[ Page principale | Commentaires | La Bible ]

 

CARTEA ĪNTĪI A LUI SAMUEL

SAU ĪNTĪI A ĪMPĂRAŢILOR

 

(Osea 13.11.)

 

ELI ŞI SAMUEL, CEI DIN URMĂ DOI JUDECĂTORI ĪN ISRAEL

CAPITOLUL 1-12.

 

(Psalmul 99.6.)

 

Penina necăjeşte pe Ana.

 

1

 

1.           Era un om din Ramataim-Ţofim, din muntele lui Efraim, numit Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Ţuf, Efratit.

 

2.           El avea două neveste; una se numea Ana, iar cealaltă Penina. Penina avea copii, dar Ana n'avea.

3.           Omul acesta se suia īn fiecare an din cetatea sa la Silo, ca să se īnchine īnaintea Domnului oştirilor şi să-I aducă jertfe. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, preoţi ai Domnului.

 

4.           Īn ziua cīnd īşi aducea Elcana jertfa, dădea părţi nevestei sale Penina, tuturor fiilor, şi tuturor fiicelor pe cari le avea  de la ea.

 

5.           Dar Anei īi dădea o parte īndoită; căci iubea pe Ana. Dar Domnul o făcuse stearpă.

 

6.           Protivnica ei o īnţepa dese ori, ca s'o facă să se  mīnie, pentru că Domnul o făcuse stearpă.

 

7.           Şi īn toţi anii era aşa. Oridecīteori se suia Ana la casa Domnului, Penina  o īnţepa la fel. Atunci ea plīngea şi nu mīnca.

8.           Elcana, bărbatul ei, īi zicea: „Ano, pentruce plīngi, şi nu mănīnci? Pentruce ţi-este īntristată inima? Oare nu preţuiesc eu pentru tine mai mult decīt zece fii?“

 

 

Rugăciunea Anei.

 

9.           Ana s'a sculat, dupăce au mīncat şi au băut ei la Silo. Preotul Eli şedea pe un scaun, līngă unul din uşiorii Templului Domnului.

 

10.         Şi Ana se ruga Domnului cu sufletul amărīt şi plīngea!

 

11.         Ea a făcut o juruinţă, şi a zis: „Doamne, Dumnezeul oştirilor! Dacă vei binevoi să cauţi spre īntristarea roabei Tale, dacă-Ţi vei aduce aminte de mine şi nu vei uita pe roaba Ta, şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, īl voi īnchina Domnului pentru toate zilele vieţii lui, şi brici nu va trece peste capul lui.“

 

12.         Fiindcă ea stătea multă vreme īn rugăciune īnaintea Domnului, Eli se uita cu băgare de seamă la gura ei.

13.         Ana vorbea īn inima ei, şi numai buzele şi le mişca, dar nu i se auzea glasul. Eli credea că este beată,

14.         şi i-a zis: „Pīnă cīnd vei fi beată? Du-te de te trezeşte.“

15.         Ana a răspuns: „Nu, domnul meu, eu sīnt o femeie care sufere īn inima ei, şi n'am băut nici vin, nici băutură ameţitoare; ci īmi vărsam sufletul īnaintea Domnului.

 

16.         Să nu iei pe roaba ta drept o femeie stricată, căci numai prea multa mea durere şi supărare m'a făcut să vorbesc pīnă acum.“

 

17.         Eli a luat din nou cuvīntul, şi a zis: „Du-te īn pace, şi Dumnezeul lui Israel să asculte rugăciunea pe care I-ai făcut-o!“

 

18.         Ea a zis: „Să capete roaba ta trecerea īnaintea ta!“ Şi femeia a plecat. A mīncat, şi faţa ei n'a mai fost aceeaş.

 

19.         S'au sculat disdedimineaţă, şi, dupăce s'au  īnchinat pīnă la pămīnt īnaintea Domnului, s'au īntors şi au venit acasă la Rama.

 

Naşterea lui Samuel.

 

              Elcana s'a culcat cu nevastă-sa Ana, şi Domnul Şi-a adus aminte de ea.

 

20.         Cīnd i s'au īmplinit zilele, Ana a rămas īnsărcinată, şi a născut un fiu, căruia i-a pus numele Samuel (Dumnezeu a ascultat ), „căci“ a zis  ea, „dela Domnul l-am cerut.“

21.         Bărbatul său Elcana s'a suit apoi cu toată casa lui, să aducă Domnului jertfa de peste an, şi să-şi īmplinească juruinţa.

 

22.         Dar Ana nu s'a suit, şi a zis bărbatului ei: „Cīnd voi īnţerca copilul, īl voi duce, ca să fie pus īnaintea Domnului şi să rămīnă acolo pentru totdeauna.“

 

23.         Elcana, bărbatul ei, i-a zis: „Fă ce vei crede, aşteaptă pīnă-l vei īnţerca. Numai īmplinească-Şi Domnul cuvīntul Lui!“ Şi femeia a rămas acasă, şi a dat ţīţă fiului ei, pīnă l-a īnţercat.

 

24.         Cīnd l-a īnţercat, l-a suit cu ea, şi a luat trei tauri, o efă de făină, şi un  burduf cu vin. L-a dus īn casa Domnului la Silo: copilul era īncă mic de tot.

 

25.         Au junghiat taurii, şi au dus copilul la Eli.

 

26.         Ana a zis: „ Domnul meu, iartă-mă! Cīt este de adevărat  că sufletul tău trăieşte, domnul meu, atīt este de adevărat că eu sīnt femeia aceea care stăteam aici līngă tine şi mă rugam Domnului.

 

27.         Pentru copilul acesta mă rugam, şi Domnul a ascultat rugăciunea pe care I-o făceam.

 

28.         De aceea vreau să-l dau Domnului: toată viaţa lui să fie dat Domnului.“ Şi s'au īnchinat acolo īnaintea Domnului.

 

 

Cīntarea Anei.

 

2

 

1.           Ana s'a rugat, şi a zis:

              „Mi se bucură inima īn Domnul,

              Puterea mea a fost īnălţată de Domnul;

              Mi s'a deschis larg gura īmpotriva vrăjmaşilor mei,

              Căci mă bucur de ajutorul Tău.

 

2.           Nimeni nu este sfīnt ca Domnul; Nu este alt Dumnezeu decīt Tine; Nu este stīncă aşa ca Dumnezeul nostru.

 

3.           Nu mai vorbiţi cu atīta īngīmfare,

              Să nu vă mai iasă din gură cuvinte de mīndrie;

              Căci Domnul este un Dumnezeu care ştie totul,

              Şi toate faptele sīnt cīntărite de El.

 

4.           Arcul celor puternici s'a sfărīmat,

              Şi cei slabi sīnt īncinşi cu putere.

 

5.           Cei ce erau sătui, se īnchiriază pentru pīne,

              Şi ceice erau flămīnzi se odihnesc;

              Chiar cea stearpă naşte de şapte ori,

              Şi cea care avea mulţi copii stă līncezită.

 

6.           Domnul omoară şi īnvie ,

              El pogoară īn locuinţa morţilor şi

              El scoate de acolo.

 

7.           Domnul sărăceşte şi El īmbogăţeşte,

              El smereşte şi El īnalţă

 

8.           El ridică din pulbere pe cel sărac,

              Ridică din gunoi pe cel lipsit.

              Ca să-i pună să şadă alături cu cei mari.

              Şi le dă de moştenire un scaun de domnie īmbrăcat cu slavă;

              Căci ai Domnului sīnt stīlpii pămīntului,

              Şi pe ei a aşezat El lumea.

 

9.           El va păzi paşii prea iubiţilor Lui,

              Dar cei răi vor fi nimiciţi īn īntunerec;

              Căci omul nu va birui prin putere.

 

10.         Vrăjmaşii Domnului vor tremura,

              Din īnălţimea cerului El Īşi va arunca tunetul asupra lor; Domnul va judeca marginile pămīntului.

              El va da Īmpăratului Său putere,

              Şi El va īnălţa tăria Unsului Lui“.

 

11.         Elcana s'a dus acasă, la Rama, şi copilul a rămas īn slujba Domnului, īnaintea preotului Eli.

 

 

Răutatea fiilor lui Eli.

 

12.         Fiii lui Eli erau nişte oameni răi. Nu cunoşteau pe Domnul.

 

13.         Şi iată care era felul de purtare al acestor preoţi faţă de popor. Cīnd aducea cineva o jertfă, venea sluga preotului īn clipa cīnd se ferbea carnea. Ţinīnd īn mīnă o furculiţă cu trei coarne,

14.         o vīra īn cazan, īn căldare, īn tigaie sau īn oală; şi tot ce apuca cu furculiţa, lua preotul pentru el. Aşa făceau ei tuturor acelora din  Israel cari veneau la Silo.

15.         Chiar īnainte de a arde grăsimea, venea sluga preotului şi zicea celui ce aducea jertfa: „Dă pentru preot carnea de fript; el nu va lua dela tine carne fiartă, ci vrea carne crudă“.

 

16.         Şi dacă omul zicea: „După ce se va arde grăsimea, vei lua ce-ţi va plăcea“, sluga răspundea: „Nu! dă mi acum, căci altfel iau cu sila“.

17.         Tinerii aceştia se făceau vinovaţi īnaintea Domnului de un foarte mare păcat,  pentrucă nesocoteau darurile Domnului.

 

 

Samuel īn slujba Domnului.

 

18.         Samuel făcea slujba īnaintea Domnului; şi copilul acesta era īmbrăcat cu un efod de in.

 

19.         Mamă-sa īi făcea pe fiecare an o mantie mică, şi i-o aducea cīnd se suia cu bărbatul ei ca să aducă jertfa din fiecare an.

 

20.         Eli a binecuvīntat pe  Elcana şi pe nevastă-sa, şi a a zis: „Să dea Domnul să ai copii din femeia aceasta, cari să īnlocuiască pe acela pe care l-a īmprumutat ea Domnului!“ Şi s'au īntors acasă.

 

21.         Cīnd a cercetat Domnul pe Ana, ea a rămas īnsărcinată, şi a născut trei fii şi două fiice. Şi tīnărul Samuel  creştea īnaintea Domnului.

 

 

 Eli īşi mustră copiii.

 

22.         Eli era foarte bătrīn, şi a aflat cum se purtau fiii lui cu tot Israelul; a aflat şi că se culcau cu femeile cari slujeau afară la uşa cortului īntīlnirii.

 

23.         El le-a zis: „Pentru ce faceţi astfel de lucruri? Căci aflu dela tot poporul despre faptele voastre rele.

24.         Nu, copii, ce aud spunīndu-se despre voi, nu este bine; voi faceţi pe poporul Domnului să păcătuiască.

25.         Dacă un om păcătuieşte īmpotriva altui om, īl va judeca Dumnezeu; dar dacă păcătuieşte īmpotriva Domnului, cine se va ruga pentru el?“ Totuş ei n'au ascultat de glasul tatălui lor, căci Domnul voia să-i omoare.

 

26.         Tīnărul Samuel creştea mereu, şi era plăcut Domnului şi oamenilor.

 

 

Vestirea pedepsei īmpotriva casei lui Eli.

 

27.         Un om al lui Dumnezeu a venit la Eli, şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Nu M'am descoperit Eu casei tatălui tău, cīnd erau īn Egipt, īn casa lui Faraon?

 

28.         Eu l-am ales dintre toate seminţiile lui Israel, ca să fie īn slujba Mea, īn preoţie, ca să se suie la altarul Meu, să ardă tămīia, şi să poarte efodul īnaintea Mea; şi am dat casei tatălui tău toate jertfele mistuite de foc şi aduse de copiii lui Israel.

 

29.         Pentruce călcaţi voi īn picioare jertfele Mele şi darurile Mele, cari am poruncit să se facă īn locaşul Meu? Şi cum se face că tu cinsteşti pe fiii tăi mai mult decīt pe Mine, ca să vă īngrăşaţi din cele dintīi roade luate din toate darurile poporului Meu Israel?“

 

30.         De aceea, iată ce zice Domnul Dumnezeul lui Israel: „Spusesem că şi casa ta şi casa tatălui tău au să umble totdeauna īnaintea Mea“. Şi acum, zice Domnul, departe de Mine lucrul acesta! Căci voi cinsti pe cine Mă cinsteşte, dar ceice Mă dispreţuiesc, vor fi dispreţuiţi.

 

31.         Iată că vine vremea cīnd voi tăia braţul tău şi braţul casei tatălui tău, aşa īncīt nu va mai fi niciun bătrīn īn casa ta.

 

32.         Vei vedea un protivnic al tău īn locaşul Meu, īn timp ce Israel va fi copleşit de bunătăţi de Domnul; şi nu va mai fi niciodată niciun bătrīn īn casa ta.

 

33.         Voi lăsa să rămīnă la altarul Meu numai unul dintr'ai tăi, ca să ţi se topească ochii de durere şi să ţi se īntristeze sufletul; dar toţi ceilalţi din casa ta vor muri īn floarea vīrstei.

34.         Şi iată semnul celor ce se vor īntīmpla celor doi fii ai tăi Hofni şi Fineas: amīndoi vor muri īntr'o zi.

 

35.         Eu Īmi voi pune un preot credincios, care va lucra după inima Mea şi după sufletul Meu; īi voi zidi o  casă stătătoare, şi va umbla totdeauna īnaintea Unsului Meu.

 

36.         Şi oricine va mai rămīnea din casa ta va veni să se arunce cu faţa la pămīnt īnaintea lui, pentru un ban de argint şi pentru o bucată de pīne, şi va zice: „Pune-mă, te rog, īn una din slujbele preoţiei, ca să am o bucată de pīne să mănīnc“.

 

 

Domnul Se descopere.

 

3

 

1.           Tīnărul Samuel slujea Domnului īnaintea lui Eli. Cuvīntul Domnului  era rar īn vremea aceea, şi vedeniile nu erau dese.

 

2.           Tot pe vremea aceea, Eli īncepea să aibă ochii tulburi, şi nu mai putea să vadă. El stătea culcat la locul lui,

 

3.           iar candela lui Dumnezeu nu se stinsese īncă; şi Samuel era culcat īn Templul Domnului, unde era chivotul lui Dumnezeu.

 

4.           Atunci Domnul a chemat pe Samuel. El a răspuns: „Iată-mă!“

5.           Şi a alergat la Eli, şi a zis: „Iată-mă, căci m'ai chemat“. Eli a răspuns. „Nu te-am chemat; īntoarce-te şi te culcă“. Şi s'a dus şi s'a culcat.

6.           Domnul a chemat din nou pe Samuel. Şi Samuel s'a sculat, s'a dus la Eli, şi a zis: „Iată-mă, căci m'ai chemat.“ Eli a răspuns: „Nu te-am chemat, fiule, īntoarce-te  şi te culcă“.

7.           Samuel nu cunoştea īncă pe Domnul, şi Cuvīntul Domnului nu-i fusese īncă descoperit.

 

8.           Domnul a chemat din nou pe Samuel, pentru a treia oară. Şi Samuel s'a sculat, s'a dus la Eli, şi a zis: „Iată-mă , căci m'ai chemat“. Eli a īnţeles că Domnul cheamă pe copil,

9.           şi a zis lui Samuel: „Du-te, de te culcă; şi dacă vei mai fi chemat, să spui: «Vorbeşte, Doamne, căci robul Tău ascultă.“ Şi Samuel s'a dus să se culce la locul lui.

10.         Domnul a venit, S'a īnfăţişat şi l-a chemat ca şi īn celelalte dăţi: „Samuele, Samuele!“ Şi Samuel a răspuns: „Vorbeşte, căci robul Tău ascultă“.

11.         Atunci Domnul a zis lui Samuel: „Iată că voi face īn Israel un lucru care va asurzi urechile oricui īl va auzi.

 

12.         Īn ziua aceea voi īmplini asupra lui Eli tot ce am rostit īmpotriva casei lui; voi īncepe şi voi isprăvi.

 

13.         I-am spus că vreau să pedepsesc casa lui pentru totdeauna, din pricina fărădelegii de care are cunoştinţă, şi prin care fiii lui s'au  făcut vrednici de lepădat, fără ca el să-i fi oprit.

 

14.         De aceea jur casei lui Eli că niciodată fărădelegea casei lui Eli nu va fi ispăşită, nici prin jertfe, nici prin daruri de mīncare“.

 

15.         Samuel a rămas culcat pīnă dimineaţa, apoi a deschis uşile casei Domnului. Samuel s'a temut să istorisească lui Eli vedenia aceea.

16.         Dar Eli a chemat pe Samuel, şi a zis: „Samuele, fiule“! El a răspuns: „Iată-mă!“

17.         Şi Eli a zis: „Care este cuvīntul pe care ţi l-a vorbit Domnul? Nu-mi ascunde nimic. Dumnezeu să Se poarte cu tine cu toată asprimea, dacă-mi ascunzi ceva din tot ce ţi-a spus!“

 

18.         Samuel i-a istorisit tot, fără să-i ascundă nimic. Şi Eli a zis: „Domnul este acesta, să facă ce va crede!“

 

19.         Samuel creştea, Domnul era cu el, şi n'a lăsat să cadă la pămīnt niciunul din cuvintele sale.

 

20.         Tot Israelul, dela Dan pīnă la Beer-Şeba, a cunoscut că Domnul pusese pe Samuel prooroc al Domnului.

 

21.         Domnul nu īnceta să Se arate īn Silo; căci Domnul Se descoperea lui Samuel, īn Silo, prin cuvīntul Domnului.

 

 

Israel bătut de Filisteni.

 

4

 

1.           Chemarea lui Samuel a ajuns la cunoştinţa īntregului Israel.

              Israel a ieşit īnaintea Filistenilor, ca să lupte īmpotriva lor. Au tăbărīt līngă Eben-Ezer, şi Filistenii tăbărīseră la Afec.

 

2.           Filistenii s'au aşezat īn linie de bătaie īmpotriva lui Israel, şi lupta a īnceput. Israel a fost bătut de Filisteni, cari au omorīt pe cīmpul de bătaie aproape patru mii de oameni.

3.           Poporul s'a īntors īn tabără, şi bătrīnii lui Israel au zis: „Pentruce ne-a lăsat Domnul să fim bătuţi astăzi de Filisteni? Haidem să luăm dela Silo chivotul legămīntului Domnului, ca să vină īn mijlocul nostru, şi să ne izbăvească din mīna vrăjmaşilor noştri.

4.           Poporul a trimes la Silo, de unde au adus chivotul legămīntului Domnului oştirilor, care şade īntre heruvimi. Cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, erau acolo, īmpreună cu chivotul legămīntului lui Dumnezeu.

 

5.           Cīnd a intrat chivotul legămīntului Domnului īn tabără, tot Israelul a scos strigăte de bucurie, de s'a cutremurat pămīntul.

6.           Răsunetul acestor strigăte a fost auzit de Filisteni, şi au zis: «Ce īnseamnă strigătele acestea cari răsună īn tabăra Evreilor»? Şi au auzit că sosise chivotul Domnului īn tabără.

7.           Filistenii s'au temut, pentrucă au crezut că Dumnezeu venise īn tabără. «Vai de noi!» au zis ei, «căci n'a fost aşa ceva pīnă acum.

8.           Vai de noi! Cine ne va izbăvi din mīna acestor dumnezei puternici? Dumnezeii aceştia au lovit pe Egipteni cu tot felul de urgii īn pustie.

9.           Īntăriţi-vă, şi fiţi oameni, Filistenilor, ca nu cumva să fiţi robi Evreilor, cum v'au fost ei robi vouă: fiţi oameni şi luptaţi!“

 

10.         Filistenii au īnceput lupta, şi Israel a fost bătut. Fiecare a fugit īn cortul lui. Īnfrīngerea a fost foarte mare, şi din Israel au căzut treizeci de mii de oameni pedeştri.

 

11.         Chivotul lui Dumnezeu  a fost luat, şi cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, au murit.

 

12.         Un om din Beniamin a alergat din tabăra de bătaie şi a venit la Silo īn aceaş zi cu hainele sfīşiate, şi cu capul acoperit cu ţărīnă.

 

13.         Cīnd a ajuns,Eli, aştepta, stīnd pe un scaun līngă drum, căci inima īi era neliniştită pentru chivotul lui Dumnezeu. La intrarea lui īn cetate, omul acesta a dat de veste, şi toată cetatea a strigat.

 

14.         Eli, auzind aceste strigăte, a zis: „Ce īnsemnează zarva aceasta?“ Şi īndată omul a venit şi a adus lui Eli vestea aceasta.

15.         Şi Eli era īn vīrstă de nouăzeci şi opt de ani, avea ochii īntunecaţi şi nu mai putea să vadă.

