînd a zărit Samuel  pe Saul, Domnul i-a zis: „Iată omul, despre care ţi-am vorbit; el va domni peste poporul Meu.“

 

18.         Saul s'a apropiat de Samuel la mijlocul porţii, şi a zis: „Arată-mi,  te rog, unde este casa văzătorului.“

19.         Samuel a răspuns lui Saul: „Eu sînt văzătorul. Suie-te înaintea mea pe înălţime, şi veţi mînca astăzi cu mine. Mîne te voi lăsa să pleci, şi-ţi voi spune tot ce se petrece în inima ta.

20.         Nu te nelinişti de măgăriţele pe cari le-ai pierdut acum trei zile, căci s'au găsit. Şi pentru cine este păstrat tot ce este mai de preţ în Israel? Oare nu pentru tine şi pentru toată casa tatălui tău?“

 

21.         Saul a răspuns:  „Oare nu sînt eu Beniamit, din una din cele mai mici seminţii ale lui Israel? Şi familia mea nu este cea mai mică dintre toate familiile din seminţia lui Beniamin? Pentru ce dar îmi vorbeşti astfel?“

 

22.         Samuel a luat pe Saul şi pe sluga lui, i-a vîrît în odaia de mîncare, le-a dat locul cel dintîi între cei poftiţi, cari erau aproape treizeci de inşi.

23.         Samuel a zis bucătarului: „Adu  porţia pe care ţi-am dat-o, cînd ţi-am zis:«Pune-o deoparte.“

24.         Bucătarul a dat spata şi ce era pe ea, şi a pus-o înaintea lui Saul. Şi Samuel a zis: „Iată ce a fost păstrat,pune-o înainte, şi mănîncă, fiindcă pentru tine s'a păstrat cînd am poftit poporul.“ Astfel Saul a mîncat cu Samuel în ziua aceea.

 

25.         S'au pogorît apoi de pe înălţime în cetate, şi Samuel a stat de vorbă cu Saul pe acoperişul casei.

 

26.         Apoi s'au sculat disdedimineaţă; şi în revărsatul zorilor, Samuel a chemat pe Saul de pe acoperiş, şi a zis: „Scoală-te, şi te voi însoţi“. Saul s'a sculat, şi au ieşit amîndoi, el şi Samuel.

27.         Cînd s'au pogorît la marginea cetăţii, Samuel a zis lui Saul: „Spune slugii tale să treacă înaintea noastră“. Şi sluga a trecut înainte. „Opreşte-te acum“, a zis iarăş Samuel, „şi-ţi voi  face cunoscut cuvîntul lui Dumnezeu“.

 

Saul este uns de Samuel ca împărat.

 

10

 

1.           Samuel a luat sticluţa cu untdelemn, şi a turnat-o pe capul lui Saul. Apoi l-a sărutat, şi a zis: „Nu te-a uns Domnul ca să fii căpetenia moştenirii Lui?

 

2.           Astăzi, după ce mă vei părăsi, vei găsi doi oameni la mormîntul Rahelei, în hotarul lui Beniamin la Ţelţah. Ei îţi vor zice: «Măgăriţele pe care te-ai dus să le cauţi s'au găsit; şi iată că tatăl tău nu se mai gîndeşte la măgăriţe, ci este îngrijorat de voi, şi zice: «Ce să fac pentru fiul meu?“

 

3.           De acolo vei merge mai departe, şi vei ajunge la stejarul din Tabor, unde vei fi întîmpinat de trei oameni suindu-se la Dumnezeu, în Betel, şi ducînd unul trei iezi, altul trei turte de pîne, iar altul un burduf cu vin.

 

4.           Ei te vor întreba de sănătate, şi-ţi vor da două pîni, pe cari le vei lua din mîna lor.

5.           După aceea, vei ajunge la Ghibea Elohim, unde se află garnizoana Filistenilor. Cînd vei intra în cetate, vei întîlni o ceată de prooroci pogorîndu-se de pe înălţimea pentru jertfă, cu lăute, tîmpene, fluere şi cobze înainte, şi proorocind.

 

6.           Duhul Domnului va veni peste tine, vei prooroci cu ei, şi vei fi prefăcut într'alt om.

 

7.           Cînd ţi se vor împlini semnele acestea, fă ce vei găsi de făcut, căci Dumnezeu este cu tine.

 

8.           Apoi să te pogori înaintea mea la Ghilgal; şi eu mă voi pogorî la tine, ca să aduc arderi de tot şi jertfe de mulţămire. Să mă aştepţi şapte zile acolo, pînă voi ajunge eu la tine şi-ţi voi spune ce ai să faci.“

 

9.           De îndată ce Saul a întors spatele ca să se despartă de Samuel, Dumnezeu i-a dat o altă inimă, şi toate semnele acestea s'au împlinit în aceeaş zi.

10.         Cînd au ajuns la Ghibea, iată că i-a ieşit înainte o ceată de prooroci. Duhul lui Dumnezeu a venit peste el, şi el a  proorocit în mijlocul lor.

 

11.         Toţi cei ce-l cunoscuseră mai înainte, au văzut că proorocea împreună cu proorocii, şi îşi ziceau unul altuia în popor: „Ce s'a întîmplat cu fiul lui Chis? Oare şi Saul este între prooroci?“

12.         Cineva din Ghibea a răspuns: „Şi cine este  tatăl lor?“ Deacolo zicala: „Oare şi Saul este între prooroci?“ -

 

13.         Cînd a sfîrşit de proorocit, s'a dus pe înălţime.

14.         Unchiul lui Saul a zis lui Saul şi slugii lui: „Unde v'aţi dus?“ Saul a răspuns: „Să căutăm măgăriţele; dar cînd am văzut că nu le găsim, ne-am dus la Samuel.“

15.         Unchiul lui Saul a zis din nou: „Istoriseşte-mi dar ce v'a spus Samuel.“

16.         Şi Saul a răspuns unchiului său:  „Ne-a spus că măgăriţele s'au găsit.“ Şi nu i-a spus nimic despre împărăţia despre care vorbise Samuel.

 

Saul ales împărat prin sorţi.

 

17.         Samuel a chemat poporul înaintea Domnului la Miţpa,

 

18.         şi a zis copiilor lui Israel: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui  Israel:«Eu am scos din Egipt pe Israel, şi v'am izbăvit din mîna Egiptenilor şi din mîna tuturor împărăţiilor cari vă apăsau.

 

19.         Şi astăzi, voi lepădaţi pe Dumnezeul vsotru, care v'a izbăvit din toate relele şi din toate suferinţele voastre, şi-I ziceţi: «Pune un împărat peste noi!» Înfăţişaţi-vă acum înaintea Domnului, după seminţiile voastre şi după miile voastre.“

 

20.         Samuel a apropiat toate seminţiile lui Israel, şi a ieşit la sorţi seminţia lui Beniamin.

 

21.         A apropiat  seminţia lui Beniamin pe familii, şi a ieşit la sorţ familia lui Matri. Apoi a ieşit la sorţ Saul, fiul lui Chis. L-au căutat, dar nu l-au găsit.

22.         Au întrebat din nou pe Domnul: „A venit oare omul acesta aici?“ Şi Domnul a zis: „Iată că este  ascuns între vase.“

 

23.         Au alergat şi l-au scos de acolo, şi el s'a înfăţişat în mijlocul poporului. Îi întrecea pe toţi în înălţime, dela umăr în sus.

 

24.         Samuel a zis întregului popor: „Vedeţi pe cel pe care l-a ales Domnul? Nu este nimeni în tot poporul care să fie ca el“. Şi tot poporul a strigat: „Trăiască împăratul“!“

 

25.         Samuel a făcut cunoscut poporului dreptul împărăţiei, şi l-a scris într'o  carte, pe care a pus-o înaintea Domnului. Apoi a dat drumul întregului popor, trimeţînd pe fiecare acasă.

 

26.         Şi Saul s'a dus acasă în Ghibea, însoţit de o parte din ostaşi a căror inimă o mişcase Dumnezeu.

 

27.         S'au găsit însă şi oameni răi, cari ziceau: „Ce ne poate ajuta acesta?“ Şi l-au dispreţuit, şi nu i-au adus niciun  dar. Dar Saul s'a făcut că nu-i aude.

 

 

Înfrîngerea Amoniţilor.

 

11

 

1.           Nahaş, Amonitul, a venit şi a împresurat Iabesul din Galaad. Toţi locuitorii din Iabes au zis lui Nahaş: „Fă legămînt cu noi, şi-ţi vom fi supuşi.“

 

2.           Dar Nahaş, Amonitul, le-a răspuns: „Voi face legămînt cu voi dacă mă lăsaţi să vă scot la toţi ochiul drept, şi să arunc astfel o ocară asupra întregului Israel.“

 

3.           Bătrînii din Iabes i-au zis: „Dă-ne un răgaz de şapte zile, ca să trimetem soli în tot ţinutul lui Israel; şi dacă nu va fi nimeni să ne ajute, ne vom supune ţie“.

4.           Solii au ajuns la Ghibea, cetatea lui Saul, şi au spus aceste lucruri în auzul poporului. Şi tot poporul a ridicat glasul, şi a plîns.

 

5.           Saul tocmai se întorcea dela cîmp, în urma boilor, şi a întrebat: „Ce are poporul de plînge?“I-au istorisit ce spuseseră cei din Iabes.

6.           Cum a auzit Saul aceste lucruri, Duhul lui Dumnezeu a venit peste el, şi s'a mîniat foarte tare.

 

7.           A luat o păreche de boi, i-a tăiat în bucăţi, şi le-a trimes prin soli în tot ţinutul lui Israel, zicînd: „Oricine nu va merge după Saul şi Samuel, îşi va vedea boii tăiaţi la fel“. Groaza Domnului a apucat pe popor, care a pornit ca un singur om.

 

8.           Saul le-a făcut numărătoarea la Bezec; copiii lui Israel erau trei sute de mii, şi bărbaţii lui Iuda treizeci de mii.

 

9.           Ei au zis solilor cari veniseră: „Aşa să vorbiţi locuitorilor Iabesului din Galaad: Mîne, cînd va dogorî soarele, veţi avea ajutor“. Solii au dus vestea aceasta celor din Iabes, cari s'au umplut de bucurie,

10.         şi au zis Amoniţilor: „Mîine ne vom supune vouă, şi ne veţi face ce vă va plăcea“.

 

11.         A două zi, Saul a împărţit poporul în trei cete. Au pătruns în tabăra Amoniţilor în straja dimineţei, şi i-au bătut pînă la căldura zilei. Ceice au scăpat, au fost risipiţi, şi n'au mai rămas doi laolaltă dintre ei.

 

 

Bunătatea lui Saul. Jertfa din Ghilgal.

 

12.         Poporul a zis lui Samuel: „Cine  zicea: «Saul să domnească peste noi? »Daţi încoace pe oamenii aceia, ca să-i omorîm.“

 

13.         Dar Saul a zis: „Nimeni nu va fi omorît în ziua aceasta, căci astăzi Domnul a dat o izbăvire lui Israel“.

 

14.         Şi Samuel a zis poporului: „Veniţi, şi să mergem la Ghilgal, ca să întărim acolo împărăţia.“

15.         Tot poporul s'a dus la Ghilgal, şi au pus pe Saul împărat, înaintea Domnului, la Ghilgal. Acolo, au adus jertfe de mulţămire înaintea Domnului; şi Saul şi toţi oamenii lui Israel s'au veselit foarte mult acolo.

 

 

Curăţia de inimă a lui Samuel.

 

12

 

1.           Samuel a zis întregului Israel: „Iată că v'am ascultat glasul în tot ce mi-aţi zis, şi am pus un împărat peste voi.

 

2.           De acum, iată împăratul care va merge înaintea voastră. Cît despre mine, eu sînt bătrîn, am albit, aşa că fiii mei sînt cu voi; am umblat înaintea voastră, din tinereţă pînă în ziua de azi.

 

3.           Iată-mă! Mărturisiţi împotriva mea, în faţa Domnului şi în faţa unsului Lui: Cui i-am luat boul, sau cui i-am luat măgarul? Pe cine am apăsat, şi pe cine am năpăstuit? De la cine am luat mită ca să închid ochii asupra lui? Mărturisiţi, şi vă voi da înapoi.“

 

4.           Ei au răspuns: „Nu ne-ai apăsat, nu ne-ai năpăstuit, şi nici n'ai primit nimic din mîna nimănui“.

5.           El le-a mai zis: „Domnul este martor împotriva voastră, şi unsul Lui este martor, în  ziua aceasta, că n'aţi găsit nimic în mînile mele“. Şi ei au răspuns: „Sînt martori!“

 

 

Samuel nu mai e judecător.

 

6.           Atunci Samuel a zis poporului: „Domnul a pus pe Moise  şi pe Aaron, şi a scos pe părinţii voştri din Egipt.

 

7.           Acum, înfăţişaţi-vă, ca să vă judec înaintea Domnului pentru toate  binefacerile pe cari vi le-a făcut Domnul, vouă şi părinţilor voştri.

 

8.           Dupăce a venit Iacov în Egipt, părinţii voştri au strigat către Domnul, şi Domnul a trimes pe Moise şi pe Aaron, cari au scos pe părinţii voştri din Egipt şi i-au adus să locuiască în locul acesta.

 

9.           Dar ei au uitat pe Domnul Dumnezeul lor; şi El i-a vîndut în mînile lui Sisera, căpetenia oştirii Haţorului, în mînile Filistenilor, şi în mînile împăratului Moabului, cari au început lupta împotriva lor.

 

10.         Au strigat iarăş către Domnul, şi au zis: «Am păcătuit, căci am părăsit pe Domnul, şi am slujit Baalilor şi Astarteelor; izbăveşte-ne acum din mîna vrăjmaşilor noştri, şi-Ţi vom sluji.“

 

11.         Şi Domnul a trimes pe Ierubaal, şi pe Barac şi pe Iefta, şi pe Samuel, şi v'a izbăvit din mîna vrăjmaşilor voştri cari vă înconjurau, şi aţi locuit în linişte.

 

12.         Apoi, cînd aţi văzut că Nahaş, împăratul fiilor lui Amon, mergea împotriva voastră, mi-aţi zis: «Nu!» ci un împărat să domnească peste noi“. „Şi totuş Domnul, Dumnezeul vostru, era Împăratul vostru.

 

13.         Iată dar împăratul pe care l-aţi ales, şi pe care l-aţi cerut; iată că Domnul a pus un împărat peste voi.

 

14.         Dacă vă veţi teme de Domnul, dacă-I veţi sluji, dacă veţi asculta de glasul Lui, şi dacă nu vă veţi împotrivi cuvîntului Domnului, vă veţi alipi de Domnul, Dumnezeul vostru, atît voi cît şi împăratul care domneşte peste voi.

 

15.         Dar dacă nu veţi asculta de glasul Domnului, şi vă veţi împotrivi cuvîntului Domnului, mîna Domnului va fi împotriva voastră, cum a fost împotriva părinţilor voştri.

 

16.         Acum mai aşteptaţi aici, ca să vedeţi minunea pe care o va face Domnul subt ochii voştri.

 

17.         Nu sîntem noi la seceratul grînelor? Voi striga către Domnul, şi va trimete tunete şi ploaie. Să ştiţi atunci şi să vedeţi cît de rău aţi făcut înaintea Domnului cînd aţi cerut un împărat pentru voi“.

