[ Page principale | Commentaires | La Bible ]

 

A DOUA CARTE A LUI SAMUEL

SAU A DOUA A ĪMPĂRAŢILOR

DOMNIA LUI DAVID

 

(Faptele Apostolilor 13.22.)

 

Ştirea morţii lui Saul.

 

1

 

1.           După moartea lui Saul, David, dupăce bătuse pe Amaleciţi, se īntorsese de două zile la Ţiclag.

 

2.           A treia zi, a venit un om din tabăra lui Saul, cu hainele sfīşiate şi cu capul presărat cu ţărīnă. Cīnd a ajuns īn faţa lui David, s'a aruncat cu faţa la pămīnt, şi s'a īnchinat.

 

3.           David i-a zis: „De unde vii?“ Şi el i-a răspuns: „Am scăpat din tabăra lui Israel.“

4.           David i-a zis: „Spune-mi ce s'a īntīmplat?“ Şi el a răspuns: „Poporul a fugit de pe cīmpul de bătaie, şi un mare număr de oameni au căzut şi au perit; chiar şi Saul şi fiul său Ionatan, au murit.“

5.           David a zis tīnărului care-i aducea aceste veşti: „De unde ştii că Saul şi fiul său Ionatan au murit?“

6.           Şi tīnărul care-i aducea aceste veşti , a răspuns: „Am venit din īntīmplare pe muntele Ghilboa; şi Saul sta rezămat īn suliţa lui, şi carăle şi călăreţii erau aproape să-l ajungă.

 

7.           Īntorcīndu-se, m'a văzut şi m'a chemat. Eu am zis: «Iată-mă!»

8.           Şi el mi-a zis: «Cine eşti?» I-am răspuns: «Eu sīnt Amalecit.»

9.           Şi a zis: «Apropie-te dar, şi omoară-mă; căci m'a apucat ameţeala, măcar că sīnt īncă plin de viaţă.»

10.         M'am apropiat de el, şi l-am omorīt, ştiind bine că n'avea să mai rămīnă cu viaţă īn urma īnfrīngerii. Am luat cununa īmpărătească de pe capul lui şi brăţara pe care o avea la braţ, şi le-am adus aici domnului meu.“

 

11.         David şi-a apucat hainele şi le-a sfīşiat, şi toţi oamenii cari erau līngă el au făcut acelaş lucru.

 

12.         Au jălit, au plīns şi au postit pīnă seara, de durere pentru Saul, pentru fiul său Ionatan, pentru poporul Domnului, fiindcă fuseseră tăiaţi cu sabia.

13.         David a zis tīnărului care-i adusese aceste veşti: „De unde eşti?“ Şi el a răspuns: „Sīnt fiul unui străin, unui Amalecit.“

14.         David i-a zis: „Cum nu ţi-a fost frică să pui mīna pe unsul Domnului şi să-l omori?“

 

15.         Şi David a chemat pe unul din oamenii lui, şi a zis: „Apropie-te, şi omoară-l!“ Omul acela a lovit pe Amalecit, care a murit.

 

16.         Şi David i-a zis: „Sīngele tău să cadă asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit īmpotriva ta, fiindcă ai zis: «Am omorīt pe unsul Domnului!“

 

 

Cīntarea de jale a lui David pentru Saul şi Ionatan.

 

17.         Iată cīntarea de jale pe care a alcătuit-o David pentru Saul şi fiul său Ionatan,

18.         şi pe care a poruncit s'o īnveţe copiii lui Iuda. Este numită cīntarea arcului şi se află scrisă īn Cartea Dreptului.

 

19.         „Fala ta, Israele, zace ucisă pe dealurile tale!

              Cum au căzut vitejii!

 

20.         Nu spuneţi lucrul acesta īn Gat, nu răspīndiţi vestea aceasta īn uliţele Ascalonului,

              ca să nu se bucure fetele Filistenilor, ca să nu se laude fetelor celor netăiaţi īmprejur.

 

21.         Munţi din Ghilboa! Nici rouă, nici ploaie să nu cadă pe voi!

              Să nu fie pe voi nici cīmpii cari să dea pīrgă pentru darurile de mīncare!

              Căci acolo au fost aruncate scuturile vitejilor,

              scutul lui Saul, ca şi cīnd n'ar fi fost uns cu untdelemn.

 

22.         Dela sīngele celor răniţi,

              dela grăsimea celor mai voinici,

              arcul lui Ionatan nu da īnapoi niciodată,

              şi sabia lui Saul nu se īnvīrtea niciodată īn vīnt.

 

23.         Saul şi Ionatan, cari s'au plăcut şi s'au iubit īn timpul vieţii lor,

              n'au fost despărţiţi nici la moarte;

              erau mai uşori decīt vulturii,

              mai tari decīt leii.

 

24.         Fiicele lui Israel! plīngeţi pe Saul, care vă īmbrăca īn stacojiu şi alte podoabe,

              care vă punea găteli de aur pe hainele voastre!

25.         Cum au căzut vitejii īn mijlocul luptei!

              Cum a murit Ionatan pe dealurile tale!

26.         Mă doare după tine, frate Ionatane!

              Tu erai plăcerea mea;

              dragostea ta pentru mine era minunată:

              mai pe sus de dragostea femeiască.

 

27.         Cum au căzut vitejii!

              Cum li s'au perdut armele!“

 

 

David, īmpărat al lui Iuda la Hebron.

 

2

 

1.           După aceea, David a īntrebat pe Domnul: „Să mă sui īn vreuna din cetăţile lui Iuda?“ Domnul i-a răspuns: „Suie-te“. David a zis: „Unde să mă sui?“ Şi Domnul a răsuns: „La Hebron“.

 

2.           David s'a suit acolo, cu cele două neveste ale sale: Ahinoam din Izreel, şi Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal.

 

3.           David a luat cu el şi pe oamenii cari erau la el, pe fiecare cu casa lui; şi au locuit īn cetăţile Hebronului.

 

4.           Bărbaţii lui Iuda au venit, şi au uns acolo pe David ca īmpărat peste casa lui Iuda.

              Au dat de ştire lui David că oamenii din Iabesul Galaadului au īngropat pe Saul.

 

5.           David a trimes nişte soli oamenilor din Iabesul Galaadului, să le spună: „Binecuvīntaţi să fiţi de Domnul, fiindcă aţi arătat astfel bunăvoinţă faţă de Saul, stăpīnul vostru, şi l-aţi īngropat!

 

6.           Şi acum, Domnul să vă arate bunătate şi credincioşie! Vă voi face şi eu bine, pentrucă v'aţi purtat astfel.

 

7.           Să vi se īntărească mīnile, şi fiţi viteji; căci stăpīnul vostru Saul a murit, şi pe mine m'a uns casa lui Iuda īmpărat peste ea“.

 

Iş-Boşet, īmpărat al lui Israel la Mahanaim.

 

8.           Īnsă Abner, fiul lui Ner, căpetenia oştirii lui Saul, a luat pe Iş-Boşet, fiul lui Saul, şi l-a trecut la Mahanaim.

 

9.           L-a pus īmpărat peste Galaad, peste Gheşuriţi, peste Izreel, peste Efraim, peste Beniamin, peste tot Israelul.

10.         Iş-Boşet, fiul lui Saul, era īn vīrstă de patruzeci de ani, cīnd s'a făcut īmpărat al lui Israel, şi a domnit doi ani. Numai casa lui Iuda a rămas lipită de David.

11.         Timpul cīt a domnit David la Hebron peste casa lui Iuda a fost de şapte ani şi şase luni.

 

 

Abner ucide pe Asael.

 

12.         Abner, fiul lui Ner, şi oamenii lui Iş-Boşet, fiul lui Saul, au ieşit din Mahanaim ca să meargă asupra Gabaonului.

 

13.         Ioab, fiul Ţeruiei, şi oamenii lui David, au pornit şi ei. S'au īntīlnit la iazul din Gabaon, şi s'au oprit unii dincoace de iaz, şi ceilalţi dincolo.

 

14.         Abner a zis lui Ioab: „Să se scoale tinerii aceştia, şi să se bată īnaintea noastră!“ Ioab a răspuns: „Să se scoale!“

15.         S'au sculat şi au īnaintat īn acelaş număr, doisprezece din Beniamin, pentru Iş-Boşet, fiul lui Saul; şi doisprezece inşi ai lui David.

16.         Fiecare, apucīnd pe protivnicul lui de cap, i-a īmplīntat sabia īn coastă, şi au căzut toţi deodată. Şi locul acela de līngă Gabaon, s'a numit Helcat-Haţurim (Locul Săbiilor ).

17.         Īn ziua aceea a fost o luptă foarte aprigă, īn care Abner şi bărbaţii lui Israel au fost bătuţi de oamenii lui David.

18.         Acolo se aflau cei trei fii ai Ţeruiei: Ioab, Abişai şi Asael. Asael era iute de picioare, ca o căprioară de cīmp:

 

19.         el a urmărit pe Abner, fără să se abată la dreapta sau la stīnga.

20.         Abner s'a uitat īnapoi, şi a zis: „Tu eşti Asael?“ Şi el a răspuns: „Eu“.

21.         Abner i-a zis: „Abate-te la dreapta sau la stīnga, pune mīna pe unul din tinerii aceştia, şi ia-i armele.“ Dar Asael n'a vrut să se abată dindărătul lui.

22.         Abner a zis iarăş lui Asael: „Abate-te dinapoia mea; pentruce să te lovesc şi să te trīntesc la pămīnt? Cum voi ridica apoi faţa īnaintea fratelui tău Ioab?“

23.         Şi Asael n'a vrut să se abată. Atunci Abner l-a lovit īn pīntece cu capătul de jos al suliţei, şi suliţa a ieşit pe dinapoi. A căzut şi a murit pe loc. Toţi cei ce ajungeau īn locul unde căzuse Asael mort, se opreau,

 

24.         Ioab şi Abişai au urmărit pe Abner. Şi la asfinţitul soarelui, au ajuns la coasta Ama, care este īn dreptul Ghiahului, pe drumul care duce īn pustia Gabaonului.

25.         Fiii lui Beniamin s'au adunat īn urma lui Abner, au făcut o ceată, şi s'au oprit pe vīrful unui deal.

26.         Abner a chemat pe Ioab, şi a zis: „Oare mereu are să sfīşie sabia? Nu ştii că la sfīrşit va fi amar? Pīnă cīnd vei pregeta să spui poporului să nu mai urmărească pe fraţii lui?“

27.         Ioab a răspuns: „Viu este Dumnezeu că, dacă n'ai fi vorbit, poporul n'ar fi īncetat pīnă mīne dimineaţă să urmărească pe fraţii lui.“

 

28.         Şi Ioab a sunat din trīmbiţă, şi tot poporul s'a oprit; n'au mai urmărit pe Israel şi nici nu s'au mai bătut.