 

16.         Omul a zis lui Eli: „Vin de pe cīmpul de bătaie, şi din cīmpul de bătaie am fugit astăzi“. Eli a zis: „Ce s'a īntīmplat, fiule?“

 

17.         Cel ce aducea vestea aceasta, ca răspuns, a zis: „Israel a fugit dinaintea Filistenilor, şi poporul a suferit o mare īnfrīngere; şi chiar cei doi fii ai tăi, Hofni şi Fineas, au murit, şi chivotul Domnului a fost luat.“

18.         Abea a pomenit de chivotul lui Dumnezeu, şi Eli a căzut de pe scaun pe spate, līngă poartă; şi-a rupt ceafa şi a murit, căci era om bătrīn şi greu. El fusese judecător īn Israel patruzeci de ani.

19.         Noru-sa, nevasta lui Fineas, era īnsărcinată, şi sta să nască. Cīnd a auzit vestea despre luarea chivotului lui Dumnezeu, despre moartea socrului ei şi despre moartea bărbatului ei, s'a īnconvoiat şi a născut, căci au apucat-o durerile naşterii.

20.         Cīnd trăgea să moară, femeile cari erau līngă ea i-au zis:„Nu te teme, căci ai născut un fiu!“ Dar ea n'a răspuns şi n'a luat seama la ce i se spunea.

 

21.         A pus copilului numele I - Cabod! (Nu mai e slavă ), zicīnd: „S'a dus slava din Israel!“ Spunea lucrul acesta din pricina luării chivotului lui Dumnezeu, şi din  pricina socrului şi bărbatului ei.

 

22.         Ea a zis: „S'a dus slava din Israel, căci chivotul lui Dumnezeu este luat.“

 

Căderea lui Dagon īnaintea chivotului.

 

5

 

1.           Filistenii au luat chivotul lui Dumnezeu, şi l-au dus din Eben-Ezer la Asdod

 

2.           După ce au pus mīna pe chivotul lui Dumnezeu, Filistenii l-au dus īn casa lui Dagon (Zeul peşte ) şi l-au aşezat līngă Dagon.

 

3.           A doua zi, Asdodenii, cari se sculaseră dis de dimineaţă, au găsit pe Dagon īntins cu faţa la pămīnt, īnaintea chivotului Domnului. Au luat pe Dagon, şi l-au pus īnapoi la locul lui.

 

4.           Şi a doua zi, sculīndu-se disdedimineaţă, au găsit pe Dagon īntins cu faţa la pămīnt, īnaintea chivotului Domnului; capul lui Dagon şi cele două mīni ale lui erau tăiate pe prag, şi nu-i rămăsese decīt trunchiul.

 

5.           De aceea, pīnă īn ziua de azi, preoţii lui Dagon şi toţi ceice intră īn casa lui Dagon, la Asdod, nu calcă pe prag.

 

 

Pedeapsa Filistenilor.

 

6.           Mīna Domnului a apăsat asupra celor din Asdod, şi i-a pustiit; i-a lovit cu bube la şezut, atīt īn Asdod cīt şi īn ţinutul lui.

 

7.           Cīnd au văzut că aşa stau lucrurile, oamenii din Asdod au zis: „Chivotul Dumnezeului lui Israel să nu rămīnă la noi, căci mīna Lui apasă asupra noastră şi asupra lui Dagon, dumnezeul nostru.“

8.           Şi au trimes şi au adunat la ei pe toţi domnitorii Filistenilor, şi au zis: „Ce să facem cu chivotul Dumnezeului lui Israel?“ Domnitorii au răspuns: „Să se ducă la Gat chivotul Dumnezeului lui Israel.“ Şi au adus acolo chivotul Dumnezeului lui Israel.“

9.           Dar după ce a fost dus acolo, mīna Domnului a apăsat asupra cetăţii, şi a fost o mare groază; a lovit pe oamenii cetăţii dela mic pīnă la mare, şi au avut o spuzenie de bube la şezut.

 

10.         Atunci au trimes chivotul lui Dumnezeu la Ecron. Cīnd a intrat chivotul lui Dumnezeu īn Ecron, Ecroniţii au strigat: „Au adus la noi chivotul Dumnezeului lui Israel, ca să ne omoare, pe noi şi poporul nostru.“

11.         Şi au trimes şi au strīns pe toţi domnitorii Filistenilor, şi au zis: „Trimeteţi īnapoi chivotul Dumnezeului lui Israel; să se īntoarcă la locul lui, ca să nu ne omoare, pe noi şi poporul nostru.“ Căci īn toată cetatea era o groază de moarte, şi mīna lui Dumnezeu apăsa cu putere.

 

12.         Oamenii cari nu mureau, erau loviţi cu bube la şezut, şi ţipetele cetăţii se īnălţau pīnă la cer.

 

Filistenii trimet chivotul īnapoi.

 

6

 

1.           Chivotul Domnuluui a fost şapte luni īn ţara Filistenilor.

2.           Şi Filistenii  au chemat pe preoţi şi pe ghicitori, şi au zis: „Ce să facem cu chivotul Domnului? Arătaţi-ne cum trebuie să-l trimetem īnapoi la locul lui.“

 

3.           Ei au răspuns: „Dacă trimeteţi īnapoi chivotul  Dumnezeului lui Israel, să nu-l trimeteţi cu mīna goală, ci aduceţi lui Dumnezeu o jertfă pentru vină; atunci vă veţi vindeca, şi veţi şti pentruce nu s'a īndepărtat mīna Lui de peste voi.“

 

4.           Filistenii au zis: „Ce jertfă pentru vină să-I aducem?“ Ei au răspuns: „Cinci umflături de aur şi cinci şoareci de aur, după numărul domnitorilor Filistenilor, căci aceeaş urgie a fost peste voi toţi şi peste domnitorii voştri.

 

5.           Faceţi nişte chipuri după umflăturile voastre şi nişte chipuri după şoarecii voştri cari pustiesc ţara, şi daţi slavă Dumnezeului lui Israel: poate  că va īnceta să-Şi apese mīna peste voi, peste dumnezeii voştri, şi peste ţara voastră.

 

6.           Pentruce să vă īmpietriţi inima, cum şi-au īmpietrit inima Egiptenii şi Faraon? Nu i-a pedepsit El şi n'au lăsat ei atunci pe copiii lui Israel să plece?

 

7.           Acum, faceţi un car nou de tot, şi luaţi două vaci tinere cari dau ţīţă şi cari n'au tras la jug; īnjugaţi vacile la car, şi mīnaţi īnapoi acasă viţeii lor cari se ţin după ele.

 

8.           Să luaţi chivotul Domnului, şi să-l puneţi īn car; să puneţi alături de el, īntr'o ladă, lucrurile de aur pe cari le daţi Domnului ca dar pentru vină; apoi să-l trimeteţi, şi va pleca.

 

9.           Să-l urmăriţi cu privirea; şi dacă se va sui pe drumul hotarului său spre Bet-Şemeş, Domnul ne-a făcut acest mare rău; dacă nu, vom şti că nu mīna Lui ne-a lovit, ci lucrul acesta a venit peste noi din īntīmplare.“

 

10.         Oamenii au făcut aşa. Au luat două vaci cari alăptau, le-au īnjugat la car, şi le-au īnchis viţeii acasă.

11.         Au pus īn car chivotul Domnului, şi lada cu şoarecii de aur şi chipurile umflăturilor lor.

12.         Vacile au apucat drept pe drum spre Bet-Şemeş; au ţinut mereu acelaş drum, mugind, şi nu s'au abătut nici la dreapta nici la stīnga. Domnitorii Filistenilor au mers după ele pīnă la hotarul Bet-Şemeşului.

 

Chivotul la Bet-Şemeş.

 

13.         Locuitorii din Bet-Şemeş secerau grīnele īn vale: au ridicat ochii, au zărit chivotul, şi s'au bucurat cīnd l-au văzut.

14.         Carul a ajuns īn cīmpul lui Iosua din Bet-Şemeş, şi s'a oprit acolo. Acolo era o piatră mare. Au despicat lemnele carului, şi vacile  le-au adus ca ardere de tot Domnului.

15.         Leviţii au pogorīt chivotul Domnului, şi lada de līngă el īn care se aflau lucrurile de aur, şi le-au pus pe toate pe piatra cea mare. Oamenii din Bet-Şemeş au adus Domnului īn ziua aceea arderi de tot şi jertfe.

16.         Cei cinci domnitori ai Filistenilor, dupăce au văzut lucrul acesta , s'au īntors la Ecron īn aceeaş zi.

 

17.         Iată umflăturile de aur pe cari le-au dat Domnului Filistenii, ca dar pentru vină; una pentru Asdod, una pentru Gaza, una pentru Ascalon, una pentru Gat, una pentru Ecron.

 

18.         Erau şi nişte şoareci de aur, după numărul tuturor cetăţilor Filistenilor, cari erau ale celor cinci căpetenii, atīt cetăţi īntărite cīt şi cetăţi fără ziduri. Lucrul acesta īl adevereşte piatra cea mare pe care au pus chivotul Domnului, şi care este şi astăzi īn cīmpul lui Iosua din Bet-Şemeş.

19.         Domnul a lovit pe oamenii din Bet-Şemeş, cīnd s'au uitat īn chivotul Domnului; a  lovit (cincizeci de mii) şapte zeci de oameni din popor. Şi poporul a plīns, pentrucă Domnul īl lovise cu o mare urgie.

 

20.         Oamenii din Bet-Şemeş au zis: „Cine poate sta īnaintea Domnului, īnaintea acestui Dumnezeu sfīnt? Şi la cine trebuie să se suie chivotul, dacă se depărtează dela noi?“

 

21.         Au trimes soli la locuitorii din Chiriat-Iearim, ca să le spună: „Filistenii au adus īnapoi chivotul Domnului; pogorīţi-vă şi suiţi-l la voi.“

 

 

Chivotul la Chiriat - Iearim.

 

7

 

1.           Locuitorii din Chiriat - Iearim au venit, şi au suit chivotul Domnului; l-au dus īn casa lui Abinadab, pe deal, şi au sfinţit pe fiul său Eleazar ca să păzească chivotul Domnului.

 

2.           Trecuse destulă vreme din ziua cīnd fusese pus chivotul īn Chiriat - Iearim. Trecuseră douăzeci de ani. Atunci toată casa lui Israel a plīns după Domnul.

3.           Samuel a zis īntregei case a lui Israel: „Dacă din toată inima voastră vă īntoarceţi la Domnul, scoateţi din mijlocul vostru dumnezeii străini şi Astarteele, īndreptaţi-vă inima spre Domnul, şi slujiţi-I numai Lui; şi El vă va izbăvi din mīna Filistenilor.“

 

4.           Şi copiii lui Israel  au scos din mijlocul lor Baalii  şi Astarteele, şi au slujit numai Domnului.

 

5.           Samuel a zis: „Strīngeţi pe tot Israelul la Miţpa, şi eu mă voi ruga Domnului pentru voi.“

 

6.           Şi s'au strīns la Miţpa. Au scos apă şi au vărsat-o īnaintea Domnului, şi au postit īn ziua aceea, zicīnd: „Am păcătuit īmpotriva Domnului!“ Samuel judeca pe copiii lui Israel la Miţpa.

 

 

Israel se căieşte.

 

7.           Filistenii au aflat că fiii lui Israel se adunaseră la Miţpa, şi domnitorii Filistenilor s'au suit īmpotriva lui Israel. La vestea aceasta copiii lui Israel s'au temut de Filisteni,

8.           şi au zis lui Samuel:„Nu īnceta să strigi pentru noi către Domnul, Dumnezeul nostru, ca să ne scape din mīna Filistenilor.“

 

9.           Samuel a luat un miel sugar, şi l-a adus īntreg ca ardere de tot Domnului. A strigat către Domnul pentru Israel, şi Domnul l-a ascultat.

 

10.         Pe cīnd aducea Samuel arderea de tot, Filistenii s'au apropiat ca să bată pe Israel. Domnul a tunat īn ziua aceea cu mare vuiet īmpotriva Filistenilor, şi i-a pus pe fugă. Au fost bătuţi dinaintea lui Israel.

 

11.         Bărbaţii lui Israel au ieşit din Miţpa, au urmărit pe Filisteni, şi i-au bătut pīnă subt Bet-car.

12.         Samuel a luat o piatră pe care a pus-o īntre Miţpa şi Şen, şi i-a pus numele Eben-Ezer (Piatră de ajutor ), zicīnd: „Pīnă aici Domnul ne-a ajutat.“

 

13.         Astfel au fost smeriţi Filistenii, şi n'au mai venit pe ţinutul lui Israel. Mīna Domnului a fost īmpotriva Filistenilor īn tot timpul vieţii lui Samuel.

 

14.         Cetăţile pe cari le luaseră Filistenii dela Israel, s'au īntors la Israel, dela Ecron pīnă la Gat, cu ţinutul lor; Israel le-a smuls din mīna Filistenilor. Şi a fost pace īntre Israel şi Amoriţi.

 

Samuel judecător.

 

15.         Samuel a fost judecător īn Israel īn tot timpul vieţii lui.

 

16.         El se ducea īn fiecare an de făcea īnconjurul Betelului, Ghilgalului şi Miţpei, şi judeca pe Israel īn toate locurile acestea.

17.         Apoi se īntorcea la Rama, unde era casa lui; şi acolo judeca pe Israel. Şi a zidit acolo un altar Domnului.

 

 

Israeliţii cer un Īmpărat.

 

8

 

1.           Cīnd a īmbătrīnit Samuel, a pus pe fiii săi judecători peste Israel.

 

2.           Fiul său īntīi născut se numea Ioel, şi al doilea Abia; ei erau judecători la Beer-Şeba.

3.           Fiii lui Samuel n'au călcat pe urmele lui; ci se dădeau la lăcomie, luau mită şi călcau dreptatea.

 

4.           Toţi bătrīnii lui Israel s'au strīns şi au venit la Samuel la Rama.

5.           Ei au zis: „Iată că tu eşti bătrīn, şi copiii tăi nu calcă pe urmele tale; acum pune un īmpărat peste noi să ne judece, cum au toate neamurile.“

 

6.           Samuel n'a văzut cu plăcere faptul că ziceau: „Dă-ne un īmpărat ca să ne judece.“ Şi Samuel s'a rugat Domnului.

7.           Domnul a zis lui Samuel: „Ascultă glasul poporului īn tot ce-ţi va spune; căci nu pe tine te leapădă, ci pe Mine mă leapădă, ca să nu mai domnesc peste ei.

 

8.           Ei se poartă cu tine cum s'au purtat totdeauna, decīnd i-am scos din Egipt pīnă īn ziua de astăzi; M'au părăsit şi au slujit altor dumnezei.

9.           Ascultă-le glasul deci; dar īnştiinţează-i, şi fă-le cunoscut dreptul īmpăratului care va domni peste ei.“

 

10.         Samuel a spus toate cuvintele Domnului poporului care-i cerea un īmpărat.

11.         El a zis: „Iată care va fi dreptul īmpăratului  care va domni peste voi. El va lua pe fiii voştri, īi va pune la carele sale şi īntre călăreţii lui, ca să alerge īnaintea carului lui;

 

12.         īi va pune căpetenii  peste o mie şi căpetenii peste cinzeci, şi-i va īntrebuinţa la aratul pămīnturilor lui, la seceratul bucatelor lui, la facerea armelor lui de război şi a uneltelor carelor lui.

13.         Va lua pe fetele voastre să-i facă miresme, de mīncare şi pīne.

14.         Va lua cea mai bună parte din cīmpiile voastre, din viile voastre şi din măslinii voştri, şi o va da slujitorilor lui.

 

15.         Va lua zeciuială din rodul seminţelor şi viilor voastre, şi o va da famenilor şi slujitorilor lui.

16.         Va lua pe robii şi roabele voastre, cei mai buni boi şi măgari ai voştri, şi-i va īntrebuinţa la lucrările lui.

17.         Va lua zeciuială din oile voastre, şi voi īnşivă veţi fi slugile lui.

18.         Şi atunci veţi striga īmpotriva īmpăratului vostru pe care-l veţi alege, dar Domnul nu vă va asculta.“

 

19.         Poporul n'a vrut să asculte glasul lui Samuel. „Nu!“ au zis ei, „ci să fie un īmpărat peste noi,

 

20.         ca să fim şi noi ca toate neamurile; īmpăratul nostru ne va judeca, va merge īn fruntea noastră şi ne va cīrmui īn războaiele noastre.“

 

21.         Samuel, dupăce a auzit toate cuvintele poporului, le-a spus īn auzul Domnului.

22.         Şi Domnul a zis lui Samuel: „Ascultă-le glasul, şi pune un īmpărat peste ei.“ Şi Samuel a zis bărbaţilor lui Israel: „Duceţi-vă fiecare īn cetatea lui.“

 

 

Saul la Samuel.

 

9

 

1.           Era un om din Beniamin, numit Chis, fiul lui Abiel, fiul lui Ţeror, fiul lui Becorat, fiul lui Afiah, fiul unui Beniamit, un om tare şi voinic.

 

2.           El avea un fiu cu numele Saul, tīnăr şi frumos, mai frumos decīt oricare din copiii lui Israel. Şi-i īntrecea pe toţi īn īnălţime dela umăr īn sus.

 

3.           Măgăriţele lui Chis, tatăl lui Saul, s'au rătăcit; şi Chis a zis fiului său Saul: „Ia cu tine o slugă, scoală-te şi du-te de caută măgăriţele.“

4.           Saul a trecut prin muntele lui Efraim, şi a străbătut ţara Şalişa,fără să le găsească; au trecut prin ţara Şaalim, şi nu erau acolo; au străbătut ţara lui Beniamin, şi  nu le-au găsit.

 

5.           Ajunseseră īn ţara Ţuf, cīnd Saul a zis slugii care īl īnsoţea: „Haide să ne īntoarcem, ca nu cumva tatăl meu, lăsīnd măgăriţele, să fie īngrijorat de noi.“

6.           Sluga i-a zis: „Iată că īn cetatea  aceasta este un om al lui Dumnezeu, un om cu vază; tot ce spune el, nu se poate să nu se īntīmple. Haidem la el dar; poate că ne va arăta drumul pe care trebuie să apucăm.“

 

7.           Saul a zis slugii sale: „Dar dacă mergem acolo, ce să aducem omului lui Dumnezeu? Căci nu mai avem merinde īn saci şi n'avem niciun  dar de adus omului lui Dumnezeu. Ce avem?“

 

8.           Sluga a luat din nou cuvīntul, şi a zis lui Saul: „Uite eu am la mine un sfert de siclu de argint; īl voi da omului lui Dumnezeu, şi ne va arăta drumul.“ -

9.           Odinioară īn Israel, cīnd se ducea cineva să īntrebe pe Dumnezeu, zicea: „Haidem, să mergem la văzător!“ Căci acela care se numeşte azi prooroc, se numea odinioară văzător. -

 

10.         Saul a zis slugii: „Ai dreptate; haidem să mergem!“ Şi s'au dus īn cetatea unde era omul lui Dumnezeu.

11.         Pe cīnd se suiau ei spre cetate, au īntīlnit nişte fete cari ieşiseră să scoată apă; şi le-au zis: „Aici este văzătorul?“

 

12.         Ele le-au răspuns: „Da, iacă-l īnaintea ta; dar du-te repede, astăzi a venit īn cetate, pentrucă poporul aduce jertfă pe īnălţime.

 

13.         Cīnd veţi intra īn cetate, īl veţi găsi īnainte ca să se suie la locul īnalt să mănīnce; căci poporul nu mănīncă pīnă nu vine el, fiindcă el trebuie să binecuvinteze jertfa; după aceea, mănīncă şi cei poftiţi. Suiţi-vă dar, căci acum īl veţi găsi.“

14.         Şi s'au suit īn cetate. Tocmai cīnd intrau pe poarta cetăţii, au fost īntīlniţi de Samuel, care ieşea să se suie pe īnălţime.

15.         Dar, cu o zi mai īnainte de venirea lui Saul, Domnul īnştiinţase pe Samuel, şi-i zisese:

 

16.         „Mīne, la ceasul acesta, īţi voi trimete un om din ţara lui Beniamin, şi să-l ungi drept căpetenie a poporului Meu Israel. El va scăpa poporul Meu din mīna Filistenilor; căci am căutat cu īndurare spre poporul Meu, pentrucă strigătul lui a ajuns pīnă la Mine.“

 

17.         Cīnd a zărit Samuel  pe Saul, Domnul i-a zis: „Iată omul, despre care ţi-am vorbit; el va domni peste poporul Meu.“

 

18.         Saul s'a apropiat de Samuel la mijlocul porţii, şi a zis: „Arată-mi,  te rog, unde este casa văzătorului.“

19.         Samuel a răspuns lui Saul: „Eu sīnt văzătorul. Suie-te īnaintea mea pe īnălţime, şi veţi mīnca astăzi cu mine. Mīne te voi lăsa să pleci, şi-ţi voi spune tot ce se petrece īn inima ta.