 

18.         Samuel a strigat către Domnul, şi Domnul a trimes chiar în ziua aceea tunete şi ploaie. Tot poporul a avut o mare frică de Domnul şi de Samuel.

 

19.         Şi tot poporul a zis lui Samuel: „Roagă-te Domnului, Dumnezeului tău, pentru robii tăi, ca să nu murim; căci la toate păcatele noastre am mai adăugat şi pe acela de a cere un împărat pentru noi“.

 

20.         Samuel a zis poporului: „Nu vă temeţi! Aţi făcut tot răul acesta; dar nu vă abateţi dela Domnul, şi slujiţi Domnului din toată inima voastră.

21.         Nu vă abateţi dela El; altfel, aţi merge după lucruri de nimic, cari n'aduc nici folos nici izbăvire, pentrucă sînt lucruri de nimic.

 

22.         Domnul nu va părăsi pe poporul Lui, din pricina Numelui Lui celui mare, căci Domnul a hotărît să facă din voi poporul Lui.

 

23.         Departe iarăş de mine să păcătuiesc împotriva Domnului, încetînd să mă rog pentru voi! Vă voi învăţa calea cea bună şi cea dreaptă.

 

24.         Temeţi-vă numai de Domnul, şi slujiţi-I cu credincioşie din toată inima voastră; căci vedeţi ce putere desfăşură El printre voi.

 

25.         Dar dacă veţi face răul, veţi peri, voi şi împăratul vostru“.

 

 

DOMNIA   LUI  SAUL

 

(Capitolele 13-31. Osea 13.11.)

 

Războiul cu Filistenii.

 

13

 

1.           Saul era în vîrstă de treizeci de ani, cînd a ajuns împărat, şi a domnit doi ani peste Israel.

2.           Saul şi-a ales trei mii de bărbaţi din Israel: două mii erau cu el la Micmaş şi pe muntele Betel, iar o mie erau cu Ionatan la Ghibea lui Beniamin. Pe ceilalţi din  popor i-a trimes pe fiecare la cortul lui.

 

3.           Ionatan a bătut tabăra Filistenilor care era la Gheba, şi Filistenii au auzit lucrul acesta. Saul a pus să sune cu trîmbiţa prin toată ţara, zicînd: „Să audă Evreii lucrul acesta!“

 

4.           Tot Israelul a auzit zicîndu-se: „Saul a bătut tabăra Filistenilor, şi Israel s'a făcut urît Filistenilor“. Şi poporul a fost adunat la Saul în Ghilgal.

5.           Filistenii s'au strîns să lupte cu Israel. Aveau o mie de cară şi şase mii de călăreţi; şi poporul acesta era fără număr: ca nisipul depe ţărmul mării. Au venit şi au tăbărît la Micmaş, la răsărit de Bet-Aven.

6.           Bărbaţii lui Israel s'au văzut la strîmtoare, căci erau strînşi de aproape şi s'au ascuns în peşteri, în stufişuri, în stînci, în turnuri şi în gropile pentru apă.

 

7.           Unii Evrei au trecut Iordanul, ca să se ducă în ţara lui Gad şi Galaad. Saul era tot la Ghilgal, şi tot poporul de lîngă el tremura.

8.           A aşteptat sapte zile, după timpul hotărît de Samuel. Dar Samuel nu venea la Ghilgal, şi poporul se împrăştia de lîngă Saul.

 

9.           Atunci Saul a zis: „Aduceţi-mi arderea de tot şi jertfele de mulţămire.“ Şi a jertfit arderea de tot.

10.         Pe cînd sfîrşea de adus arderea de tot, a venit Samuel, şi Saul i-a ieşit înainte să-i ureze de bine.

11.         Samuel a zis: „Ce-ai făcut?“ Saul a răspuns: „Cînd am văzut  că poporul se împrăştie de lîngă mine, că nu vii la timpul hotărît, şi că Filistenii sînt strînşi la Micmaş,

12.         mi-am zis: Filistenii se vor pogorî împotriva mea la Ghilgal, şi eu nu m'am rugat Domnului! Atunci am îndrăznit şi am adus arderea de tot.“

13.         Samuel a zis lui Saul: „Ai lucrat ca un nebun şi n'ai păzit porunca pe care ţi-o dăduse Domnul, Dumnezeul tău. Domnul ar fi întărit pe vecie domnia ta peste Israel;

 

14.         dar acum, domnia ta nu va dăinui. Domnul Şi-a ales un om după inima Lui, şi Domnul l-a rînduit să fie căpetenia poporului Său, pentrucă n'ai păzit ce-ţi poruncise Domnul.“

 

15.         Apoi Samuel s'a sculat, şi s'a suit din Ghilgal la Ghibea lui Beniamin. Saul a făcut numărătoarea poporului care se afla cu el: erau aproape şase sute de oameni.

 

16.         Saul, fiul său Ionatan, şi poporul care se afla cu ei, se aşezaseră la Gheba  lui Beniamin, şi Filistenii tăbărau la Micmaş.

17.         Din tabăra Filistenilor au ieşit trei cete ca să pustiască: una a luat drumul spre Ofra, spre ţara Şual;

 

18.         alta a luat drumul spre Bet-Horon; şi a treia a luat drumul spre hotarul care caută spre valea Ţeboim, înspre pustie.“

 

19.         În toată ţara lui Israel  nu se găsea niciun fierar; căci Filistenii ziseră: „Să împedecăm pe Evrei să-şi facă săbii sau suliţe.“

 

20.         Şi fiecare om din  Israel se pogora la Filisteni  ca să-şi ascută fierul plugului, coasa, securea şi sapa,

21.         cînd se tocea sapa, coasa, furca cu trei coarne şi securea, şi ca să facă vîrf ţepuşului cu care mîna boii.

22.         Şi aşa s'a întîmplat că în ziua luptei nu era nici sabie, nici suliţă în mînile întregului popor care era cu Saul şi Ionatan: nu avea decît Saul şi fiul său Ionatan.

 

23.         O ceată de Filisteni a venit şi s'a aşezat la trecătoarea Micmaşului.

 

 

Vitejia lui Ionatan.

 

14

 

1.           Într'o zi, Ionatan, fiul lui Saul, a zis tînărului care-i purta armele: „Vino, şi să pătrundem pînă la straja Filistenilor, care este dincolo de locul acesta.“ Şi n'a spus nimic tatălui său.

2.           Saul stătea la marginea cetăţii Ghibea, subt rodiul din Migron, şi poporul care era cu el era aproape şase sute de oameni.

 

3.           Ahia, fiul lui Ahitub, fratele lui I-Cabod, fiul lui Fineas, fiul lui Eli, preotul Domnului la Silo, purta efodul. Poporul nu ştia că Ionatan s'a dus.

 

4.           Între trecătorile prin cari căuta Ionatan să ajungă la straja Filistenilor, era un pisc de stîncă de o parte şi un  pisc de stîncă de cealaltă parte; unul purta numele Boţeţ şi celalt Sene.

 

5.           Unul din aceste piscuri este la miazănoapte, faţă în faţă cu Micmaş, şi celalt la miazăzi, faţă în faţă cu Gheba.

6.           Ionatan a zis tînărului care-i purta armele: „Vino, şi să pătrundem pînă la straja acestor netăiaţi împrejur. Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu împiedecă pe Domnul să dea izbăvire printr'un mic număr ca şi printr'un mare număr.“

 

7.           Cel ce-i ducea armele i-a răspuns: „Fă tot ce ai în inimă, n'asculta decît de simţimîntul tău, şi iată-mă cu tine, gata să te urmez oriunde.“

8.           „Ei bine!“ a zis  Ionatan, „haidem la oamenii aceştia şi să ne arătăm lor.

9.           Dacă ne vor zice: «Opriţi-vă pînă vom veni noi la voi!» vom rămînea pe loc, şi nu ne vom sui la ei.

10.         Dar dacă vor zice: «Suiţi-vă la noi!» ne vom sui, căci Domnul îi dă în mînile noastre. Acesta să ne fie semnul.“

 

11.         S'au arătat amîndoi străjii Filistenilor, şi Filistenii au zis: „Iată că  Evreii ies din găurile în cari s'au ascuns.“

12.         Şi oamenii cari erau de strajă au vorbit astfel lui Ionatan şi celui ce-i ducea armele: „Suiţi-vă la noi, ca să vă  arătăm ceva.“ Ionatan a zis celui ce-i ducea armele: „Suie-te după mine, căci Domnul îi dă în mînile lui Israel.“

13.         Şi Ionatan s'a suit ajutîndu-se cu mînile şi picioarele, şi cel ce-i ducea armele a mers după el. Filistenii au căzut înaintea lui Ionatan, şi cel ce-i ducea armele arunca moartea în urma lui.

14.         În această întîie înfrîngere, Ionatan şi cel ce-i ducea armele au ucis douăzeci de oameni, pe întindere de aproape o jumătate de pogon de pămînt.

15.         A intrat groaza în tabără, în ţară şi în tot poporul; straja şi chiar şi prădătorii s'au spăimîntat; ţara s'a îngrozit. Era groaza lui Dumnezeu.

 

16.         Străjerii lui Saul, cari erau la Ghibea lui Beniamin, au văzut că mulţimea se împrăştie şi fuge în toată părţile.

 

17.         Atunci Saul a zis a poporului care era cu el: „Numărăţi, vă rog, şi vedeţi cine a plecat din mijlocul nostru.“ Au numărat, şi iată că lipsea Ionatan şi cel ce-i purta armele.

18.         Şi Saul a zis lui Ahia: „Adu încoace chivotul lui Dumnezeu!“- Căci pe vremea aceea chivotul lui Dumnezeu era cu copiii lui Israel. -

19.         Pe cînd vorbea Saul cu preotul zarva în tabăra Filistenilor se făcea tot mai mare; şi Saul a zis preotului: „Trage-ţi mîna!“

 

20.         Apoi Saul şi tot poporul care era cu el s'au strîns, şi au înaintat pînă la locul luptei; şi Filistenii au întors sabia, unii împotriva altora, şi învălmăşala era nespus de mare.

 

21.         Evreii cari erau mai dinainte la Filisteni, şi cari se suiseră cu ei în tabără de pe unde erau împrăştiaţi, s'au unit cu Israeliţii cari erau cu Saul şi Ionatan.

22.         Toţi bărbaţii lui Israel cari se ascunseseră în muntele lui Efraim, aflînd că Filistenii fugeau, au început să-i urmărească şi ei în bătaie.

 

23.         Domnul a izbăvit pe Israel în ziua aceea, şi lupta s'a întins pînă dincolo de Bet-Aven.

 

 

Ionatan în primejdie.

 

24.         Ziua aceea a fost obositoare pentru bărbaţii lui Israel. Saul pusese pe popor să jure, zicînd: „Blestemat să fie omul care va mînca pîne pînă seara, pînă mă voi răzbuna pe vrăjmaşii mei!“ Şi nimeni nu mîncase.

 

25.         Tot poporul ajunsese într'o pădure, unde se găsea miere pe faţa pămîntului.

 

26.         Cînd a intrat poporul în pădure, a văzut mierea curgînd; dar niciunul n'a dus mierea la gură, căci poporul ţinea jurămîntul.

27.         Ionatan nu ştia de jurămîntul pe care pusese tatăl său pe popor să-l facă; a întins vîrful toiagului pe care-l avea în mînă, l-a vîrît într'un fagure de miere, şi a dus mîna la gură; şi ochii i s'au luminat.

28.         Atunci cineva din popor, vorbindu-i, i-a zis: „Tatăl tău a pus pe popor să jure, zicînd: «Blestemat să fie omul care va mînca astăzi!“ Şi poporul era sleit de puteri.

29.         Şi Ionatan a zis: „Tatăl meu turbură poporul; vedeţi dar cum mi s'au luminat ochii, pentrucă am gustat puţin din mierea aceasta!

30.         Negreşit, dacă poporul ar fi mîncat azi din prada pe care a găsit-o la vrăjmaşii lui, n'ar fi fost înfrîngerea Filistenilor mai mare?“

31.         În ziua aceea au bătut pe Filisteni dela Micmaş pînă la Aialon. Poporul era foarte obosit,

32.         şi s'a aruncat asupra prăzii. A luat oi, boi şi viţei, i-a junghiat pe pămînt şi i-a mîncat cu sînge cu tot.

 

33.         Au spus lucrul acesta lui Saul, şi i-au zis: „Iată că poporul păcătuieşte împotriva Domnului, mîncînd cu sînge.“ Saul a zis: „Voi faceţi o nelegiuire; rostogoliţi îndată o piatră mare încoace.“

34.         Apoi a adăugat: „Împrăştiaţi-vă printre popor, şi spuneţi fiecăruia să-şi aducă boul sau oaia, şi să-l junghie aici. Apoi să mîncaţi, şi nu păcătuiţi împotriva Domnului, mîncînd cu sînge.“ Şi peste noapte, fiecare din popor şi-a adus boul cu mîna, ca să-l junghie pe piatră.

35.         Saul a zidit un altar Domnului: acesta a fost cel dintîi altar pe care l-a zidit Domnului.

 

36.         Saul a zis: „Să ne pogorîm în noaptea aceasta după Filisteni, să-i jefuim pînă la lumina zilei, şi să nu lăsăm să rămînă unul măcar.“ Ei au zis: „Fă tot ce vei crede.“ Atunci preotul a zis: „Să ne apropiem aici de Dumnezeu“.

37.         Şi Saul a întrebat pe Dumnezeu: „Să mă pogor după Filisteni? Îi vei da în mînile lui Israel?“ Dar în clipa aceea nu i-a dat niciun răspuns.

 

38.         Saul a zis: „Apropiaţi-vă aici, toate căpeteniile poporului; căutaţi şi vedeţi de cine şi cum a fost săvîrşit păcatul acesta astăzi.

 

39.         Căci viu este Domnul, Izbăvitorul lui Israel: chiar dacă l-ar fi săvîrşit fiul meu Ionatan, va muri.“ Şi nimeni din tot poporul nu i-a răspuns.

 

40.         Atunci a zis întregului Israel: „Aşezaţi-vă voi deoparte; şi eu şi fiul meu Ionatan vom sta de cealaltă.“ Şi poporul a zis lui Saul: „Fă ce vei crede.“

41.         Saul a zis Domnului: „Dumnezeul lui Israel, arată adevărul.“ Sorţul a căzut pe Ionatan şi pe Saul, şi poporul a scăpat.

 

42.         Saul a zis: „Aruncaţi sorţul între mine şi fiul meu Ionatan.“ Şi sorţul a căzut pe Ionatan.

43.         Saul a zis lui Ionatan: „Spune-mi ce-ai făcut“. Ionatan i-a spus şi a zis: „Am gustat puţină miere, cu vîrful toiagului pe care-l aveam în mînă: iată-mă, voi muri.“

 

44.         Şi Saul a zis: „Dumnezeu să Se poarte cu toată asprimea faţă de mine, dacă nu vei muri, Ionatane!“

 

45.         Poporul a zis lui Saul: „Ce! Să moară Ionatan, el, care a făcut această mare izbăvire în Israel? Niciodată! Viu este Domnul, că un păr din capul lui nu va cădea la pămînt, căci cu Dumnezeu a lucrat el în ziua aceasta.“ Astfel poporul a scăpat pe Ionatan de la moarte.

 

46.         Saul a încetat să mai urmărească  pe Filisteni, şi Filistenii s'au dus acasă.

 

Războaiele lui Saul şi neamul lui.