29.         Abner şi oamenii lui au mers toată noaptea īn cīmpie; au trecut Iordanul, au străbătut īn īntregime Bitronul, şi au ajuns la Mahanaim.

30.         Ioab s'a īntors dela urmărirea lui Abner, şi a adunat tot poporul: lipseau nouăsprezece inşi din oamenii lui David şi Asael.

31.         Dar oamenii lui David omorīseră treisute şasezeci de inşi din bărbaţii lui Beniamin şi ai lui Abner.

32.         Au luat pe Asael, şi l-au īngropat īn mormīntul tatălui său la Betleem. Ioab şi oamenii lui au mers toată noaptea, şi li s'au revărsat zorile īn Hebron.

 

Puterea lui David creşte; familia lui.

 

3

 

1.           Războiul a ţinut mult īntre casa lui Saul şi casa lui David. David era tot mai tare, şi casa lui Saul mergea slăbind.

2.           Lui David i s'au născut fii la Hebron. Īntīiul lui născut a fost Amnon, din Ahinoam din Izreel;

 

3.           al doilea, Chileab, din Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal; al treilea, Absalom, fiul Maachei, fata lui Talmai, īmpăratul Gheşurului;

 

4.           al patrulea, Adonia, fiul Hagitei; al cincilea, Şefatia, fiul Abitalei;

 

5.           şi al şaselea, Itream, din Egla, nevasta lui David. Aceştia i s'au născut lui David la Hebron.

 

Abner pentru David.

 

6.           Īn timpul războiului dintre casa lui Saul şi casa lui David, Abner a ţinut cu tărie la casa lui Saul.

7.           Dar Saul avusese o ţiitoare, numită Riţpa, fata lui Aiia. Şi Iş-Boşet a zis lui Abner: „Pentruce ai intrat la ţiitoarea tatălui meu?“

 

8.           Abner s'a mīniat foarte rău de cuvintele lui Iş-Boşet, şi a răspuns: „Oare cap de cīne sīnt eu, şi ţin cu Iuda? Eu dau astăzi dovadă de bunăvoinţă faţă de casa tatălui tău Saul, faţă de fraţii şi prietenii lui, nu te-am dat īn mīnile lui David, şi astăzi īmi bagi vină pentru un păcat făcut cu femeia aceasta?

 

9.           Dumnezeu să pedepsească cu toată asprimea pe Abner, dacă nu voi face cum a jurat Domnul lui David,

 

10.         cīnd i-a spus că īmpăraţia va fi luată dela casa lui Saul, şi că scaunul de domnie al lui David va fi ridicat peste Israel şi peste Iuda, dela Dan pīnă la Beer-Şeba“.

 

11.         Iş-Boşet n'a īndrăznit să mai răspundă o vorbă lui Abner, pentrucă se temea de el.

12.         Abner a trimes soli la David, să-i spună din partea lui: „A cui este ţara? Fă legămīnt cu mine, şi mīna mea te va ajuta să īntorci la tine pe tot Israelul“.

13.         El a răspuns: „Bine! voi face legămīnt cu tine, dar īţi cer un lucru: să nu-mi vezi faţa decīt dacă-mi vei aduce mai īntīi pe Mical, fata lui Saul cīnd vei veni la mine“.

 

14.         Şi David a trimes soli lui Iş-Boşet, fiul lui Saul, să-i spună: „Dă-mi pe nevastă-mea Mical, cu care m'am logodit pentru o sută de prepuţuri dela Filisteni“.

 

15.         Iş-Boşet a trimes s'o ia dela bărbatul ei Paltiel, fiul lui Laiş.

 

16.         Şi bărbatul ei a mers după ea plīngīnd pīnă la Bahurim. Atunci Abner i-a zis: „Pleacă, şi īntoarce-te!“ Şi el s'a īntors.

 

17.         Abner a stat de vorbă cu bătrīnii lui Israel, şi le-a zis: „Odinioară voi doreaţi să aveţi īmpărat pe David;

18.         puneţi-l acum, căci Domnul a zis despre el: «Prin robul Meu David voi izbăvi pe poporul Meu Israel din mīna Filistenilor şi din mīna tuturor vrăjmaşilor lui.“

 

19.         Abner a vorbit şi lui Beniamin, şi s'a dus să spună īn auzul lui David la Hebron ce hotărīse Israel şi toată casa lui Beniamin.

 

20.         A ajuns la David īn Hebron, īnsoţit de douăzeci de oameni; şi David a dat un ospăţ īn cinstea lui Abner şi acelor cari erau cu el.

21.         Abner a zis lui David: „Mă voi scula, şi voi pleca să strīng tot Israelul la domnul meu īmpăratul, ca să facă legămīnt cu tine, şi să domneşti īn totul după dorinţa ta“. David a dat drumul lui Abner, care a plecat īn pace.

 

 

Abner este omorīt de Ioab.

 

22.         Ioab şi oamenii lui David s'au īntors dela urmărirea unei cete, şi au adus cu ei o mare pradă. Abner nu mai era la David īn Hebron, căci David īi dăduse drumul, şi plecase īn pace.

23.         Cīnd a venit Ioab cu toată ceata lui, i s'a spus: „Abner, fiul lui Ner, a venit la īmpărat, care i-a dat drumul, şi s'a dus īn pace“.

24.         Ioab s'a dus la īmpărat, şi a zis: „Ce ai făcut? Abner a venit la tine; pentruce i-ai dat drumul şi l-ai lăsat să plece?

25.         Tu cunoşti pe Abner, fiul lui Ner! A venit să te īnşele, ca să-ţi pīndească paşii, şi să ştie tot ce faci.“

 

26.         Şi Ioab, dupăce a plecat dela David, a trimes pe urmele lui Abner nişte soli cari l-au adus īnapoi dela fīntīna fără apă Sira: David nu ştia nimic.

27.         Cīnd s'a īntors Abner la Hebron, Ioab l-a tras deoparte īn mijlocul porţii, ca să-i vorbească īn taină, şi l-a lovit acolo īn pīntece şi l-a omorīt, ca să răzbune moartea fratelui său Asael.

 

 

Plīngerea lui David pentru Abner.

 

28.         David a aflat apoi, şi a zis: „Nevinovat sīnt eu şi īmpărăţia mea pe vecie, īnaintea Domnului, de sīngele lui Abner, fiul lui Ner.

29.         Sīngele acesta să cadă asupra lui Ioab şi asupra īntregei case a tatălui său! Totdeauna să fie īn casa lui Ioab cineva, atins de o scurgere de sămīnţă sau de lepră, sau care să se razime īn cīrjă, sau să cadă ucis de sabie, sau să ducă lipsă de pīne!“

 

30.         Astfel Ioab şi fratele său Abişai, au omorīt pe Abner, pentrucă omorīse pe fratele lor Asael īn lupta dela Gabaon.

 

31.         David a zis lui Ioab şi īntregului popor care era cu el: „Rupeţi-vă hainele, īncingeţi-vă cu saci, şi bociţi-vă īnaintea lui Abner!“ Şi īmpăratul David mergea īn urma sicriului.

 

32.         Au īngropat pe Abner la Hebron. Īmpăratul a ridicat glasul, şi a plīns la mormīntul lui Abner, şi tot poporul plīngea.

33.         Īmpăratul a făcut următoarea cīntare de jale pentru Abner, şi a zis:

              „Să moară Abner cum moare un mişel?

 

34.         N'aveai nici mīnile legate,

              Nici picioarele puse īn lanţuri

              Ai căzut cum cade cineva īnaintea celor răi!“

              Şi tot poporul a plīns şi mai mult după Abner.

35.         Tot poporul s'a apropiat de David ca să-l facă să mănīnce ceva, cīt era īncă ziuă; dar David a jurat, zicīnd: „Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea, dacă voi gusta pīne sau alt ceva īnainte de apusul soarelui!“

 

36.         Lucrul acesta a fost cunoscut şi plăcut la tot poporul; toţi au găsit că era bine ce făcuse īmpăratul.

37.         Tot poporul şi tot Israelul au īnţeles īn ziua aceea că Abner, fiul lui Ner, nu fusese ucis din porunca īmpăratului.

38.         Īmpăratul a zis slujitorilor săi: „Nu ştiţi că o căpetenie, un om mare, a căzut astăzi īn Israel?

39.         Eu sīnt īncă slab, măcar că am primit ungerea īmpărătească; şi oamenii aceştia, fiii Ţeruiei, sīnt prea puternici pentru mine. Domnul să răsplătească după răutatea lui celui ce a făcut răul!“

 

 

Iş-Boşet este ucis.

 

4

 

1.           Cīnd a auzit fiul lui Saul că Abner a murit la Hebron, mīnile i-au rămas fără putere, şi tot Israelul s'a spăimīntat.

 

2.           Fiul lui Saul avea doi capi peste cetele de război, dintre cari unul se numea Baana iar altul Recab; erau fiii lui Rimon din Beerot, dintre fiii lui Beniamin. - Căci Beerot era privit ca făcīnd parte din Beniamin,

 

3.           şi Beerotiţii fugiseră la Ghitaim, unde au locuit pīnă īn ziua de azi.

 

4.           Ionatan, fiul lui Saul, avea un fiu olog de picioare, şi īn vīrstă de cinci ani, cīnd a venit din Izreel vestea morţii lui Saul şi a lui Ionatan; doica lui l-a luat şi a fugit, şi fiindcă se grăbea să fugă , a căzut şi a rămas olog; numele lui era Mefiboşet.

 

5.           Şi fiii lui Rimon din Beerot, Recab şi Baana, s'au dus īn timpul zădufului zilei īn casa lui Iş-Boşet, care īşi făcea somnul de amează.

6.           Au pătruns pīnă īn mijlocul casei, dīndu-se drept negustori de grīu, şi l-au lovit īn pīntece; apoi Recab şi Baana, fratele său, au scăpat.

 

7.           Au intrat īn casă, pe cīnd el era culcat pe pat īn odaia lui de dormit, l-au lovit, l-au omorīt, şi i-au tăiat capul. I-au luat capul, şi au mers toată noaptea prin cīmpie.