20.         Nu te nelinişti de măgăriţele pe cari le-ai pierdut acum trei zile, căci s'au găsit. Şi pentru cine este păstrat tot ce este mai de preţ īn Israel? Oare nu pentru tine şi pentru toată casa tatălui tău?“

 

21.         Saul a răspuns:  „Oare nu sīnt eu Beniamit, din una din cele mai mici seminţii ale lui Israel? Şi familia mea nu este cea mai mică dintre toate familiile din seminţia lui Beniamin? Pentru ce dar īmi vorbeşti astfel?“

 

22.         Samuel a luat pe Saul şi pe sluga lui, i-a vīrīt īn odaia de mīncare, le-a dat locul cel dintīi īntre cei poftiţi, cari erau aproape treizeci de inşi.

23.         Samuel a zis bucătarului: „Adu  porţia pe care ţi-am dat-o, cīnd ţi-am zis:«Pune-o deoparte.“

24.         Bucătarul a dat spata şi ce era pe ea, şi a pus-o īnaintea lui Saul. Şi Samuel a zis: „Iată ce a fost păstrat,pune-o īnainte, şi mănīncă, fiindcă pentru tine s'a păstrat cīnd am poftit poporul.“ Astfel Saul a mīncat cu Samuel īn ziua aceea.

 

25.         S'au pogorīt apoi de pe īnălţime īn cetate, şi Samuel a stat de vorbă cu Saul pe acoperişul casei.

 

26.         Apoi s'au sculat disdedimineaţă; şi īn revărsatul zorilor, Samuel a chemat pe Saul de pe acoperiş, şi a zis: „Scoală-te, şi te voi īnsoţi“. Saul s'a sculat, şi au ieşit amīndoi, el şi Samuel.

27.         Cīnd s'au pogorīt la marginea cetăţii, Samuel a zis lui Saul: „Spune slugii tale să treacă īnaintea noastră“. Şi sluga a trecut īnainte. „Opreşte-te acum“, a zis iarăş Samuel, „şi-ţi voi  face cunoscut cuvīntul lui Dumnezeu“.

 

Saul este uns de Samuel ca īmpărat.

 

10

 

1.           Samuel a luat sticluţa cu untdelemn, şi a turnat-o pe capul lui Saul. Apoi l-a sărutat, şi a zis: „Nu te-a uns Domnul ca să fii căpetenia moştenirii Lui?

 

2.           Astăzi, după ce mă vei părăsi, vei găsi doi oameni la mormīntul Rahelei, īn hotarul lui Beniamin la Ţelţah. Ei īţi vor zice: «Măgăriţele pe care te-ai dus să le cauţi s'au găsit; şi iată că tatăl tău nu se mai gīndeşte la măgăriţe, ci este īngrijorat de voi, şi zice: «Ce să fac pentru fiul meu?“

 

3.           De acolo vei merge mai departe, şi vei ajunge la stejarul din Tabor, unde vei fi īntīmpinat de trei oameni suindu-se la Dumnezeu, īn Betel, şi ducīnd unul trei iezi, altul trei turte de pīne, iar altul un burduf cu vin.

 

4.           Ei te vor īntreba de sănătate, şi-ţi vor da două pīni, pe cari le vei lua din mīna lor.

5.           După aceea, vei ajunge la Ghibea Elohim, unde se află garnizoana Filistenilor. Cīnd vei intra īn cetate, vei īntīlni o ceată de prooroci pogorīndu-se de pe īnălţimea pentru jertfă, cu lăute, tīmpene, fluere şi cobze īnainte, şi proorocind.

 

6.           Duhul Domnului va veni peste tine, vei prooroci cu ei, şi vei fi prefăcut īntr'alt om.

 

7.           Cīnd ţi se vor īmplini semnele acestea, fă ce vei găsi de făcut, căci Dumnezeu este cu tine.

 

8.           Apoi să te pogori īnaintea mea la Ghilgal; şi eu mă voi pogorī la tine, ca să aduc arderi de tot şi jertfe de mulţămire. Să mă aştepţi şapte zile acolo, pīnă voi ajunge eu la tine şi-ţi voi spune ce ai să faci.“

 

9.           De īndată ce Saul a īntors spatele ca să se despartă de Samuel, Dumnezeu i-a dat o altă inimă, şi toate semnele acestea s'au īmplinit īn aceeaş zi.

10.         Cīnd au ajuns la Ghibea, iată că i-a ieşit īnainte o ceată de prooroci. Duhul lui Dumnezeu a venit peste el, şi el a  proorocit īn mijlocul lor.

 

11.         Toţi cei ce-l cunoscuseră mai īnainte, au văzut că proorocea īmpreună cu proorocii, şi īşi ziceau unul altuia īn popor: „Ce s'a īntīmplat cu fiul lui Chis? Oare şi Saul este īntre prooroci?“

12.         Cineva din Ghibea a răspuns: „Şi cine este  tatăl lor?“ Deacolo zicala: „Oare şi Saul este īntre prooroci?“ -

 

13.         Cīnd a sfīrşit de proorocit, s'a dus pe īnălţime.

14.         Unchiul lui Saul a zis lui Saul şi slugii lui: „Unde v'aţi dus?“ Saul a răspuns: „Să căutăm măgăriţele; dar cīnd am văzut că nu le găsim, ne-am dus la Samuel.“

15.         Unchiul lui Saul a zis din nou: „Istoriseşte-mi dar ce v'a spus Samuel.“

16.         Şi Saul a răspuns unchiului său:  „Ne-a spus că măgăriţele s'au găsit.“ Şi nu i-a spus nimic despre īmpărăţia despre care vorbise Samuel.

 

Saul ales īmpărat prin sorţi.

 

17.         Samuel a chemat poporul īnaintea Domnului la Miţpa,

 

18.         şi a zis copiilor lui Israel: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui  Israel:«Eu am scos din Egipt pe Israel, şi v'am izbăvit din mīna Egiptenilor şi din mīna tuturor īmpărăţiilor cari vă apăsau.

 

19.         Şi astăzi, voi lepădaţi pe Dumnezeul vsotru, care v'a izbăvit din toate relele şi din toate suferinţele voastre, şi-I ziceţi: «Pune un īmpărat peste noi!» Īnfăţişaţi-vă acum īnaintea Domnului, după seminţiile voastre şi după miile voastre.“

 

20.         Samuel a apropiat toate seminţiile lui Israel, şi a ieşit la sorţi seminţia lui Beniamin.

 

21.         A apropiat  seminţia lui Beniamin pe familii, şi a ieşit la sorţ familia lui Matri. Apoi a ieşit la sorţ Saul, fiul lui Chis. L-au căutat, dar nu l-au găsit.

22.         Au īntrebat din nou pe Domnul: „A venit oare omul acesta aici?“ Şi Domnul a zis: „Iată că este  ascuns īntre vase.“

 

23.         Au alergat şi l-au scos de acolo, şi el s'a īnfăţişat īn mijlocul poporului. Īi īntrecea pe toţi īn īnălţime, dela umăr īn sus.

 

24.         Samuel a zis īntregului popor: „Vedeţi pe cel pe care l-a ales Domnul? Nu este nimeni īn tot poporul care să fie ca el“. Şi tot poporul a strigat: „Trăiască īmpăratul“!“

 

25.         Samuel a făcut cunoscut poporului dreptul īmpărăţiei, şi l-a scris īntr'o  carte, pe care a pus-o īnaintea Domnului. Apoi a dat drumul īntregului popor, trimeţīnd pe fiecare acasă.

 

26.         Şi Saul s'a dus acasă īn Ghibea, īnsoţit de o parte din ostaşi a căror inimă o mişcase Dumnezeu.

 

27.         S'au găsit īnsă şi oameni răi, cari ziceau: „Ce ne poate ajuta acesta?“ Şi l-au dispreţuit, şi nu i-au adus niciun  dar. Dar Saul s'a făcut că nu-i aude.

 

 

Īnfrīngerea Amoniţilor.

 

11

 

1.           Nahaş, Amonitul, a venit şi a īmpresurat Iabesul din Galaad. Toţi locuitorii din Iabes au zis lui Nahaş: „Fă legămīnt cu noi, şi-ţi vom fi supuşi.“

 

2.           Dar Nahaş, Amonitul, le-a răspuns: „Voi face legămīnt cu voi dacă mă lăsaţi să vă scot la toţi ochiul drept, şi să arunc astfel o ocară asupra īntregului Israel.“

 

3.           Bătrīnii din Iabes i-au zis: „Dă-ne un răgaz de şapte zile, ca să trimetem soli īn tot ţinutul lui Israel; şi dacă nu va fi nimeni să ne ajute, ne vom supune ţie“.

4.           Solii au ajuns la Ghibea, cetatea lui Saul, şi au spus aceste lucruri īn auzul poporului. Şi tot poporul a ridicat glasul, şi a plīns.

 

5.           Saul tocmai se īntorcea dela cīmp, īn urma boilor, şi a īntrebat: „Ce are poporul de plīnge?“I-au istorisit ce spuseseră cei din Iabes.

6.           Cum a auzit Saul aceste lucruri, Duhul lui Dumnezeu a venit peste el, şi s'a mīniat foarte tare.

 

7.           A luat o păreche de boi, i-a tăiat īn bucăţi, şi le-a trimes prin soli īn tot ţinutul lui Israel, zicīnd: „Oricine nu va merge după Saul şi Samuel, īşi va vedea boii tăiaţi la fel“. Groaza Domnului a apucat pe popor, care a pornit ca un singur om.

 

8.           Saul le-a făcut numărătoarea la Bezec; copiii lui Israel erau trei sute de mii, şi bărbaţii lui Iuda treizeci de mii.

 

9.           Ei au zis solilor cari veniseră: „Aşa să vorbiţi locuitorilor Iabesului din Galaad: Mīne, cīnd va dogorī soarele, veţi avea ajutor“. Solii au dus vestea aceasta celor din Iabes, cari s'au umplut de bucurie,

10.         şi au zis Amoniţilor: „Mīine ne vom supune vouă, şi ne veţi face ce vă va plăcea“.

 

11.         A două zi, Saul a īmpărţit poporul īn trei cete. Au pătruns īn tabăra Amoniţilor īn straja dimineţei, şi i-au bătut pīnă la căldura zilei. Ceice au scăpat, au fost risipiţi, şi n'au mai rămas doi laolaltă dintre ei.

 

 

Bunătatea lui Saul. Jertfa din Ghilgal.

 

12.         Poporul a zis lui Samuel: „Cine  zicea: «Saul să domnească peste noi? »Daţi īncoace pe oamenii aceia, ca să-i omorīm.“

 

13.         Dar Saul a zis: „Nimeni nu va fi omorīt īn ziua aceasta, căci astăzi Domnul a dat o izbăvire lui Israel“.

 

14.         Şi Samuel a zis poporului: „Veniţi, şi să mergem la Ghilgal, ca să īntărim acolo īmpărăţia.“

15.         Tot poporul s'a dus la Ghilgal, şi au pus pe Saul īmpărat, īnaintea Domnului, la Ghilgal. Acolo, au adus jertfe de mulţămire īnaintea Domnului; şi Saul şi toţi oamenii lui Israel s'au veselit foarte mult acolo.

 

 

Curăţia de inimă a lui Samuel.

 

12

 

1.           Samuel a zis īntregului Israel: „Iată că v'am ascultat glasul īn tot ce mi-aţi zis, şi am pus un īmpărat peste voi.

 

2.           De acum, iată īmpăratul care va merge īnaintea voastră. Cīt despre mine, eu sīnt bătrīn, am albit, aşa că fiii mei sīnt cu voi; am umblat īnaintea voastră, din tinereţă pīnă īn ziua de azi.

 

3.           Iată-mă! Mărturisiţi īmpotriva mea, īn faţa Domnului şi īn faţa unsului Lui: Cui i-am luat boul, sau cui i-am luat măgarul? Pe cine am apăsat, şi pe cine am năpăstuit? De la cine am luat mită ca să īnchid ochii asupra lui? Mărturisiţi, şi vă voi da īnapoi.“

 

4.           Ei au răspuns: „Nu ne-ai apăsat, nu ne-ai năpăstuit, şi nici n'ai primit nimic din mīna nimănui“.

5.           El le-a mai zis: „Domnul este martor īmpotriva voastră, şi unsul Lui este martor, īn  ziua aceasta, că n'aţi găsit nimic īn mīnile mele“. Şi ei au răspuns: „Sīnt martori!“

 

 

Samuel nu mai e judecător.

 

6.           Atunci Samuel a zis poporului: „Domnul a pus pe Moise  şi pe Aaron, şi a scos pe părinţii voştri din Egipt.

 

7.           Acum, īnfăţişaţi-vă, ca să vă judec īnaintea Domnului pentru toate  binefacerile pe cari vi le-a făcut Domnul, vouă şi părinţilor voştri.

 

8.           Dupăce a venit Iacov īn Egipt, părinţii voştri au strigat către Domnul, şi Domnul a trimes pe Moise şi pe Aaron, cari au scos pe părinţii voştri din Egipt şi i-au adus să locuiască īn locul acesta.

 

9.           Dar ei au uitat pe Domnul Dumnezeul lor; şi El i-a vīndut īn mīnile lui Sisera, căpetenia oştirii Haţorului, īn mīnile Filistenilor, şi īn mīnile īmpăratului Moabului, cari au īnceput lupta īmpotriva lor.

 

10.         Au strigat iarăş către Domnul, şi au zis: «Am păcătuit, căci am părăsit pe Domnul, şi am slujit Baalilor şi Astarteelor; izbăveşte-ne acum din mīna vrăjmaşilor noştri, şi-Ţi vom sluji.“

 

11.         Şi Domnul a trimes pe Ierubaal, şi pe Barac şi pe Iefta, şi pe Samuel, şi v'a izbăvit din mīna vrăjmaşilor voştri cari vă īnconjurau, şi aţi locuit īn linişte.

 

12.         Apoi, cīnd aţi văzut că Nahaş, īmpăratul fiilor lui Amon, mergea īmpotriva voastră, mi-aţi zis: «Nu!» ci un īmpărat să domnească peste noi“. „Şi totuş Domnul, Dumnezeul vostru, era Īmpăratul vostru.

 

13.         Iată dar īmpăratul pe care l-aţi ales, şi pe care l-aţi cerut; iată că Domnul a pus un īmpărat peste voi.

 

14.         Dacă vă veţi teme de Domnul, dacă-I veţi sluji, dacă veţi asculta de glasul Lui, şi dacă nu vă veţi īmpotrivi cuvīntului Domnului, vă veţi alipi de Domnul, Dumnezeul vostru, atīt voi cīt şi īmpăratul care domneşte peste voi.

 

15.         Dar dacă nu veţi asculta de glasul Domnului, şi vă veţi īmpotrivi cuvīntului Domnului, mīna Domnului va fi īmpotriva voastră, cum a fost īmpotriva părinţilor voştri.

 

16.         Acum mai aşteptaţi aici, ca să vedeţi minunea pe care o va face Domnul subt ochii voştri.

 

17.         Nu sīntem noi la seceratul grīnelor? Voi striga către Domnul, şi va trimete tunete şi ploaie. Să ştiţi atunci şi să vedeţi cīt de rău aţi făcut īnaintea Domnului cīnd aţi cerut un īmpărat pentru voi“.

 

18.         Samuel a strigat către Domnul, şi Domnul a trimes chiar īn ziua aceea tunete şi ploaie. Tot poporul a avut o mare frică de Domnul şi de Samuel.

 

19.         Şi tot poporul a zis lui Samuel: „Roagă-te Domnului, Dumnezeului tău, pentru robii tăi, ca să nu murim; căci la toate păcatele noastre am mai adăugat şi pe acela de a cere un īmpărat pentru noi“.

 

20.         Samuel a zis poporului: „Nu vă temeţi! Aţi făcut tot răul acesta; dar nu vă abateţi dela Domnul, şi slujiţi Domnului din toată inima voastră.

21.         Nu vă abateţi dela El; altfel, aţi merge după lucruri de nimic, cari n'aduc nici folos nici izbăvire, pentrucă sīnt lucruri de nimic.

 

22.         Domnul nu va părăsi pe poporul Lui, din pricina Numelui Lui celui mare, căci Domnul a hotărīt să facă din voi poporul Lui.

 

23.         Departe iarăş de mine să păcătuiesc īmpotriva Domnului, īncetīnd să mă rog pentru voi! Vă voi īnvăţa calea cea bună şi cea dreaptă.

 

24.         Temeţi-vă numai de Domnul, şi slujiţi-I cu credincioşie din toată inima voastră; căci vedeţi ce putere desfăşură El printre voi.

 

25.         Dar dacă veţi face răul, veţi peri, voi şi īmpăratul vostru“.

 

 

DOMNIA   LUI  SAUL

 

(Capitolele 13-31. Osea 13.11.)

 

Războiul cu Filistenii.

 

13

 

1.           Saul era īn vīrstă de treizeci de ani, cīnd a ajuns īmpărat, şi a domnit doi ani peste Israel.

2.           Saul şi-a ales trei mii de bărbaţi din Israel: două mii erau cu el la Micmaş şi pe muntele Betel, iar o mie erau cu Ionatan la Ghibea lui Beniamin. Pe ceilalţi din  popor i-a trimes pe fiecare la cortul lui.

 

3.           Ionatan a bătut tabăra Filistenilor care era la Gheba, şi Filistenii au auzit lucrul acesta. Saul a pus să sune cu trīmbiţa prin toată ţara, zicīnd: „Să audă Evreii lucrul acesta!“

 

4.           Tot Israelul a auzit zicīndu-se: „Saul a bătut tabăra Filistenilor, şi Israel s'a făcut urīt Filistenilor“. Şi poporul a fost adunat la Saul īn Ghilgal.

5.           Filistenii s'au strīns să lupte cu Israel. Aveau o mie de cară şi şase mii de călăreţi; şi poporul acesta era fără număr: ca nisipul depe ţărmul mării. Au venit şi au tăbărīt la Micmaş, la răsărit de Bet-Aven.

6.           Bărbaţii lui Israel s'au văzut la strīmtoare, căci erau strīnşi de aproape şi s'au ascuns īn peşteri, īn stufişuri, īn stīnci, īn turnuri şi īn gropile pentru apă.

 

7.           Unii Evrei au trecut Iordanul, ca să se ducă īn ţara lui Gad şi Galaad. Saul era tot la Ghilgal, şi tot poporul de līngă el tremura.

8.           A aşteptat sapte zile, după timpul hotărīt de Samuel. Dar Samuel nu venea la Ghilgal, şi poporul se īmprăştia de līngă Saul.

 

9.           Atunci Saul a zis: „Aduceţi-mi arderea de tot şi jertfele de mulţămire.“ Şi a jertfit arderea de tot.

10.         Pe cīnd sfīrşea de adus arderea de tot, a venit Samuel, şi Saul i-a ieşit īnainte să-i ureze de bine.

11.         Samuel a zis: „Ce-ai făcut?“ Saul a răspuns: „Cīnd am văzut  că poporul se īmprăştie de līngă mine, că nu vii la timpul hotărīt, şi că Filistenii sīnt strīnşi la Micmaş,

12.         mi-am zis: Filistenii se vor pogorī īmpotriva mea la Ghilgal, şi eu nu m'am rugat Domnului! Atunci am īndrăznit şi am adus arderea de tot.“

13.         Samuel a zis lui Saul: „Ai lucrat ca un nebun şi n'ai păzit porunca pe care ţi-o dăduse Domnul, Dumnezeul tău. Domnul ar fi īntărit pe vecie domnia ta peste Israel;

 

14.         dar acum, domnia ta nu va dăinui. Domnul Şi-a ales un om după inima Lui, şi Domnul l-a rīnduit să fie căpetenia poporului Său, pentrucă n'ai păzit ce-ţi poruncise Domnul.“

 

15.         Apoi Samuel s'a sculat, şi s'a suit din Ghilgal la Ghibea lui Beniamin. Saul a făcut numărătoarea poporului care se afla cu el: erau aproape şase sute de oameni.

 

16.         Saul, fiul său Ionatan, şi poporul care se afla cu ei, se aşezaseră la Gheba  lui Beniamin, şi Filistenii tăbărau la Micmaş.

17.         Din tabăra Filistenilor au ieşit trei cete ca să pustiască: una a luat drumul spre Ofra, spre ţara Şual;

 

18.         alta a luat drumul spre Bet-Horon; şi a treia a luat drumul spre hotarul care caută spre valea Ţeboim, īnspre pustie.“

 

19.         Īn toată ţara lui Israel  nu se găsea niciun fierar; căci Filistenii ziseră: „Să īmpedecăm pe Evrei să-şi facă săbii sau suliţe.“

 

20.         Şi fiecare om din  Israel se pogora la Filisteni  ca să-şi ascută fierul plugului, coasa, securea şi sapa,

21.         cīnd se tocea sapa, coasa, furca cu trei coarne şi securea, şi ca să facă vīrf ţepuşului cu care mīna boii.

22.         Şi aşa s'a īntīmplat că īn ziua luptei nu era nici sabie, nici suliţă īn mīnile īntregului popor care era cu Saul şi Ionatan: nu avea decīt Saul şi fiul său Ionatan.