 

47.         După ce a luat Saul domnia peste Israel, a făcut război în toate părţile cu toţi vrăjmaşii lui: cu Moab, cu copiii lui Amon, cu Edom, cu împăraţii din Ţoba, şi cu Filistenii; şi ori încotro se întorcea, era biruitor.

 

48.         S'a arătat viteaz, a bătut pe Amalec, şi a scăpat pe Israel din mîna celor ce-l jăfuiau.

 

49.         Fiii lui Saul au fost: Ionatan, Işvi şi Malchişua. Cele două fete ale lui se numeau: cea mai mare Merab, iar cea mai mică Mical.

 

50.         Numele nevestei lui Saul era Ahinoam, fata lui Ahimaaţ. Numele căpeteniei oştirii lui era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul.

51.         Chis, tatăl lui Saul, şi Ner, tatăl lui Abner, erau fiii lui Abiel.

 

52.         În tot timpul vieţii lui Saul a fost un război înverşunat împotriva Filistenilor; şi de îndată ce Saul zărea vreun om tare şi voinic, îl lua cu el.

 

 

Război cu Amaleciţii.

 

15

 

1.           Samuel a zis lui Saul: „Pe mine m'a trimes Domnul să te ung împărat peste poporul Lui, peste Israel: Ascultă dar ce zice Domnul.

 

2.           Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Mi-aduc aminte de ceeace a făcut Amalec lui Israel, cînd i-a astupat drumul la ieşirea lui din Egipt.

 

3.           Du-te acum, bate pe Amalec, şi nimiceşte cu desăvîrşire tot ce-i al lui; să nu-i cruţi, şi să omori bărbaţii şi femeile, copiii şi pruncii, cămilele şi măgarii, boii şi oile.“

 

4.           Saul a adunat poporul, şi l-a numărat la Telaim: erau două sute de mii de oameni pedeştri, şi zece mii de oameni din Iuda.

5.           Saul a mers pînă la cetatea lui Amalec, şi a pus nişte oameni la pîndă în vale.

6.           Şi a zis Cheniţilor: „Duceţi-vă, plecaţi şi ieşiţi din mijlocul lui Amalec, ca să nu vă prăpădesc împreună cu el; căci voi v'aţi purtat cu bunăvoinţă faţă de copiii lui Israel, cînd s'au suit din Egipt“. Şi Cheniţii au plecat din mijlocul lui Amalec.

 

7.           Saul a bătut pe Amalec, dela Havila pînă la Şur, care este în faţa Egiptului.

 

8.           A prins viu pe Agag, împăratul lui Amalec, şi a nimicit cu desăvîrşire tot poporul, trecîndu-l prin ascuţişul săbiei.

 

9.           Dar Saul  şi poporul au cruţat pe Agag, şi oile cele mai bune, boii cei mai buni, vitele grase, mieii graşi, şi tot ce era mai bun; n'a vrut să le nimicească cu desvîrşire şi au nimicit numai tot ce era prost şi nebăgat în seamă.

 

 

Neascultarea  lui Saul.

 

10.         Domnul a vorbit lui Samuel, şi i-a zis:

11.         „mi pare rău că am pus pe Saul împărat, căci se abate dela Mine şi nu păzeşte cuvintele Mele“. Samuel s'a mîhnit, şi toată noaptea a strigat către Domnul.

 

12.         S'a sculat dis de dimineaţă, ca să se ducă înaintea lui Saul. Şi au venit şi i-au spus: „Saul s'a dus la Carmel, şi iată că şi-a înălţat un semn de biruinţă, apoi s'a întors, şi, trecînd mai departe, s'a pogorît la Ghilgal“.

 

13.         Samuel s'a dus la Saul, şi Saul i-a zis: „Fii binecuvîntat de Domnul! Am păzit cuvîntul Domnului“.

 

14.         Samuel a zis: „Ce înseamnă  behăitul acesta de oi care ajunge la urechile mele, şi mugetul acesta de boi pe care-l aud?“

15.         Saul a răspuns: „Le-au adus dela Amaleciţi, pentrucă poporul a cruţat oile cele mai bune şi boii cei mai buni, ca să-i jertfească Domnului, Dumnezeului tău; iar pe celelate, le-am nimicit cu desăvîrşire“.

 

16.         Samuel a zis lui Saul: „Stai, şi-ţi voi spune ce mi-a zis Domnul astănoapte“. Şi Saul i-a zis: „Vorbeşte“.

17.         Samuel a zis: „Cînd erai mic în ochii tăi, n'ai ajuns tu căpetenia seminţiilor lui Israel, şi nu te-a uns Domnul ca să fii împărat peste Israel?

 

18.         Domnul te trimisese, zicînd: «Du-te, şi nimiceşte cu desăvîrşire pe păcătoşii aceia, pe Amaleciţi; războieşte-te cu ei pînă îi vei nimici».

19.         Pentruce n'ai ascultat glasul Domnului? Pentruce te-ai aruncat asupra prăzii, şi ai făcut ce este rău înaintea Domnului?“

20.         Saul a răspuns lui Samuel: „Am ascultat glasul Domnului, şi m'am dus în calea pe care mă trimetea Domnul. Am adus pe Agag, împăratul lui Amalec, şi am nimicit cu desăvîrşire pe Amaleciţi;

 

21.         dar poporul a luat din  pradă oi şi boi, ca pîrgă din ceeace trebuia nimicit cu desăvîrşire, ca să le jertfească Domnului, Dumnezeului tău, la Ghilgal“.

 

22.         Samuel a zis: „Îi plac Domnului mai mult arderile de tot şi jertfele decît ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decît jertfele, şi păzirea cuvîntului Său face mai mult decît grăsimea berbecilor.

 

23.         Căci neascultarea este tot atît de vinovată ca ghicirea, şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată decît închinarea la idoli şi terafimii. Fiindcă ai lepădat cuvîntul Domnului, te leapădă şi El ca împărat“.

 

24.         Atunci Saul a zis lui Samuel: „Am păcătuit, căci am călcat porunca Domnului, şi n'am ascultat cuvintele tale; mă temeam de popor, şi i-am ascultat glasul.

 

25.         Acum, te rog, iartă-mi păcatul, întoarce-te cu mine, ca să mă închin pînă la pămînt înaintea Domnului.“

26.         Samuel a zis lui Saul: „Nu mă voi întoarce cu tine: fiindcă ai lepădat cuvîntul Domnului, şi Domnul te leapădă, ca să nu mai fii împărat peste Israel“.

 

27.         Şi pe cînd se întorcea Samuel să plece, Saul l-a apucat de pulpana hainei, şi s'a rupt.

 

28.         Samuel i-a zis: „Domnul rupe astăzi domnia lui Israel deasupra ta, şi o dă altuia mai bun decît tine.

 

29.         Cel ce este tăria lui Israel nu minte şi nu Se căieşte, căci nu este un om ca să-I pară rău.“

 

30.         Saul a zis iarăş: „Am păcătuit! Acum, te rog, cinsteşte-mă în faţa bătrînilor poporului meu, şi în faţa lui Israel; întoarce-te cu mine, ca să mă închin înaintea Domnului, Dumnezeului tău.“

 

31.         Samuel s'a întors şi a mers după Saul, şi Saul s'a închinat înaintea Domnului.

32.         Apoi Samuel a zis: „Adu-mi pe Agag, împăratul lui Amalec.“ Şi Agag a înaintat vesel spre el, căci zicea: „Negreşit, a trecut amărăciunea morţii!“

33.         Samuel a zis: „După cum sabia ta a lăsat femei fără copii, tot aşa şi mama ta va fi lăsată fără copii între femei.“ Şi Samuel a tăiat pe Agag în bucăţi înaintea Domnului, la Ghilgal.

 

34.         Samuel a plecat la Rama, şi Saul s'a suit acasă la Ghibea lui Saul.

 

35.         Samuel nu s'a mai dus să vadă pe Saul pînă în ziua morţii sale. Dar Samuel plîngea pe Saul, pentrucă Domnul Se căise că pusese pe Saul împărat peste Israel.

 

 

David uns împărat.

 

16

 

1.           Domnul a zis lui Samuel: „Cînd vei înceta să plîngi pe Saul, pentru că l-am lepădat, ca să nu mai domnească peste Israel? Umple-ţi cornul cu untdelemn, şi du-te; te voi trimite la Isai, Betleemitul, căci pe unul din fiii lui Mi l-am ales ca împărat.“

 

2.           Samuel a zis: „Cum să mă duc? Saul are să afle, şi mă va ucide.“ Şi Domnul a zis: „Să iei cu tine un viţel, şi să zici: «Vin  să aduc o jertfă Domnului.»

 

3.           Să pofteşti pe Isai la jertfă; Eu îţi voi arăta ce trebuie să faci, şi Îmi vei unge pe acela pe care-ţi voi spune să-l ungi.“

 

4.           Samuel a făcut ce zisese Domnul, şi s'a dus la Betleem. Bătrînii cetăţii au alergat înspăimîntaţi înaintea lui şi au zis: „Ce vesteşte venirea ta: ceva bun ?“

 

5.           El a răspuns: „Da; vin  să aduc o jertfă Domnului. Sfinţiţi-vă, şi veniţi cu mine la jertfă.“ A sfinţit şi pe Isai cu fiii lui, şi i-a pofitit la jertfă.

 

6.           Cînd au intrat ei, Samuel, văzînd pe Eliab, şi-a zis: „Negreşit, unsul Domnului este aici înaintea Lui.“

 

7.           Şi Domnul a zis lui Samuel: „Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă.“

 

8.           Isai a chemat pe Abinadab, şi l-a trecut pe dinaintea lui Samuel; şi Samuel a zis: „Nici pe acesta nu l-a ales Domnul.“

 

9.           Isai a trecut pe Şama; şi Samuel a zis: „Nici pe acesta nu l-a ales Domnul.“

 

10.         Şi aşa a trecut Isai pe cei şapte fii ai lui pe dinaintea lui Samuel; şi Samuel a zis lui Isai: „Domnul n'a ales pe niciunul din ei.“

11.         Apoi Samuel a zis lui Isai: „Aceştia sînt toţi fiii tăi?“. Şi el a răspuns: „A mai rămas cel mai tînăr, dar paşte oile.“ Atunci Samuel a zis lui Isai: „Trimite să-l aducă, fiindcă nu vom şedea la masă pînă nu va veni aici.“

 

12.           Isai a trimes să-l aducă.Şi el era cu păr bălai, cu ochi frumoşi şi faţă frumoasă. Domnul a zis lui Samuel: „Scoală-te, şi unge-l, căci el este!“

 

13.         Samuel a luat cornul cu untdelemn, şi l-a uns în mijlocul fraţilor lui. Duhul Domnului a venit peste David, începînd din ziua aceea şi în cele următoare.

              Samuel s'a sculat, şi s'a dus la Rama.

 

 

David cîntă din arfă lui Saul.

 

14.         Duhul Domnului S'a depărtat dela Saul; şi a fost muncit de un duh rău care venea dela Domnul.

 

15.         Slujitorii lui Saul i-au zis: „Iată că un duh rău dela Dumnezeu te munceşte.

16.         Poruncească numai domnul nostru! Robii tăi sînt înaintea ta. Ei vor căuta un om care să ştie să cînte cu arfa; şi, cînd duhul rău trimes de Dumnezeu, va fi peste tine, el va cînta cu mîna, şi vei fi uşurat.“

 

17.         Saul a răspuns slujitorilor săi: „Găsiţi-mi  dar un om care să cînte bine, şi aduceţi-l la mine.“

18.         Unul din slujitori a luat cuvîntul, şi a zis: „Iată, am văzut pe un  fiu al lui Isai, Betleemitul, care ştie să cînte; el este şi un om tare şi voinic, un războinic, vorbeşte bine, este frumos la chip, şi Domnul este cu el.“

 

19.         Saul a trimes nişte oameni la Isai, să-i spună: „Trimete-mi pe fiul tău David, care este cu oile.“

 

20.         Isai a luat un măgar, l-a încărcat cu pîne, cu un burduf cu vin şi cu un ied, şi a trimes lui Saul aceste lucruri, prin fiul său David.

 

21.         David a ajuns la Saul, şi s'a înfăţişat înaintea lui; i-a plăcut mult lui Saul, şi a fost pus să-i poarte armele.

 

22.         Saul a trimes vorbă lui Isai, zicînd: „Te rog să laşi pe David în slujba mea, căci a căpătat trecere înaintea mea.“

23.         Şi cînd duhul trimes de Dumnezeu venea peste Saul, David lua arfa şi cînta cu mîna lui; Saul răsufla atunci mai uşor, se simţea uşurat, şi duhul cel rău pleca dela el.

 

 

Războiul cu Filistenii.

 

17

 

1.           Filistenii şi-au strîns oştile ca să facă război, şi s'au adunat la Soco, o cetate a lui Iuda; au tăbărît între Soco şi Azeca, la Efes-Damim.

 

2.           Saul şi bărbaţii lui Israel s'au strîns şi ei; au tăbărît în  Valea terebinţilor, şi s'au aşezat în linie de bătaie împotriva Filistenilor.

3.           Filistenii se aşezaseră pe un munte deoparte, şi Israel pe un munte de cealaltă parte: doar valea îi despărţea.

4.           Atunci  a ieşit un om din tabăra Filistenilor şi a înaintat între cele două oştiri. El se numea Goliat, era din Gat, şi avea o înălţime de şase coţi şi o palmă.

 

5.           Pe cap avea un coif de aramă, şi purta nişte zale de solzi în greutate de cinci mii de sicli de aramă.

6.           Avea nişte tureci de aramă peste fluierele picioarelor, şi o pavăză de aramă între umeri.

7.           Coada suliţei lui era ca un sul de ţesut, şi ferul suliţei cîntărea şase sute de sicli de fer. Cel ce-i purta scutul mergea înaintea lui.

 

8.           Filisteanul s'a oprit; şi, vorbind oştilor lui Israel aşezate în şiruri de bătaie, le-a strigat: „Pentruce ieşiţi să vă aşezaţi în şiruri de bătaie? Nu sînt eu Filistean, şi nu sînteţi voi slujitorii lui Saul? Alegeţi un om care să se pogoare împotriva mea!

 

9.           Dacă va putea să se bată cu mine şi să mă omoare, noi vom fi robii voştri; dar dacă-l voi birui şi-l voi omorî eu, voi ne veţi fi robi nouă şi ne veţi sluji.“

 

10.         Filisteanul a mai zis: „Arunc astăzi o ocară asupra oştirii lui Israel! Daţi-mi un om, ca să mă lupt cu el.“

 

11.         Saul şi tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale Filisteanului, şi s'au înspăimîntat şi au fost cuprinşi de o mare frică.

 

David şi Goliat.

 

12.         Şi David era fiul Efratitului aceluia din Betleemul lui Iuda, numit Isai, care avea opt fii. Pe vremea lui Saul el era bătrîn înaintat în vîrstă.

 

13.         Cei trei fii mai mari ai lui Isai urmaseră pe Saul la război; întîiul născut din cei trei fii ai lui, cari porniseră la război, se numea Eliab, al doilea Abinadab, şi al treilea Şama.