8.           Au adus capul lui Iş-Boşet la David īn Hebron, şi au zis īmpăratului: „Iată capul lui Iş-Boşet, fiul lui Saul, vrăjmaşul tău, care voia să-ţi ia viaţa; Domnul răzbună azi pe īmpărat, domnul meu, īmpotriva lui Saul şi īmpotriva neamului lui.“

 

9.           David a răspuns lui Recab şi lui Baana, fratele său, fiii lui Rimon din Beerot: „Viu este Domnul care m'a izbăvit din orice primejdie,

 

10.         că pe cel ce a venit să-mi spună: «Iată, Saul a murit», şi care credea că-mi aduce o veste bună, l-am prins şi l-am omorīt la Ţiclag, ca să-l răsplătesc pentru ştirea lui;

 

11.         şi cīnd nişte răi au ucis pe un om nevinovat īn casa lui şi īn patul lui, cu cīt mai mult īi voi cere sīngele din mīnile voastre şi vă voi nimici de pe pămīnt.“

 

12.         Şi David a poruncit oamenilor lui să-i omoare; le-au tăiat mīnile şi picioarele, şi i-au spīnzurat la marginea iazului din Hebron. Au luat apoi capul lui Iş-Boşet, şi l-au īngropat īn mormīntul lui Abner la Hebron.

 

 

David īmpărat peste tot Israelul.

 

5

 

1.           Toate seminţiile lui Israel au venit la David, īn Hebron, şi au zis: „Iată că noi sīntem os din oasele tale şi carne din carnea ta.

 

2.           Chiar odinioară, cīnd Saul era īmpăratul nostru , tu povăţuiai şi strīngeai pe Israel. Domnul ţi-a zis: «Tu vei paşte pe poporul Meu Israel, şi vei fi căpetenia lui Israel.“

 

3.           Astfel toţi bătrīnii lui Israel au venit la īmpărat īn Hebron, şi īmpăratul David a făcut legămīnt cu ei la Hebron, īnaintea Domnului. Şi au uns pe David īmpărat peste Israel.

 

4.           David era īn vīrstă de treizeci de ani cīnd s'a făcut īmpărat , şi a domnit patruzeci de ani.

 

5.           La Hebron a domnit peste Iuda şapte ani şi şase luni, şi la Ierusalim a domnit treizeci şi trei de ani peste tot Israelul şi Iuda.

 

 

Cucerirea Ierusalimului.

 

6.           Īmpăratul a mers cu oamenii lui asupra Ierusalimului īmpotriva Iebusiţilor, locuitorii ţării. Ei au zis lui David: „Să nu intri aici, căci şi orbii şi ologii ţi se vor īmpotrivi! prin aceasta voiau să spună că David nu va intra cu niciun chip aici.

 

7.           Dar David a pus mīna pe cetăţuia Sionului: aceasta este cetatea lui David.

 

8.           David zisese īn ziua aceea: «Oricine va bate pe Iebusiţi, să arunce īn canal pe şchiopii şi pe orbii aceia cari sīnt vrăjmaşii lui David» -

              De aceea se zice: „Orbul şi şchiopul să nu intre īn casa Domnului.“

 

9.           David s'a aşezat īn cetăţuie, pe care a numit-o cetatea lui David. A făcut īntărituri de jur īmprejur, īn afară şi īnlăuntrul lui Milo (Cetăţuie ).

 

10.         David ajungea tot mai mare, şi Domnul, Dumnezeul oştirilor, era cu el.

 

Casa lui David.

 

11.         Hiram, īmpăratul Tirului, a trimes soli lui David, şi lemn de cedru şi tīmplari şi cioplitori de piatră, cari au zidit o casă lui David.

 

12.         David a cunoscut că domnul īl īntărea ca īmpărat al lui Israel, şi că-i ridica īmpăraţia din pricina poporului Său Israel.

13.         David şi-a mai luat ţiitoare şi neveste din Ierusalim, după ce a venit din Hebron, şi i s'au născut iarăş fii şi fiice.

 

14.         Iată numele celor ce i s'au născut la Ierusalim: Şamua, Şobab, Natan, Solomon,

 

15.         Ibhar, Elişua, Nefeg, Iafia,

16.         Elişama, Eliada, şi Elifelet.

 

Biruinţele asupra Filistenilor.

 

17.         Filistenii au aflat că David fusese uns īmpărat peste Israel, şi s'au suit toţi să-l caute. David, căruia i s'a dat de ştire, s'a pogorīt īn cetăţuie.

 

18.         Filistenii au venit, şi s'au răspīndit īn valea Refaim.

 

19.         David a īntrebat pe Domnul: „Să mă sui īmpotriva Filistenilor? Īi vei da īn mīnile mele?“ Şi Domnul a zis lui David: „Suie-te, căci voi da pe Filisteni īn mīnile tale.“

 

20.         David a venit la Baal-Peraţim, unde i-a bătut. Apoi a zis: „Domnul a risipit pe vrăjmaşii mei dinaintea mea, ca nişte ape cari se rup.“ De aceea s'a dat locului aceluia numele Baal-Peraţim (Şesul rupturii ).

 

21.         Ei şi-au lăsat idolii acolo şi David şi oamenii lui i-au luat.

 

22.         Filistenii s'au suit din nou, şi s'au răspīndit īn valea Refaim.

 

23.         David a īntrebat pe Domnul. Şi Domnul a zis: „Să nu te sui; ci ia-i pe la spate, şi mergi asupra lor īn dreptul duzilor.

 

24.         Cīnd vei auzi un vuiet de paşi īn vīrfurile duzilor, atunci să te grăbeşti, căci Domnul merge īnaintea ta ca să bată oştirea Filistenilor.“

 

25.         David a făcut cum īi poruncise Domnul, şi a bătut pe Filisteni dela Gheba pīnă la Ghezer.

 

 

Chivotul la Obed-Edom.

 

6

 

1.           David a strīns iarăş pe toţi aleşii lui Israel, īn număr de treizeci de mii de oameni.

2.           Şi David, cu tot poporul care era cu el, a pornit dela Baale-Iuda, ca să suie de acolo chivotul lui Dumnezeu, īnaintea căruia este chemat Numele Domnului oştirilor, care stă īntre Heruvimi deasupra chivotului.

 

3.           Au pus chivotul lui Dumnezeu īntr'un car nou, şi l-au ridicat din casa lui Abinadab, de pe deal; Uza şi Ahio, fiul lui Abinadab, cīrmuiau carul cel nou.

 

4.           L-au luat dar din casa lui Abinadab de pe deal; Uza mergea alături de chivotul lui Dumnezeu, şi Ahio mergea īnaintea chivotului.

 

5.           David şi toată casa lui Israel cīntau īnaintea Domnului cu tot felul de instrumente de lemn de chiparos, cu arfe, cu lăute, cu timpane, cu fluere şi cu ţimbale.

6.           Cīnd au ajuns la aria lui Nacon, Uza a īntins mīna spre chivotul lui Dumnezeu şi l-a apucat, pentrucă erau să-l răstoarne boii.

 

7.           Domnul S'a aprins de mīnie īmpotriva lui Uza, şi Dumnezeu l-a lovit pe loc pentru păcatul lui, şi a murit acolo līngă chivotul lui Dumnezeu.

 

8.           David s'a īntristat că Dumnezeu lovise pe Uza cu o astfel de pedeapsă, rupīndu-l pe loc. Şi locul acesta a fost numit pīnă īn ziua de azi Pereţ-Uza (Ruperea lui Uza ).

9.           David s'a temut de Domnul īn ziua aceea, şi a zis: „Cum să intre chivotul Domnului la mine?“

 

10.         N'a vrut să aducă chivotul Domnului la el īn cetatea lui David, şi l-a dus īn casa lui Obed-Edom din Gat.

 

11.         Chivotul Domnului a rămas trei luni īn casa lui Obed-Edom din Gat, şi Domnul a binecuvīntat pe Obed-Edom şi toată casa lui.

 

 

Aducerea chivotului la Ierusalim.

 

12.         Au venit şi au spus īmpăratului David: „Domnul a binecuvīntat casa lui Obed-Edom şi tot ce avea, din pricina chivotului lui Dumnezeu.“ Atunci David a pornit, şi a suit chivotul lui Dumnezeu din casa lui Obed-Edom īn cetatea lui David, īn mijlocul veseliei.

 

13.         Cīnd ceice duceau chivotul Domnului au făcut şase paşi, au jertfit un bou şi un viţel gras.

 

14.         David juca din răsputeri īnaintea Domnului, şi era īncins cu efodul de in subţire.

 

15.         Astfel au suit David şi toată casa lui Israel chivotul Domnului, īn strigăte de bucurie şi īn sunet de trīmbiţe.

 

16.         Pe cīnd chivotul Domnului intra īn cetatea lui David, Mical, fata lui Saul, se uita pe fereastră; şi, văzīnd pe īmpăratul David sărind şi jucīnd īnaintea Domnului, l-a dispreţuit īn inima ei.

 

17.         După ce au adus chivotul Domnului, l-au pus la locul lui īn mijlocul cortului pe care-l ridicase David pentru chivot; şi David a adus īnaintea Domnului arderi de tot şi jertfe de mulţămire.

 

18.         Cīnd a isprăvit David de adus arderile de tot şi jertfele de mulţămire, a binecuvīntat poporul īn Numele Domnului oştirilor.

 

19.         Apoi a īmpărţit la tot poporul, la toată mulţimea lui Israel, bărbaţi şi femei, fiecăruia cīte o pīne, o bucată de carne şi o turtă de stafide. Şi tot poporul a plecat, fiecare la casa lui.

 

20.         David s'a īntors să-şi binecuvinteze casa. Mical, fata lui Saul, i-a ieşit īnainte, şi a zis:  „Cu cītă cinste s'a purtat azi īmpăratul lui Israel descoperindu-se īnaintea slujnicelor supuşilor lui, cum s'ar descoperi un om de nimic!“

 

21.         David a răspuns Micalei: „Īnaintea Domnului, care m'a ales mai pe sus de tatăl tău şi de toată casa lui, ca să mă pună căpetenie peste poporul Domnului, peste Israel, īnaintea Domnului am jucat.

 

22.         Vreau să mă arăt şi mai de nimic de cīt de data asta, şi să mă īnjosesc īn ochii mei; totuş voi fi īn cinste la slujnicele de cari vorbeşti.“

23.         Şi Mical, fata lui Saul, n'a avut copii pīnă īn ziua morţii ei.

 

David doreşte să zidească o casă lui Dumnezeu.