 

23.         O ceată de Filisteni a venit şi s'a aşezat la trecătoarea Micmaşului.

 

 

Vitejia lui Ionatan.

 

14

 

1.           Īntr'o zi, Ionatan, fiul lui Saul, a zis tīnărului care-i purta armele: „Vino, şi să pătrundem pīnă la straja Filistenilor, care este dincolo de locul acesta.“ Şi n'a spus nimic tatălui său.

2.           Saul stătea la marginea cetăţii Ghibea, subt rodiul din Migron, şi poporul care era cu el era aproape şase sute de oameni.

 

3.           Ahia, fiul lui Ahitub, fratele lui I-Cabod, fiul lui Fineas, fiul lui Eli, preotul Domnului la Silo, purta efodul. Poporul nu ştia că Ionatan s'a dus.

 

4.           Īntre trecătorile prin cari căuta Ionatan să ajungă la straja Filistenilor, era un pisc de stīncă de o parte şi un  pisc de stīncă de cealaltă parte; unul purta numele Boţeţ şi celalt Sene.

 

5.           Unul din aceste piscuri este la miazănoapte, faţă īn faţă cu Micmaş, şi celalt la miazăzi, faţă īn faţă cu Gheba.

6.           Ionatan a zis tīnărului care-i purta armele: „Vino, şi să pătrundem pīnă la straja acestor netăiaţi īmprejur. Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu īmpiedecă pe Domnul să dea izbăvire printr'un mic număr ca şi printr'un mare număr.“

 

7.           Cel ce-i ducea armele i-a răspuns: „Fă tot ce ai īn inimă, n'asculta decīt de simţimīntul tău, şi iată-mă cu tine, gata să te urmez oriunde.“

8.           „Ei bine!“ a zis  Ionatan, „haidem la oamenii aceştia şi să ne arătăm lor.

9.           Dacă ne vor zice: «Opriţi-vă pīnă vom veni noi la voi!» vom rămīnea pe loc, şi nu ne vom sui la ei.

10.         Dar dacă vor zice: «Suiţi-vă la noi!» ne vom sui, căci Domnul īi dă īn mīnile noastre. Acesta să ne fie semnul.“

 

11.         S'au arătat amīndoi străjii Filistenilor, şi Filistenii au zis: „Iată că  Evreii ies din găurile īn cari s'au ascuns.“

12.         Şi oamenii cari erau de strajă au vorbit astfel lui Ionatan şi celui ce-i ducea armele: „Suiţi-vă la noi, ca să vă  arătăm ceva.“ Ionatan a zis celui ce-i ducea armele: „Suie-te după mine, căci Domnul īi dă īn mīnile lui Israel.“

13.         Şi Ionatan s'a suit ajutīndu-se cu mīnile şi picioarele, şi cel ce-i ducea armele a mers după el. Filistenii au căzut īnaintea lui Ionatan, şi cel ce-i ducea armele arunca moartea īn urma lui.

14.         Īn această īntīie īnfrīngere, Ionatan şi cel ce-i ducea armele au ucis douăzeci de oameni, pe īntindere de aproape o jumătate de pogon de pămīnt.

15.         A intrat groaza īn tabără, īn ţară şi īn tot poporul; straja şi chiar şi prădătorii s'au spăimīntat; ţara s'a īngrozit. Era groaza lui Dumnezeu.

 

16.         Străjerii lui Saul, cari erau la Ghibea lui Beniamin, au văzut că mulţimea se īmprăştie şi fuge īn toată părţile.

 

17.         Atunci Saul a zis a poporului care era cu el: „Numărăţi, vă rog, şi vedeţi cine a plecat din mijlocul nostru.“ Au numărat, şi iată că lipsea Ionatan şi cel ce-i purta armele.

18.         Şi Saul a zis lui Ahia: „Adu īncoace chivotul lui Dumnezeu!“- Căci pe vremea aceea chivotul lui Dumnezeu era cu copiii lui Israel. -

19.         Pe cīnd vorbea Saul cu preotul zarva īn tabăra Filistenilor se făcea tot mai mare; şi Saul a zis preotului: „Trage-ţi mīna!“

 

20.         Apoi Saul şi tot poporul care era cu el s'au strīns, şi au īnaintat pīnă la locul luptei; şi Filistenii au īntors sabia, unii īmpotriva altora, şi īnvălmăşala era nespus de mare.

 

21.         Evreii cari erau mai dinainte la Filisteni, şi cari se suiseră cu ei īn tabără de pe unde erau īmprăştiaţi, s'au unit cu Israeliţii cari erau cu Saul şi Ionatan.

22.         Toţi bărbaţii lui Israel cari se ascunseseră īn muntele lui Efraim, aflīnd că Filistenii fugeau, au īnceput să-i urmărească şi ei īn bătaie.

 

23.         Domnul a izbăvit pe Israel īn ziua aceea, şi lupta s'a īntins pīnă dincolo de Bet-Aven.

 

 

Ionatan īn primejdie.

 

24.         Ziua aceea a fost obositoare pentru bărbaţii lui Israel. Saul pusese pe popor să jure, zicīnd: „Blestemat să fie omul care va mīnca pīne pīnă seara, pīnă mă voi răzbuna pe vrăjmaşii mei!“ Şi nimeni nu mīncase.

 

25.         Tot poporul ajunsese īntr'o pădure, unde se găsea miere pe faţa pămīntului.

 

26.         Cīnd a intrat poporul īn pădure, a văzut mierea curgīnd; dar niciunul n'a dus mierea la gură, căci poporul ţinea jurămīntul.

27.         Ionatan nu ştia de jurămīntul pe care pusese tatăl său pe popor să-l facă; a īntins vīrful toiagului pe care-l avea īn mīnă, l-a vīrīt īntr'un fagure de miere, şi a dus mīna la gură; şi ochii i s'au luminat.

28.         Atunci cineva din popor, vorbindu-i, i-a zis: „Tatăl tău a pus pe popor să jure, zicīnd: «Blestemat să fie omul care va mīnca astăzi!“ Şi poporul era sleit de puteri.

29.         Şi Ionatan a zis: „Tatăl meu turbură poporul; vedeţi dar cum mi s'au luminat ochii, pentrucă am gustat puţin din mierea aceasta!

30.         Negreşit, dacă poporul ar fi mīncat azi din prada pe care a găsit-o la vrăjmaşii lui, n'ar fi fost īnfrīngerea Filistenilor mai mare?“

31.         Īn ziua aceea au bătut pe Filisteni dela Micmaş pīnă la Aialon. Poporul era foarte obosit,

32.         şi s'a aruncat asupra prăzii. A luat oi, boi şi viţei, i-a junghiat pe pămīnt şi i-a mīncat cu sīnge cu tot.

 

33.         Au spus lucrul acesta lui Saul, şi i-au zis: „Iată că poporul păcătuieşte īmpotriva Domnului, mīncīnd cu sīnge.“ Saul a zis: „Voi faceţi o nelegiuire; rostogoliţi īndată o piatră mare īncoace.“

34.         Apoi a adăugat: „Īmprăştiaţi-vă printre popor, şi spuneţi fiecăruia să-şi aducă boul sau oaia, şi să-l junghie aici. Apoi să mīncaţi, şi nu păcătuiţi īmpotriva Domnului, mīncīnd cu sīnge.“ Şi peste noapte, fiecare din popor şi-a adus boul cu mīna, ca să-l junghie pe piatră.

35.         Saul a zidit un altar Domnului: acesta a fost cel dintīi altar pe care l-a zidit Domnului.

 

36.         Saul a zis: „Să ne pogorīm īn noaptea aceasta după Filisteni, să-i jefuim pīnă la lumina zilei, şi să nu lăsăm să rămīnă unul măcar.“ Ei au zis: „Fă tot ce vei crede.“ Atunci preotul a zis: „Să ne apropiem aici de Dumnezeu“.

37.         Şi Saul a īntrebat pe Dumnezeu: „Să mă pogor după Filisteni? Īi vei da īn mīnile lui Israel?“ Dar īn clipa aceea nu i-a dat niciun răspuns.

 

38.         Saul a zis: „Apropiaţi-vă aici, toate căpeteniile poporului; căutaţi şi vedeţi de cine şi cum a fost săvīrşit păcatul acesta astăzi.

 

39.         Căci viu este Domnul, Izbăvitorul lui Israel: chiar dacă l-ar fi săvīrşit fiul meu Ionatan, va muri.“ Şi nimeni din tot poporul nu i-a răspuns.

 

40.         Atunci a zis īntregului Israel: „Aşezaţi-vă voi deoparte; şi eu şi fiul meu Ionatan vom sta de cealaltă.“ Şi poporul a zis lui Saul: „Fă ce vei crede.“

41.         Saul a zis Domnului: „Dumnezeul lui Israel, arată adevărul.“ Sorţul a căzut pe Ionatan şi pe Saul, şi poporul a scăpat.

 

42.         Saul a zis: „Aruncaţi sorţul īntre mine şi fiul meu Ionatan.“ Şi sorţul a căzut pe Ionatan.

43.         Saul a zis lui Ionatan: „Spune-mi ce-ai făcut“. Ionatan i-a spus şi a zis: „Am gustat puţină miere, cu vīrful toiagului pe care-l aveam īn mīnă: iată-mă, voi muri.“

 

44.         Şi Saul a zis: „Dumnezeu să Se poarte cu toată asprimea faţă de mine, dacă nu vei muri, Ionatane!“

 

45.         Poporul a zis lui Saul: „Ce! Să moară Ionatan, el, care a făcut această mare izbăvire īn Israel? Niciodată! Viu este Domnul, că un păr din capul lui nu va cădea la pămīnt, căci cu Dumnezeu a lucrat el īn ziua aceasta.“ Astfel poporul a scăpat pe Ionatan de la moarte.

 

46.         Saul a īncetat să mai urmărească  pe Filisteni, şi Filistenii s'au dus acasă.

 

Războaiele lui Saul şi neamul lui.

 

47.         După ce a luat Saul domnia peste Israel, a făcut război īn toate părţile cu toţi vrăjmaşii lui: cu Moab, cu copiii lui Amon, cu Edom, cu īmpăraţii din Ţoba, şi cu Filistenii; şi ori īncotro se īntorcea, era biruitor.

 

48.         S'a arătat viteaz, a bătut pe Amalec, şi a scăpat pe Israel din mīna celor ce-l jăfuiau.

 

49.         Fiii lui Saul au fost: Ionatan, Işvi şi Malchişua. Cele două fete ale lui se numeau: cea mai mare Merab, iar cea mai mică Mical.

 

50.         Numele nevestei lui Saul era Ahinoam, fata lui Ahimaaţ. Numele căpeteniei oştirii lui era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul.

51.         Chis, tatăl lui Saul, şi Ner, tatăl lui Abner, erau fiii lui Abiel.

 

52.         Īn tot timpul vieţii lui Saul a fost un război īnverşunat īmpotriva Filistenilor; şi de īndată ce Saul zărea vreun om tare şi voinic, īl lua cu el.

 

 

Război cu Amaleciţii.

 

15

 

1.           Samuel a zis lui Saul: „Pe mine m'a trimes Domnul să te ung īmpărat peste poporul Lui, peste Israel: Ascultă dar ce zice Domnul.

 

2.           Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Mi-aduc aminte de ceeace a făcut Amalec lui Israel, cīnd i-a astupat drumul la ieşirea lui din Egipt.

 

3.           Du-te acum, bate pe Amalec, şi nimiceşte cu desăvīrşire tot ce-i al lui; să nu-i cruţi, şi să omori bărbaţii şi femeile, copiii şi pruncii, cămilele şi măgarii, boii şi oile.“

 

4.           Saul a adunat poporul, şi l-a numărat la Telaim: erau două sute de mii de oameni pedeştri, şi zece mii de oameni din Iuda.

5.           Saul a mers pīnă la cetatea lui Amalec, şi a pus nişte oameni la pīndă īn vale.

6.           Şi a zis Cheniţilor: „Duceţi-vă, plecaţi şi ieşiţi din mijlocul lui Amalec, ca să nu vă prăpădesc īmpreună cu el; căci voi v'aţi purtat cu bunăvoinţă faţă de copiii lui Israel, cīnd s'au suit din Egipt“. Şi Cheniţii au plecat din mijlocul lui Amalec.

 

7.           Saul a bătut pe Amalec, dela Havila pīnă la Şur, care este īn faţa Egiptului.

 

8.           A prins viu pe Agag, īmpăratul lui Amalec, şi a nimicit cu desăvīrşire tot poporul, trecīndu-l prin ascuţişul săbiei.

 

9.           Dar Saul  şi poporul au cruţat pe Agag, şi oile cele mai bune, boii cei mai buni, vitele grase, mieii graşi, şi tot ce era mai bun; n'a vrut să le nimicească cu desvīrşire şi au nimicit numai tot ce era prost şi nebăgat īn seamă.

 

 

Neascultarea  lui Saul.

 

10.         Domnul a vorbit lui Samuel, şi i-a zis:

11.         „mi pare rău că am pus pe Saul īmpărat, căci se abate dela Mine şi nu păzeşte cuvintele Mele“. Samuel s'a mīhnit, şi toată noaptea a strigat către Domnul.

 

12.         S'a sculat dis de dimineaţă, ca să se ducă īnaintea lui Saul. Şi au venit şi i-au spus: „Saul s'a dus la Carmel, şi iată că şi-a īnălţat un semn de biruinţă, apoi s'a īntors, şi, trecīnd mai departe, s'a pogorīt la Ghilgal“.

 

13.         Samuel s'a dus la Saul, şi Saul i-a zis: „Fii binecuvīntat de Domnul! Am păzit cuvīntul Domnului“.

 

14.         Samuel a zis: „Ce īnseamnă  behăitul acesta de oi care ajunge la urechile mele, şi mugetul acesta de boi pe care-l aud?“

15.         Saul a răspuns: „Le-au adus dela Amaleciţi, pentrucă poporul a cruţat oile cele mai bune şi boii cei mai buni, ca să-i jertfească Domnului, Dumnezeului tău; iar pe celelate, le-am nimicit cu desăvīrşire“.

 

16.         Samuel a zis lui Saul: „Stai, şi-ţi voi spune ce mi-a zis Domnul astănoapte“. Şi Saul i-a zis: „Vorbeşte“.

17.         Samuel a zis: „Cīnd erai mic īn ochii tăi, n'ai ajuns tu căpetenia seminţiilor lui Israel, şi nu te-a uns Domnul ca să fii īmpărat peste Israel?

 

18.         Domnul te trimisese, zicīnd: «Du-te, şi nimiceşte cu desăvīrşire pe păcătoşii aceia, pe Amaleciţi; războieşte-te cu ei pīnă īi vei nimici».

19.         Pentruce n'ai ascultat glasul Domnului? Pentruce te-ai aruncat asupra prăzii, şi ai făcut ce este rău īnaintea Domnului?“

20.         Saul a răspuns lui Samuel: „Am ascultat glasul Domnului, şi m'am dus īn calea pe care mă trimetea Domnul. Am adus pe Agag, īmpăratul lui Amalec, şi am nimicit cu desăvīrşire pe Amaleciţi;

 

21.         dar poporul a luat din  pradă oi şi boi, ca pīrgă din ceeace trebuia nimicit cu desăvīrşire, ca să le jertfească Domnului, Dumnezeului tău, la Ghilgal“.

 

22.         Samuel a zis: „Īi plac Domnului mai mult arderile de tot şi jertfele decīt ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decīt jertfele, şi păzirea cuvīntului Său face mai mult decīt grăsimea berbecilor.

 

23.         Căci neascultarea este tot atīt de vinovată ca ghicirea, şi īmpotrivirea nu este mai puţin vinovată decīt īnchinarea la idoli şi terafimii. Fiindcă ai lepădat cuvīntul Domnului, te leapădă şi El ca īmpărat“.

 

24.         Atunci Saul a zis lui Samuel: „Am păcătuit, căci am călcat porunca Domnului, şi n'am ascultat cuvintele tale; mă temeam de popor, şi i-am ascultat glasul.

 

25.         Acum, te rog, iartă-mi păcatul, īntoarce-te cu mine, ca să mă īnchin pīnă la pămīnt īnaintea Domnului.“

26.         Samuel a zis lui Saul: „Nu mă voi īntoarce cu tine: fiindcă ai lepădat cuvīntul Domnului, şi Domnul te leapădă, ca să nu mai fii īmpărat peste Israel“.

 

27.         Şi pe cīnd se īntorcea Samuel să plece, Saul l-a apucat de pulpana hainei, şi s'a rupt.

 

28.         Samuel i-a zis: „Domnul rupe astăzi domnia lui Israel deasupra ta, şi o dă altuia mai bun decīt tine.

 

29.         Cel ce este tăria lui Israel nu minte şi nu Se căieşte, căci nu este un om ca să-I pară rău.“

 

30.         Saul a zis iarăş: „Am păcătuit! Acum, te rog, cinsteşte-mă īn faţa bătrīnilor poporului meu, şi īn faţa lui Israel; īntoarce-te cu mine, ca să mă īnchin īnaintea Domnului, Dumnezeului tău.“

 

31.         Samuel s'a īntors şi a mers după Saul, şi Saul s'a īnchinat īnaintea Domnului.

32.         Apoi Samuel a zis: „Adu-mi pe Agag, īmpăratul lui Amalec.“ Şi Agag a īnaintat vesel spre el, căci zicea: „Negreşit, a trecut amărăciunea morţii!“

33.         Samuel a zis: „După cum sabia ta a lăsat femei fără copii, tot aşa şi mama ta va fi lăsată fără copii īntre femei.“ Şi Samuel a tăiat pe Agag īn bucăţi īnaintea Domnului, la Ghilgal.

 

34.         Samuel a plecat la Rama, şi Saul s'a suit acasă la Ghibea lui Saul.

 

35.         Samuel nu s'a mai dus să vadă pe Saul pīnă īn ziua morţii sale. Dar Samuel plīngea pe Saul, pentrucă Domnul Se căise că pusese pe Saul īmpărat peste Israel.

 

 

David uns īmpărat.

 

16

 

1.           Domnul a zis lui Samuel: „Cīnd vei īnceta să plīngi pe Saul, pentru că l-am lepădat, ca să nu mai domnească peste Israel? Umple-ţi cornul cu untdelemn, şi du-te; te voi trimite la Isai, Betleemitul, căci pe unul din fiii lui Mi l-am ales ca īmpărat.“

 

2.           Samuel a zis: „Cum să mă duc? Saul are să afle, şi mă va ucide.“ Şi Domnul a zis: „Să iei cu tine un viţel, şi să zici: «Vin  să aduc o jertfă Domnului.»

 

3.           Să pofteşti pe Isai la jertfă; Eu īţi voi arăta ce trebuie să faci, şi Īmi vei unge pe acela pe care-ţi voi spune să-l ungi.“

 

4.           Samuel a făcut ce zisese Domnul, şi s'a dus la Betleem. Bătrīnii cetăţii au alergat īnspăimīntaţi īnaintea lui şi au zis: „Ce vesteşte venirea ta: ceva bun ?“

 

5.           El a răspuns: „Da; vin  să aduc o jertfă Domnului. Sfinţiţi-vă, şi veniţi cu mine la jertfă.“ A sfinţit şi pe Isai cu fiii lui, şi i-a pofitit la jertfă.

 

6.           Cīnd au intrat ei, Samuel, văzīnd pe Eliab, şi-a zis: „Negreşit, unsul Domnului este aici īnaintea Lui.“

 

7.           Şi Domnul a zis lui Samuel: „Nu te uita la īnfăţişarea şi īnălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă.“

 

8.           Isai a chemat pe Abinadab, şi l-a trecut pe dinaintea lui Samuel; şi Samuel a zis: „Nici pe acesta nu l-a ales Domnul.“

 

9.           Isai a trecut pe Şama; şi Samuel a zis: „Nici pe acesta nu l-a ales Domnul.“

 

10.         Şi aşa a trecut Isai pe cei şapte fii ai lui pe dinaintea lui Samuel; şi Samuel a zis lui Isai: „Domnul n'a ales pe niciunul din ei.“

11.         Apoi Samuel a zis lui Isai: „Aceştia sīnt toţi fiii tăi?“. Şi el a răspuns: „A mai rămas cel mai tīnăr, dar paşte oile.“ Atunci Samuel a zis lui Isai: „Trimite să-l aducă, fiindcă nu vom şedea la masă pīnă nu va veni aici.“

 

12.           Isai a trimes să-l aducă.Şi el era cu păr bălai, cu ochi frumoşi şi faţă frumoasă. Domnul a zis lui Samuel: „Scoală-te, şi unge-l, căci el este!“

 

13.         Samuel a luat cornul cu untdelemn, şi l-a uns īn mijlocul fraţilor lui. Duhul Domnului a venit peste David, īncepīnd din ziua aceea şi īn cele următoare.

              Samuel s'a sculat, şi s'a dus la Rama.