 

14.         David era cel mai tînăr. Şi cînd cei trei mai mari au urmat pe Saul,

15.         David a plecat dela Saul şi s'a întors la Betleem ca să pască oile tatălui său.

 

16.         Filisteanul înainta dimineaţa şi seara, şi s'a înfăţişat astfel timp de patruzeci de zile.

17.         Isai a zis fiului său David: „Ia  pentru fraţii tăi efa aceasta de grîu prăjit şi aceste zece pîni, şi aleargă în tabără la fraţii tăi;

18.         du şi aceste zece caşuri de brînză căpeteniei care este peste mia lor. Să vezi dacă fraţii tăi sînt bine, şi să-mi aduci veşti temeinice.

 

19.         Ei sînt cu Saul şi cu toţi bărbaţii lui Israel în valea terebinţilor, în război cu Filistenii.“

20.         David s'a sculat dis de dimineaţă. A lăsat oile în seama unui paznic, şi-a luat lucrurile, şi a plecat, cum îi poruncise Isai. Cînd a ajuns în tabără, oştirea pornise să se aşeze în şiruri de bătaie şi scotea strigăte de război.

21.         Israel şi Filistenii s'au aşezat în şiruri de bătaie,  oştire către oştire.

22.         David a dat lucrurile pe cari le avea în mînile celui ce păzea calabalîcurile, şi a alergat la şirurile de bătaie. Cum a ajuns, a întrebat pe fraţii săi de sănătate.

23.         Pe cînd  vorbea cu ei, iată că Filisteanul din Gat, numit Goliat, a înaintat între cele două oştiri, ieşind afară din şirurile Filistenilor. A rostit aceleaşi cuvinte ca mai înainte, şi David le-a auzit.

 

24.         La vederea acestui om toţi cei din Israel au fugit dinaintea lui, şi i-a apucat o mare frică.

25.         Fiecarea zicea: „Aţi văzut pe omul acesta înaintînd? A înaintat ca să arunce ocara asupra lui Israel! Dacă-l va omorî cineva, împăratul îl va umplea de bogăţii, îi va da de nevastă pe fiică-sa, şi va scuti de dări casa tatălui său în Israel.“

 

26.         David a zis oamenilor de lîngă el: „Ce se va face aceluia care va omorî pe Filisteanul acesta, şi va lua ocara deasupra lui Isral? Cine este Filisteanul acesta, acest netăiat împrejur, ca să ocărască oştirea Dumnezeului celui viu?“

 

27.         Poporul, spunînd din nou aceleaşi lucruri, i-a zis: „Aşa şi aşa se va face aceluia care-l va omorî.“

 

28.         Eliab, fratele lui cel mai mare, care-l auzise vorbind cu oamenii aceştia, s'a aprins de mînie împotriva lui David. Şi a zis: „Pentru ce te-ai pogorît tu, şi cui ai lăsat acele puţine oi în pustie? Îţi cunosc eu mîndria şi răutatea inimii. Te-ai pogorît ca să vezi lupta.“

 

29.         David a răspuns: „Ce-am făcut oare? Nu pot să vorbesc astfel?“

 

30.         Şi s'a întors dela el ca să vorbească cu altul, şi i-a pus aceleaşi întrebări. Poporul i-a răspuns ca şi întîiaş dată.

 

31.         Cînd s'au auzit cuvintele rostite de David, au fost spuse înaintea lui Saul, care a trimes să-l caute.

32.         David a zis lui Saul: „Nimeni să nu-şi piardă nădejdea din  pricina Filisteanului acestuia! Robul tău va merge să se bată cu el.“

 

33.         Saul a zis lui David: „Nu poţi să te duci să te baţi cu Filisteanul acesta, căci tu eşti un copil, şi el este un om războinic din tinereţa lui.“

 

34.         David a zis lui Saul: „Robul tău păştea oile tatălui său. Şi cînd un leu sau un urs venea să-i ia o oaie din turmă,

35.         alergam după el, îl loveam, şi-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam, şi-l omoram.

36.         Aşa a doborît robul tău leul şi ursul; şi cu Filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca şi cu unul din ei, căci a ocărît oştirea Dumnezeului celui viu.“

37.         David a mai zis: „Domnul, care m'a izbăvit din ghiara leului, şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mîna acestui Filistean.“ Şi Saul a zis lui David: „Du-te, şi Domnul să fie cu tine!“

 

38.         Saul a îmbrăcat pe David cu hainele lui, i-a pus pe cap un coif de aramă, şi l-a îmbrăcat cu o platoşă.

39.         David a încins sabia lui Saul peste hainele lui, şi a vrut să meargă, căci nu încercase însă să meargă cu ele. Apoi a zis lui Saul: „Nu pot să merg cu armătura aceasta, căci nu sînt obicinuit cu ea.“ Şi s'a desbrăcat de ea.

40.         Şi-a luat toiagul în mînă, şi-a ales din pîrău cinci pietre netede, şi le-a pus în traista lui de păstor şi în buzunarul hainei. Apoi, cu praştia în mînă, a înaintat împotriva Filisteanului.

41.         Filisteanul s'a apropiat puţin cîte puţin de David, şi omul care-i ducea scutul mergea înaintea lui.

42.         Filisteanul s'a uitat, şi cînd a zărit pe David, a rîs de el, căci nu vedea în el decît un copil, cu păr bălai şi cu faţa frumoasă.

 

43.         Filisteanul a zis lui David: Ce! sînt cîne, de vii la mine cu toiege?“ Şi, după ce l-a blestemat pe dumnezeii lui,

 

44.         a adăogat: „Vino la mine, şi-ţi voi da carnea ta păsărilor cerului şi fiarelor cîmpului.“

 

45.         David a zis Filisteanului: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză; iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor, în Numele Dumnezeului oştirii lui Israel, pe care ai ocărît-o.

 

46.         Astăzi Domnul te va da în mînile mele, te voi doborî, şi-ţi voi tăia capul; astăzi voi da stîrvurile taberii Filstenilor păsărilor cerului şi fiarelor pămîntului. Şi tot pămîntul va şti că Israel are un Dumnezeu.

 

47.         Şi toată mulţimea aceasta va şti că Domnul nu mîntueşte nici prin sabie nici prin suliţă. Căci biruinţa este a Domnului. Şi El vă dă în mînile noastre.“

 

48.         Îndată ce Filisteanul a pornit să meargă înaintea lui David, David a alergat pe cîmpul de bătaie înaintea Filisteanului.

49.         Şi-a vîrît mîna în traistă, a luat o piatră, şi a aruncat-o cu praştia; a lovit pe Filistean în frunte, şi piatra a intrat în fruntea Filisteanului, care a căzut cu faţa la pămînt.

50.         Astfel, cu o praştie şi cu o piatră, David a fost mai tare decît Filisteanul; l-a trîntit la pămînt şi l-a omorît, fără să aibă sabie în mînă.

 

51.         A alergat, s'a oprit lîngă Filistean, i-a luat sabia, pe care i-a scos-o din teacă, l-a omorît şi i-a tăiat capul.

              Filistenii, cînd au văzut că uriaşul lor a murit, au luat-o la fugă.

 

52.         Şi bărbaţii lui Israel şi Iuda au dat chiote, şi au pornit în urmărirea Filistenilor pînă în vale şi pînă la porţile Ecronului. Filistenii, răniţi de moarte, au căzut pe drumul care duce la Şaaraim pînă la Gat şi pînă la Ecron.

 

53.         Şi copiii lui Israel s'au întors dela urmărirea Filistenilor, şi le-au jăfuit tabăra.

54.         David a luat capul Filisteanului şi l-a dus la Ierusalim, şi a pus armele Filisteanului în cortul său.

55.         Cînd a văzut Saul pe David mergînd împotriva Filisteanului, a zis lui Abner, căpetenia oştirii: „Al cui fiu este tînărul acesta, Abner?“ Abner a răspuns: „Pe sufletul tău, împărate, că nu ştiu.“

 

56.         „Întreabă dar al cui fiu este tînărul acesta“, a zis împăratul.

57.         Şi cînd s'a întors David după ce omorîse pe Filistean, Abner l-a luat şi l-a adus înaintea lui Saul. David avea în mînă capul Filisteanului.

 

58.         Saul i-a zis: „Al cui fiu eşti, tinere?“ Şi David a răspuns: „Sînt fiul robului tău Isai, Betleemitul.“

 

 

Ionatan şi David.

 

18

 

1.           David sfîrşise de vorbit cu Saul. Şi de atunci sufletul lui Ionatan s'a alipit de sufletul lui David, şi Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el.

 

2.           În aceeaş zi, Saul a oprit pe David, şi nu l-a lăsat să se întoarcă în casa tatălui său.

 

3.           Ionatan a făcut legămînt cu David, pentrucă-l iubea ca pe sufletul lui.

4.           A scos mantaua  pe care o purta, ca s'o dea lui David; şi i-a dat hainele sale, chiar sabia, arcul şi încingătoarea lui.

5.           David se ducea şi izbutea ori unde-l trimetea Saul; a fost pus de Saul în fruntea oamenilor de răboi, şi era plăcut întregului popor, chiar şi slujitorilor lui Saul.

 

Cîntarea de biruinţă a femeilor.

 

6.           Pe cînd veneau ei, la întoarcerea lui David dela omorîrea  Filisteanului, femeile au ieşit din toate cetăţile lui Israel înaintea împăratului Saul, cîntînd şi jucînd, în sunetul timpanelor  şi alăutelor, şi scoţînd strigăte de bucurie.

 

7.           Femeile cari cîntau îşi răspundeau unele altora, şi ziceau:

              „Saul a bătut miile lui, -

              iar David zecile lui de mii.“

 

8.           Saul s'a mîniat foarte tare, şi nu i-a plăcut vorba aceasta. El a zis: „Lui David îi dau zece mii şi mie-mi dau mii! Nu-i mai lipseşte decît împărăţia.“

 

9.           Şi din ziua aceea Saul a privit cu ochi răi pe David.

10.         A doua zi, duhul cel rău, trimes de Dumnezeu, a apucat pe Saul, care s'a înfuriat în mijlocul casei. David cînta, ca şi în celelalte zile, şi Saul era cu suliţa în mînă.

 

11.         Saul a ridicat suliţa, zicîndu-şi în sine: „Voi pironi pe David de perete“. Dar David s'a ferit de el de două ori.

 

12.         Saul se teamea de David, pentrucă Domnul era cu David şi Se depărtase dela el.

 

13.         L-a îndepărtat de lîngă el, şi l-a pus mai mare peste o mie de oameni.

              David ieşea şi intra în fruntea poporului;

 

14.         izbutea în tot ce făcea, şi Domnul era cu el.

 

15.         Saul, văzînd că izbutea totdeauna, se temea de el;

16.         dar tot Israelul şi Iuda iubeau pe David, pentrucă ieşea şi intra în fruntea lor.

 

 

David, ginerele împăratului.

 

17.         Saul a zis lui David: „Iată, îţi voi da de nevastă pe fiică-mea cea mai mare Merab: numai să-mi slujeşti cu vitejie, şi să porţi războaiele Domnului“. Dar Saul îşi zicea: „Nu vreau să-mi pun mîna mea pe el, ci mîna  Filistenilor să fie asupra lui“.

 

18.         David a răspuns lui Saul: „Cine sînt eu, şi ce este viaţa mea, ce este familia tatălui meu în Israel, ca să fiu ginerele împăratului?“

 

19.         Venind vremea cînd Merab, fata lui Saul, avea să fie dată lui David, ea a fost dată de nevastă lui Adriel, din Mehola.

 

20.         Mical, fata lui Saul, iubea pe David. Au spus lui Saul, şi lucrul i-a plăcut.

 

21.         El îşi zicea: „I-o voi da ca să-i fie o cursă, şi să cadă subt mîna Filistenilor“. Şi Saul a zis lui David pentru a doua oară: „Astăzi îmi vei fi ginere“.

 

22.         Saul a dat slujitorilor săi următoarea poruncă: „Vorbiţi în taină lui David, şi spuneţi-i: «Iată că împăratul e binevoitor faţă de tine, şi toţi slujitorii lui te iubesc; fii acum ginerele împăratului.“

23.         Slujitorii lui Saul au spus aceste lucruri la urechile lui David. Şi David a răspuns: „Credeţi că este uşor să fii ginerele împăratului? Eu sînt un om sărac şi de puţină însemnătate.“

24.         Slujitorii lui Saul i-au spus ce răspunsese David.

25.         Saul a zis: „Aşa să vorbiţi lui David: «Împăratul nu cere nicio zestre; ci doreşte o sută de prepuţuri de ale Filistenilor, ca să-şi răzbune pe vrăjmaşii lui.“ Saul avea de gînd să facă pe David să cadă în mînile Filistenilor.

 

26.         Slujitorii lui Saul au spus aceste cuvinte lui David, şi David a primit  ce i se ceruse, pentru ca să fie ginerele împăratului. Înainte de vremea hotărîtă,

 

27.         David s'a sculat, a plecat cu oamenii lui, şi a ucis două sute de oameni dintre Filisteni; le-a adus prepuţurile, şi a dat împăratului numărul întreg, ca să fie ginerele împăratului. Atunci Saul i-a dat de nevastă pe fiică-sa Mical.

 

28.         Saul a văzut şi a înţeles că Domnul era cu David; şi fiică-sa, Mical, iubea pe David.

29.         Saul s'a temut din ce în ce mai mult de David, şi toată viaţa i-a fost vrăjmaş.

30.         Domnitorii Filistenilor ieşeau la luptă; şi oridecîteori ieşeau, David avea mai multă izbîndă decît toţi slujitorii lui Saul, şi numele lui a ajuns foarte vestit.

 

 

David este prigonit de Saul.

 

19

 

1.           Saul a vorbit fiului său Ionatan, şi tuturor slujitorilor lui, să omoare pe David.

2.           Dar Ionatan, fiul lui Saul, care iubea mult pe David, i-a dat de ştire, şi i-a zis: „Tatăl meu Saul caută să te omoare. Păzeşte-te dar mîne dimineaţă, stai într'un loc tăinuit, şi ascunde-te.

 

3.           Eu voi ieşi şi voi sta lîngă tatăl meu în cîmpul în care vei fi; voi vorbi tatălui mei despre tine, voi vedea ce va zice, şi-ţi voi spune.“

4.           Ionatan a vorbit bine de David tatălui său Saul: „Să nu facă împăratul“, a zis el, „un păcat faţă de robul său David, căci el n'a făcut niciun păcat faţă de tine. Dimpotrivă, a lucrat pentru binele tău;

 

5.           şi-a pus în joc viaţa, a ucis pe Filistean, şi Domnul a dat o mare izbăvire pentru tot Israelul. Tu ai văzut, şi te-ai bucurat. Pentru ce să păcătuieşti împotriva unui sînge nevinovat, şi să omori fără pricină pe David?“

 

6.           Saul a ascultat glasul lui Ionatan, şi a jurat, zicînd: „Viu este Domnul, că David nu va muri!“

7.           Ionatan a chemat pe David, şi i-a spus toate cuvintele acestea; apoi l-a adus la Saul; şi David a fost înaintea lui ca mai înainte.

 

 

David scăpat de Mical.

 

8.           Războiul urma înainte. David a mers împotriva Filistenilor, şi s'a bătut cu ei, le-a pricinuit o mare înfrîngere, şi au fugit dinaintea lui.

9.           Atunci duhul cel rău, trimes de Domnul, a venit peste Saul, care şedea în casă, cu suliţa în mînă. David cînta,

 

10.         şi Saul a vrut să-l pironească cu suliţa de perete. Dar David s'a ferit de el, şi Saul a lovit cu suliţa în perete. David a fugit, şi a scăpat noaptea.