 

7

 

1.           Cīnd a locuit īmpăratul īn casa lui, şi cīnd i-a dat odihnă Domnul, dupăce l-a izbăvit de toţi vrăjmaşii cari-l īnconjurau,

 

2.           a zis proorocului Natan: „Iată! Eu locuiesc īntr'o casă de cedru, şi chivotul lui Dumnezeu locuieşte īntr'un cort.“

 

3.           Natan a răspuns īmpăratului: „Du-te şi fă tot ce ai īn inimă, căci Domnul este cu tine.“

 

4.           Īn noaptea următoare, cuvīntul Domnului a vorbit lui Natan:

5.           „Du-te şi spune robului meu David: «Aşa vorbeşte Domnul: «Oare tu Īmi vei zidi o casă ca să locuiesc īn ea?

 

6.           Dar Eu n'am locuit īntr'o casă, din ziua cīnd am scos pe copiii lui Israel din Egipt pīnă īn ziua aceasta; ci am călătorit īntr'un cort drept locuinţă.

 

7.           Pretutindeni pe unde am mers cu toţi copiii lui Israel, am spus Eu oare vreo vorbă vreuneia din seminţiile lui Israel, căreia īi poruncisem să pască pe poporul Meu Israel, zicīnd: «Pentru ce nu-Mi zidiţi o casă de cedru?»

 

8.           Acum să spui robului Meu David: «Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Te-am luat dela păşune, dela oi, ca să fii căpetenie peste poporul Meu, peste Israel;

 

9.           am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit pe toţi vrăjmaşii tăi dinaintea ta, şi ţi-am făcut numele mare ca numele celor mari de pe pămīnt;

 

10.         am dat un loc poporului Meu, lui Israel, şi l-am sădit ca să locuiască īn el, şi să nu mai fie turburat, ca să nu-l mai apese cei răi ca mai īnainte.

 

11.         şi ca pe vremea cīnd pusesem judecători peste poporul Meu Israel. Ţi-am dat odihnă izbăvindu-te de toţi vrăjmaşii tăi. Şi Domnul īţi vesteşte că-ţi va zidi o casă.

 

12.         Cīnd ţi se vor īmplini zilele şi vei fi culcat cu părinţii tăi, Eu īţi voi ridica un urmaş după tine, care va ieşi din trupul tău, şi-i voi īntări īmpărăţia.

 

13.         El va zidi Numelui Meu o casă, şi voi īntări pe vecie scaunul de domnie al īmpărăţiei lui.

 

14.         Eu īi voi fi Tată şi el Īmi va fi fiu. Dacă va face răul, īl voi pedepsi cu o nuia omenească şi cu lovituri omeneşti;

 

15.         dar harul Meu nu se va depărta dela el, cum l-am depărtat dela Saul, pe care l-am īndepărtat dinaintea ta.

 

16.         Ci casa ta şi īmpărăţia ta vor dăinui vecinic īnaintea Mea, şi scaunul tău de domnie va fi īntărit pe vecie.“

 

 

Rugăciunea lui David.

 

17.         Natan a spus lui David toate aceste cuvinte şi toată vedenia aceasta.

18.         Şi īmpăratul David s'a dus şi s'a īnfăţişat īnaintea Domnului, şi a zis: „Cine sīnt eu, Doamne Dumnezeule, şi ce este casa mea, de m'ai făcut să ajung unde sīnt?

 

19.         Şi īncă atīt este puţin īnaintea Ta, Doamne Dumnezeule! Tu vorbeşti despre casa robului Tău şi īn viitor. Şi binevoieşti să īnveţi pe un om cu privire la aceste lucruri, Doamne Dumnezeule!

 

20.         Ce Ţi-ar putea spune David mai mult? Tu cunoşti pe robul Tău, Doamne Dumnezeule!

 

21.         După cuvīntul Tău, şi după inima Ta, Tu ai făcut toate aceste lucruri mari, ca să le descoperi robului Tău!

22.         Ce mare eşti Tu, Doamne Dumnezeule! Căci nimeni nu este ca Tine, şi nu este alt Dumnezeu afară de Tine, după tot ce am auzit cu urechile noastre.

 

23.         Este oare pe pămīnt un singur neam care să fie ca poporul Tău, ca Israel, pe care a venit să-l răscumpere Dumnezeu, ca să facă din el poporul Lui, ca să-Şi facă un Nume şi ca să facă pentru el, pentru ţara Ta, minuni şi semne, izgonind dinaintea poporului Tău, pe care l-ai răscumpărat din Egipt, neamuri şi pe dumnezeii lor?

 

24.         Tu ai īntărit pe poporul Tău Israel, ca să fie poporul Tău pe vecie; şi Tu, Doamne, Te-ai făcut Dumnezeul lui.

 

25.         Acum, Doamne Dumnezeule, fă să rămīnă īn veci cuvīntul pe care l-ai rostit asupra robului Tău şi asupra casei lui, şi lucrează după cuvīntul Tău.

26.         Slăvit să fie Numele Tău pe vecie, şi să se zică: «Domnul oştirilor este Dumnezeul lui Israel». Şi casa robului Tău David, să rămīnă īnaintea Ta!»

27.         Căci Tu īnsuţi, Doamne al oştirilor, Dumnezeul lui Israel, Te-ai descoperit robului Tău, zicīnd: «Eu īţi voi īntemeia o casă!» De aceea a īndrăznit robul Tău să-Ţi facă această rugăciune.

28.         Acum, Doamne Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeu, şi cuvintele Tale sīnt adevăr, şi Tu ai vestit harul acesta robului Tău.

 

29.         Binecuvintează dar casa robului Tău, ca să dăinuiască pe vecie īnaintea Ta! Căci Tu, Doamne Dumnezeule, ai vorbit, şi, prin binecuvīntarea Ta, casa robului Tău va fi binecuvīntată pe vecie“.

 

 

Biruinţele lui David.

 

8

 

1.           După aceea, David a bătut pe Filisteni şi i-a smerit, şi a luat din mīna Filistenilor cīrmuirea capitalei lor.

 

2.           A bătut pe Moabiţi, şi i-a măsurat cu o frīnghie, punīndu-i să se culce la pămīnt; a măsurat două frīnghii ca să-i omoare, şi o frīnghie plină, ca să-i lase vii. Şi Moabiţii au fost supuşi lui David, şi i-au plătit un bir.

 

3.           David a bătut pe Hadadezer (Sau: Hadarezer.), fiul lui Rehob, īmpăratul din Ţoba, cīnd s'a dus să-şi aşeze iarăş stăpīnirea peste rīul Eufrat.

 

4.           David i-a luat o mie şapte sute de călăreţi şi douăzeci de mii de pedeştri; a tăiat vinele cailor de trăsură şi n'a păstrat cai decīt pentru o sută de cară.

 

5.           Sirienii din Damasc au venit īn ajutorul lui Hadadezer, īmpăratul din Ţoba, şi David a ucis douăzeci şi două de mii de Sirieni.

 

6.           David a pus strajă īn Siria Damascului. Şi Sirienii au fost supuşi lui David, şi i-au plătit un bir. Domnul ocrotea pe David ori unde se ducea.

 

7.           Şi David a luat scuturile de aur, pe cari le aveau slujitorii lui Hadadezer, şi le-a adus la Ierusalim.

 

8.           Īmpăratul David a mai luat multă aramă din Betah şi din Berotai, cetăţile lui Hadadezer.

9.           Toi, īmpăratul Hamatului, a auzit că David bătuse toată oştirea lui Hadadezer,

10.         şi a trimes pe fiul său Ioram la īmpăratul David, ca să-i ureze de bine, şi să-l laude că a pornit lupta īmpotriva lui Hadadezer şi că l-a bătut. Căci Toi era īn război cu Hadadezer. Ioram a adus vase de argint, vase de aur, şi vase de aramă.

 

11.         Īmpăratul David le-a īnchinat Domnului, cum īnchinase şi argintul şi aurul luat dela toate neamurile pe cari le biruise,

 

12.         din Siria, din Moab, dela fiii lui Amon, dela Filisteni, dela Amalec, şi din prada dela Hadadezer, fiul lui Rehob, īmpăratul din Ţoba.

13.         La īntoarcerea dela biruinţa lui asupra Sirienilor, David şi-a făcut iarăş un nume, bătīnd īn Valea Sării optsprezece mii de Edomiţi.

 

14.         A pus străji īn Edom, a pus străji īn tot Edomul. Şi tot Edomul a fost supus lui David. Domnul ocrotea pe David pretutindeni pe unde mergea.

 

 

Īnalţi slujbaşi ai lui David.

 

15.         David a īmpărăţit peste Israel, şi făcea judecată şi dreptate la tot poporul lui.

16.         Ioab, fiul Ţeruiei, era mai mare peste oştire; Iosafat, fiul lui Ahilud, era mai mare peste scriitori;

 

17.         Ţadoc, fiul lui Ahitub, şi Ahimelec, fiul lui Abiatar, erau preoţi; Seraia era logofăt;

 

18.         Benaia, fiul lui Iehoiada, era căpetenia Cheretiţilor şi a Peletiţilor; şi fiii lui David erau mari dregători.

 

 

David şi Mefiboşet.

 

9

 

1.           David a zis: „A mai rămas cineva din casa lui Saul, ca să-i fac bine din pricina lui Ionatan?“

 

2.           Era un slujitor din casa lui Saul, numit Ţiba, pe care l-au adus la David. Īmpăratul i-a zis: „Tu eşti Ţiba?“ Şi el a răspuns: „Robul tău, da!“

 

3.           Īmpăratul a zis: „Nu mai este nimeni din casa lui Saul, ca să mă port cu el cu o bunătate ca bunătatea lui Dumnezeu?“ Şi Ţiba a răspuns īmpăratului: „Mai este un fiu al lui Ionatan, olog de picioare“.

 

4.           Īmpăratul a zis: „Unde este?“ Şi Ţiba a răspuns īmpăratului: „Este īn casa lui Machir fiul lui Amiel, la Lodebar“.

 

5.           Īmpăratul David l-a trimes să-l ia din casa lui Machir, fiul lui Amiel, din Lodebar.

6.           Şi Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, a venit la David, a căzut cu faţa la pămīnt, şi s'a īnchinat. David a zis: „Mefiboşet!“ Şi el a răspuns: „Iată robul tău!“

7.           David i-a zis: „Nu te teme, căci vreau să-ţi fac bine din pricina tatălui tău Ionatan. Īţi voi da īnapoi toate pămīnturile tatălui tău Saul, şi vei mīnca totdeauna la masa mea“.