 

 

David cīntă din arfă lui Saul.

 

14.         Duhul Domnului S'a depărtat dela Saul; şi a fost muncit de un duh rău care venea dela Domnul.

 

15.         Slujitorii lui Saul i-au zis: „Iată că un duh rău dela Dumnezeu te munceşte.

16.         Poruncească numai domnul nostru! Robii tăi sīnt īnaintea ta. Ei vor căuta un om care să ştie să cīnte cu arfa; şi, cīnd duhul rău trimes de Dumnezeu, va fi peste tine, el va cīnta cu mīna, şi vei fi uşurat.“

 

17.         Saul a răspuns slujitorilor săi: „Găsiţi-mi  dar un om care să cīnte bine, şi aduceţi-l la mine.“

18.         Unul din slujitori a luat cuvīntul, şi a zis: „Iată, am văzut pe un  fiu al lui Isai, Betleemitul, care ştie să cīnte; el este şi un om tare şi voinic, un războinic, vorbeşte bine, este frumos la chip, şi Domnul este cu el.“

 

19.         Saul a trimes nişte oameni la Isai, să-i spună: „Trimete-mi pe fiul tău David, care este cu oile.“

 

20.         Isai a luat un măgar, l-a īncărcat cu pīne, cu un burduf cu vin şi cu un ied, şi a trimes lui Saul aceste lucruri, prin fiul său David.

 

21.         David a ajuns la Saul, şi s'a īnfăţişat īnaintea lui; i-a plăcut mult lui Saul, şi a fost pus să-i poarte armele.

 

22.         Saul a trimes vorbă lui Isai, zicīnd: „Te rog să laşi pe David īn slujba mea, căci a căpătat trecere īnaintea mea.“

23.         Şi cīnd duhul trimes de Dumnezeu venea peste Saul, David lua arfa şi cīnta cu mīna lui; Saul răsufla atunci mai uşor, se simţea uşurat, şi duhul cel rău pleca dela el.

 

 

Războiul cu Filistenii.

 

17

 

1.           Filistenii şi-au strīns oştile ca să facă război, şi s'au adunat la Soco, o cetate a lui Iuda; au tăbărīt īntre Soco şi Azeca, la Efes-Damim.

 

2.           Saul şi bărbaţii lui Israel s'au strīns şi ei; au tăbărīt īn  Valea terebinţilor, şi s'au aşezat īn linie de bătaie īmpotriva Filistenilor.

3.           Filistenii se aşezaseră pe un munte deoparte, şi Israel pe un munte de cealaltă parte: doar valea īi despărţea.

4.           Atunci  a ieşit un om din tabăra Filistenilor şi a īnaintat īntre cele două oştiri. El se numea Goliat, era din Gat, şi avea o īnălţime de şase coţi şi o palmă.

 

5.           Pe cap avea un coif de aramă, şi purta nişte zale de solzi īn greutate de cinci mii de sicli de aramă.

6.           Avea nişte tureci de aramă peste fluierele picioarelor, şi o pavăză de aramă īntre umeri.

7.           Coada suliţei lui era ca un sul de ţesut, şi ferul suliţei cīntărea şase sute de sicli de fer. Cel ce-i purta scutul mergea īnaintea lui.

 

8.           Filisteanul s'a oprit; şi, vorbind oştilor lui Israel aşezate īn şiruri de bătaie, le-a strigat: „Pentruce ieşiţi să vă aşezaţi īn şiruri de bătaie? Nu sīnt eu Filistean, şi nu sīnteţi voi slujitorii lui Saul? Alegeţi un om care să se pogoare īmpotriva mea!

 

9.           Dacă va putea să se bată cu mine şi să mă omoare, noi vom fi robii voştri; dar dacă-l voi birui şi-l voi omorī eu, voi ne veţi fi robi nouă şi ne veţi sluji.“

 

10.         Filisteanul a mai zis: „Arunc astăzi o ocară asupra oştirii lui Israel! Daţi-mi un om, ca să mă lupt cu el.“

 

11.         Saul şi tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale Filisteanului, şi s'au īnspăimīntat şi au fost cuprinşi de o mare frică.

 

David şi Goliat.

 

12.         Şi David era fiul Efratitului aceluia din Betleemul lui Iuda, numit Isai, care avea opt fii. Pe vremea lui Saul el era bătrīn īnaintat īn vīrstă.

 

13.         Cei trei fii mai mari ai lui Isai urmaseră pe Saul la război; īntīiul născut din cei trei fii ai lui, cari porniseră la război, se numea Eliab, al doilea Abinadab, şi al treilea Şama.

 

14.         David era cel mai tīnăr. Şi cīnd cei trei mai mari au urmat pe Saul,

15.         David a plecat dela Saul şi s'a īntors la Betleem ca să pască oile tatălui său.

 

16.         Filisteanul īnainta dimineaţa şi seara, şi s'a īnfăţişat astfel timp de patruzeci de zile.

17.         Isai a zis fiului său David: „Ia  pentru fraţii tăi efa aceasta de grīu prăjit şi aceste zece pīni, şi aleargă īn tabără la fraţii tăi;

18.         du şi aceste zece caşuri de brīnză căpeteniei care este peste mia lor. Să vezi dacă fraţii tăi sīnt bine, şi să-mi aduci veşti temeinice.

 

19.         Ei sīnt cu Saul şi cu toţi bărbaţii lui Israel īn valea terebinţilor, īn război cu Filistenii.“

20.         David s'a sculat dis de dimineaţă. A lăsat oile īn seama unui paznic, şi-a luat lucrurile, şi a plecat, cum īi poruncise Isai. Cīnd a ajuns īn tabără, oştirea pornise să se aşeze īn şiruri de bătaie şi scotea strigăte de război.

21.         Israel şi Filistenii s'au aşezat īn şiruri de bătaie,  oştire către oştire.

22.         David a dat lucrurile pe cari le avea īn mīnile celui ce păzea calabalīcurile, şi a alergat la şirurile de bătaie. Cum a ajuns, a īntrebat pe fraţii săi de sănătate.

23.         Pe cīnd  vorbea cu ei, iată că Filisteanul din Gat, numit Goliat, a īnaintat īntre cele două oştiri, ieşind afară din şirurile Filistenilor. A rostit aceleaşi cuvinte ca mai īnainte, şi David le-a auzit.

 

24.         La vederea acestui om toţi cei din Israel au fugit dinaintea lui, şi i-a apucat o mare frică.

25.         Fiecarea zicea: „Aţi văzut pe omul acesta īnaintīnd? A īnaintat ca să arunce ocara asupra lui Israel! Dacă-l va omorī cineva, īmpăratul īl va umplea de bogăţii, īi va da de nevastă pe fiică-sa, şi va scuti de dări casa tatălui său īn Israel.“

 

26.         David a zis oamenilor de līngă el: „Ce se va face aceluia care va omorī pe Filisteanul acesta, şi va lua ocara deasupra lui Isral? Cine este Filisteanul acesta, acest netăiat īmprejur, ca să ocărască oştirea Dumnezeului celui viu?“

 

27.         Poporul, spunīnd din nou aceleaşi lucruri, i-a zis: „Aşa şi aşa se va face aceluia care-l va omorī.“

 

28.         Eliab, fratele lui cel mai mare, care-l auzise vorbind cu oamenii aceştia, s'a aprins de mīnie īmpotriva lui David. Şi a zis: „Pentru ce te-ai pogorīt tu, şi cui ai lăsat acele puţine oi īn pustie? Īţi cunosc eu mīndria şi răutatea inimii. Te-ai pogorīt ca să vezi lupta.“

 

29.         David a răspuns: „Ce-am făcut oare? Nu pot să vorbesc astfel?“

 

30.         Şi s'a īntors dela el ca să vorbească cu altul, şi i-a pus aceleaşi īntrebări. Poporul i-a răspuns ca şi īntīiaş dată.

 

31.         Cīnd s'au auzit cuvintele rostite de David, au fost spuse īnaintea lui Saul, care a trimes să-l caute.

32.         David a zis lui Saul: „Nimeni să nu-şi piardă nădejdea din  pricina Filisteanului acestuia! Robul tău va merge să se bată cu el.“

 

33.         Saul a zis lui David: „Nu poţi să te duci să te baţi cu Filisteanul acesta, căci tu eşti un copil, şi el este un om războinic din tinereţa lui.“

 

34.         David a zis lui Saul: „Robul tău păştea oile tatălui său. Şi cīnd un leu sau un urs venea să-i ia o oaie din turmă,

35.         alergam după el, īl loveam, şi-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica īmpotriva mea, īl apucam de falcă, īl loveam, şi-l omoram.

36.         Aşa a doborīt robul tău leul şi ursul; şi cu Filisteanul acesta, cu acest netăiat īmprejur, va fi ca şi cu unul din ei, căci a ocărīt oştirea Dumnezeului celui viu.“

37.         David a mai zis: „Domnul, care m'a izbăvit din ghiara leului, şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mīna acestui Filistean.“ Şi Saul a zis lui David: „Du-te, şi Domnul să fie cu tine!“

 

38.         Saul a īmbrăcat pe David cu hainele lui, i-a pus pe cap un coif de aramă, şi l-a īmbrăcat cu o platoşă.

39.         David a īncins sabia lui Saul peste hainele lui, şi a vrut să meargă, căci nu īncercase īnsă să meargă cu ele. Apoi a zis lui Saul: „Nu pot să merg cu armătura aceasta, căci nu sīnt obicinuit cu ea.“ Şi s'a desbrăcat de ea.

40.         Şi-a luat toiagul īn mīnă, şi-a ales din pīrău cinci pietre netede, şi le-a pus īn traista lui de păstor şi īn buzunarul hainei. Apoi, cu praştia īn mīnă, a īnaintat īmpotriva Filisteanului.

41.         Filisteanul s'a apropiat puţin cīte puţin de David, şi omul care-i ducea scutul mergea īnaintea lui.

42.         Filisteanul s'a uitat, şi cīnd a zărit pe David, a rīs de el, căci nu vedea īn el decīt un copil, cu păr bălai şi cu faţa frumoasă.

 

43.         Filisteanul a zis lui David: Ce! sīnt cīne, de vii la mine cu toiege?“ Şi, după ce l-a blestemat pe dumnezeii lui,

 

44.         a adăogat: „Vino la mine, şi-ţi voi da carnea ta păsărilor cerului şi fiarelor cīmpului.“

 

45.         David a zis Filisteanului: „Tu vii īmpotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză; iar eu vin īmpotriva ta īn Numele Domnului oştirilor, īn Numele Dumnezeului oştirii lui Israel, pe care ai ocărīt-o.

 

46.         Astăzi Domnul te va da īn mīnile mele, te voi doborī, şi-ţi voi tăia capul; astăzi voi da stīrvurile taberii Filstenilor păsărilor cerului şi fiarelor pămīntului. Şi tot pămīntul va şti că Israel are un Dumnezeu.

 

47.         Şi toată mulţimea aceasta va şti că Domnul nu mīntueşte nici prin sabie nici prin suliţă. Căci biruinţa este a Domnului. Şi El vă dă īn mīnile noastre.“

 

48.         Īndată ce Filisteanul a pornit să meargă īnaintea lui David, David a alergat pe cīmpul de bătaie īnaintea Filisteanului.

49.         Şi-a vīrīt mīna īn traistă, a luat o piatră, şi a aruncat-o cu praştia; a lovit pe Filistean īn frunte, şi piatra a intrat īn fruntea Filisteanului, care a căzut cu faţa la pămīnt.

50.         Astfel, cu o praştie şi cu o piatră, David a fost mai tare decīt Filisteanul; l-a trīntit la pămīnt şi l-a omorīt, fără să aibă sabie īn mīnă.

 

51.         A alergat, s'a oprit līngă Filistean, i-a luat sabia, pe care i-a scos-o din teacă, l-a omorīt şi i-a tăiat capul.

              Filistenii, cīnd au văzut că uriaşul lor a murit, au luat-o la fugă.

 

52.         Şi bărbaţii lui Israel şi Iuda au dat chiote, şi au pornit īn urmărirea Filistenilor pīnă īn vale şi pīnă la porţile Ecronului. Filistenii, răniţi de moarte, au căzut pe drumul care duce la Şaaraim pīnă la Gat şi pīnă la Ecron.

 

53.         Şi copiii lui Israel s'au īntors dela urmărirea Filistenilor, şi le-au jăfuit tabăra.

54.         David a luat capul Filisteanului şi l-a dus la Ierusalim, şi a pus armele Filisteanului īn cortul său.

55.         Cīnd a văzut Saul pe David mergīnd īmpotriva Filisteanului, a zis lui Abner, căpetenia oştirii: „Al cui fiu este tīnărul acesta, Abner?“ Abner a răspuns: „Pe sufletul tău, īmpărate, că nu ştiu.“

 

56.         „Īntreabă dar al cui fiu este tīnărul acesta“, a zis īmpăratul.

57.         Şi cīnd s'a īntors David după ce omorīse pe Filistean, Abner l-a luat şi l-a adus īnaintea lui Saul. David avea īn mīnă capul Filisteanului.

 

58.         Saul i-a zis: „Al cui fiu eşti, tinere?“ Şi David a răspuns: „Sīnt fiul robului tău Isai, Betleemitul.“

 

 

Ionatan şi David.

 

18

 

1.           David sfīrşise de vorbit cu Saul. Şi de atunci sufletul lui Ionatan s'a alipit de sufletul lui David, şi Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el.

 

2.           Īn aceeaş zi, Saul a oprit pe David, şi nu l-a lăsat să se īntoarcă īn casa tatălui său.

 

3.           Ionatan a făcut legămīnt cu David, pentrucă-l iubea ca pe sufletul lui.

4.           A scos mantaua  pe care o purta, ca s'o dea lui David; şi i-a dat hainele sale, chiar sabia, arcul şi īncingătoarea lui.

5.           David se ducea şi izbutea ori unde-l trimetea Saul; a fost pus de Saul īn fruntea oamenilor de răboi, şi era plăcut īntregului popor, chiar şi slujitorilor lui Saul.

 

Cīntarea de biruinţă a femeilor.

 

6.           Pe cīnd veneau ei, la īntoarcerea lui David dela omorīrea  Filisteanului, femeile au ieşit din toate cetăţile lui Israel īnaintea īmpăratului Saul, cīntīnd şi jucīnd, īn sunetul timpanelor  şi alăutelor, şi scoţīnd strigăte de bucurie.

 

7.           Femeile cari cīntau īşi răspundeau unele altora, şi ziceau:

              „Saul a bătut miile lui, -

              iar David zecile lui de mii.“

 

8.           Saul s'a mīniat foarte tare, şi nu i-a plăcut vorba aceasta. El a zis: „Lui David īi dau zece mii şi mie-mi dau mii! Nu-i mai lipseşte decīt īmpărăţia.“

 

9.           Şi din ziua aceea Saul a privit cu ochi răi pe David.

10.         A doua zi, duhul cel rău, trimes de Dumnezeu, a apucat pe Saul, care s'a īnfuriat īn mijlocul casei. David cīnta, ca şi īn celelalte zile, şi Saul era cu suliţa īn mīnă.

 

11.         Saul a ridicat suliţa, zicīndu-şi īn sine: „Voi pironi pe David de perete“. Dar David s'a ferit de el de două ori.

 

12.         Saul se teamea de David, pentrucă Domnul era cu David şi Se depărtase dela el.

 

13.         L-a īndepărtat de līngă el, şi l-a pus mai mare peste o mie de oameni.

              David ieşea şi intra īn fruntea poporului;

 

14.         izbutea īn tot ce făcea, şi Domnul era cu el.

 

15.         Saul, văzīnd că izbutea totdeauna, se temea de el;

16.         dar tot Israelul şi Iuda iubeau pe David, pentrucă ieşea şi intra īn fruntea lor.

 

 

David, ginerele īmpăratului.

 

17.         Saul a zis lui David: „Iată, īţi voi da de nevastă pe fiică-mea cea mai mare Merab: numai să-mi slujeşti cu vitejie, şi să porţi războaiele Domnului“. Dar Saul īşi zicea: „Nu vreau să-mi pun mīna mea pe el, ci mīna  Filistenilor să fie asupra lui“.

 

18.         David a răspuns lui Saul: „Cine sīnt eu, şi ce este viaţa mea, ce este familia tatălui meu īn Israel, ca să fiu ginerele īmpăratului?“

 

19.         Venind vremea cīnd Merab, fata lui Saul, avea să fie dată lui David, ea a fost dată de nevastă lui Adriel, din Mehola.

 

20.         Mical, fata lui Saul, iubea pe David. Au spus lui Saul, şi lucrul i-a plăcut.

 

21.         El īşi zicea: „I-o voi da ca să-i fie o cursă, şi să cadă subt mīna Filistenilor“. Şi Saul a zis lui David pentru a doua oară: „Astăzi īmi vei fi ginere“.

 

22.         Saul a dat slujitorilor săi următoarea poruncă: „Vorbiţi īn taină lui David, şi spuneţi-i: «Iată că īmpăratul e binevoitor faţă de tine, şi toţi slujitorii lui te iubesc; fii acum ginerele īmpăratului.“

23.         Slujitorii lui Saul au spus aceste lucruri la urechile lui David. Şi David a răspuns: „Credeţi că este uşor să fii ginerele īmpăratului? Eu sīnt un om sărac şi de puţină īnsemnătate.“

24.         Slujitorii lui Saul i-au spus ce răspunsese David.

25.         Saul a zis: „Aşa să vorbiţi lui David: «Īmpăratul nu cere nicio zestre; ci doreşte o sută de prepuţuri de ale Filistenilor, ca să-şi răzbune pe vrăjmaşii lui.“ Saul avea de gīnd să facă pe David să cadă īn mīnile Filistenilor.

 

26.         Slujitorii lui Saul au spus aceste cuvinte lui David, şi David a primit  ce i se ceruse, pentru ca să fie ginerele īmpăratului. Īnainte de vremea hotărītă,

 

27.         David s'a sculat, a plecat cu oamenii lui, şi a ucis două sute de oameni dintre Filisteni; le-a adus prepuţurile, şi a dat īmpăratului numărul īntreg, ca să fie ginerele īmpăratului. Atunci Saul i-a dat de nevastă pe fiică-sa Mical.

 

28.         Saul a văzut şi a īnţeles că Domnul era cu David; şi fiică-sa, Mical, iubea pe David.

29.         Saul s'a temut din ce īn ce mai mult de David, şi toată viaţa i-a fost vrăjmaş.

30.         Domnitorii Filistenilor ieşeau la luptă; şi oridecīteori ieşeau, David avea mai multă izbīndă decīt toţi slujitorii lui Saul, şi numele lui a ajuns foarte vestit.

 

 

David este prigonit de Saul.

 

19

 

1.           Saul a vorbit fiului său Ionatan, şi tuturor slujitorilor lui, să omoare pe David.

2.           Dar Ionatan, fiul lui Saul, care iubea mult pe David, i-a dat de ştire, şi i-a zis: „Tatăl meu Saul caută să te omoare. Păzeşte-te dar mīne dimineaţă, stai īntr'un loc tăinuit, şi ascunde-te.

 

3.           Eu voi ieşi şi voi sta līngă tatăl meu īn cīmpul īn care vei fi; voi vorbi tatălui mei despre tine, voi vedea ce va zice, şi-ţi voi spune.“

4.           Ionatan a vorbit bine de David tatălui său Saul: „Să nu facă īmpăratul“, a zis el, „un păcat faţă de robul său David, căci el n'a făcut niciun păcat faţă de tine. Dimpotrivă, a lucrat pentru binele tău;

 

5.           şi-a pus īn joc viaţa, a ucis pe Filistean, şi Domnul a dat o mare izbăvire pentru tot Israelul. Tu ai văzut, şi te-ai bucurat. Pentru ce să păcătuieşti īmpotriva unui sīnge nevinovat, şi să omori fără pricină pe David?“

 

6.           Saul a ascultat glasul lui Ionatan, şi a jurat, zicīnd: „Viu este Domnul, că David nu va muri!“

7.           Ionatan a chemat pe David, şi i-a spus toate cuvintele acestea; apoi l-a adus la Saul; şi David a fost īnaintea lui ca mai īnainte.

 

 

David scăpat de Mical.

 

8.           Războiul urma īnainte. David a mers īmpotriva Filistenilor, şi s'a bătut cu ei, le-a pricinuit o mare īnfrīngere, şi au fugit dinaintea lui.

9.           Atunci duhul cel rău, trimes de Domnul, a venit peste Saul, care şedea īn casă, cu suliţa īn mīnă. David cīnta,

 

10.         şi Saul a vrut să-l pironească cu suliţa de perete. Dar David s'a ferit de el, şi Saul a lovit cu suliţa īn perete. David a fugit, şi a scăpat noaptea.