11.         Saul a trimes nişte oameni acasă la David, ca să-l pîndească şi să-l omoare dimineaţa. Dar Mical, nevasta lui David, i-a dat de ştire şi i-a zis: „Dacă nu fugi în noaptea aceasta, mîne vei fi omorît.“

 

12.         Ea l-a pogorît pe fereastră, şi David a plecat şi a fugit. Aşa a scăpat.

 

13.         În urmă Mical a luat terafimul şi l-a pus în pat; i-a pus o piele de capră în jurul capului, şi l-a învelit cu o haină.

14.         Cînd a trimes Saul oamenii să ia pe David, ea a zis: „Este bolnav.“

15.         Saul i-a trimes înapoi să-l vadă, şi a zis: „Aduceţi-l la mine în patul lui, ca să-l omor.“

16.         Oamenii aceia s'au întors, şi iată că terafimul era în pat, şi în jurul capului era o piele de capră.

17.         Saul a zist către Mical: „Pentru ce m'ai înşelat în felul acesta, şi ai dat drumul vrăjmaşului meu, şi a scăpat?“ Mical a răspuns lui Saul: „El mi-a zis: «Lasă-mă să plec, ori te omor!“

 

 

Fuga lui David la Samuel la Rama.

 

18.         Aşa a fugit şi a scăpat David. El s'a dus la Samuel la Rama, şi i-a istorisit tot ce-i făcuse Saul. Apoi s'a dus cu Samuel şi a locuit în Naiot.

19.         Au spus lucrul acesta lui Saul şi au zis: „Iată că David este în Naiot, lîngă Rama.“

20.         Saul a trimes nişte oameni să ia pe David. Ei au văzut o adunare de prooroci cari prooroceau, cu Samuel în frunte. Duhul lui Dumnezeu a venit peste trimeşii lui Saul, şi au început şi ei să proorocească.

 

21.         Au spus lui Saul lucrul acesta; el a trimes alţi oameni, şi au proorocit şi ei. A mai trimes alţii a treia oară, şi au proorocit şi ei.

22.         Atunci Saul s'a dus el însuş la Rama. Ajungînd la fîntîna cea mare fără apă, care este la Secu, a întrebat: „Unde este Samuel şi David?“ I s'a  răspuns: „Sînt în Naiot, lîngă Rama.“

23.         Şi s'a îndreptat spre Naiot, lîngă Rama. Duhul lui Dumnezeu a venit şi peste el; şi Saul şi-a văzut de drum proorocind pînă la sosirea lui în Naiot, lîngă Rama.

 

24.         S'a desbrăcat de haine şi a proorocit şi el înaintea lui Samuel; şi s'a  aruncat desbrăcat la pămînt toată ziua aceea şi toată noaptea. De aceea se zice: „Oare şi Saul este între prooroci?“

 

 

David înştiinţat de Ionatan.

 

20

 

1.           David a fugit din Naiot, de lîngă Rama. S'a dus la Ionatan, şi a zis: „Ce-am făcut eu? Care este nelegiuirea mea, care este păcatul meu înaintea tatălui tău, de vrea să-mi ia viaţa?“

2.           Ionatan i-a răspuns: „Ferească Dumnezeu! Nu vei muri. Tatăl meu nu face niciun lucru, fie mare, fie mic, fără să-mi dea de ştire; pentruce mi-ar ascunde el lucrul acesta? Nu este nimic.“

3.           David a zis iarăş, jurînd: „Tatăl tău ştie bine că am căpătat trecere înaintea ta, şi va fi zis: «Să nu ştie Ionatan, căci s'ar întrista.» Dar viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că nu este decît un  pas între mine şi moarte“.

4.           Ionatan a zis lui David: „Pentru tine voi face tot ce vei vrea.“

5.           Şi David i-a răspuns: „Iată că mîne este lună nouă, şi ar trebui să şed să mănînc cu împăratul; lasă-mă să mă duc, şi să mă ascund în cîmpii pînă în seara zilei a treia.

 

6.           Dacă tatăl tău  va băga de seamă lipsa mea, să-i spui: «David m'a rugat  să-l las să se ducă pînă la Betleem în cetatea lui, pentrucă acolo se aduce pentru toată familia o jertfă de peste an».

 

7.           Şi dacă va zice: «Bine!» atunci robul tău n'are nimic de temut; dar dacă-l va apuca mînia, să ştii că pieirea mea este lucru hotărît din partea lui.

 

8.           Arată-ţi dar dragostea pentru robul tău, căci ai făcut cu robul tău un legămînt înaintea Domnului. Şi dacă este vreo nelegiuire în mine, ia-mi tu viaţa, de ce să mă mai duci pînă la tatăl tău?“

 

9.           Ionatan i-a zis: „Departe de tine gîndul să nu-ţi dau de ştire, dacă voi afla că pieirea ta este lucru hotărît din partea tatălui meu şi ameninţă să te ajungă!“

10.         David a zis lui Ionatan: „Cine-mi va da de ştire dacă tatăl tău ţi-ar răspunde cu asprime?“

11.         Şi Ionatan a zis lui David: „Vino, să ieşim pe cîmp.“ Şi au ieşit amîndoi pe cîmp.

12.         Ionatan a zis lui David: „Iau martor pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, că voi cerceta  de aproape pe tatăl meu mîne sau poimîne; şi de va gîndi bine de David,

13.         Domnul să Se poarte cu Ionatan cu toată asprimea, dacă nu voi trimete pe nimeni să-ţi dea de ştire! Dacă tatăl meu va găsi cu cale să-ţi facă rău, iarăş îţi voi da de ştire, şi te voi lăsa să pleci, ca să te duci în pace; şi Domnul să fie cu tine, cum a fost cu tatăl meu!

 

14.         Dacă voi mai trăi, să te porţi faţă de mine cu o bunătate ca a Domnului; şi dacă voi muri,

15.         să nu îţi îndepărtezi niciodată bunătatea faţă de casă mea, nici chiar cînd Domnul va nimici pe fiecare din vrăjmaşii lui David de pe faţa pămîntului.

 

16.         Căci Ionatan a făcut legămînt cu casa lui David! Domnul să se răsbune pe vrăjmaşii lui David!“

 

17.         Ionatan a întărit şi mai mult faţă de David dragostea pe care o avea pentru el, căci îl iubea ca pe sufletul lui.

 

18.         Ionatan i-a zis: „Mîne este luna nouă; se va băga de seamă lipsa ta, căci locul tău va fi gol.

 

19.         Să te pogori a treia zi pînă în fundul locului în care te ascunsesei în ziua cînd cu întîmplarea aceea, şi să rămîi lîngă piatra Ezel.

 

20.         Eu voi trage trei săgeţi în spre piatra aceasta, ca şi cînd aş lovi la ţintă.

21.         Şi voi trimete un tînăr, şi-i voi zice: «Du-te de găseşte săgeţile!» Dacă-i voi zice:«Iată că săgeţile sînt dincoace de tine, ia-le!» atunci să vii, căci este pace pentru tine, şi n'ai să te temi de nimic, viu este Domnul!

 

22.         Dar dacă voi zice tînărului: «Iată că săgeţile sînt dincolo de tine!» atunci să pleci, căci Domnul te trimete.

23.         Domnul este martor pe vecie pentru cuvîntul pe care ni l-am dat unul altuia.“

 

24.         David s'a ascuns în cîmp. A venit luna nouă, şi împăratul a luat loc la ospăţ ca să mănînce.

25.         Împăratul a şezut ca de obicei pe scaunul lui lîngă perete. Ionatan s'a sculat, şi Abner a şezut lîngă Saul; dar locul lui David a rămas gol.

26.         Saul n'a zis nimic în ziua aceea; „căci“, zicea el, „s'a întîmplat: el nu este curat, negreşit nu este curat“.

 

27.         A doua zi, ziua a doua a lunii noi, locul lui David era tot gol. Şi Saul a zis fiului său Ionatan: „Pentruce n'a venit fiul lui Isai la masă nici eri nici azi?“

28.         Ionatan a răspuns lui Saul: „David mi-a cerut voie să se ducă la Betleem.

 

29.         El a zis: «Dă-mi drumul, te rog, căci avem în cetate o jertfă de familie, şi frate-meu mi-a spus lucrul acesta; deci dacă am căpătat trecere înaintea ta, dă-mi voie să mă duc în grabă să-mi văd fraţii. Pentru aceea n'a venit la masa împăratului.“

30.         Atunci Saul s'a aprins de mînie împotriva lui Ionatan, şi i-a zis: „Fiu rău şi neascultător, nu ştiu eu că ţi-ai luat ca prieten pe fiul lui Isai, spre ruşinea ta şi spre ruşinea mamei tale?

31.         Căci cîtă vreme va trăi fiul lui Isai pe pămînt, nu va fi linişte nici pentru tine, nici pentru împărăţia ta. Şi acum trimete să-l caute, şi să mi-l aducă, fiindcă este vrednic de moarte“.

32.         Ionatan a răspuns tatălui său Saul, şi i-a zis: „Pentruce să fie omorît? Ce a făcut?“

 

33.         Şi Saul şi-a îndreptat suliţa spre el, ca să-l lovească. Ionatan a înţeles că era lucru hotărît din partea tatălui său să omoare pe David.

 

34.         S'a sculat de la masă într'o mînie aprinsă, şi n'a luat deloc parte la masă în ziua a doua a lunii noi; căci era mîhnit din pricina lui David, pentrucă tatăl său îl ocărîse.

35.         A doua zi de dimineaţă, Ionatan s'a dus pe cîmp în locul în care se învoise cu David, şi era însoţit  de un băeţaş.

36.         El i-a zis: „Dă fuga şi găseşte săgeţile pe cari le voi trage“. Băiatul a alergat, şi Ionatan a tras o săgeată care a trecut dincolo de el.

37.         Cînd a ajuns băiatul la locul unde era săgeata pe care o trăsese Ionatan, Ionatan a strigat după el: „Iată că săgeata este dincolo de tine“.

38.         I-a strigat iarăş: „Iute, grăbeşte-te, nu te opri!“ Şi băiatul lui Ionatan a strîns săgeţile, şi s'a întors la stăpînul lui.

39.         Băiatul nu ştia nimic: numai Ionatan şi David înţelegeau lucrul acesta.

40.         Ionatan a dat băiatului armele, şi i-a zis: „Du-te şi du-le în cetate.“

41.         După plecarea băiatului, David s'a sculat din partea de miazăzi, apoi s'a aruncat cu faţa la pămînt şi s'a închinat de trei ori. Cei doi prieteni s'au îmbrăţişat şi au plîns împreună. David mai ales se prăpădea plîngînd.

42.         Şi Ionatan a zis lui David: „Du-te în pace, acum cînd am jurat amîndoi, în Numele Domnului, zicînd: «Domnul să fie pe vecie între mine şi tine, între sămînţa mea şi sămînţa ta!“

              David s'a sculat şi a plecat, iar Ionatan s'a întors în cetate.

 

 

Fuga lui David la Nob.

 

21

 

1.           David s'a dus la Nob, la preotul Ahimelec, care a alergat speriat înaintea lui, şi i-a zis: „Pentruce eşti singur şi nu este nimeni cu tine?“

 

2.           David a răspuns preotului Ahimelec: „Împăratul mi-a dat o poruncă şi mi-a zis: «Nimeni să nu ştie nimic de pricina pentru care te trimet şi de porunca pe care ţi-am dat-o.» Am hotărît un loc de întîlnire cu oamenii mei.

3.           Acum ce ai la îndemînă? Dă-mi cinci pîni, sau ce se va găsi.“

4.           Preotul a răspuns lui David: „N-am pîne obicinuită la îndemnă, ci numai pîne sfinţită; doar dacă oamenii tăi s'au ferit de împreunarea cu femei!“

 

5.           David a răspuns preotului: „Ne-am ferit de împreunarea cu femei de trei zile decînd am plecat, şi toţi oamenii mei sînt curaţi; de altfel, dacă aceasta este o faptă necurată, va fi sfinţită negreşt azi de acela care o va face.“

 

6.           Atunci preotul i-a dat pînea sfinţită, căci nu era acolo altă pîne decît pînea pentru punerea înainte, care fusese luată dinaintea Domnului ca să fie înlocuită cu pîne caldă, în clipa cînd luaseră pe cealaltă.

 

7.           Chiar în ziua aceea, se afla acolo închis înaintea Domnului un om dintre slujitorii lui Saul; era un Edomit, numit Doeg, căpetenia păstorilor lui Saul.

 

8.           David a zis lui Ahimelec: „N'ai la îndemînă o suliţă sau o sabie? Căci nu mi-am luat cu mine nici sabia nici armele, pentrucă porunca împăratului era grabnică.“

9.           Preotul a răspuns: „Iată sabia lui Goliat, Filisteanul, pe care l-ai omorît în valea terebinţilor; este învelită într'un covor, în dosul efodului; dacă vrei s'o iei, ia-o, căci nu este alta aici.“ Şi David a zis: „Nu-i alta ca ea; dă-mi-o.“

 

 

David fuge la Gat, la împăratul Achiş.

 

10.         David s'a sculat şi a fugit chiar în ziua aceea de Saul. A ajuns la Achiş, împăratul Gatului.

11.         Slujitorii lui Achiş i-au zis: „Nu este acesta David, împăratul ţării? Nu este el acela pentru care se cînta, jucînd: «Saul şi-a bătut miile lui,

              Iar David zecile lui de mii ?“

 

12.         David a pus la inimă aceste cuvinte, şi a avut o mare frică de Achiş, împăratul Gatului.

 

13.         A făcut pe nebunul înaintea lor; făcea năzdrăvănii înaintea lor, făcea zgîrîieturi pe uşile porţilor, şi lăsa să-i curgă balele pe barbă.

 

14.         Achiş a zis slujitorilor săi: „Vedeţi bine că  omul acesta şi-a pierdut minţile; pentruce mi-l aduceţi?

15.         Oare duc lipsă de nebuni, de-mi aduceţi pe acesta şi mă faceţi martor la năzdrăvăniile lui? Să intre el în casa mea?“

 

David fuge în peştera Adulam şi la Miţpe.

 

22

 

1.           David a plecat de acolo, şi a scăpat în peştera Adulam. Fraţii lui şi toată casa tatălui său au aflat, şi s'au pogorît la el.

 

2.           Toţi ceice se aflau în nevoie, cari aveau datorii, sau cari era nemulţămiţi, s'au strîns la el, şi el a ajuns căpetenia lor. Astfel, s'au unit cu el aproape patru sute de oameni.

 

3.           De acolo David s'a dus la Miţpe în ţara Moabului. El a zis împăratului Moabului: „Dă voie, te rog, tatălui meu şi mamei mele să vină la voi, pînă voi şti ce va face Dumnezeu cu mine.“

4.           Şi i-a adus înaintea împăratului Moabului, şi au locuit cu el în tot timpul cît a stat David în cetăţuie.

5.           Proorocul Gad a zis lui David: „Nu şedea în cetăţuie, ci du-te, şi intră în ţara lui Iuda.“ Şi David a plecat şi a ajuns la pădurea Heret.

 

 

Saul ucide preoţii din Nob.

 

6.           Saul a aflat că David şi oamenii lui au fost descoperiţi. Saul şedea subt tamarisc, la Ghibea, pe înălţime; avea suliţa în mînă, şi toţi slujitorii lui stăteau lîngă el.