 

8.           El s'a īnchinat, şi a zis: „Cine este robul tău, ca să te uiţi la un cīne mort ca mine?“

 

9.           Īmpăratul a chemat pe Ţiba, slujbaşul lui Saul, şi i-a zis: „Dau fiului stăpīnului tău tot ce era al lui Saul şi tot ce avea toată casa lui.

 

10.         Tu să lucrezi pămīnturile pentru el, tu, fiii tăi, şi robii tăi, şi să strīngi rodurile, ca fiul stăpīnului tău să aibă pīne de mīncare; şi Mefiboşet, fiul stăpīnului tău, va mīnca totdeauna la masa mea“. Şi Ţiba avea cincisprezece fii şi douăzeci de robi.

 

11.         El a zis īmpăratului: „Robul tău va face tot ce porunceşte īmpăratul, domnul meu, robului său“. Şi Mefiboşet a mīncat la masa lui David, ca unul din fiii īmpăratului.

12.         Mefiboşet avea un fiu mic, numit Mica, şi toţi ceice locuiau īn casa lui Ţiba erau robii lui Mefiboşet.

 

13.         Mefiboşet locuia la Ierusalim, căci mīnca totdeauna la masa īmpăratului. El era olog de amīndouă picioarele.

 

 

Războiul cu Amoniţii.

 

10

 

1.           După aceea, īmpăratul fiilor lui Amon a murit, şi īn locul lui a domnit fiul său Hanun.

 

2.           David a zis: „Voi arăta bunăvoinţă lui Hanun, fiul lui Nahaş, cum a arătat şi tatăl lui faţă de mine“. Şi David a trimes pe slujitorii săi să-l mīngīie pentru moartea tatălui său. Cīnd au ajuns slujitorii lui David īn ţara fiilor lui Amon,

3.           căpeteniile fiilor lui Amon au zis stăpīnului lor Hanun: „Crezi că David īţi trimete oameni să te mīngīie, ca să cinstească pe tatăl tău? Ori ca să cunoască şi să cerceteze cetatea, ca s'o nimicească īşi trimete el slujitorii la tine?“

4.           Atunci Hanun a luat pe slujitorii lui David, le-a ras barba pe jumătate, şi le-a tăiat hainele pe jumătate pīnă la coapse. Apoi le-a dat drumul.

 

5.           David, īnştiinţat de lucrul acesta, a trimes nişte oameni īnaintea lor, căci oamenii aceia erau foarte batjocoriţi; şi īmpăratul a spus să le spună: „Rămīneţi la Ierihon pīnă vă va creşte barba, şi pe urmă să vă īntoarceţi.“

6.           Fiii lui Amon, văzīnd că se făcuseră urīţi lui David, au tocmit douăzeci de mii de pedeştri dela Sirienii din Bet-Rehob şi dela Sirienii din Ţoba, o mie de oameni dela īmpăratul din Maaca, şi douăsprezece mii de oameni dela oamenii din Tob.

 

7.           La auzul acestei veşti, David a trimes īmpotriva lor pe Ioab şi toată oştirea, numai oameni viteji.

 

8.           Fiii lui Amon au ieşit, şi s'au aşezat īn şiruri de bătaie la intrarea porţii; Sirienii din Ţoba şi din Rehob, şi oamenii din Tob şi din Maaca, erau deoparte īn cīmpie.

 

9.           Ioab a văzut că avea să lupte şi īnainte şi īnapoi. A ales atunci din toţi aleşii lui Israel o ceată, pe care a aşezat-o īmpotriva Sirienilor;

10.         şi a pus subt porunca fratelui său Abişai ce mai rămăsese din popor, ca să ţină piept fiilor lui Amon.

11.         El a zis: „Dacă Sirienii vor fi mai tari decīt mine, să vii īn ajutorul meu; şi dacă fiii lui Amon vor fi mai tari decīt tine, voi veni eu să te ajut.

12.         Fii tare, şi să ne arătăm plini de bărbăţie pentru poporul noastru şi pentru cetăţile Dumnezeului nostru; şi Domnul să facă ce va crede!“

 

13.         Ioab cu poporul lui a īnaintat la luptă īmpotriva Sirienilor, şi ei au luat-o la fugă dinaintea lui.

14.         Şi cīnd au văzut fiii lui Amon, că Sirienii o luaseră la fugă, au fugit şi ei dinaintea lui Abişai, şi au intrat īn cetate. Ioab a plecat dela fiii lui Amon, şi s'a īntors la Ierusalim.

15.         Sirienii, văzīnd că fuseseră bătuţi de Israel, şi-au strīns puterile.

16.         Hadarezer a trimes după Sirienii, care erau de cealaltă parte a Rīului; şi au venit la Helam, īn frunte cu Şobac, căpetenia oştirii lui Hadarezer.

17.         Au dat de veste lui David care a strīns tot Israelul, a trecut Iordanul, şi a venit la Helam: Sirienii s'au pregătit de au ieşit īnaintea lui David, şi au īnceput lupta cu el.

18.         Dar Sirienii au fugit dinaintea lui Israel. Şi David le-a tăiat şapte sute de cai de trăsură şi patruzeci de mii de călăreţi; a lovit şi pe căpetenia oştirii lor Şobac, care a murit pe loc.

 

19.         Toţi īmpăraţii supuşi lui Hadarezer, văzīndu-se bătuţi de Israel, au făcut pace cu Israel, şi i s'au supus. Şi Sirienii n'au mai īndrăznit să ajute pe fiii lui Amon.

 

 

Păcătuirea lui David cu Bat-Şeba şi Urie.

 

11

 

1.           Īn anul următor, pe vremea cīnd porneau īmpăraţii la război, David a trimes pe Ioab, cu slujitorii lui şi tot Israelul, să pustiască ţara lui Amon şi să īmpresoare Raba. Dar David a rămas la Ierusalim.

 

2.           Īntr'o după amiază spre seară, David s'a sculat de pe pat; şi pe cīnd se plimba pe acoperişul casei īmpărăteşti, a zărit de acolo o femeie care se scălda şi care era foarte frumoasă la chip.

 

3.           David a īntrebat cine este femeia aceasta, şi i-au spus: „Este Bat-Şeba, fata lui Eliam, nevasta lui Urie, Hetitul.“

 

4.           Şi David a trimes nişte oameni s'o aducă. Ea a venit la el, şi el s'a culcat cu ea. După ce s'a curăţit de necurăţia ei, ea s'a īntors acasă.

 

5.           Femeia a rămas īnsărcinată şi a trimes vorbă lui David, zicīnd: „Sīnt īnsărcinată.“

6.           Atunci David a trimes următoarea poruncă lui Ioab: „Trimete-mi pe Urie, Hetitul.“ Şi Ioab a trimes pe Urie la David.

7.           Urie a venit la David, care l-a īntrebat despre starea lui Ioab, despre starea poporului, şi despre mersul războiului.

8.           Apoi David a zis lui Urie: „Pogoară-te acasă, şi spală-ţi picioarele.“ Urie a ieşit din casa īmpărătească, şi a fost urmat de un dar din partea īmpăratului.

 

9.           Dar Urie s'a culcat la poarta casei īmpărăteşti, cu toţi slujitorii stăpīnului său, şi nu s'a pogorīt acasă la el.

10.         Au dat de ştire lui David despre aceasta, şi i-au spus: „Urie nu s'a pogorīt la el casă.“ Şi David a zis lui Urie: „Nu vii tu oare din călătorie? Pentruce nu te-ai pogorīt acasă?“

11.         Urie a răspuns lui David: „Chivotul şi Israel şi Iuda locuiesc īn corturi, domnul meu Ioab şi slujitorii domnului meu sīnt tăbărīţi īn cīmp, şi eu să intru īn casă să mănīnc şi să beau şi să mă culc cu nevastă-mea! Viu eşti tu şi viu este sufletul tău că nu voi face lucrul acesta.“

 

12.         David a zis lui Urie: „Mai rămīi şi astăzi aici, şi mīne īţi voi da drumul.“ Şi Urie a rămas la Ierusalim īn ziua aceea şi a doua zi.

13.         David l-a poftit să mănīnce şi să bea cu el, şi l-a īmbătat; şi seara. Urie a ieşit şi s'a culcat cu slujitorii stăpīnului său, dar nu s'a pogorīt acasă.

 

14.         A doua zi dimineaţa, David a scris o scrisoare lui Ioab, şi a trimes-o prin Urie.

 

15.         Īn scrisoarea aceasta scria: „Puneţi pe Urie īn locul cel mai greu al luptei, şi trageţi-vă īnapoi dela el, ca să fie lovit şi să moară.“

 

16.         Ioab, īmpresurīnd cetatea, a pus pe Urie īn locul pe care-l ştia apărat de ostaşi viteji.

17.         Oamenii din cetate au făcut o ieşire şi s'au bătut īmpotriva lui Ioab; au căzut mulţi din popor, din slujitorii lui David, şi a fost ucis şi Urie, Hetitul.

18.         Ioab a trimes un sol să istorisească lui David tot ce se petrecuse īn luptă.

19.         Şi a dat solului următoarea poruncă: „Cīnd vei isprăvi de istorisit īmpăratului toate amănuntele luptei,

20.         poate că se va mīnia şi va zice: «Pentruce v'aţi apropiat de cetate să luptaţi īmpotriva ei? Nu ştiaţi că se aruncă săgeţi din vīrful zidului?

21.         Cine a omorīt pe Abimelec, fiul lui Ierubeşet? Nu o femeie, care a aruncat peste el din vīrful zidului o piatră de moară, şi n'a murit el la Tebeţ? Pentruce v-aţi apropiat de zid?» Atunci să-i spui: «A murit şi robul tău Urie, Hetitul.“

 

22.         Solul a plecat; şi, la sosire, a istorisit lui David tot ce-i poruncise Ioab.

23.         Solul a zis lui David: „Oamenii aceia au fost mai tari decīt noi; făcuseră o ieşire īmpotriva noastră īn cīmp, şi i-am dat īnapoi noastră īn cīmp, şi i-am dat īnapoi pīnă la intrarea porţii,

24.         dar arcaşii au tras de pe vīrful zidului asupra slujitorilor tăi, şi mulţi din slujitorii īmpăratului au fost ucişi, şi a murit şi robul tău Urie, Hetitul.“

25.         David a zis solului: „Iată ce să spui lui Ioab: «Nu te munci pentru īntīmplarea aceasta, căci sabia doboară cīnd pe unul,cīnd pe altul; bate cetatea cu putere, dărīmă-o. Şi tu, īmbărbătează-l!“

26.         Nevasta lui Urie a aflat că bărbatul ei murise, şi a plīns pe bărbatul ei.

27.         După ce au trecut zilele de jale, David a trimes s'o ia, şi a primit-o īn casa lui. Ea i-a fost nevastă, şi i-a născut un fiu.