11.         Saul a trimes nişte oameni acasă la David, ca să-l pīndească şi să-l omoare dimineaţa. Dar Mical, nevasta lui David, i-a dat de ştire şi i-a zis: „Dacă nu fugi īn noaptea aceasta, mīne vei fi omorīt.“

 

12.         Ea l-a pogorīt pe fereastră, şi David a plecat şi a fugit. Aşa a scăpat.

 

13.         Īn urmă Mical a luat terafimul şi l-a pus īn pat; i-a pus o piele de capră īn jurul capului, şi l-a īnvelit cu o haină.

14.         Cīnd a trimes Saul oamenii să ia pe David, ea a zis: „Este bolnav.“

15.         Saul i-a trimes īnapoi să-l vadă, şi a zis: „Aduceţi-l la mine īn patul lui, ca să-l omor.“

16.         Oamenii aceia s'au īntors, şi iată că terafimul era īn pat, şi īn jurul capului era o piele de capră.

17.         Saul a zist către Mical: „Pentru ce m'ai īnşelat īn felul acesta, şi ai dat drumul vrăjmaşului meu, şi a scăpat?“ Mical a răspuns lui Saul: „El mi-a zis: «Lasă-mă să plec, ori te omor!“

 

 

Fuga lui David la Samuel la Rama.

 

18.         Aşa a fugit şi a scăpat David. El s'a dus la Samuel la Rama, şi i-a istorisit tot ce-i făcuse Saul. Apoi s'a dus cu Samuel şi a locuit īn Naiot.

19.         Au spus lucrul acesta lui Saul şi au zis: „Iată că David este īn Naiot, līngă Rama.“

20.         Saul a trimes nişte oameni să ia pe David. Ei au văzut o adunare de prooroci cari prooroceau, cu Samuel īn frunte. Duhul lui Dumnezeu a venit peste trimeşii lui Saul, şi au īnceput şi ei să proorocească.

 

21.         Au spus lui Saul lucrul acesta; el a trimes alţi oameni, şi au proorocit şi ei. A mai trimes alţii a treia oară, şi au proorocit şi ei.

22.         Atunci Saul s'a dus el īnsuş la Rama. Ajungīnd la fīntīna cea mare fără apă, care este la Secu, a īntrebat: „Unde este Samuel şi David?“ I s'a  răspuns: „Sīnt īn Naiot, līngă Rama.“

23.         Şi s'a īndreptat spre Naiot, līngă Rama. Duhul lui Dumnezeu a venit şi peste el; şi Saul şi-a văzut de drum proorocind pīnă la sosirea lui īn Naiot, līngă Rama.

 

24.         S'a desbrăcat de haine şi a proorocit şi el īnaintea lui Samuel; şi s'a  aruncat desbrăcat la pămīnt toată ziua aceea şi toată noaptea. De aceea se zice: „Oare şi Saul este īntre prooroci?“

 

 

David īnştiinţat de Ionatan.

 

20

 

1.           David a fugit din Naiot, de līngă Rama. S'a dus la Ionatan, şi a zis: „Ce-am făcut eu? Care este nelegiuirea mea, care este păcatul meu īnaintea tatălui tău, de vrea să-mi ia viaţa?“

2.           Ionatan i-a răspuns: „Ferească Dumnezeu! Nu vei muri. Tatăl meu nu face niciun lucru, fie mare, fie mic, fără să-mi dea de ştire; pentruce mi-ar ascunde el lucrul acesta? Nu este nimic.“

3.           David a zis iarăş, jurīnd: „Tatăl tău ştie bine că am căpătat trecere īnaintea ta, şi va fi zis: «Să nu ştie Ionatan, căci s'ar īntrista.» Dar viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că nu este decīt un  pas īntre mine şi moarte“.

4.           Ionatan a zis lui David: „Pentru tine voi face tot ce vei vrea.“

5.           Şi David i-a răspuns: „Iată că mīne este lună nouă, şi ar trebui să şed să mănīnc cu īmpăratul; lasă-mă să mă duc, şi să mă ascund īn cīmpii pīnă īn seara zilei a treia.

 

6.           Dacă tatăl tău  va băga de seamă lipsa mea, să-i spui: «David m'a rugat  să-l las să se ducă pīnă la Betleem īn cetatea lui, pentrucă acolo se aduce pentru toată familia o jertfă de peste an».

 

7.           Şi dacă va zice: «Bine!» atunci robul tău n'are nimic de temut; dar dacă-l va apuca mīnia, să ştii că pieirea mea este lucru hotărīt din partea lui.

 

8.           Arată-ţi dar dragostea pentru robul tău, căci ai făcut cu robul tău un legămīnt īnaintea Domnului. Şi dacă este vreo nelegiuire īn mine, ia-mi tu viaţa, de ce să mă mai duci pīnă la tatăl tău?“

 

9.           Ionatan i-a zis: „Departe de tine gīndul să nu-ţi dau de ştire, dacă voi afla că pieirea ta este lucru hotărīt din partea tatălui meu şi ameninţă să te ajungă!“

10.         David a zis lui Ionatan: „Cine-mi va da de ştire dacă tatăl tău ţi-ar răspunde cu asprime?“

11.         Şi Ionatan a zis lui David: „Vino, să ieşim pe cīmp.“ Şi au ieşit amīndoi pe cīmp.

12.         Ionatan a zis lui David: „Iau martor pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, că voi cerceta  de aproape pe tatăl meu mīne sau poimīne; şi de va gīndi bine de David,

13.         Domnul să Se poarte cu Ionatan cu toată asprimea, dacă nu voi trimete pe nimeni să-ţi dea de ştire! Dacă tatăl meu va găsi cu cale să-ţi facă rău, iarăş īţi voi da de ştire, şi te voi lăsa să pleci, ca să te duci īn pace; şi Domnul să fie cu tine, cum a fost cu tatăl meu!

 

14.         Dacă voi mai trăi, să te porţi faţă de mine cu o bunătate ca a Domnului; şi dacă voi muri,

15.         să nu īţi īndepărtezi niciodată bunătatea faţă de casă mea, nici chiar cīnd Domnul va nimici pe fiecare din vrăjmaşii lui David de pe faţa pămīntului.

 

16.         Căci Ionatan a făcut legămīnt cu casa lui David! Domnul să se răsbune pe vrăjmaşii lui David!“

 

17.         Ionatan a īntărit şi mai mult faţă de David dragostea pe care o avea pentru el, căci īl iubea ca pe sufletul lui.

 

18.         Ionatan i-a zis: „Mīne este luna nouă; se va băga de seamă lipsa ta, căci locul tău va fi gol.

 

19.         Să te pogori a treia zi pīnă īn fundul locului īn care te ascunsesei īn ziua cīnd cu īntīmplarea aceea, şi să rămīi līngă piatra Ezel.

 

20.         Eu voi trage trei săgeţi īn spre piatra aceasta, ca şi cīnd aş lovi la ţintă.

21.         Şi voi trimete un tīnăr, şi-i voi zice: «Du-te de găseşte săgeţile!» Dacă-i voi zice:«Iată că săgeţile sīnt dincoace de tine, ia-le!» atunci să vii, căci este pace pentru tine, şi n'ai să te temi de nimic, viu este Domnul!

 

22.         Dar dacă voi zice tīnărului: «Iată că săgeţile sīnt dincolo de tine!» atunci să pleci, căci Domnul te trimete.

23.         Domnul este martor pe vecie pentru cuvīntul pe care ni l-am dat unul altuia.“

 

24.         David s'a ascuns īn cīmp. A venit luna nouă, şi īmpăratul a luat loc la ospăţ ca să mănīnce.

25.         Īmpăratul a şezut ca de obicei pe scaunul lui līngă perete. Ionatan s'a sculat, şi Abner a şezut līngă Saul; dar locul lui David a rămas gol.

26.         Saul n'a zis nimic īn ziua aceea; „căci“, zicea el, „s'a īntīmplat: el nu este curat, negreşit nu este curat“.

 

27.         A doua zi, ziua a doua a lunii noi, locul lui David era tot gol. Şi Saul a zis fiului său Ionatan: „Pentruce n'a venit fiul lui Isai la masă nici eri nici azi?“

28.         Ionatan a răspuns lui Saul: „David mi-a cerut voie să se ducă la Betleem.

 

29.         El a zis: «Dă-mi drumul, te rog, căci avem īn cetate o jertfă de familie, şi frate-meu mi-a spus lucrul acesta; deci dacă am căpătat trecere īnaintea ta, dă-mi voie să mă duc īn grabă să-mi văd fraţii. Pentru aceea n'a venit la masa īmpăratului.“

30.         Atunci Saul s'a aprins de mīnie īmpotriva lui Ionatan, şi i-a zis: „Fiu rău şi neascultător, nu ştiu eu că ţi-ai luat ca prieten pe fiul lui Isai, spre ruşinea ta şi spre ruşinea mamei tale?

31.         Căci cītă vreme va trăi fiul lui Isai pe pămīnt, nu va fi linişte nici pentru tine, nici pentru īmpărăţia ta. Şi acum trimete să-l caute, şi să mi-l aducă, fiindcă este vrednic de moarte“.

32.         Ionatan a răspuns tatălui său Saul, şi i-a zis: „Pentruce să fie omorīt? Ce a făcut?“

 

33.         Şi Saul şi-a īndreptat suliţa spre el, ca să-l lovească. Ionatan a īnţeles că era lucru hotărīt din partea tatălui său să omoare pe David.

 

34.         S'a sculat de la masă īntr'o mīnie aprinsă, şi n'a luat deloc parte la masă īn ziua a doua a lunii noi; căci era mīhnit din pricina lui David, pentrucă tatăl său īl ocărīse.

35.         A doua zi de dimineaţă, Ionatan s'a dus pe cīmp īn locul īn care se īnvoise cu David, şi era īnsoţit  de un băeţaş.

36.         El i-a zis: „Dă fuga şi găseşte săgeţile pe cari le voi trage“. Băiatul a alergat, şi Ionatan a tras o săgeată care a trecut dincolo de el.

37.         Cīnd a ajuns băiatul la locul unde era săgeata pe care o trăsese Ionatan, Ionatan a strigat după el: „Iată că săgeata este dincolo de tine“.

38.         I-a strigat iarăş: „Iute, grăbeşte-te, nu te opri!“ Şi băiatul lui Ionatan a strīns săgeţile, şi s'a īntors la stăpīnul lui.

39.         Băiatul nu ştia nimic: numai Ionatan şi David īnţelegeau lucrul acesta.

40.         Ionatan a dat băiatului armele, şi i-a zis: „Du-te şi du-le īn cetate.“

41.         După plecarea băiatului, David s'a sculat din partea de miazăzi, apoi s'a aruncat cu faţa la pămīnt şi s'a īnchinat de trei ori. Cei doi prieteni s'au īmbrăţişat şi au plīns īmpreună. David mai ales se prăpădea plīngīnd.

42.         Şi Ionatan a zis lui David: „Du-te īn pace, acum cīnd am jurat amīndoi, īn Numele Domnului, zicīnd: «Domnul să fie pe vecie īntre mine şi tine, īntre sămīnţa mea şi sămīnţa ta!“

              David s'a sculat şi a plecat, iar Ionatan s'a īntors īn cetate.

 

 

Fuga lui David la Nob.

 

21

 

1.           David s'a dus la Nob, la preotul Ahimelec, care a alergat speriat īnaintea lui, şi i-a zis: „Pentruce eşti singur şi nu este nimeni cu tine?“

 

2.           David a răspuns preotului Ahimelec: „Īmpăratul mi-a dat o poruncă şi mi-a zis: «Nimeni să nu ştie nimic de pricina pentru care te trimet şi de porunca pe care ţi-am dat-o.» Am hotărīt un loc de īntīlnire cu oamenii mei.

3.           Acum ce ai la īndemīnă? Dă-mi cinci pīni, sau ce se va găsi.“

4.           Preotul a răspuns lui David: „N-am pīne obicinuită la īndemnă, ci numai pīne sfinţită; doar dacă oamenii tăi s'au ferit de īmpreunarea cu femei!“

 

5.           David a răspuns preotului: „Ne-am ferit de īmpreunarea cu femei de trei zile decīnd am plecat, şi toţi oamenii mei sīnt curaţi; de altfel, dacă aceasta este o faptă necurată, va fi sfinţită negreşt azi de acela care o va face.“

 

6.           Atunci preotul i-a dat pīnea sfinţită, căci nu era acolo altă pīne decīt pīnea pentru punerea īnainte, care fusese luată dinaintea Domnului ca să fie īnlocuită cu pīne caldă, īn clipa cīnd luaseră pe cealaltă.

 

7.           Chiar īn ziua aceea, se afla acolo īnchis īnaintea Domnului un om dintre slujitorii lui Saul; era un Edomit, numit Doeg, căpetenia păstorilor lui Saul.

 

8.           David a zis lui Ahimelec: „N'ai la īndemīnă o suliţă sau o sabie? Căci nu mi-am luat cu mine nici sabia nici armele, pentrucă porunca īmpăratului era grabnică.“

9.           Preotul a răspuns: „Iată sabia lui Goliat, Filisteanul, pe care l-ai omorīt īn valea terebinţilor; este īnvelită īntr'un covor, īn dosul efodului; dacă vrei s'o iei, ia-o, căci nu este alta aici.“ Şi David a zis: „Nu-i alta ca ea; dă-mi-o.“

 

 

David fuge la Gat, la īmpăratul Achiş.

 

10.         David s'a sculat şi a fugit chiar īn ziua aceea de Saul. A ajuns la Achiş, īmpăratul Gatului.

11.         Slujitorii lui Achiş i-au zis: „Nu este acesta David, īmpăratul ţării? Nu este el acela pentru care se cīnta, jucīnd: «Saul şi-a bătut miile lui,

              Iar David zecile lui de mii ?“

 

12.         David a pus la inimă aceste cuvinte, şi a avut o mare frică de Achiş, īmpăratul Gatului.

 

13.         A făcut pe nebunul īnaintea lor; făcea năzdrăvănii īnaintea lor, făcea zgīrīieturi pe uşile porţilor, şi lăsa să-i curgă balele pe barbă.

 

14.         Achiş a zis slujitorilor săi: „Vedeţi bine că  omul acesta şi-a pierdut minţile; pentruce mi-l aduceţi?

15.         Oare duc lipsă de nebuni, de-mi aduceţi pe acesta şi mă faceţi martor la năzdrăvăniile lui? Să intre el īn casa mea?“

 

David fuge īn peştera Adulam şi la Miţpe.

 

22

 

1.           David a plecat de acolo, şi a scăpat īn peştera Adulam. Fraţii lui şi toată casa tatălui său au aflat, şi s'au pogorīt la el.

 

2.           Toţi ceice se aflau īn nevoie, cari aveau datorii, sau cari era nemulţămiţi, s'au strīns la el, şi el a ajuns căpetenia lor. Astfel, s'au unit cu el aproape patru sute de oameni.

 

3.           De acolo David s'a dus la Miţpe īn ţara Moabului. El a zis īmpăratului Moabului: „Dă voie, te rog, tatălui meu şi mamei mele să vină la voi, pīnă voi şti ce va face Dumnezeu cu mine.“

4.           Şi i-a adus īnaintea īmpăratului Moabului, şi au locuit cu el īn tot timpul cīt a stat David īn cetăţuie.

5.           Proorocul Gad a zis lui David: „Nu şedea īn cetăţuie, ci du-te, şi intră īn ţara lui Iuda.“ Şi David a plecat şi a ajuns la pădurea Heret.

 

 

Saul ucide preoţii din Nob.

 

6.           Saul a aflat că David şi oamenii lui au fost descoperiţi. Saul şedea subt tamarisc, la Ghibea, pe īnălţime; avea suliţa īn mīnă, şi toţi slujitorii lui stăteau līngă el.

7.           Şi Saul a zis slujitorilor săi de līngă el: „Ascultaţi, Beniamiţi! Vă va da fiul lui Isai la toţi ogoare şi vii? Va face el din voi toţi căpetenii peste o mie şi căpetenii peste o sută?

 

8.           Dacă nu, de ce v'aţi unit toţi īmpotriva mea, şi nimeni nu mi-a dat de ştire despre legămīntul fiului meu cu fiul lui Isai? Pentruce n'a fost nimeni dintre voi pe care să-l doară inima pentru mine, şi să mă īnştiinţeze că fiul meu a răsculat pe robul meu īmpotriva mea, ca să-mi īntindă curse, cum face astăzi?“

 

9.           Doeg, Edomitul, care era şi el printre slujitorii lui Saul, a răspuns: Eu am văzut pe fiul lui Isai venind la Nob, la Ahimelec, fiul lui Ahitub.

 

10.         Ahimelec a īntrebat pe Domnul pentru el, i-a dat merinde şi i-a dat sabia lui Goliat, Filisteanul.“

 

11.         Īmpăratul a trimes după Ahimelec, fiul lui Ahitub, preotul, şi după toată casa tatălui său, după preoţii cari erau la Nob. Ei au venit toţi la īmpărat.

12.         Saul a zis: „Ascultă, fiul lui Ahitub!“ El a răspuns: „Iată-mă, domnul meu!“

13.         Saul i-a zis: „Pentruce v'aţi unit īmpotriva mea, tu şi fiul lui Isai? Pentruce i-ai dat pīne şi o sabie, şi ai īntrebat pe Dumnezeu pentru el, ca să se ridice īmpotriva mea şi să-mi īntindă curse, cum face astăzi?“

14.         Ahimelec a răspuns īmpăratului: „Care dintre slujitorii tăi poate fi pus alături cu credinciosul David, ginerele īmpăratului, gata la poruncile lui, şi īnconjurat cu cinste īn casa ta?

15.         Oare de astăzi am īnceput eu să īntreb pe Dumnezeu pentru el? Departe de mine aşa ceva! Să nu arunce īmpăratul nici o vină asupra robului său, nici asupra nimănui din casa tatălui meu, căci robul tău nu ştie nimic  din toate acestea, nici lucru mic nici lucru mare.“

16.         Īmpăratul a zis: „Trebuie să mori, Ahimelec, tu şi toată casa tatălui tău.“

17.         Şi īmpăratul a zis alergătorilor cari stăteau līngă el: „Īntoarceţi-vă, şi omorīţi pe preoţii Domnului; căci s'au īnvoit cu David: au ştiut bine că fuge, şi nu mi-au dat de veste.“ Dar slujitorii īmpăratului n'au voit să īntindă mīna  ca să lovească pe preoţii Domnului.

 

18.         Atunci īmpăratul a zis lui Doeg: „Īntoarce-te, şi loveşte pe preoţi.“ Şi Doeg, Edomitul, s'a īntors, şi a lovit pe preoţi; a omorīt īn ziua aceea optzeci şi cinci de oameni, cari purtau efodul de in.

 

19.         Saul a mai trecut prin ascuţişul săbiei cetatea preoţească Nob; bărbaţi şi femei, copii şi prunci, boi, măgari şi oi: toţi au căzut supt ascuţişul săbiei.

 

20.         Un fiu al lui Ahimelec, fiul lui Ahitub, a scăpat. Numele lui era Abiatar. A fugit la David,

 

21.         şi i-a spus că Saul a ucis pe preoţii Domnului.

22.         David a zis lui Abiatar: „M'am gīndit chiar īn ziua aceea că Doeg, Edomitul, fiind acolo, nu se putea să nu spună lui Saul. Eu sīnt pricina morţii tuturor sufletelor din casa tatălui tău.

23.         Rămīi cu mine, nu te teme de nimic, căci cel ce caută să ia viaţa mea, caută s'o ia şi pe a  ta; līngă mine vei fi bine păzit.“

 

 

David scapă Cheila.

 

23

 

1.           Au venit şi au spus lui David: „Iată că Filistenii au īnceput lupta īmpotriva Cheilei, şi au jăfuit ariile.“

 

2.           David a īntrebat pe Domnul, şi a zis: „Să mă duc, şi să bat pe Filistenii aceştia?“ Şi Domnul i-a răspuns: „Du-te, bate pe Filisteni, şi izbăveşte Cheila.“

 

3.           Dar oamenii lui David i-au zis: „Iată că noi ne temem chiar aici īn Iuda; ce va fi cīnd vom merge la Cheila, īmpotriva oştilor Filistenilor?“

4.           David a īntrebat iarăş pe Domnul. Şi Domnul i-a răspuns: „Scoală-te şi pogoară-te la Cheila, căci dau pe Filisteni īn mīnile tale.“

5.           David s'a dus dar cu oamenii lui la Cheila, şi s'a bătut īmpotriva Filistenilor; le-a luat vitele, şi le-a pricinuit o mare īnfrīngere. Astfel a izbăvit David pe locuitorii din Cheila.

6.           Cīnd a fugit Abiatar, fiul lui Ahimelec, la David īn Cheila, s'a pogorīt cu efodul īn mīnă.

 

7.           Saul a fost īnştiinţat de sosirea lui David la Cheila, şi a zis: „Dumnezeu īl dă īn mīnile mele, căci a venit şi s'a īnchis īntr'o cetate cu porţi şi zăvoare.“

8.           Şi Saul a chemat tot poporul la război ca să se pogoare la Cheila  şi să īmpresoare pe David şi pe oamenii lui.