7.           Şi Saul a zis slujitorilor săi de lîngă el: „Ascultaţi, Beniamiţi! Vă va da fiul lui Isai la toţi ogoare şi vii? Va face el din voi toţi căpetenii peste o mie şi căpetenii peste o sută?

 

8.           Dacă nu, de ce v'aţi unit toţi împotriva mea, şi nimeni nu mi-a dat de ştire despre legămîntul fiului meu cu fiul lui Isai? Pentruce n'a fost nimeni dintre voi pe care să-l doară inima pentru mine, şi să mă înştiinţeze că fiul meu a răsculat pe robul meu împotriva mea, ca să-mi întindă curse, cum face astăzi?“

 

9.           Doeg, Edomitul, care era şi el printre slujitorii lui Saul, a răspuns: Eu am văzut pe fiul lui Isai venind la Nob, la Ahimelec, fiul lui Ahitub.

 

10.         Ahimelec a întrebat pe Domnul pentru el, i-a dat merinde şi i-a dat sabia lui Goliat, Filisteanul.“

 

11.         Împăratul a trimes după Ahimelec, fiul lui Ahitub, preotul, şi după toată casa tatălui său, după preoţii cari erau la Nob. Ei au venit toţi la împărat.

12.         Saul a zis: „Ascultă, fiul lui Ahitub!“ El a răspuns: „Iată-mă, domnul meu!“

13.         Saul i-a zis: „Pentruce v'aţi unit împotriva mea, tu şi fiul lui Isai? Pentruce i-ai dat pîne şi o sabie, şi ai întrebat pe Dumnezeu pentru el, ca să se ridice împotriva mea şi să-mi întindă curse, cum face astăzi?“

14.         Ahimelec a răspuns împăratului: „Care dintre slujitorii tăi poate fi pus alături cu credinciosul David, ginerele împăratului, gata la poruncile lui, şi înconjurat cu cinste în casa ta?

15.         Oare de astăzi am început eu să întreb pe Dumnezeu pentru el? Departe de mine aşa ceva! Să nu arunce împăratul nici o vină asupra robului său, nici asupra nimănui din casa tatălui meu, căci robul tău nu ştie nimic  din toate acestea, nici lucru mic nici lucru mare.“

16.         Împăratul a zis: „Trebuie să mori, Ahimelec, tu şi toată casa tatălui tău.“

17.         Şi împăratul a zis alergătorilor cari stăteau lîngă el: „Întoarceţi-vă, şi omorîţi pe preoţii Domnului; căci s'au învoit cu David: au ştiut bine că fuge, şi nu mi-au dat de veste.“ Dar slujitorii împăratului n'au voit să întindă mîna  ca să lovească pe preoţii Domnului.

 

18.         Atunci împăratul a zis lui Doeg: „Întoarce-te, şi loveşte pe preoţi.“ Şi Doeg, Edomitul, s'a întors, şi a lovit pe preoţi; a omorît în ziua aceea optzeci şi cinci de oameni, cari purtau efodul de in.

 

19.         Saul a mai trecut prin ascuţişul săbiei cetatea preoţească Nob; bărbaţi şi femei, copii şi prunci, boi, măgari şi oi: toţi au căzut supt ascuţişul săbiei.

 

20.         Un fiu al lui Ahimelec, fiul lui Ahitub, a scăpat. Numele lui era Abiatar. A fugit la David,

 

21.         şi i-a spus că Saul a ucis pe preoţii Domnului.

22.         David a zis lui Abiatar: „M'am gîndit chiar în ziua aceea că Doeg, Edomitul, fiind acolo, nu se putea să nu spună lui Saul. Eu sînt pricina morţii tuturor sufletelor din casa tatălui tău.

23.         Rămîi cu mine, nu te teme de nimic, căci cel ce caută să ia viaţa mea, caută s'o ia şi pe a  ta; lîngă mine vei fi bine păzit.“

 

 

David scapă Cheila.

 

23

 

1.           Au venit şi au spus lui David: „Iată că Filistenii au început lupta împotriva Cheilei, şi au jăfuit ariile.“

 

2.           David a întrebat pe Domnul, şi a zis: „Să mă duc, şi să bat pe Filistenii aceştia?“ Şi Domnul i-a răspuns: „Du-te, bate pe Filisteni, şi izbăveşte Cheila.“

 

3.           Dar oamenii lui David i-au zis: „Iată că noi ne temem chiar aici în Iuda; ce va fi cînd vom merge la Cheila, împotriva oştilor Filistenilor?“

4.           David a întrebat iarăş pe Domnul. Şi Domnul i-a răspuns: „Scoală-te şi pogoară-te la Cheila, căci dau pe Filisteni în mînile tale.“

5.           David s'a dus dar cu oamenii lui la Cheila, şi s'a bătut împotriva Filistenilor; le-a luat vitele, şi le-a pricinuit o mare înfrîngere. Astfel a izbăvit David pe locuitorii din Cheila.

6.           Cînd a fugit Abiatar, fiul lui Ahimelec, la David în Cheila, s'a pogorît cu efodul în mînă.

 

7.           Saul a fost înştiinţat de sosirea lui David la Cheila, şi a zis: „Dumnezeu îl dă în mînile mele, căci a venit şi s'a închis într'o cetate cu porţi şi zăvoare.“

8.           Şi Saul a chemat tot poporul la război ca să se pogoare la Cheila  şi să împresoare pe David şi pe oamenii lui.

9.           David, luînd cunoştinţă de acest plan rău pe care-l punea la cale Saul împotriva lui, a zis preotului Abiatar: „Adu efodul!“

 

10.         Şi David a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, robul Tău a aflat că Saul vrea să vină la Cheila ca să nimicească cetatea din pricina mea.

 

11.         Mă vor da în mînile lui locuitorii din Cheila? Se va pogorî Saul aici, cum a aflat robul Tău? Doamne, Dumnezeul lui Israel binevoieşte şi descopere lucrul acesta robului Tău!“ Şi Domnul a răspuns: „Se va pogorî.“

12.         David a mai zis: „Mă vor da locuitorii din Cheila pe mine şi pe oamenii mei, în mînile lui Saul?“ Şi Domnul a răspuns: „Te vor da.“

13.         Atunci David s'a sculat cu oamenii lui în număr de aproape şase sute de inşi; au ieşit din Cheila, şi s'au dus unde au putut. Saul, aflînd că David a scăpat din Cheila, s'a oprit din mers.

 

14.         David a locuit în pustie, în locuri întărite, şi a rămas pe muntele din pustia Zif. Saul îl căuta mereu, dar Dumnezeu nu l-a dat în mînile lui.

 

 

David în pustia Zif şi Maon.

 

15.         David, văzînd că Saul a pornit să-i ia viaţa, a stătut în pustia Zif, în pădure.

16.         Atunci Ionatan, fiul lui Saul, s'a sculat şi s'a dus la David în pădure. El i-a întărit încrederea în Dumnezeu,

17.         şi i-a zis: „Nu te teme de nimic, căci mîna tatălui meu Saul nu te va atinge. Tu vei domni peste Israel, şi eu voi fi al doilea după tine; tatăl meu Saul ştie şi el bine lucrul acesta.“

 

18.         Au făcut iarăş amîndoi legămînt înaintea Domnului, şi David a rămas în pădure, iar Ionatan s'a dus acasă.

 

19.         Zifiţii s'au suit la Saul la Ghibea, şi au zis: „Nu-i David ascuns între noi în locuri întărite, în pădure, pe dealul Hachila, care este la miazăzi de pustie?

 

20.         Pogoară-te dar, împărate, fiindcă aceasta este toată dorinţa sufletului tău; lasă pe noi dacă e vorba să-l dăm în mînile împăratului.“

 

21.         Saul a zis: „Domnul să vă binecuvinteze că aveţi milă de mine!

22.         Duceţi-vă, vă rog, de mai cercetaţi, ca să ştiţi şi să descoperiţi în ce loc şi-a îndreptat paşii, şi cine l-a văzut, căci mi s'a spus că este foarte şiret.

23.         Cercetaţi şi vedeţi toate locurile unde se ascunde, veniţi apoi la mine cu ceva temeinic, şi voi porni cu voi. Dacă este în ţară, îl voi căuta printre toate miile lui Iuda.“

24.         S'au sculat dar şi s'au dus la Zif înaintea lui Saul. David şi oamenii lui erau în pustia Maon, şi anume în cîmpia din spre miazăzi de pustie.

 

25.         Saul a plecat cu oamenii săi în căutarea lui David. Despre lucrul acesta s'a dat de veste lui David, care s'a pogorît la stîncă şi a rămas în pustia Maon. Saul, cînd a auzit, a urmărit pe David în pustia Maon.

26.         Saul mergea pe o parte a muntelui, şi David cu oamenii lui pe cealaltă parte a muntelui. David fugea repede ca să scape de Saul. Dar Saul şi oamenii lui chiar înconjuraseră pe David şi pe ai lui, ca să pună mîna pe ei,

 

27.         cînd un sol a venit şi a spus lui Saul: „Grăbeşte-te să vii, căci au năvălit Filistenii în ţară.“

 

28.         Saul a încetat să urmărească pe David, şi s'a întors să iasă înaintea Filistenilor. De aceea locul acela s'a numit Sela-Hamahlecot (Stînca împărţirii ).

29.         De acolo David s'a suit spre locurile întărite din En-Ghedi, şi a locuit acolo.

 

 

David în peştera En-Ghedi. Saul cruţat de David.

 

24

 

1.           Cînd s'a întors Saul de la urmărirea Filistenilor, au venit şi i-au spus: „Iată că David este în pustia En-Ghedi.“

 

2.           Saul a luat trei mii de oameni aleşi din tot Israelul, şi s'a dus să caute pe David şi pe oamenii lui pînă pe stîncile ţapilor sălbatici.

 

3.           A ajuns la nişte stîne de oi, cari erau lîngă drum; şi acolo era o peşteră, în care a intrat să doarmă. David şi oamenii lui erau în fundul peşterii.

 

4.           Oamenii lui David i-au zis: „Iată ziua în care Domnul îţi zice: «Dau pe vrăjmaşul tău în mînile tale; fă-i ce-ţi va plăcea.“ David s'a sculat, şi a tăiat încet colţul hainei lui Saul.

 

5.           După aceea, inima îi bătea, pentrucă tăiase colţul hainei lui Saul.

 

6.           Şi a zis oamenilor săi: „Să mă ferească Domnul să fac împotriva domnului meu, care este unsul Domnului, o aşa faptă ca să pun mîna pe el! Căci el este unsul Domnului.“

 

7.           Cu aceste cuvinte David a oprit pe oamenii săi, şi i-a împedecat să se arunce asupra lui Saul. Apoi Saul s'a sculat să iasă din peşteră, şi şi-a văzut înainte de drum.

 

8.           După aceea, David s'a sculat şi a ieşit din peşteră. El a început să strige atunci după Saul: „Împărate, domnul meu!“ Saul s'a suit înapoi, şi David s'a plecat cu faţa la pămînt şi s'a închinat.

9.           David a zis lui Saul: „De ce asculţi tu de vorbele oamenilor cari zic: «David îţi vrea răul?»

 

10.         Vezi acum cu ochii tăi că Domnul te dăduse astăzi în mînile mele în peşteră. Oamenii mei mă îndemnau să te omor; dar te-am cruţat, şi am zis: «Nu voi pune mîna pe domnul meu, căci este unsul Domnului.»

11.         Uite, părintele meu, uite colţul hainei tale în mîna mea. Fiindcă ţi-am tăiat colţul hainei, şi nu te-am ucis, să ştii şi să vezi că în purtarea mea nu este nici răutate nici răzvrătire, şi că n'am păcătuit împotriva ta. Totuş tu îmi întinzi curse, ca să-mi iei viaţa.

 

12.         Judece Domnul între mine şi tine, şi Domnul să mă răzbune  pe tine; dar eu nu voi pune mîna pe tine.

 

13.         Răul dela cei răi vine, zice vechea zicală. De aceea eu nu voi pune mîna pe tine.

14.         Împotriva cui a pornit împăratul lui Israel? Pe cine urmăreşti tu? Un cîne mort, un purice.

 

15.         Domnul va judeca şi va hotărî între mine şi tine, El va vedea, El îmi va apăra pricina şi El îmi va face dreptate, izbăvindu-mă din mîna ta.“

 

16.         Cînd a sfîrşit David de spus aceste vorbe lui Saul, Saul a zis: „Glasul tău este, fiule David?“ Şi Saul a ridicat glasul şi a plîns.

 

17.         Şi a zis lui David: „Tu eşti mai bun decît mine; căci tu mi-ai făcut bine, iar eu ţi-am făcut rău.

 

18.         Tu îţi arăţi azi bunătatea cu care te porţi faţă de mine, căci Domnul mă dăduse în mînile tale, şi nu m'ai omorît.

 

19.         Dacă întîlneşte cineva pe vrăjmaşul lui, îl lasă oare să-şi urmeze drumul în linişte? Domnul să-ţi  răsplătească pentru ce mi-ai făcut în ziua aceasta!

20.         Acum iată, ştiu că tu vei domni, şi că împărăţia lui Israel va rămînea în mînile tale.

 

21.         Jură-mi dar pe Domnul că nu-mi vei nimici sămînţa mea după mine, şi că nu-mi vei şterge numele din casa tatălui meu.“

 

22.         David a jurat lui Saul. Apoi Saul a plecat acasă, iar David şi oamenii lui s'au suit în locul întărit.

 

 

Asprimea lui Nabal faţă de David.

 

25

 

1.           Samuel a murit. Tot Israelul s'a adunat şi l-a plîns, şi l-au îngropat în locuinţa lui la Rama. Atunci David s'a sculat şi s'a pogorît în pustia Paran.

 

2.           În Maon era un om foarte bogat, a cărui avere era în Carmel; avea trei mii de oi şi o mie de capre, şi se afla la Carmel pentru tunderea oilor lui.

 

3.           Numele acestui om era Nabal, şi nevasta lui se chema Abigail; era o femee cu judecată şi frumoasă la chip, dar bărbatul ei era aspru şi rău în faptele lui. El se trăgea din Caleb.

4.           David a aflat în pustie că Nabal îşi tunde oile.

 

5.           A trimes la el zece tineri, cărora le-a zis: „Suiţi-vă la Carmel, şi duceţi-vă la Nabal. Întrebaţi-l de sănătate în numele meu,

6.           şi să-i vorbiţi aşa: «Să trăieşti în pace, şi pacea să fie cu casa ta şi cu tot ce este al tău.

 

7.           Şi acum, am auzit că tunzi oile. Păstorii tăi au fost cu noi; nu i-am ocărît, şi nu li s'a luat nimic în tot timpul cît au fost la Carmel.

 

8.           Întreabă pe slujitorii tăi, şi-ţi vor spune. Să capete trecere dar tinerii aceştia înaintea ta, fiindcă venim într'o zi de bucurie. Dă dar, te rog, robilor tăi şi fiului tău David, ce te lasă inima.“

 

9.           Cînd au ajuns oamenii lui David, au spus lui Nabal toate aceste cuvinte, în numele lui David. Apoi au tăcut.

10.         Nabal a răspuns slujitorilor lui David: „Cine este David, şi cine este fiul lui Isai? Astăzi sînt mulţi slujitori cari fug de la stăpîni.