              Fapta lui David n'a plăcut Domnului.

 

 

Dumnezeu mustră pe David prin Natan.

 

12

 

1.           Domnul a trimes pe Natan la David. Şi Natan a venit la el şi i-a zis:

              „Īntr'o cetate erau doi oameni, unul bogat şi altul sărac.

 

2.           Bogatul avea foarte multe oi şi foarte mulţi boi.

3.           Săracul n'avea nimic decīt o mieluşa, pe care o cumpărase; o hrănea, şi o creştea la el īmpreună cu copiii lui; ea mīnca din aceeaş bucată de pīne cu el, bea din acelaş pahar cu el, dormea la sīnul lui, şi o privea ca pe fata lui.

4.           A venit un călător la omul acela bogat. Şi bogatul nu s'a īndurat să se atingă de oile sau de boii lui, ca să pregătească un prīnz călătorului care venise la el; ci a luat oaia săracului, şi a gătit-o pentru omul care venise la el.“

5.           David s'a aprins foarte tare de mīnie īmpotriva omului acestuia, şi a zis lui Natan:

              „«Viu este Domnul că omul care a făcut lucrul acesta este vrednic de moarte.

6.           Şi să dea īnapoi patru miei, pentrucă a săvīrşit fapta aceasta, şi n'a avut milă.“

 

7.           Şi Natan a zis lui David: „Tu eşti omul acesta!“ Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Eu te-am uns īmpărat peste Israel, şi te-am scăpat din mīna lui Saul;

 

8.           te-am făcut stăpīn pe casa stăpīnului tău, am pus la sīnul tău nevestele stăpīnului tău, şi ţi-am dat casa lui Israel şi Iuda. Şi dacă ar fi fost puţin atīta, aş mai fi adăugat.

9.           Pentruce dar au dispreţuit tu cuvīntul Domnului, făcīnd ce este rău īnaintea Lui? Ai lovit cu sabia pe Urie, Hetitul; ai luat de nevastă pe nevastă-sa, şi pe el l-ai ucis cu sabia fiilor lui Amon.

 

10.         Acum niciodată nu se va depărta sabia din casa ta, pentrucă M'ai dispreţuit, şi pentrucă ai luat de nevastă pe nevasta lui Urie, Hetitul.»

 

11.         Aşa vorbeşte Domnul. «Iată, din casa ta voi ridica nenorocirea īmpotriva ta, şi voi lua de subt ochii tăi, pe nevestele tale şi le voi da altuia care se va culca cu ele īn faţa soarelui acestuia.

 

12.         Căci ai lucrat pe ascuns; Eu īnsă voi face lucru acesta īn faţa īntregului Israel şi īn faţa soarelui.“

 

13.         David a zis lui Natan: „Am păcătuit īmpotriva Domnului!“ Şi Natan a zis lui David: „Domnul īţi iartă păcatul, nu vei muri.

 

14.         Dar, pentrucă ai făcut pe vrăjmaşii Domnului să-L hulească, săvīrşind fapta aceasta, fiul care ţi s'a născut, va muri.“

 

 

Moartea copilului. - Solomon.

 

15.         Şi Natan a plecat acasă.

              Domnul a lovit copilul pe care-l născuse lui David nevasta lui Uirie, şi a fost greu bolnav.

16.         David s'a rugat lui Dumnezeu pentru copil, şi a postit; şi cīnd a venit acasă, toată noaptea a stat culcat pe pămīnt.

 

17.         Bătrīnii casei au stăruit de el să se scoale dela pămīnt; dar n'a voit, şi n'a mīncat nimic cu ei.

18.         A şaptea zi, copilul a murit. Slujitorii lui David s'au temut să-i dea de veste că a murit copilul. Căci ziceau: „Cīnd copilul trăia īncă, i-am vorbit, şi nu ne-a ascultat: cum să īndrăznim să-i spunem: «A murit copilul?» Are să se īntristeze şi mai mult.“

19.         David a băgat de seamă că slujitorii lui vorbeau īn şoaptă īntre ei, şi a īnţeles că murise copilul. El a zis slujitorilor săi: „A murit copilul?“ Şi ei au răspuns: „A murit.“

20.         Atunci David s'a sculat de la pămīnt. S'a spălat, s'a uns, şi şi-a schimbat hainele; apoi s'a dus īn casa Domnului, şi s'a īnchinat. Īntorcīndu-se acasă, a cerut să i se dea să mănīnce, şi a mīncat.

 

21.         Slujitrii lui i-au zis: „Ce īnsemnează ceeace faci? Cīnd trăia copilul, posteai şi plīngeai; şi acum, cīnd a murit copilul, te scoli şi mănīnci!“

22.         El a răspuns: „Cīnd trăia copilul, posteam şi plīneam, căci ziceam: «Cine ştie dacă nu Se va īndura Domnul de mine şi dacă nu va trăi copilul?»

 

23.         Acum, cīnd a murit, pentruce să mai postesc? Pot să-l īntorc īn viaţă? Eu mă voi duce la el, dar el nu se va īntoarce la mine.“

 

24.         David a mīngīiat pe nevastă-sa Bet-Şeba, şi a intrat la ea şi s'a culcat cu ea. Ea a născut un fiu, pe care l-a numit Solomon, şi care a fost iubit de Domnul.

 

25.         El l-a īncredinţat īn mīnile proorocului Natan, şi Natan i-a pus numele Iedidia (Iubitul Domnului ), pentru Domnul.

 

Luarea Rabei şi supunerea Amoniţilor.

 

26.         Ioab, care īmpresura Raba fiilor lui Amon, a pus mīna pe cetatea īmpărătească,

 

27.         şi a trimes soli lui David să-i spună: „Am īnceput lupta īmpotriva Rabei, şi am pus stăpīnire pe cetatea apelor;

28.         strīnge acum cealaltă parte a poporului, tăbărăşte īmpotriva cetăţii, şi ia-o, ca să n'o iau eu şi să vină asupra mea cinstea.“

29.         David a strīns tot poporul, şi a mers asupra cetăţii Raba; a bătut-o şi a luat-o.

30.         A luat cununa de pe capul īmpăratului ei, care cīntărea un talant de aur şi era īmpodobită cu pietre scumpe. Au pus-o pe capul lui David, care a luat o foarte mare pradă din cetate.

 

31.         A scos pe locuitori, şi i-a trecut prin ferestraie, prin grape de fer şi securi de fer, şi i-a pus īn cuptoarele de cărămizi; aşa a făcut tuturor cetăţilor fiilor lui Amon. David s'a īntors la Ierusalim cu tot poporul.

 

Amnon curveşte cu soru-să.

 

13

 

1.           După aceea, iată ce s'a īntīmplat. Absalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă, numită Tamar; şi Amnon, fiul lui David, a iubit-o.

 

2.           Amnon era atīt de chinuit din această pricină, īncīt a căzut bolnav după soră-sa Tamar; căci era fecioară, şi-i venea greu lui Amnon să-i facă ceva.

3.           Amnon avea un prieten, numit Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David. Şi Ionadab era un om foarte şiret.

 

4.           El i-a zis: „Pentruce te usuci din zi īn zi, tu, fiul īmpăratului? Nu vrei să-mi spui?“ Amnon i-a răspuns: „Iubesc pe Tamar, sora fratelui meu Absalom.“

5.           Ionadab i-a zis: „Culcă-te īn pat, şi fă-te bolnav. Cīnd va veni tatăl tău să te vadă, să-i spui: «Dă voie sorei mele Tamar, să vină să-mi dea să mănīnc; să-mi pregătească subt ochii mei o mīncare, ca s'o văd şi s'o iau din mīna ei.“

6.           Amnon s'a culcat şi s'a făcut bolnav. Īmpăratul a venit să-l vadă, şi Amnon a zis īmpăratului: „Te rog, să vină soru-mea Tamar să facă două turte subt ochii mei şi să le mănīnc din mīna ei.“

 

7.           David a trimes să spună Tamarei īnlăuntrul odăilor ei: „Du-te īn casa fratelui tău Amnon, şi pregăteşte-i o mīncare.“

8.           Tamar s'a dus īn casa fratelui ei Amnon, care era culcat. A luat plămădeală, a frămīntat-o, a pregătit turte īnaintea lui, şi le-a copt;

9.           luīnd apoi tigaia, le-a răsturnat īnaintea lui.“ Dar Amnon n'a vrut să mănīnce. El a zis: „Scoateţi pe toată lumea afară.“ Şi toată lumea a ieşit afară dela el.

 

10.         Atunci Amnon a zis Tamarei: „Adu-mi mīncarea īn odaie, şi s'o mănīnc din mīna ta.“Tamar a luat turtele pe cari le făcuse, şi le-a dus fratelui său Amnon, īn odaie.

11.         Pe cīnd i le dădea ea să le mănīnce, el a apucat-o şi i-a zis: „Vino, soro, şi culcă-te cu mine.“

 

12.         Ea i-a răspuns: „Nu, frate, nu mă necinsti, căci nu se face aşa īn Israel; nu face mişelia aceasta.

 

13.         Unde mă voi duce eu cu ruşinea mea? Şi tu vei trece drept un mişel īn Israel. Acum, vorbeşte, te rog, īmpăratului, şi nu se va īmpotrivi să fiu a ta.“

 

14.         Dar el n'a vrut s'o asculte; a silit-o, a necinstit-o şi s'a culcat cu ea.

 

15.         Apoi Amnon a urīt-o foarte mult, mai mult decīt o iubise.

              Şi i-a zis: „Scoală-te, şi du-te!“

16.         Ea i-a răspuns: „Nu mai mări răul pe care l-ai făcut, izgonindu-mă.“

17.         El n'a vrut s'o asculte şi, chemīnd băiatul care-i slujea, a zis: „Izgoneşte dela mine pe femeia aceasta, scoate-o afară, şi īncuie uşa după ea!“

18.         Ea avea o rochie pestriţă; căci aceasta era haina pe care o purtau fetele īmpăratului, cītă vreme erau fecioare. Slujitorul lui Amnon a scos-o afară, şi a īncuiat uşa după ea.