9.           David, luīnd cunoştinţă de acest plan rău pe care-l punea la cale Saul īmpotriva lui, a zis preotului Abiatar: „Adu efodul!“

 

10.         Şi David a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, robul Tău a aflat că Saul vrea să vină la Cheila ca să nimicească cetatea din pricina mea.

 

11.         Mă vor da īn mīnile lui locuitorii din Cheila? Se va pogorī Saul aici, cum a aflat robul Tău? Doamne, Dumnezeul lui Israel binevoieşte şi descopere lucrul acesta robului Tău!“ Şi Domnul a răspuns: „Se va pogorī.“

12.         David a mai zis: „Mă vor da locuitorii din Cheila pe mine şi pe oamenii mei, īn mīnile lui Saul?“ Şi Domnul a răspuns: „Te vor da.“

13.         Atunci David s'a sculat cu oamenii lui īn număr de aproape şase sute de inşi; au ieşit din Cheila, şi s'au dus unde au putut. Saul, aflīnd că David a scăpat din Cheila, s'a oprit din mers.

 

14.         David a locuit īn pustie, īn locuri īntărite, şi a rămas pe muntele din pustia Zif. Saul īl căuta mereu, dar Dumnezeu nu l-a dat īn mīnile lui.

 

 

David īn pustia Zif şi Maon.

 

15.         David, văzīnd că Saul a pornit să-i ia viaţa, a stătut īn pustia Zif, īn pădure.

16.         Atunci Ionatan, fiul lui Saul, s'a sculat şi s'a dus la David īn pădure. El i-a īntărit īncrederea īn Dumnezeu,

17.         şi i-a zis: „Nu te teme de nimic, căci mīna tatălui meu Saul nu te va atinge. Tu vei domni peste Israel, şi eu voi fi al doilea după tine; tatăl meu Saul ştie şi el bine lucrul acesta.“

 

18.         Au făcut iarăş amīndoi legămīnt īnaintea Domnului, şi David a rămas īn pădure, iar Ionatan s'a dus acasă.

 

19.         Zifiţii s'au suit la Saul la Ghibea, şi au zis: „Nu-i David ascuns īntre noi īn locuri īntărite, īn pădure, pe dealul Hachila, care este la miazăzi de pustie?

 

20.         Pogoară-te dar, īmpărate, fiindcă aceasta este toată dorinţa sufletului tău; lasă pe noi dacă e vorba să-l dăm īn mīnile īmpăratului.“

 

21.         Saul a zis: „Domnul să vă binecuvinteze că aveţi milă de mine!

22.         Duceţi-vă, vă rog, de mai cercetaţi, ca să ştiţi şi să descoperiţi īn ce loc şi-a īndreptat paşii, şi cine l-a văzut, căci mi s'a spus că este foarte şiret.

23.         Cercetaţi şi vedeţi toate locurile unde se ascunde, veniţi apoi la mine cu ceva temeinic, şi voi porni cu voi. Dacă este īn ţară, īl voi căuta printre toate miile lui Iuda.“

24.         S'au sculat dar şi s'au dus la Zif īnaintea lui Saul. David şi oamenii lui erau īn pustia Maon, şi anume īn cīmpia din spre miazăzi de pustie.

 

25.         Saul a plecat cu oamenii săi īn căutarea lui David. Despre lucrul acesta s'a dat de veste lui David, care s'a pogorīt la stīncă şi a rămas īn pustia Maon. Saul, cīnd a auzit, a urmărit pe David īn pustia Maon.

26.         Saul mergea pe o parte a muntelui, şi David cu oamenii lui pe cealaltă parte a muntelui. David fugea repede ca să scape de Saul. Dar Saul şi oamenii lui chiar īnconjuraseră pe David şi pe ai lui, ca să pună mīna pe ei,

 

27.         cīnd un sol a venit şi a spus lui Saul: „Grăbeşte-te să vii, căci au năvălit Filistenii īn ţară.“

 

28.         Saul a īncetat să urmărească pe David, şi s'a īntors să iasă īnaintea Filistenilor. De aceea locul acela s'a numit Sela-Hamahlecot (Stīnca īmpărţirii ).

29.         De acolo David s'a suit spre locurile īntărite din En-Ghedi, şi a locuit acolo.

 

 

David īn peştera En-Ghedi. Saul cruţat de David.

 

24

 

1.           Cīnd s'a īntors Saul de la urmărirea Filistenilor, au venit şi i-au spus: „Iată că David este īn pustia En-Ghedi.“

 

2.           Saul a luat trei mii de oameni aleşi din tot Israelul, şi s'a dus să caute pe David şi pe oamenii lui pīnă pe stīncile ţapilor sălbatici.

 

3.           A ajuns la nişte stīne de oi, cari erau līngă drum; şi acolo era o peşteră, īn care a intrat să doarmă. David şi oamenii lui erau īn fundul peşterii.

 

4.           Oamenii lui David i-au zis: „Iată ziua īn care Domnul īţi zice: «Dau pe vrăjmaşul tău īn mīnile tale; fă-i ce-ţi va plăcea.“ David s'a sculat, şi a tăiat īncet colţul hainei lui Saul.

 

5.           După aceea, inima īi bătea, pentrucă tăiase colţul hainei lui Saul.

 

6.           Şi a zis oamenilor săi: „Să mă ferească Domnul să fac īmpotriva domnului meu, care este unsul Domnului, o aşa faptă ca să pun mīna pe el! Căci el este unsul Domnului.“

 

7.           Cu aceste cuvinte David a oprit pe oamenii săi, şi i-a īmpedecat să se arunce asupra lui Saul. Apoi Saul s'a sculat să iasă din peşteră, şi şi-a văzut īnainte de drum.

 

8.           După aceea, David s'a sculat şi a ieşit din peşteră. El a īnceput să strige atunci după Saul: „Īmpărate, domnul meu!“ Saul s'a suit īnapoi, şi David s'a plecat cu faţa la pămīnt şi s'a īnchinat.

9.           David a zis lui Saul: „De ce asculţi tu de vorbele oamenilor cari zic: «David īţi vrea răul?»

 

10.         Vezi acum cu ochii tăi că Domnul te dăduse astăzi īn mīnile mele īn peşteră. Oamenii mei mă īndemnau să te omor; dar te-am cruţat, şi am zis: «Nu voi pune mīna pe domnul meu, căci este unsul Domnului.»

11.         Uite, părintele meu, uite colţul hainei tale īn mīna mea. Fiindcă ţi-am tăiat colţul hainei, şi nu te-am ucis, să ştii şi să vezi că īn purtarea mea nu este nici răutate nici răzvrătire, şi că n'am păcătuit īmpotriva ta. Totuş tu īmi īntinzi curse, ca să-mi iei viaţa.

 

12.         Judece Domnul īntre mine şi tine, şi Domnul să mă răzbune  pe tine; dar eu nu voi pune mīna pe tine.

 

13.         Răul dela cei răi vine, zice vechea zicală. De aceea eu nu voi pune mīna pe tine.

14.         Īmpotriva cui a pornit īmpăratul lui Israel? Pe cine urmăreşti tu? Un cīne mort, un purice.

 

15.         Domnul va judeca şi va hotărī īntre mine şi tine, El va vedea, El īmi va apăra pricina şi El īmi va face dreptate, izbăvindu-mă din mīna ta.“

 

16.         Cīnd a sfīrşit David de spus aceste vorbe lui Saul, Saul a zis: „Glasul tău este, fiule David?“ Şi Saul a ridicat glasul şi a plīns.

 

17.         Şi a zis lui David: „Tu eşti mai bun decīt mine; căci tu mi-ai făcut bine, iar eu ţi-am făcut rău.

 

18.         Tu īţi arăţi azi bunătatea cu care te porţi faţă de mine, căci Domnul mă dăduse īn mīnile tale, şi nu m'ai omorīt.

 

19.         Dacă īntīlneşte cineva pe vrăjmaşul lui, īl lasă oare să-şi urmeze drumul īn linişte? Domnul să-ţi  răsplătească pentru ce mi-ai făcut īn ziua aceasta!

20.         Acum iată, ştiu că tu vei domni, şi că īmpărăţia lui Israel va rămīnea īn mīnile tale.

 

21.         Jură-mi dar pe Domnul că nu-mi vei nimici sămīnţa mea după mine, şi că nu-mi vei şterge numele din casa tatălui meu.“

 

22.         David a jurat lui Saul. Apoi Saul a plecat acasă, iar David şi oamenii lui s'au suit īn locul īntărit.

 

 

Asprimea lui Nabal faţă de David.

 

25

 

1.           Samuel a murit. Tot Israelul s'a adunat şi l-a plīns, şi l-au īngropat īn locuinţa lui la Rama. Atunci David s'a sculat şi s'a pogorīt īn pustia Paran.

 

2.           Īn Maon era un om foarte bogat, a cărui avere era īn Carmel; avea trei mii de oi şi o mie de capre, şi se afla la Carmel pentru tunderea oilor lui.

 

3.           Numele acestui om era Nabal, şi nevasta lui se chema Abigail; era o femee cu judecată şi frumoasă la chip, dar bărbatul ei era aspru şi rău īn faptele lui. El se trăgea din Caleb.

4.           David a aflat īn pustie că Nabal īşi tunde oile.

 

5.           A trimes la el zece tineri, cărora le-a zis: „Suiţi-vă la Carmel, şi duceţi-vă la Nabal. Īntrebaţi-l de sănătate īn numele meu,

6.           şi să-i vorbiţi aşa: «Să trăieşti īn pace, şi pacea să fie cu casa ta şi cu tot ce este al tău.

 

7.           Şi acum, am auzit că tunzi oile. Păstorii tăi au fost cu noi; nu i-am ocărīt, şi nu li s'a luat nimic īn tot timpul cīt au fost la Carmel.

 

8.           Īntreabă pe slujitorii tăi, şi-ţi vor spune. Să capete trecere dar tinerii aceştia īnaintea ta, fiindcă venim īntr'o zi de bucurie. Dă dar, te rog, robilor tăi şi fiului tău David, ce te lasă inima.“

 

9.           Cīnd au ajuns oamenii lui David, au spus lui Nabal toate aceste cuvinte, īn numele lui David. Apoi au tăcut.

10.         Nabal a răspuns slujitorilor lui David: „Cine este David, şi cine este fiul lui Isai? Astăzi sīnt mulţi slujitori cari fug de la stăpīni.

 

11.         Şi să-mi iau eu pīnea, apa, şi vitele mele, pe cari le-am tăiat pentru tunzătorii mei, şi să le dau unor oameni cari sīnt  de nu ştiu unde?“

 

12.         Oamenii lui David şi-au luat drumul īnapoi; s'au īntors, şi au spus, la sosirea lor, toate aceste cuvinte lui David.

13.         Atunci David a zis oamenilor săi: „Fiecare din voi să-şi īncingă sabia“! Şi fiecare şi-a īncins sabia. David şi-a  īncins şi el sabia, şi aproape patru sute de inşi s'au suit după el. Au mai rămas doar două sute la calabalīcuri.

 

14.         Unul din slujitorii lui Nabal a venit şi a zis către Abigail, nevasta lui Nabal: „Iată că David a trimes din pustie nişte soli să īntrebe de sănătate pe stăpīnul nostru, şi el s'a purtat rău cu ei.

15.         Şi totuş oamenii aceştia au fost foarte buni cu noi; nu ne-au ocărīt, şi nu ni s'a luat nimic, īn tot timpul cīt am fost cu ei īn cīmp.

 

16.         Ne-au fost zid şi zi şi noapte, īn tot timpul cīt am fost cu ei, la păscutul turmelor.

 

17.         Să ştii acum şi vezi ce ai de făcut, căci perderea stăpīnului nostru, şi a īntregei lui case este hotărītă, şi el este aşa de rău īncīt nimeni nu īndrăzneşte să-i vorbească.

 

18.         Abigail a luat īndată două sute de pīni, două burdufuri cu vin, cinci oi pregătite, cinci măsuri de grīu prăjit, o sută de turte de stafide, şi două sute de legături de smochine. Le-a pus pe măgari,

 

19.         şi a zis slujitorilor săi: „Luaţi-o īnaintea mea, şi eu voi veni după voi. N'a spus nimic bărbatului ei Nabal.

 

20.         Ea a īncălecat pe un măgar, a pogorīt muntele pe un drum tufos, şi iată că David şi oamenii lui se pogorau īn faţa ei, aşa că i-a īntīlnit. -

21.         David zisese: «Īn zadar am păzit tot ce are omul acesta īn pustie, de nu s'a luat nimic din tot ce are, căci mi-a īntors rău pentru bine.

 

22.         Dumnezeu să pedepsească pe robul său David cu toată asprimea, dacă voi mai lăsa să rămīnă pīnă la lumina zilei pe cineva de parte bărbătească din tot ce este al lui Nabal!“

 

23.         Cīnd a zărit Abigail pe David, s'a dat jos repede de pe măgar, a căzut cu faţa la pămīnt īnaintea lui David, şi s'a īnchinat pīnă la pămīnt.

 

24.         Apoi, aruncīndu-se la picioarele lui, a zis: „Eu sīnt de vină, domnul meu! Īngăduie roabei tale să-ţi vorbească la urechi, şi ascultă cuvintele roabei tale.

25.         Să nu-şi pună domnul meu mintea cu omul acela rău, cu Nabal, căci, cum īi este numele, aşa este şi el; Nabal (Nebun ) īi este numele, şi este plin de nebunie. Şi eu, roaba ta, n'am văzut pe oamenii trimeşi de domnul meu.

26.         Acum, domnul meu, viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că Domnul te-a oprit să verşi sīnge şi să te ajuţi cu mīna ta. Vrăjmaşii tăi, cei ce vor răul domnului meu, să fie ca Nabal!

 

27.         Primeşte darul acesta pe care-l aduce roaba ta domnului meu, şi să se īmpartă oamenilor cari merg  după domnul meu.

 

28.         Iartă, te rog, vina roabei tale, căci Domnul va face domnului meu o casă trainică; iartă, căci domnul meu poartă războaiele Domnului, şi niciodată nu va fi răutate īn tine.

 

29.         Dacă se va ridica cineva care să te urmărească şi să vrea să-ţi ia viaţa, sufletul domnului meu va fi legat īn mănunchiul celor vii la domnul, Dumnezeul tău, şi să arunce cu praştia sufletul vrăjmaşilor tăi.

 

30.         Cīnd va face Domnul domnului meu tot binele pe care ţi l-a făgăduit, şi te va pune mai mare peste Israel,

31.         atunci nu va avea domnul meu nici mustrări de cuget şi nici nu-l va durea inima că a vărsat sīnge degeaba şi că s'a răzbunat  singur. Şi cīnd va face Domnul bine domnului meu, adu-ţi aminte de roaba ta.“

32.         David a zis Abigailei: „Binecuvīntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care te-a trimes astăzi īnaintea mea!

 

33.         Binecuvīntată să fie judecata ta, şi binecuvīntată să fii tu, că m'ai oprit īn ziua aceasta să vărs sīnge, şi mi-ai oprit mīna!

 

34.         Dar viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, care m'a oprit să-ţi fac rău, că, dacă nu te-ai fi grăbit să vii īnaintea mea, n'ar mai fi rămas  nimic din ce este al lui Nabal, pīnă la lumina zilei de mīne.“

 

35.         Şi David a luat din mīna Abigailei ce-i adusese, şi i-a zis: „Suie-te īn pace acasă; vezi, că ţi-am ascultat glasul, şi te-am primit bine.“

 

 

David ia pe Abigail.

 

36.         Abigail a ajuns la Nabal. Şi tocmai el dădea īn casa lui un ospăţ ca un ospăţ īmpărătesc; inima īi era veselă, şi era beat mort. Ea nu i-a spus  nimic, nimic, pīnă la lumina zilei.

 

37.         Dar dimineaţa, după ce trecuse beţia lui Nabal, nevastă-sa i-a istorisit ce se īntīmplase. Inima lui Nabal a primit o lovitură de moarte, şi s'a făcut ca o piatră.

38.         Cam după zece zile, Domnul a lovit pe Nabal, şi a murit.

39.         David a aflat că murise Nabal, şi a zis: „Binecuvīntat să fie Domnul, că mi-a apărat pricina īn ocara pe care mi-a făcut-o Nabal, şi a īmpedecat pe robul său să facă rău! Domnul a făcut ca răutatea lui Nabal să cadă asupra capului lui.“

              David a trimes vorba Abigailei că vrea s'o ia de nevastă.

 

40.         Slujitorii lui David au ajuns la Abigail la Carmel, şi i-au vorbit aşa: „David ne-a trimes la tine, ca să te ia de nevastă.“

41.         Ea s'a sculat, s'a aruncat cu faţa la pămīnt, şi a zis: „Iată, roaba ta se socoteşte  ca o roabă, gata să spele picioarele slujitorilor domnului meu.“

 

42.         Şi īndată Abigail a plecat, călare pe un măgar, şi īnsoţită de cinci fete; a mers după solii lui David, şi i-a fost nevastă.

43.         David luase şi pe Ahinoam din Izreel, şi amīndouă au fost nevestele lui.

 

44.         Şi Saul dăduse pe fiică-sa Mical, nevasta lui David, lui Palti din Galim, fiul lui Laiş.

 

 

David īn tabăra lui Saul.

 

26

 

1.           Zifiţii s'au dus la Saul la Ghibea, şi au zis: „Iată că David este ascuns pe dealul Hachila, īn faţa pustiei.“

 

2.           Saul s'a sculat şi s'a pogorīt īn pustia Zif, cu trei mii de oameni aleşi din Israel, ca să caute pe David īn pustia Zif.

3.           A tăbărīt pe dealul Hachila, īn faţa pustiei, līngă drum. David era īn pustie; şi, īnţelegīnd că Saul merge  īn urmărirea lui īn pustie,

4.           a trimes nişte iscoade, şi a aflat că īn adevăr Saul venise.

5.           Atunci David s'a sculat şi a venit la locul unde tăbărīse Saul, şi a văzut locul unde era culcat Saul, cu Abner, fiul lui Ner, căpetenia oştirii lui. Saul era culcat īn cort īn mijlocul taberii şi poporul era tăbărīt īn jurul lui.

 

6.           David a luat cuvīntul, şi vorbind lui Ahimelec, Hetitul, şi lui Abişai, fiul Ţeruiei şi fratele lui Ioab, a zis: „Cine vrea să se pogoare cu mine īn tabără la Saul?“ Şi Abişai a răspuns: „Eu, mă voi pogorī cu tine.“

 

7.           David şi Abişai s'au dus noaptea la popor. Şi iată că Saul era culcat şi dormea īn cort īn mijlocul taberii, şi suliţa lui era īnfiptă īn pămīnt la capul lui. Abner şi poporul lui erau culcaţi īn jurul lui.

8.           Abişai a zis lui David: „Dumnezeu dă astăzi pe vrăjmaşul tău īn mīnile tale; lasă-mă, te rog, să-l lovesc cu suliţa mea, şi să-l pironesc dintr'o lovitură īn pămīnt, ca să n'am nevoie să-i mai dau alta.“

9.           Dar David a zis lui Abişai: „Nu-l omorī! Căci cine ar putea pune mīna pe unsul Domnului şi să rămīnă nepedepsit?“

 

10.         Şi David a zis: „Viu este Domnul, că numai Domnul īl poate lovi; fie că-i va veni ziua să moară, fie că se va pogorī īntr'un cīmp de bătaie şi va peri.

 

11.         Să mă ferească  Domnul, să pun mīna pe unsul Domnului! Ia numai suliţa dela căpătīiul lui, cu urciorul cu apă, şi să plecăm.“

 

12.         David a luat dar suliţa şi urciorul cu apă de la căpătīiul lui Saul, şi au plecat. Nimeni nu i-a văzut, nici n'a băgat de seamă nimic, şi nimeni nu s'a deşteptat, căci Domnul īi cufundase pe toţi īntr'un somn adīnc.

 

13.         David a trecut de cealaltă parte, şi a ajuns departe pe vīrful muntelui, la o mare depărtare de tabără.

14.         Şi a strigat poporului şi lui Abner, fiul lui Ner: „N'auzi tu, Abner?“ Abner a răspuns: „Cine eşti tu care strigi către īmpăratul?“

15.         Şi David a zis lui Abner: „Oare nu eşti tu bărbat? Şi cine este ca tine īn Israel? Pentruce atunci n'ai păzit pe īmpărat, stăpīnul tău? Căci cineva din popor a venit să omoare pe īmpăratul, stăpīnul tău.