 

11.         Şi să-mi iau eu pînea, apa, şi vitele mele, pe cari le-am tăiat pentru tunzătorii mei, şi să le dau unor oameni cari sînt  de nu ştiu unde?“

 

12.         Oamenii lui David şi-au luat drumul înapoi; s'au întors, şi au spus, la sosirea lor, toate aceste cuvinte lui David.

13.         Atunci David a zis oamenilor săi: „Fiecare din voi să-şi încingă sabia“! Şi fiecare şi-a încins sabia. David şi-a  încins şi el sabia, şi aproape patru sute de inşi s'au suit după el. Au mai rămas doar două sute la calabalîcuri.

 

14.         Unul din slujitorii lui Nabal a venit şi a zis către Abigail, nevasta lui Nabal: „Iată că David a trimes din pustie nişte soli să întrebe de sănătate pe stăpînul nostru, şi el s'a purtat rău cu ei.

15.         Şi totuş oamenii aceştia au fost foarte buni cu noi; nu ne-au ocărît, şi nu ni s'a luat nimic, în tot timpul cît am fost cu ei în cîmp.

 

16.         Ne-au fost zid şi zi şi noapte, în tot timpul cît am fost cu ei, la păscutul turmelor.

 

17.         Să ştii acum şi vezi ce ai de făcut, căci perderea stăpînului nostru, şi a întregei lui case este hotărîtă, şi el este aşa de rău încît nimeni nu îndrăzneşte să-i vorbească.

 

18.         Abigail a luat îndată două sute de pîni, două burdufuri cu vin, cinci oi pregătite, cinci măsuri de grîu prăjit, o sută de turte de stafide, şi două sute de legături de smochine. Le-a pus pe măgari,

 

19.         şi a zis slujitorilor săi: „Luaţi-o înaintea mea, şi eu voi veni după voi. N'a spus nimic bărbatului ei Nabal.

 

20.         Ea a încălecat pe un măgar, a pogorît muntele pe un drum tufos, şi iată că David şi oamenii lui se pogorau în faţa ei, aşa că i-a întîlnit. -

21.         David zisese: «În zadar am păzit tot ce are omul acesta în pustie, de nu s'a luat nimic din tot ce are, căci mi-a întors rău pentru bine.

 

22.         Dumnezeu să pedepsească pe robul său David cu toată asprimea, dacă voi mai lăsa să rămînă pînă la lumina zilei pe cineva de parte bărbătească din tot ce este al lui Nabal!“

 

23.         Cînd a zărit Abigail pe David, s'a dat jos repede de pe măgar, a căzut cu faţa la pămînt înaintea lui David, şi s'a închinat pînă la pămînt.

 

24.         Apoi, aruncîndu-se la picioarele lui, a zis: „Eu sînt de vină, domnul meu! Îngăduie roabei tale să-ţi vorbească la urechi, şi ascultă cuvintele roabei tale.

25.         Să nu-şi pună domnul meu mintea cu omul acela rău, cu Nabal, căci, cum îi este numele, aşa este şi el; Nabal (Nebun ) îi este numele, şi este plin de nebunie. Şi eu, roaba ta, n'am văzut pe oamenii trimeşi de domnul meu.

26.         Acum, domnul meu, viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că Domnul te-a oprit să verşi sînge şi să te ajuţi cu mîna ta. Vrăjmaşii tăi, cei ce vor răul domnului meu, să fie ca Nabal!

 

27.         Primeşte darul acesta pe care-l aduce roaba ta domnului meu, şi să se împartă oamenilor cari merg  după domnul meu.

 

28.         Iartă, te rog, vina roabei tale, căci Domnul va face domnului meu o casă trainică; iartă, căci domnul meu poartă războaiele Domnului, şi niciodată nu va fi răutate în tine.

 

29.         Dacă se va ridica cineva care să te urmărească şi să vrea să-ţi ia viaţa, sufletul domnului meu va fi legat în mănunchiul celor vii la domnul, Dumnezeul tău, şi să arunce cu praştia sufletul vrăjmaşilor tăi.

 

30.         Cînd va face Domnul domnului meu tot binele pe care ţi l-a făgăduit, şi te va pune mai mare peste Israel,

31.         atunci nu va avea domnul meu nici mustrări de cuget şi nici nu-l va durea inima că a vărsat sînge degeaba şi că s'a răzbunat  singur. Şi cînd va face Domnul bine domnului meu, adu-ţi aminte de roaba ta.“

32.         David a zis Abigailei: „Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care te-a trimes astăzi înaintea mea!

 

33.         Binecuvîntată să fie judecata ta, şi binecuvîntată să fii tu, că m'ai oprit în ziua aceasta să vărs sînge, şi mi-ai oprit mîna!

 

34.         Dar viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, care m'a oprit să-ţi fac rău, că, dacă nu te-ai fi grăbit să vii înaintea mea, n'ar mai fi rămas  nimic din ce este al lui Nabal, pînă la lumina zilei de mîne.“

 

35.         Şi David a luat din mîna Abigailei ce-i adusese, şi i-a zis: „Suie-te în pace acasă; vezi, că ţi-am ascultat glasul, şi te-am primit bine.“

 

 

David ia pe Abigail.

 

36.         Abigail a ajuns la Nabal. Şi tocmai el dădea în casa lui un ospăţ ca un ospăţ împărătesc; inima îi era veselă, şi era beat mort. Ea nu i-a spus  nimic, nimic, pînă la lumina zilei.

 

37.         Dar dimineaţa, după ce trecuse beţia lui Nabal, nevastă-sa i-a istorisit ce se întîmplase. Inima lui Nabal a primit o lovitură de moarte, şi s'a făcut ca o piatră.

38.         Cam după zece zile, Domnul a lovit pe Nabal, şi a murit.

39.         David a aflat că murise Nabal, şi a zis: „Binecuvîntat să fie Domnul, că mi-a apărat pricina în ocara pe care mi-a făcut-o Nabal, şi a împedecat pe robul său să facă rău! Domnul a făcut ca răutatea lui Nabal să cadă asupra capului lui.“

              David a trimes vorba Abigailei că vrea s'o ia de nevastă.

 

40.         Slujitorii lui David au ajuns la Abigail la Carmel, şi i-au vorbit aşa: „David ne-a trimes la tine, ca să te ia de nevastă.“

41.         Ea s'a sculat, s'a aruncat cu faţa la pămînt, şi a zis: „Iată, roaba ta se socoteşte  ca o roabă, gata să spele picioarele slujitorilor domnului meu.“

 

42.         Şi îndată Abigail a plecat, călare pe un măgar, şi însoţită de cinci fete; a mers după solii lui David, şi i-a fost nevastă.

43.         David luase şi pe Ahinoam din Izreel, şi amîndouă au fost nevestele lui.

 

44.         Şi Saul dăduse pe fiică-sa Mical, nevasta lui David, lui Palti din Galim, fiul lui Laiş.

 

 

David în tabăra lui Saul.

 

26

 

1.           Zifiţii s'au dus la Saul la Ghibea, şi au zis: „Iată că David este ascuns pe dealul Hachila, în faţa pustiei.“

 

2.           Saul s'a sculat şi s'a pogorît în pustia Zif, cu trei mii de oameni aleşi din Israel, ca să caute pe David în pustia Zif.

3.           A tăbărît pe dealul Hachila, în faţa pustiei, lîngă drum. David era în pustie; şi, înţelegînd că Saul merge  în urmărirea lui în pustie,

4.           a trimes nişte iscoade, şi a aflat că în adevăr Saul venise.

5.           Atunci David s'a sculat şi a venit la locul unde tăbărîse Saul, şi a văzut locul unde era culcat Saul, cu Abner, fiul lui Ner, căpetenia oştirii lui. Saul era culcat în cort în mijlocul taberii şi poporul era tăbărît în jurul lui.

 

6.           David a luat cuvîntul, şi vorbind lui Ahimelec, Hetitul, şi lui Abişai, fiul Ţeruiei şi fratele lui Ioab, a zis: „Cine vrea să se pogoare cu mine în tabără la Saul?“ Şi Abişai a răspuns: „Eu, mă voi pogorî cu tine.“

 

7.           David şi Abişai s'au dus noaptea la popor. Şi iată că Saul era culcat şi dormea în cort în mijlocul taberii, şi suliţa lui era înfiptă în pămînt la capul lui. Abner şi poporul lui erau culcaţi în jurul lui.

8.           Abişai a zis lui David: „Dumnezeu dă astăzi pe vrăjmaşul tău în mînile tale; lasă-mă, te rog, să-l lovesc cu suliţa mea, şi să-l pironesc dintr'o lovitură în pămînt, ca să n'am nevoie să-i mai dau alta.“

9.           Dar David a zis lui Abişai: „Nu-l omorî! Căci cine ar putea pune mîna pe unsul Domnului şi să rămînă nepedepsit?“

 

10.         Şi David a zis: „Viu este Domnul, că numai Domnul îl poate lovi; fie că-i va veni ziua să moară, fie că se va pogorî într'un cîmp de bătaie şi va peri.

 

11.         Să mă ferească  Domnul, să pun mîna pe unsul Domnului! Ia numai suliţa dela căpătîiul lui, cu urciorul cu apă, şi să plecăm.“

 

12.         David a luat dar suliţa şi urciorul cu apă de la căpătîiul lui Saul, şi au plecat. Nimeni nu i-a văzut, nici n'a băgat de seamă nimic, şi nimeni nu s'a deşteptat, căci Domnul îi cufundase pe toţi într'un somn adînc.

 

13.         David a trecut de cealaltă parte, şi a ajuns departe pe vîrful muntelui, la o mare depărtare de tabără.

14.         Şi a strigat poporului şi lui Abner, fiul lui Ner: „N'auzi tu, Abner?“ Abner a răspuns: „Cine eşti tu care strigi către împăratul?“

15.         Şi David a zis lui Abner: „Oare nu eşti tu bărbat? Şi cine este ca tine în Israel? Pentruce atunci n'ai păzit pe împărat, stăpînul tău? Căci cineva din popor a venit să omoare pe împăratul, stăpînul tău.

16.         Ce ai făcut tu nu este bine. Viu este Domnul, că sînteţi vrednici de moarte, căci n'aţi vegheat asupra stăpînului vostru, asupra unsului Domnului. Uită-te acum unde este suliţa împăratului şi ulciorul de apă, cari erau la căpătîiul lui.“

17.         Saul a cunoscut glasul lui David, şi a zis: „Glasul tău este, fiul meu David?“ Şi David a răspuns: „Glasul meu, împărate, domnul meu!“

 

18.         Şi a zis: „Pentruce urmăreşte domnul meu pe robul său? Ce-am făcut, şi cu ce sînt vinovat?

 

19.         Să binevoiască acum împăratul, domnul meu, să asculte cuvintele robului său: «Dacă Domnul este Cel ce te atîţă împotriva mea, să primească mirosul unui dar de mîncare dela noi; dar dacă oamenii te atîţă, blestemaţi să fie înaintea Domnului, fiindcă ei mă izgonesc azi ca să mă  deslipească de moştenirea Domnului, zicîndu-mi: «Du-te de slujeşte unor dumnezei străini!»

 

20.         Oh! să nu-mi cadă sîngele pe pămînt departe de Faţa Domnului! Căci împăratul lui Israel a pornit să mă caute ca pe un  purice, cum ar urmări o potîrniche în munţi.“

 

21.         Saul a zis: „Am păcătuit; întoarce-te, fiul meu David, căci nu-ţi voi mai face rău, fiindcă în ziua aceasta viaţa mea a fost scumpă înaintea ta. Am lucrat ca un nebun, şi am făcut o mare greşală.“

 

22.         David a răspuns: „Iată suliţa împăratului; să vină unul din  oamenii tăi s'o ia.

23.         Domnul va răsplăti fiecăruia după dreptatea lui şi după credincioşia lui: căci Domnul te dăduse azi în mînile mele, şi  eu n'am vrut să pun mîna pe unsul Domnului.

 

24.         Şi după cum azi viaţa ta a avut un mare preţ înaintea mea, tot aşa şi viaţa mea va avea un mare preţ înaintea Domnului, şi El mă va izbăvi din orice necaz.“

25.         Saul a zis lui David: „Fii binecuvîntat, fiul meu David! Tu vei face lucruri mari şi vei birui.“ David şi-a văzut de drum, şi Saul s'a întors acasă.

 

 

David în ţara Filistenilor; şederea lui la Ţiclag.

 

27

 

1.           David şi-a zis în sine: „Voi peri într'o zi ucis de mîna lui Saul; nu este nimic mai bine pentru mine decît să fug în ţara Filistenilor, pentru ca Saul să înceteze să mă mai caute în tot ţinutul lui Israel; aşa voi scăpa de mîna lui.“

2.           Şi David s'a sculat, el şi cei şase sute de oameni cari erau împreună cu el, şi au trecut la Achiş, fiul lui Maoc, împăratul Gatului.

 

3.           David şi oamenii lui au rămas în Gat la Achiş; îşi aveau fiecare familia lui, şi David îşi avea cele două neveste: Ahinoam din Izreel şi Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal.

 

4.           Saul, cînd a aflat că David fugise la Gat, a încetat să-l mai caute.

5.           David a zis lui Achiş: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, rogu-te să mi se dea într'una din cetăţile ţării un loc unde să pot locui; căci pentruce să locuiască robul tău cu tine în cetatea împărătească?“

6.           Şi chiar în ziua aceea, Achiş i-a dat Ţiclagul. De aceea Ţiclagul a fost al împăraţilor lui Iuda pînă în ziua de azi.

 

7.           Timpul cît a locuit David în ţara Filistenilor a fost de un an şi patru luni.

8.           David şi oamenii lui se suiau şi năvăleau asupra Gheşuriţilor, Ghirziţilor şi Amaleciţilor; căci neamurile acestea locuiau din vremuri vechi în ţinutul acela pînă la Şur şi pînă în ţara Egiptului.

 

9.           David pustia ţinutul acesta; nu lăsa cu viaţă nici bărbat nici femeie, le lua oile, boii, măgarii, cămilele, hainele, şi apoi se întorcea şi se ducea la Achiş.

10.         Achiş zicea: „Unde aţi năvălit azi?“ Şi David răspundea: „Spre miazăzi de Iuda, spre miazăzi de Ierahmeeliţi şi spre miazăzi de Cheniţi.“

 

11.         David nu lăsa cu viaţă nici bărbat, nici femeie ca să vină la Gat; „căci“, se gîndea el, ei „ar putea  să vorbească împotriva noastră şi să zică:„Aşa a făcut David.“ Şi acesta a fost felul lui de purtare în tot timpul cît a locuit în ţara Filistenilor.

12.         Achiş se încredea în David, şi zicea: „S'a făcut urît poporului său Israel, şi va rămînea în slujba mea pe vecie.“

 

Războiul cu Filistenii.

 

28

 

1.           Pe vremea aceea, Filistenii şi-au strîns taberile şi au făcut o oştire ca să pornească cu război împotriva lui Israel. Achiş a zis lui David: „Să ştii că vei veni cu mine la oştire, tu şi oamenii tăi.“

 

2.           David a răspuns lui Achiş: „Ei bine, vei vedea ce va face robul tău.“ Şi Achiş a zis lui David: „De aceea te voi pune păzitorul capului meu în tot timpul.“

3.           Samuel murise. - Tot Israelul îl plînsese, şi-l îngropaseră la Rama în cetatea lui. Saul îndepărtase  din ţară pe cei ce chemau morţii şi pe cei ce ghiceau.