 

19.         Tamar şi-a presărat cenuşă pe cap, şi şi-a sfīşiat haina pestriţă; a pus mīna īn cap, şi a plecat ţipīnd.

 

20.         Fratele ei Absalom, i-a zis: „A stat fratele tău Amnon cu tine? Acum, soro, taci, căci este fratele tău; nu te prea trece cu firea din pricina aceasta.“ Şi Tamar, nemīngīiată, a locuit īn casa fratelui ei Absalom.

21.         Īmpăratul David a aflat toate aceste lucruri, şi s'a mīniat foarte tare.

22.         Absalom n'a vorbit nici bine nici rău cu Amnon; dar a īnceput să-l urască, pentrucă necinstise pe soru-sa Tamar.

 

 

Amnon omorīt.

 

23.         După doi ani, pe cīnd Absalom avea tunsul oilor la Baal-Haţor, līngă Efraim, a poftit pe toţi fiii īmpăratului.

 

24.         Absalom s'a dus la īmpărat, şi a zis: „Iată, robul tău are tunsul oilor; să vină īmpăratul şi slujitorii lui la robul tău.“

25.         Şi īmpăratul a zis lui Absalom: „Nu, fiule, nu vom veni toţi, ca să nu-ţi fie greu.“ Absalom a stăruit de el; dar īmpăratul n'a vrut să se ducă , şi l-a binecuvīntat.

26.         Absalom a zis: „Dă voie măcar fratelui meu Amnon să vină cu noi.“ Īmpăratul i-a răspuns: „Pentruce să vină el cu tine?“

27.         Īn urma stăruinţelor lui Absalom, īmpăratul a lăsat să meargă cu el pe Amnon şi toţi fiii săi.

28.         Absalom a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: „Luaţi seama cīnd se va veseli inima lui Amnon de vin, şi cīnd vă voi zice: «Loviţi pe Amnon!» atunci să-l omorīţi; să nu vă temeţi de nimic: oare nu vă poruncesc eu? Fiţi tari, şi arătaţi-vă oameni de inimă!“

 

29.         Slujitorii lui Absalom au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Şi toţi fiii īmpăratului s'au sculat, au īncălecat fiecare pe catīrul lui, şi au fugit.

30.         Pe cīnd erau pe drum, a ajuns zvonul la David că Absalom, a ucis pe toţii fiii īmpăratului, şi că n'a mai rămas niciunul din ei.

31.         Īmpăratul s'a sculat, şi-a rupt hainele, şi s'a culcat pe pămīnt, şi toţi slujitorii lui stăteau acolo cu hainele sfīşiate.

 

32.         Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David, a luat cuvīntul şi a zis: „Să nu creadă domnul meu că toţi tinerii, fiii īmpăratului, au fost ucişi, căci numai Amnon a murit; aceasta este urmarea unei hotărīri a lui Absalom, din ziua cīnd Amnon a necinstit pe soră-sa Tamar.

 

33.         Să nu se mai muncească dar īmpăratul, domnul meu, cu gīndul că toţi fiii īmpăratului au murit, căci numai Amnon a murit.

 

34.         Absalom a fugit.

              Şi tīnărul pus de strajă a ridicat ochii şi s'a uitat. Şi iată că o mare ceată venea pe drumul dinapoia lui, dinspre munte.

 

35.         Ionadab a zis īmpăratului: „Iată că vin fiii īmpăratului! Astfel se adevereşte ce spunea robul tău“.

36.         Pe cīnd isprăvea el vorba, iată că fiii īmpăratului au venit. Au ridicat glasul, şi au plīns; şi īmpăratul şi toţi slujitorii lui au plīns mult.

37.         Absalom fugise, şi s'a dus la Talmai, fiul lui Amihur, īmpăratul Gheşurului. Şi David jălea īn fiecare zi pe fiul său.

 

38.         Absalom a stat trei ani la Gheşur, unde se dusese, după ce fugise.

 

39.         Īmpăratul David a īncetat să mai urmărească pe Absalom, căci se mīngīiase de moartea lui Amnon.

 

 

Ioab trimete pe o femeie din Tecoa la David.

 

14

 

1.           Ioab, fiul Ţeruiei, a băgat de seamă că inima īmpăratului era aprinsă de dor după Absalom.

 

2.           A trimes să aducă din Tecoa o femeie iscusită, şi i-a zis: „Fă-te că plīngi, şi īmbracă-te īn haine de jale; nu te unge cu untdelemn, şi fii ca o femeie care de multă vreme plīnge după un mort.

 

3.           Să te duci astfel la īmpărat,şi să-i vorbeşti aşa şi aşa.“ Şi Ioab i-a spus ce trebuia să zică.

 

4.           Femeia aceea din Tecoa s'a dus să vorbească īmpăratului. A căzut cu faţa la pămīnt, s'a īnchinat, şi a zis: „Īmpărate, scapă-mă !“

 

5.           Īmpăratul i-a zis: „Ce ai?“ Ea a răspuns: „Da, sīnt văduvă, bărbatul mi-a murit!

 

6.           Roaba ta avea doi fii; amīndoi s'au certat pe cīmp, şi n'a fost nimeni să-i despartă; unul a lovit pe celalt, şi l-a omorīt.

7.           Şi iată că toată familia s'a ridicat īmpotriva roabei tale, zicīnd: «Scoate īncoace pe ucigaşul fratelui său! Vrem să-l omorīm, pentru viaţa fratelui său pe care l-a ucis; vrem să nimicim chiar şi pe moştenitor!» Ei ar stinge astfel şi tăciunele care-mi mai rămīne, ca să nu lase bărbatului meu nici nume nici urmaş viu pe faţa pămīntului.“

 

8.           Īmpăratul a zis femeii: „Du-te acasă. Voi da porunci cu privire la tine.“

9.           Femeia din Tecoa a zis īmpăratului: „Asupra mea, īmpărate, domnul meu, şi asupra casei tatălui meu să cadă pedeapsa; īmpăratul şi scaunul lui de domnie să nu aibă nimic de suferit“.

 

10.         Īmpăratul a zis: „Dacă va vorbi cineva īmpotriva ta, să-l aduci la mine, şi nu se va mai atinge de tine.“

11.         Ea a zis: „Să-şi aducă aminte īmpăratul de Domnul, Dumnezeul tău, pentruca răzbunătorul sīngelui să nu mărească prăpădul, şi să nu mi se nimicească fiul!“ Şi el a zis: „Viu este Domnul, că un păr din capul fiului tău nu va cădea la pămīnt!“

 

12.         Femeia a zis: „Dă voie roabei tale să spună o vorbă domnului meu, īmpăratul.“ Şi el a zis: „Vorbeşte!“

13.         Femeia a zis: „Pentruce gīndeşti tu astfel cu privire la poporul lui Dumnezeu, căci nu iese chiar din cuvintele īmpăratului că īmpăratul este ca şi vinovat cīnd nu cheamă īnapoi pe acela pe care l-a gonit?

 

14.         Trebuie negreşit să murim, şi vom fi ca nişte ape vărsate pe pămīnt, cari nu se mai adună. Dumnezeu nu ia viaţa, ci doreşte ca fugarul să nu rămīnă izgonit dinaintea Lui.

 

15.         Acum, dacă am venit să spun aceste lucruri īmpăratului, domnului meu, am venit pentrucă poporul m'a īnspăimīntat. Şi roaba ta a zis: «Vreau să vorbesc īmpăratului; poate că īmpăratul va face ce va zice roaba sa.

16.         Da, īmpăratul va asculta pe roaba sa, ca să scape din mīna celor ce caută să ne nimicească, pe mine şi pe fiul meu, din moştenirea lui Dumnezeu.»

17.         Roaba ta a zis: «Cuvīntul domnului meu īmpăratul să-mi dea odihnă. Căci domnul meu īmpăratul este ca un īnger al lui Dumnezeu, gata să audă binele şi răul. Şi Domnul, Dumnezeul tău, să fie cu tine.“

 

18.         Īmpăratul a răspuns, şi a zis femeii: „Nu-mi ascunde ce te voi īntreba.“ Şi femeia a zis: „Să vorbească domnul meu īmpăratul!“

19.         Īmpăratul a zis atunci: „Oare mīna lui Ioab nu este ea cu tine īn toată treaba aceasta?“ Şi femeia a răspuns: „Viu este sufletul tău, īmpărate, domnul meu, că nu este cu putinţă nici o abatere nici la dreapta nici la stīnga dela tot ce a zis domnul meu īmpăratul. Īn adevăr, robul tău Ioab mi-a poruncit, şi a pus īn gura roabei tale toate aceste cuvinte.

 

20.         Ca să dea o altă īnfăţişare lucrului, a făcut robul tău Ioab lucrul acesta. Dar domnul meu este tot atīt de īnţelept ca şi un īnger al lui Dumnezeu, ca să cunoască tot ce se petrece pe pămīnt.“

 

 

Absalom este iertat şi adus īnapoi.

 

21.         Īmpăratul a zis lui Ioab: „Iată, vreau să fac lucrul acesta; du-te dar, de adu īnapoi pe tīnărul Absalom.“

22.         Ioab a căzut cu faţa la pămīnt, s'a īnchinat, şi a binecuvīntat pe īmpăratul. Apoi a zis: „Robul tău cunoaşte azi că am căpătat trecere īnaintea ta, īmpărate, domnul meu, fiindcă īmpăratul lucrează după cuvīntul robului său.“

23.         Ioab s'a sculat, a plecat īn Gheşur, şi a adus pe Absalom īnapoi la Ierusalim.

 

24.         Dar īmpăratul a zis: „Să se ducă īn casa lui, şi să nu-mi vadă faţa.“ Şi Absalom s'a dus īn casa lui, şi n'a văzut faţa īmpăratului.

 

25.         Nu era om īn tot Israelul aşa de vestit ca Absalom īn privinţa frumuseţei lui; din talpa piciorului pīnă īn creştetul capului, n'avea niciun cusur.

 

26.         Cīnd īşi tundea capul - şi-l tundea īn fiecare an, pentrucă părul īi era greu - greutatea părului de pe capul lui era de două sute de sicli, după greutatea īmpăratului.

27.         Lui Absalom i s'au născut trei fii, şi o fiică, numită Tamar, care era o femeie frumoasă la chip.

 

28.         Absalom a locuit doi ani la Ierusalim, fără să vadă faţa īmpăratului.

 

29.         Apoi a chemat pe Ioab, să-l trimeată la īmpăratul: dar Ioab n'a voit să vină la el. L-a chemat a doua oară; şi Ioab tot n'a vrut să vină.