16.         Ce ai făcut tu nu este bine. Viu este Domnul, că sīnteţi vrednici de moarte, căci n'aţi vegheat asupra stăpīnului vostru, asupra unsului Domnului. Uită-te acum unde este suliţa īmpăratului şi ulciorul de apă, cari erau la căpătīiul lui.“

17.         Saul a cunoscut glasul lui David, şi a zis: „Glasul tău este, fiul meu David?“ Şi David a răspuns: „Glasul meu, īmpărate, domnul meu!“

 

18.         Şi a zis: „Pentruce urmăreşte domnul meu pe robul său? Ce-am făcut, şi cu ce sīnt vinovat?

 

19.         Să binevoiască acum īmpăratul, domnul meu, să asculte cuvintele robului său: «Dacă Domnul este Cel ce te atīţă īmpotriva mea, să primească mirosul unui dar de mīncare dela noi; dar dacă oamenii te atīţă, blestemaţi să fie īnaintea Domnului, fiindcă ei mă izgonesc azi ca să mă  deslipească de moştenirea Domnului, zicīndu-mi: «Du-te de slujeşte unor dumnezei străini!»

 

20.         Oh! să nu-mi cadă sīngele pe pămīnt departe de Faţa Domnului! Căci īmpăratul lui Israel a pornit să mă caute ca pe un  purice, cum ar urmări o potīrniche īn munţi.“

 

21.         Saul a zis: „Am păcătuit; īntoarce-te, fiul meu David, căci nu-ţi voi mai face rău, fiindcă īn ziua aceasta viaţa mea a fost scumpă īnaintea ta. Am lucrat ca un nebun, şi am făcut o mare greşală.“

 

22.         David a răspuns: „Iată suliţa īmpăratului; să vină unul din  oamenii tăi s'o ia.

23.         Domnul va răsplăti fiecăruia după dreptatea lui şi după credincioşia lui: căci Domnul te dăduse azi īn mīnile mele, şi  eu n'am vrut să pun mīna pe unsul Domnului.

 

24.         Şi după cum azi viaţa ta a avut un mare preţ īnaintea mea, tot aşa şi viaţa mea va avea un mare preţ īnaintea Domnului, şi El mă va izbăvi din orice necaz.“

25.         Saul a zis lui David: „Fii binecuvīntat, fiul meu David! Tu vei face lucruri mari şi vei birui.“ David şi-a văzut de drum, şi Saul s'a īntors acasă.

 

 

David īn ţara Filistenilor; şederea lui la Ţiclag.

 

27

 

1.           David şi-a zis īn sine: „Voi peri īntr'o zi ucis de mīna lui Saul; nu este nimic mai bine pentru mine decīt să fug īn ţara Filistenilor, pentru ca Saul să īnceteze să mă mai caute īn tot ţinutul lui Israel; aşa voi scăpa de mīna lui.“

2.           Şi David s'a sculat, el şi cei şase sute de oameni cari erau īmpreună cu el, şi au trecut la Achiş, fiul lui Maoc, īmpăratul Gatului.

 

3.           David şi oamenii lui au rămas īn Gat la Achiş; īşi aveau fiecare familia lui, şi David īşi avea cele două neveste: Ahinoam din Izreel şi Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal.

 

4.           Saul, cīnd a aflat că David fugise la Gat, a īncetat să-l mai caute.

5.           David a zis lui Achiş: „Dacă am căpătat trecere īnaintea ta, rogu-te să mi se dea īntr'una din cetăţile ţării un loc unde să pot locui; căci pentruce să locuiască robul tău cu tine īn cetatea īmpărătească?“

6.           Şi chiar īn ziua aceea, Achiş i-a dat Ţiclagul. De aceea Ţiclagul a fost al īmpăraţilor lui Iuda pīnă īn ziua de azi.

 

7.           Timpul cīt a locuit David īn ţara Filistenilor a fost de un an şi patru luni.

8.           David şi oamenii lui se suiau şi năvăleau asupra Gheşuriţilor, Ghirziţilor şi Amaleciţilor; căci neamurile acestea locuiau din vremuri vechi īn ţinutul acela pīnă la Şur şi pīnă īn ţara Egiptului.

 

9.           David pustia ţinutul acesta; nu lăsa cu viaţă nici bărbat nici femeie, le lua oile, boii, măgarii, cămilele, hainele, şi apoi se īntorcea şi se ducea la Achiş.

10.         Achiş zicea: „Unde aţi năvălit azi?“ Şi David răspundea: „Spre miazăzi de Iuda, spre miazăzi de Ierahmeeliţi şi spre miazăzi de Cheniţi.“

 

11.         David nu lăsa cu viaţă nici bărbat, nici femeie ca să vină la Gat; „căci“, se gīndea el, ei „ar putea  să vorbească īmpotriva noastră şi să zică:„Aşa a făcut David.“ Şi acesta a fost felul lui de purtare īn tot timpul cīt a locuit īn ţara Filistenilor.

12.         Achiş se īncredea īn David, şi zicea: „S'a făcut urīt poporului său Israel, şi va rămīnea īn slujba mea pe vecie.“

 

Războiul cu Filistenii.

 

28

 

1.           Pe vremea aceea, Filistenii şi-au strīns taberile şi au făcut o oştire ca să pornească cu război īmpotriva lui Israel. Achiş a zis lui David: „Să ştii că vei veni cu mine la oştire, tu şi oamenii tăi.“

 

2.           David a răspuns lui Achiş: „Ei bine, vei vedea ce va face robul tău.“ Şi Achiş a zis lui David: „De aceea te voi pune păzitorul capului meu īn tot timpul.“

3.           Samuel murise. - Tot Israelul īl plīnsese, şi-l īngropaseră la Rama īn cetatea lui. Saul īndepărtase  din ţară pe cei ce chemau morţii şi pe cei ce ghiceau.

 

4.           Filistenii s'au strīns, şi au venit de au tăbărīt la Sunem: Saul a strīns pe tot Israelul şi au tăbărīt la Ghilboa.

 

5.           La vederea taberii Filistenilor, Saul a fost cuprins de frică, şi un tremur puternic i-a apucat inima.

 

6.           Saul a īntrebat pe Domnul şi Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin Urim, nici prin prooroci.

 

7.           Atunci Saul a zis slujitorilor lui: „Căutaţi-mi o femeie care să cheme morţii, ca să mă duc s'o īntreb.“ Slujitorii lui i-au zis: „Iată că īn En-Dor este o femeie care cheamă morţii.“

8.           Atunci Saul s'a schimbat, a luat alte haine, şi a plecat cu doi oameni. Au ajuns la femeia aceea noaptea. Saul i-a zis: „Spune-mi viitorul chemīnd un mort, şi scoală-mi pe cine-ţi voi spune.“

 

9.           Femeia i-a răspuns: „Ştii ce a făcut Saul, cum a nimicit din ţară pe ceice cheamă morţii şi pe ceice ghicesc viitorul: pentruce dar īntinzi o cursă vieţii mele, ca să mă omori?“

 

10.         Saul i-a jurat pe Domnul, şi a zis: „Viu este Domnul, că nu ţi se va īntīmpla niciun rău pentru aceasta.“

11.         Femeia a zis: „Pe cine vrei să-ţi scol?“ Şi el a răspuns: „Scoală-mi pe Samuel.“

12.         Cīnd a văzut femeia pe Samuel, a scos un ţipăt mare, şi a zis lui Saul: „Pentruce m'ai īnşelat? Tu eşti Saul!“

13.         Īmpăratul i-a zis: „Nu te teme de nimic; dar ce vezi?“ Femeia a zis lui Saul: „Văd o fiinţă dumnezeiască sculīndu-se din pămīnt.“

14.         El i-a zis: „Cum e la chip?“ Şi ea a răspuns: „Este un bătrīn care se scoală, şi este īnvelit cu o mantie.“ Saul a īnţeles că era Samuel, şi s'a plecat cu faţa la pămīnt, şi s'a īnchinat.

 

15.         Samuel a zis lui Saul: „Pentruce m'ai turburat, chemīndu-mă?“ Saul a răspuns: „Sīnt īntr'o mare strīmtoare: Filistenii īmi fac război, şi Dumnezeu S'a depărtat dela mine; nu mi-a răspuns nici prin prooroci, nici prin vise. Şi te-am chemat să-mi arăţi ce să fac.“

 

16.         Samuel a zis: „Pentruce mă īntrebi pe mine cīnd Domnul S'a depărtat de tine şi S'a făcut vrăjmaşul tău?

17.         Domnul īţi face aşa cum īţi vestisem din partea Lui; Domnul a rupt īmpărăţia din mīnile tale, şi a dat-o altuia, lui David.

 

18.         N'ai ascultat de glasul Domnului, şi n'ai făcut pe Amalec să simtă aprinderea mīniei Lui: de aceea īţi face Domnul aşa astăzi.

 

19.         Şi chiar Domnul va da pe Israel īmpreună cu tine īn mīnile Filistenilor. Mīne, tu şi fiii tăi, veţi fi īmpreună cu mine şi Domnul va da tabăra lui Israel īn mīnile Filistenilor.“

20.         Īndată Saul a căzut la pămīnt cīt era de lung, şi cuvintele lui Samuel l-au umplut de groază; nu mai avea  nici o putere, căci nu mīncase toată ziua şi toată noaptea.

21.         Femeia a venit la Saul, şi, văzīndu-l foarte īnspăimīntat, i-a zis: „Iată că roaba ta ţi-a ascultat glasul; mi-am pus viaţa īn primejdie, ascultīnd de cuvintele pe care mi le-ai spus.

 

22.         Ascultă acum, şi tu, glasul roabei tale, şi lăsă-mă să-ţi dau o bucată de pīne, ca să mănīnci şi să prinzi putere ca să porneşti la drum.“

23.         Dar el n'a vrut, şi a zis: „Nu mănīnc nimic!“ Slujitorii lui şi femeia au stăruit de el pīnă i-a ascultat. S'a sculat dela pămīnt, şi a şezut pe pat.

24.         Femeia avea la ea un viţel gras, pe care l-a tăiat īn grabă; a luat făină, a frămīntat-o, şi a copt azimi.

25.         Le-a pus īnaintea lui Saul şi īnaintea slujitorilor lui, şi au mīncat. Apoi s'au sculat şi au plecat chiar īn noaptea aceea.

 

David e trimes īnapoi.

 

29

 

1.           Filistenii īşi strīnseseră toate oştile la Afec, şi Israel tăbărīse la fīntīna lui Izreel.

 

2.           Domnii Filistenilor au īnaintat cu sutele şi miile lor; şi David şi oamenii lui mergeau mai la coadă cu Achiş.

 

3.           Domnii Filistenilor au zis: „Ce caută Evreii aceştia aici?“ Şi Achiş a răspuns domnitorilor Filistenilor: „Acesta este David, slujitorul lui Saul, īmpăratul lui Israel. De mult este cu mine, şi n'am găsit nici cel mai mic lucru de care să-l īnvinuiesc, dela venirea lui şi pīnă īn ziua de azi.“

 

4.           Dar domnitorii Filistenilor s'au mīniat pe Achiş, şi i-au zis: „Trimete īnapoi pe omul acesta, ca să se īntoarcă īn locul unde l-ai aşezat; să nu se pogoare cu noi pe cīmpul de bătaie, ca să nu ne fie vrăjmaş īn timpul luptei. Şi cum ar putea să se facă omul acesta plăcut stăpīnului său, decīt cu capetele oamenilor noştri?

 

5.           Nu este acesta David pentru care cīntau jucīnd:

              «Saul şi-a bătut miile lui,

              Iar David zecile lui de mii?“

 

6.           Achiş a chemat pe David, şi i-a zis: „Viu este Domnul că eşti un om curat la suflet, şi-mi place să te văd mergīnd  şi venind cu mine īn tabără, căci n'am găsit nimic rău īn tine, dela venirea ta la mine pīnă īn ziua de azi; dar nu eşti pe placul domnitorilor.

 

7.           Īntoarce-te dar şi mergi īn pace, ca să nu faci nimic neplăcut īnaintea domnitorilor Filistenilor.“

8.           David a zis lui Achiş: „Dar ce am făcut, şi cei ai găsit īn robul tău, de cīnd sīnt la tine pīnă īn ziua de azi, ca să nu merg să lupt īmpotriva vrăjmaşilor domnului meu, īmpăratul?“

9.           Achiş a răspuns lui David: „Ştiu că eşti plăcut īnaintea mea ca un īnger al lui Dumnezeu; dar domnitorii Filistenilor au zis: „Să nu se suie cu noi la luptă.“

 

10.         Astfel, scoală-te dis de dimineaţă, tu şi slujitorii stăpīnului tău, cari au venit cu tine; sculaţi-vă dis de dimineaţă, şi plecaţi de īndată ce se va lumina.“

11.         David şi oamenii lui s'au sculat de noapte de tot, ca să plece dimineaţa, şi să se īntoarcă  īn ţara Filistenilor. Şi Filistenii s'au suit la Izreel.

 

 

Īntoarcerea lui David la Ţiclag.

 

30

 

1.           Cīnd a ajuns David cu oamenii lui a treia zi la Ţiclag, Amaleciţii năvăliseră īn partea de miazăzi şi īn Ţiclag. Ei nimiciseră şi arseseră Ţiclagul,

 

2.           după ce luaseră prinşi pe femei şi pe tot cei ce se aflau acolo, mici şi mari. Nu omorīseră pe nimeni, dar luaseră totul şi plecaseră.

3.           David şi oamenii lui au ajuns īn cetate, şi iată că era arsă; şi nevestele, fiii şi fiicele lor, fuseseră luate prinse.

4.           Atunci David şi poporul care era cu el au ridicat glasul, şi au plīns pīnă n'au mai putut plīnge.

5.           Cele două neveste ale lui David: Ahinoam din Izreel, şi Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal, fuseseră luate şi ele.

 

6.           David a fost īn mare strīmtroare, căci poporul vorbea să-l ucidă  cu pietre, pentru că toţi erau amărīţi īn suflet, fiecare din pricina fiilor şi fetelor lui. Dar David s'a īmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul, Dumnezeul lui.

 

7.           El a zis preotului Abiatar, fiul lui Ahimelec: „Adu-mi efodul!“ Abiatar a adus efodul la David.

 

8.           Şi David a īntrebat pe Domnul: „Să urmăresc oastea aceasta? O voi ajunge?“ Domnul i-a răspuns: "Urmăreşte-o, căci  o vei ajunge şi vei izbăvi totul.“

 

9.           Şi David a pornit, el şi cei şase sute de oameni cari erau cu el. Au ajuns la pīrīul Besor, unde s'au oprit cei ce rămīneau la coadă.

10.         David i-a urmărit mai departe, cu patru sute de oameni; dar două sute de oameni s'au oprit, fiind prea obosiţi ca să mai treacă pīrīul Besor.

 

11.         Pe cīmp au dat peste un om Egiptean, pe care l-au adus la David. I-au dat să mănīnce pīne şi să bea apă,

12.         şi i-au mai dat şi o legătură de smochine şi două legături de stafide. După ce a mīncat, i-au venit iarăş puterile, căci nu mīncase şi nu băuse apă de trei zile şi trei nopţi.

 

13.         David i-a zis: „Al cui eşti, şi de unde eşti?“ El a răspuns: „Sīnt un băiat egiptean, īn slujba unui Amalecit, şi de trei zile stăpīnul meu m'a părăsit pentrucă eram bolnav.

14.         Am năvălit īn partea de miazăzi a Cheretiţilor, pe ţinutul lui Iuda şi la miazăzi de Caleb, şi am ars Ţiclagul.“

 

15.         David i-a zis: „Vrei să mă duci la oastea aceasta?“  Şi el a zis: „Jură-mi pe Numele lui Dumnezeu că nu mă vei omorī şi nu mă vei da pe mīna stăpīnului meu, şi te voi pogorī la oastea aceasta.“

16.         El i-a slujit astfel de călăuză. Şi Amaleciţii erau risipiţi pe tot ţinutul, mīncīnd, bīnd şi jucīnd, de bucuria prăzii celei mari pe care o luaseră din ţara Filistenilor şi din ţara lui Iuda.

 

17.         David i-a bătut din zorii zilei pīnă a doua zi seara, şi n'a scăpat niciunul din ei, afară de patru sute de tineri, cari au īncălecat pe cămile şi au fugit.

18.         David a scăpat astfel tot ce luaseră Amaleciţii, şi a scăpat şi pe cele două neveste ale lui.

19.         Nu le-a lipsit nimeni, dela mic pīnă la mare, nici fiu, nici fiică, nici un lucru din pradă, nimic din ce li se luase: David a adus īnpoi totul.

 

20.         Şi David a luat toate oile şi toţi boii; şi cei ce mīnau  turma aceasta şi mergeau īn fruntea ei, ziceau: „Aceasta este prada lui David!“

21.         David a ajuns la cei două sute de oameni cari fuseseră  prea obosiţi ca să mai meargă după el şi pe cari-i lăsase la pīrīul Besor. Ei au ieşit īnaintea lui David şi īnaintea poporului  care era cu el. David s'a apropiat de ei, şi i-a īntrebat de sănătate.

 

22.         Toţi oamenii răi şi de nimic dintre cei ce merseseră cu David au luat cuvīntul şi au zis: „Fiindcă n'au venit cu noi, să nu le dăm nimic din prada pe care am scăpat-o, ci doar să-şi ia fiecare nevasta şi copiii, şi să plece.“

 

23.         Dar David a zis: „Să nu faceţi aşa, fraţilor, cu ce ne-a dat Domnul; căci El ne-a păzit şi a dat īn mīnile noastre ceata care venise īmpotriva noastră.

24.         Şi cine v'ar asculta īn privinţa aceasta? Partea trebuie să fie aceeaş atīt pentru cel ce s'a pogorīt pe cīmpul de bătaie cīt şi pentru cel ce a rămas la calabalīcuri; s'o īmpartă deopotrivă.

 

25.         Lucrul acesta a rămas de atunci şi pīnă īn ziua de azi o lege şi un obicei īn Israel.

26.         Cīnd s'a īntors la Ţiclag, David a trimes o parte din pradă bătrīnilor lui Iuda, prietenilor săi, spunīndu-le aceste cuvinte: „Iată darul pe care vi-l fac din prada luată dela vrăjmaşii Domnului!“

27.         A trimes celor din Betel, celor din Ramot dela miază zi, celor din Iatir,

 

28.         celor din Aroer, celor din Sifmot, celor din Eştemoa,

 

29.         celor din Racal, celor din cetăţile Ierahmeeliţilor, celor din cetăţile Cheniţilor,

 

30.         celor din Horma, celor din Cor-Aşan, celor din Atac,

 

31.         celor din Hebron, şi īn toate locurile pe cari le străbătuse David cu oamenii lui.

 

 

Israeliţii biruiţi de Filisteni.

 

31

 

1.           Filistenii s'au luptat cu Israel, şi bărbaţii lui Israel au luat-o la fugă dinaintea Filistenilor, şi au căzut ucişi pe muntele Ghilboa.

 

2.           Filistenii au urmărit pe Saul şi pe fiii lui, şi au ucis pe Ionatan, Abinadab şi Malchişua, fiii lui Saul.

 

3.           Saul a fost prins īn toiul luptei; arcaşii l-au ajuns  şi l-au rănit greu.

 

4.           Saul a zis atunci celui ce-i ducea armele: „Scoate-ţi sabia, şi străpunge-mă, ca nu cumva aceşti netăiaţi īmprejur să vină să mă străpungă şi să-şi bată joc de mine.“ Cel ce-i ducea armele n'a voit, căci īi era teamă. Şi Saul şi-a luat sabia, şi s'a aruncat īn ea.

 

5.           Cel ce ducea armele lui Saul, văzīndu-l mort, s'a aruncat şi el īn sabia lui, şi a murit īmpreună cu el.

6.           Astfel au perit īn acelaş timp şi īn aceeaş zi, Saul şi cei trei fii ei lui, cel ce-i purta armele, şi toţi oamenii lui.

7.           Cei din Israel, cari erau dincolo de vale şi dincolo de Iordan, văzīnd că oamenii lui Israel fugeau şi să Saul şi fiii lui muriseră, şi-au părăsit cetăţile şi au luat-o şi ei la fugă. Şi Filistenii au venit şi s'au aşezat īn ele.

8.           A doua zi, Filistenii au venit să desbrace pe cei morţi, şi au găsit pe Saul şi pe cei trei fii ai lui căzuţi pe muntele Ghilboa.

9.           Au tăiat capul lui Saul, şi i-au luat armele. Apoi au trimes să dea de veste prin toată ţara Filistenilor īn casele idolilor lor şi īn popor.

 

10.         Au pus armele lui Saul īn casa Astarteelor, şi i-au atīrnat trupul pe zidurile Bet-Şanului.

 

11.         Cīnd au auzit locuitorii Iabesului din Galaad ce au făcut Filistenii lui Saul,

 

12.         toţi vitejii s'au sculat, au mers toată noaptea şi au luat de pe zidurile Bet-Şanului trupul lui Saul şi trupurile fiilor lui. Apoi s'au īntors la Iabes, unde le-au ars;

 

13.         le-au luat oasele, şi le-au īngropat subt stejarul din Iabes. Şi au postit şapte zile.