 

4.           Filistenii s'au strîns, şi au venit de au tăbărît la Sunem: Saul a strîns pe tot Israelul şi au tăbărît la Ghilboa.

 

5.           La vederea taberii Filistenilor, Saul a fost cuprins de frică, şi un tremur puternic i-a apucat inima.

 

6.           Saul a întrebat pe Domnul şi Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin Urim, nici prin prooroci.

 

7.           Atunci Saul a zis slujitorilor lui: „Căutaţi-mi o femeie care să cheme morţii, ca să mă duc s'o întreb.“ Slujitorii lui i-au zis: „Iată că în En-Dor este o femeie care cheamă morţii.“

8.           Atunci Saul s'a schimbat, a luat alte haine, şi a plecat cu doi oameni. Au ajuns la femeia aceea noaptea. Saul i-a zis: „Spune-mi viitorul chemînd un mort, şi scoală-mi pe cine-ţi voi spune.“

 

9.           Femeia i-a răspuns: „Ştii ce a făcut Saul, cum a nimicit din ţară pe ceice cheamă morţii şi pe ceice ghicesc viitorul: pentruce dar întinzi o cursă vieţii mele, ca să mă omori?“

 

10.         Saul i-a jurat pe Domnul, şi a zis: „Viu este Domnul, că nu ţi se va întîmpla niciun rău pentru aceasta.“

11.         Femeia a zis: „Pe cine vrei să-ţi scol?“ Şi el a răspuns: „Scoală-mi pe Samuel.“

12.         Cînd a văzut femeia pe Samuel, a scos un ţipăt mare, şi a zis lui Saul: „Pentruce m'ai înşelat? Tu eşti Saul!“

13.         Împăratul i-a zis: „Nu te teme de nimic; dar ce vezi?“ Femeia a zis lui Saul: „Văd o fiinţă dumnezeiască sculîndu-se din pămînt.“

14.         El i-a zis: „Cum e la chip?“ Şi ea a răspuns: „Este un bătrîn care se scoală, şi este învelit cu o mantie.“ Saul a înţeles că era Samuel, şi s'a plecat cu faţa la pămînt, şi s'a închinat.

 

15.         Samuel a zis lui Saul: „Pentruce m'ai turburat, chemîndu-mă?“ Saul a răspuns: „Sînt într'o mare strîmtoare: Filistenii îmi fac război, şi Dumnezeu S'a depărtat dela mine; nu mi-a răspuns nici prin prooroci, nici prin vise. Şi te-am chemat să-mi arăţi ce să fac.“

 

16.         Samuel a zis: „Pentruce mă întrebi pe mine cînd Domnul S'a depărtat de tine şi S'a făcut vrăjmaşul tău?

17.         Domnul îţi face aşa cum îţi vestisem din partea Lui; Domnul a rupt împărăţia din mînile tale, şi a dat-o altuia, lui David.

 

18.         N'ai ascultat de glasul Domnului, şi n'ai făcut pe Amalec să simtă aprinderea mîniei Lui: de aceea îţi face Domnul aşa astăzi.

 

19.         Şi chiar Domnul va da pe Israel împreună cu tine în mînile Filistenilor. Mîne, tu şi fiii tăi, veţi fi împreună cu mine şi Domnul va da tabăra lui Israel în mînile Filistenilor.“

20.         Îndată Saul a căzut la pămînt cît era de lung, şi cuvintele lui Samuel l-au umplut de groază; nu mai avea  nici o putere, căci nu mîncase toată ziua şi toată noaptea.

21.         Femeia a venit la Saul, şi, văzîndu-l foarte înspăimîntat, i-a zis: „Iată că roaba ta ţi-a ascultat glasul; mi-am pus viaţa în primejdie, ascultînd de cuvintele pe care mi le-ai spus.

 

22.         Ascultă acum, şi tu, glasul roabei tale, şi lăsă-mă să-ţi dau o bucată de pîne, ca să mănînci şi să prinzi putere ca să porneşti la drum.“

23.         Dar el n'a vrut, şi a zis: „Nu mănînc nimic!“ Slujitorii lui şi femeia au stăruit de el pînă i-a ascultat. S'a sculat dela pămînt, şi a şezut pe pat.

24.         Femeia avea la ea un viţel gras, pe care l-a tăiat în grabă; a luat făină, a frămîntat-o, şi a copt azimi.

25.         Le-a pus înaintea lui Saul şi înaintea slujitorilor lui, şi au mîncat. Apoi s'au sculat şi au plecat chiar în noaptea aceea.

 

David e trimes înapoi.

 

29

 

1.           Filistenii îşi strînseseră toate oştile la Afec, şi Israel tăbărîse la fîntîna lui Izreel.

 

2.           Domnii Filistenilor au înaintat cu sutele şi miile lor; şi David şi oamenii lui mergeau mai la coadă cu Achiş.

 

3.           Domnii Filistenilor au zis: „Ce caută Evreii aceştia aici?“ Şi Achiş a răspuns domnitorilor Filistenilor: „Acesta este David, slujitorul lui Saul, împăratul lui Israel. De mult este cu mine, şi n'am găsit nici cel mai mic lucru de care să-l învinuiesc, dela venirea lui şi pînă în ziua de azi.“

 

4.           Dar domnitorii Filistenilor s'au mîniat pe Achiş, şi i-au zis: „Trimete înapoi pe omul acesta, ca să se întoarcă în locul unde l-ai aşezat; să nu se pogoare cu noi pe cîmpul de bătaie, ca să nu ne fie vrăjmaş în timpul luptei. Şi cum ar putea să se facă omul acesta plăcut stăpînului său, decît cu capetele oamenilor noştri?

 

5.           Nu este acesta David pentru care cîntau jucînd:

              «Saul şi-a bătut miile lui,

              Iar David zecile lui de mii?“

 

6.           Achiş a chemat pe David, şi i-a zis: „Viu este Domnul că eşti un om curat la suflet, şi-mi place să te văd mergînd  şi venind cu mine în tabără, căci n'am găsit nimic rău în tine, dela venirea ta la mine pînă în ziua de azi; dar nu eşti pe placul domnitorilor.

 

7.           Întoarce-te dar şi mergi în pace, ca să nu faci nimic neplăcut înaintea domnitorilor Filistenilor.“

8.           David a zis lui Achiş: „Dar ce am făcut, şi cei ai găsit în robul tău, de cînd sînt la tine pînă în ziua de azi, ca să nu merg să lupt împotriva vrăjmaşilor domnului meu, împăratul?“

9.           Achiş a răspuns lui David: „Ştiu că eşti plăcut înaintea mea ca un înger al lui Dumnezeu; dar domnitorii Filistenilor au zis: „Să nu se suie cu noi la luptă.“

 

10.         Astfel, scoală-te dis de dimineaţă, tu şi slujitorii stăpînului tău, cari au venit cu tine; sculaţi-vă dis de dimineaţă, şi plecaţi de îndată ce se va lumina.“

11.         David şi oamenii lui s'au sculat de noapte de tot, ca să plece dimineaţa, şi să se întoarcă  în ţara Filistenilor. Şi Filistenii s'au suit la Izreel.

 

 

Întoarcerea lui David la Ţiclag.

 

30

 

1.           Cînd a ajuns David cu oamenii lui a treia zi la Ţiclag, Amaleciţii năvăliseră în partea de miazăzi şi în Ţiclag. Ei nimiciseră şi arseseră Ţiclagul,

 

2.           după ce luaseră prinşi pe femei şi pe tot cei ce se aflau acolo, mici şi mari. Nu omorîseră pe nimeni, dar luaseră totul şi plecaseră.

3.           David şi oamenii lui au ajuns în cetate, şi iată că era arsă; şi nevestele, fiii şi fiicele lor, fuseseră luate prinse.

4.           Atunci David şi poporul care era cu el au ridicat glasul, şi au plîns pînă n'au mai putut plînge.

5.           Cele două neveste ale lui David: Ahinoam din Izreel, şi Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal, fuseseră luate şi ele.

 

6.           David a fost în mare strîmtroare, căci poporul vorbea să-l ucidă  cu pietre, pentru că toţi erau amărîţi în suflet, fiecare din pricina fiilor şi fetelor lui. Dar David s'a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul, Dumnezeul lui.

 

7.           El a zis preotului Abiatar, fiul lui Ahimelec: „Adu-mi efodul!“ Abiatar a adus efodul la David.

 

8.           Şi David a întrebat pe Domnul: „Să urmăresc oastea aceasta? O voi ajunge?“ Domnul i-a răspuns: "Urmăreşte-o, căci  o vei ajunge şi vei izbăvi totul.“

 

9.           Şi David a pornit, el şi cei şase sute de oameni cari erau cu el. Au ajuns la pîrîul Besor, unde s'au oprit cei ce rămîneau la coadă.

10.         David i-a urmărit mai departe, cu patru sute de oameni; dar două sute de oameni s'au oprit, fiind prea obosiţi ca să mai treacă pîrîul Besor.

 

11.         Pe cîmp au dat peste un om Egiptean, pe care l-au adus la David. I-au dat să mănînce pîne şi să bea apă,

12.         şi i-au mai dat şi o legătură de smochine şi două legături de stafide. După ce a mîncat, i-au venit iarăş puterile, căci nu mîncase şi nu băuse apă de trei zile şi trei nopţi.

 

13.         David i-a zis: „Al cui eşti, şi de unde eşti?“ El a răspuns: „Sînt un băiat egiptean, în slujba unui Amalecit, şi de trei zile stăpînul meu m'a părăsit pentrucă eram bolnav.

14.         Am năvălit în partea de miazăzi a Cheretiţilor, pe ţinutul lui Iuda şi la miazăzi de Caleb, şi am ars Ţiclagul.“

 

15.         David i-a zis: „Vrei să mă duci la oastea aceasta?“  Şi el a zis: „Jură-mi pe Numele lui Dumnezeu că nu mă vei omorî şi nu mă vei da pe mîna stăpînului meu, şi te voi pogorî la oastea aceasta.“

16.         El i-a slujit astfel de călăuză. Şi Amaleciţii erau risipiţi pe tot ţinutul, mîncînd, bînd şi jucînd, de bucuria prăzii celei mari pe care o luaseră din ţara Filistenilor şi din ţara lui Iuda.

 

17.         David i-a bătut din zorii zilei pînă a doua zi seara, şi n'a scăpat niciunul din ei, afară de patru sute de tineri, cari au încălecat pe cămile şi au fugit.

18.         David a scăpat astfel tot ce luaseră Amaleciţii, şi a scăpat şi pe cele două neveste ale lui.

19.         Nu le-a lipsit nimeni, dela mic pînă la mare, nici fiu, nici fiică, nici un lucru din pradă, nimic din ce li se luase: David a adus înpoi totul.

 

20.         Şi David a luat toate oile şi toţi boii; şi cei ce mînau  turma aceasta şi mergeau în fruntea ei, ziceau: „Aceasta este prada lui David!“

21.         David a ajuns la cei două sute de oameni cari fuseseră  prea obosiţi ca să mai meargă după el şi pe cari-i lăsase la pîrîul Besor. Ei au ieşit înaintea lui David şi înaintea poporului  care era cu el. David s'a apropiat de ei, şi i-a întrebat de sănătate.

 

22.         Toţi oamenii răi şi de nimic dintre cei ce merseseră cu David au luat cuvîntul şi au zis: „Fiindcă n'au venit cu noi, să nu le dăm nimic din prada pe care am scăpat-o, ci doar să-şi ia fiecare nevasta şi copiii, şi să plece.“

 

23.         Dar David a zis: „Să nu faceţi aşa, fraţilor, cu ce ne-a dat Domnul; căci El ne-a păzit şi a dat în mînile noastre ceata care venise împotriva noastră.

24.         Şi cine v'ar asculta în privinţa aceasta? Partea trebuie să fie aceeaş atît pentru cel ce s'a pogorît pe cîmpul de bătaie cît şi pentru cel ce a rămas la calabalîcuri; s'o împartă deopotrivă.

 

25.         Lucrul acesta a rămas de atunci şi pînă în ziua de azi o lege şi un obicei în Israel.

26.         Cînd s'a întors la Ţiclag, David a trimes o parte din pradă bătrînilor lui Iuda, prietenilor săi, spunîndu-le aceste cuvinte: „Iată darul pe care vi-l fac din prada luată dela vrăjmaşii Domnului!“

27.         A trimes celor din Betel, celor din Ramot dela miază zi, celor din Iatir,

 

28.         celor din Aroer, celor din Sifmot, celor din Eştemoa,

 

29.         celor din Racal, celor din cetăţile Ierahmeeliţilor, celor din cetăţile Cheniţilor,

 

30.         celor din Horma, celor din Cor-Aşan, celor din Atac,

 

31.         celor din Hebron, şi în toate locurile pe cari le străbătuse David cu oamenii lui.

 

 

Israeliţii biruiţi de Filisteni.

 

31

 

1.           Filistenii s'au luptat cu Israel, şi bărbaţii lui Israel au luat-o la fugă dinaintea Filistenilor, şi au căzut ucişi pe muntele Ghilboa.

 

2.           Filistenii au urmărit pe Saul şi pe fiii lui, şi au ucis pe Ionatan, Abinadab şi Malchişua, fiii lui Saul.

 

3.           Saul a fost prins în toiul luptei; arcaşii l-au ajuns  şi l-au rănit greu.

 

4.           Saul a zis atunci celui ce-i ducea armele: „Scoate-ţi sabia, şi străpunge-mă, ca nu cumva aceşti netăiaţi împrejur să vină să mă străpungă şi să-şi bată joc de mine.“ Cel ce-i ducea armele n'a voit, căci îi era teamă. Şi Saul şi-a luat sabia, şi s'a aruncat în ea.

 

5.           Cel ce ducea armele lui Saul, văzîndu-l mort, s'a aruncat şi el în sabia lui, şi a murit împreună cu el.

6.           Astfel au perit în acelaş timp şi în aceeaş zi, Saul şi cei trei fii ei lui, cel ce-i purta armele, şi toţi oamenii lui.

7.           Cei din Israel, cari erau dincolo de vale şi dincolo de Iordan, văzînd că oamenii lui Israel fugeau şi să Saul şi fiii lui muriseră, şi-au părăsit cetăţile şi au luat-o şi ei la fugă. Şi Filistenii au venit şi s'au aşezat în ele.

8.           A doua zi, Filistenii au venit să desbrace pe cei morţi, şi au găsit pe Saul şi pe cei trei fii ai lui căzuţi pe muntele Ghilboa.

9.           Au tăiat capul lui Saul, şi i-au luat armele. Apoi au trimes să dea de veste prin toată ţara Filistenilor în casele idolilor lor şi în popor.

 

10.         Au pus armele lui Saul în casa Astarteelor, şi i-au atîrnat trupul pe zidurile Bet-Şanului.

 

11.         Cînd au auzit locuitorii Iabesului din Galaad ce au făcut Filistenii lui Saul,

 

12.         toţi vitejii s'au sculat, au mers toată noaptea şi au luat de pe zidurile Bet-Şanului trupul lui Saul şi trupurile fiilor lui. Apoi s'au întors la Iabes, unde le-au ars;

 

13.         le-au luat oasele, şi le-au îngropat subt stejarul din Iabes. Şi au postit şapte zile.