30.         Absalom a zis atunci slujitorilor lui: „Vedeţi, ogorul lui Ioab este līngă al meu; are orz pe el; duceţi-vă şi puneţi-i foc.“ Şi slujitorii lui Absalom au pus foc cīmpului.

31.         Ioab s'a sculat şi s'a dus la Absalom acasă. Şi i-a zis: „Pentruce au pus slujitorii tăi foc cīmpului meu?“

32.         Absalom a răspuns lui Ioab: „Iată, ţi-am trimes vorbă şi ţi-am zis: «Vino aici, şi te voi trimete la īmpărat să-i spui: «Pentruce m'am īntors din Gheşur? Ar fi fost mai bine pentru mine să fiu şi acum acolo. Doresc acum să văd faţa īmpăratului; şi dacă este vreo nelegiuire īn mine, să mă omoare.»

33.         Ioab s'a dus la īmpărat, şi i-a spus lucrul acesta. Şi īmpăratul a chemat pe Absalom, care a venit la el şi s'a aruncat cu faţa la pămīnt īnaintea lui. Īmpăratul a sărutat pe Absalom.

 

 

Răscoala lui Absalom.

 

15

 

1.           După aceea, Absalom şi-a pregătit care şi cai, şi cinci zeci de oameni cari alergau īnaintea lui.

 

2.           Se scula disdedimineaţă, şi stătea la marginea drumului la poartă. Şi oridecīteori avea cineva vreo neīnţelegere şi se ducea la īmpărat la judecată, Absalom īl chema şi zicea: „Din ce cetate eşti?“ După ce-i răspundea: „Sīnt din cutare seminţie a lui Israel,“

3.           Absalom īi zicea: „Iată, pricina ta este bună şi dreaptă; dar nimeni din partea īmpăratului nu te va asculta.“

4.           Absalom zicea: „De m'ar pune pe mine judecător īn ţară! Orice om care ar avea o neīnţelegere şi o judecată, ar veni la mine, şi i-aş face dreptate.“

 

5.           Şi cīnd se apropia cineva să se īnchine īnaintea lui, el īi īntindea mīna, īl apuca, şi-l săruta.

6.           Absalom se purta aşa cu toţi aceia din Israel cari se duceau la īmpărat să ceară dreptate. Şi Absalom cīştiga inima oamenilor lui Israel.

 

7.           După trecere de patruzeci (Sau: patru.) de ani, Absalom a zis īmpăratului: „Dă-mi voie să mă duc la Hebron să īmplinesc o juruinţă pe care am făcut-o Domnului.

8.           Căci robul tău a făcut o juruinţă, cīnd locuiam la Gheşur īn Siria; şi am zis: «Dacă mă va aduce Domnul īnapoi la Ierusalim, voi da cinste Domnului.“

 

9.           Īmpăratul i-a zis: „Du-te īn pace.“ Absalom s'a sculat, şi a plecat la Hebron.

10.         Absalom a trimes iscoade īn toate seminţiile lui Israel, să spună: „Cīnd veţi auzi sunetul trīmbiţei, să ziceţi: «Absalom s'a făcut īmpărat la Hebron!“

11.         Două sute de oameni din Ierusalim, cari fuseseră poftiţi, au īnsoţit pe Absalom; şi l-au īnsoţit īn prostia lor, fără să ştie nimic.

 

12.         Pe cīnd aducea Absalom jertfele, a trimes īn cetatea Ghilo după Ahitofel, Ghilonitul, sfetnicul lui David. Uneltirea căpăta putere, şi poporul se īndrepta īn număr tot mai mare de partea lui Absalom.

 

 

Fuga lui David.

 

13.         Cineva a venit şi a dat de ştire lui David, şi a zis: „Inima oamenilor lui Israel s'a īntors spre Absalom.“

 

14.         Şi David a zis tuturor slujitorilor lui cari erau cu el la Ierusalim: „Sculaţi-vă să fugim, căci nu vom scăpa dinaintea lui Absalom. Grăbiţi-vă de plecare; altfel, nu va īntīrzia să ne ajungă, şi va arunca nenorocirea peste noi, şi va trece cetatea prin ascuţişul săbiei.“

 

15.         Slujitorii īmpăratului i-au zis: „Slujitorii tăi vor face tot ce va voi domnul nostru īmpăratul.“

16.         Īmpăratul a ieşit, şi toată casa lui mergea după el; şi a lăsat zece ţiitoare pentru paza casei.

 

17.         Īmpăratul a ieşit astfel, şi tot poporul īl urma. Şi s'au oprit la cea din urmă casă.

18.         Toţi slujitorii lui, toţi Cheretiţii şi toţi Peletiţii, au trecut alături de el; şi toţi Gatiţii, īn număr de şase sute de oameni, veniţi din Gat după el, au trecut īnaintea īmpăratului.

 

19.         Īmpăratul a zis lui Itai din Gat: „Pentruce să vii şi tu cu noi? Īntoarce-te, şi rămīi cu īmpăratul, căci eşti străin, şi ai fost luat chiar din ţara ta.

 

20.         De ieri ai venit, şi azi să te fac să rătăceşti cu noi īncoace şi īncolo, cīnd nici eu īnsumi nu ştiu unde mă duc! Īntoarce-te, şi ia şi pe fraţii tăi cu tine. Domnul să se poarte cu tine cu bunătate şi credincioşie!“

 

21.         Itai a răspuns īmpăratului, şi a zis: „Viu este Domnul şi viu este domnul meu īmpăratul, că īn locul unde va fi domnul meu īmpăratul, fie ca să moară, fie ca să trăiască, acolo va fi şi robul tău.“

 

22.         David a zis atunci lui Itai: „Du-te şi treci!“ Şi Itai din Gat a trecut īnainte, cu toţi oamenii lui şi toţi copiii cari erau cu el.

23.         Tot ţinutul plīngea şi scoteau ţipete mari, la trecerea īntregului popor. Īmpăratul a trecut apoi şi el pīrīul Chedron, şi tot poporul a apucat pe drumul care duce īn pustie.

 

24.         Ţadoc era şi el acolo, şi cu el toţi Leviţii, ducīnd chivotul legămīntului lui Dumnezeu; şi au aşezat jos chivotul lui Dumnezeu, şi Abiatar se suia, īn timp ce tot poporul isprăvea de ieşit din cetate.

 

25.         Īmpăratul a zis lui Ţadoc: „Du chivotul lui Dumnezeu īnapoi īn cetate. Dacă voi căpăta trecere īnaintea Domnului, mă va aduce īnapoi şi mă va face să văd chivotul şi locaşul lui.

 

26.         Dar dacă va zice: «Nu-mi place de tine», iată-mă, să facă ce va crede cu mine.

 

27.         Īmpăratul a mai zis preotului Ţadoc: «Īnţelegi? Īntoarce-te īn pace īn cetate, cu fiul tău Ahimaaţ, şi cu Ionatan, fiul lui Abiatar, cei doi fii ai voştri.

 

28.         Vedeţi, voi aştepta īn cīmpiile pustiei, pīnă ce-mi vor veni veşti din partea voastră.“

 

29.         Astfel Ţadoc şi Abiatar au dus īnapoi chivotul lui Dumnezeu la Ierusalim, şi au rămas acolo.

30.         David a suit dealul măslinilor. Suia plīngīnd şi cu capul acoperit, şi mergea cu picioarele goale; şi toţi ceice erau cu el şi-au acoperit şi ei capul, şi suiau plīngīnd.

 

31.         Au venit şi au spus lui David: „Ahitofel este īmpreună cu Absalom printre uneltitori.“ Şi David a zis: „Doamne, nimiceşte sfaturile lui Ahitofel!“

 

32.         Cīnd a ajuns David pe vīrf, unde s'a īnchinat īnaintea lui Dumnezeu, iată că Huşai, Architul, a venit īnaintea lui, cu haina sfīşiată şi capul acoperit cu ţărīnă.

 

33.         David i-a zis: „Dacă vei veni cu mine, īmi vei fi o povară.

 

34.         Dimpotrivă, vei nimici pentru mine sfaturile lui Ahitofel, dacă te vei īntoarce īn cetate, şi vei zice lui Absalom: «Īmpărate, eu voi fi robul tău; odinioară am fost robul tatălui tău, dar acum sīnt robul tău.»

 

35.         Preoţii Ţadoc şi Abiatar nu vor fi acolo cu tine? Tot ce vei afla din casa īmpăratului spune preoţilor Ţadoc şi Abiatar.

 

36.         Şi fiindcă ei au acolo la ei pe cei doi fii ai lor, pe Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, şi pe Ionatan, fiul lui Abiatar, prin ei īmi veţi trimete tot ce veţi afla.

 

37.         Huşai, prietenul lui David, s'a īntors dar īn cetate. Şi Absalom a intrat īn Ierusalim.

 

 

Ţiba īnegreşte pe Mefiboşet.

 

16

 

1.           Cīnd trecuse David puţin de vīrf, iată că Ţiba, slujitorul lui Mefiboşet, a venit īnaintea lui cu doi măgari īnşălaţi, pe cari erau două sute de pīni, o sută de turte de stafide, o sută de roade de vară, şi un burduf cu vin.

 

2.           Īmpăratul a zis lui Ţiba: „Ce vrei să faci cu acestea?“ Şi Ţiba a răspuns: „Măgarii sīnt pentru casa īmpăratului, pentru călărie, pīnile şi roadele de vară sīnt pentru hrana tinerilor, şi vinul pentru potolirea setei celor ce vor fi obosiţi īn pustie.

 

3.           Īmpăratul a zis: «Unde este fiul stăpīnului tău?» Şi Ţiba a răspuns īmpăratului: «Iată, a rămas la Ierusalim, căci a zis: «Astăzi casa lui Israel īmi va da īnapoi īmpărăţia tatălui meu.“

 

4.           Īmpăratul a zis lui Ţiba: „Tot ce este al lui Mefiboşet este al tău.“ Şi Ţiba a zis: „Mă īnchin cu plecăciune! Să capăt trecere īnaintea ta, īmpărate, domnul meu!“

 

 

Şimei blastămă.

 

5.           David ajunsese pīnă la Bahurim. Şi de acolo a ieşit un om din familia şi din casa lui Saul, numit Şimei, fiul lui Ghera. El īaninta blestemīnd,

 

6.           şi a aruncat cu pietre după David şi după toţi slujitorii īmpăratului David, īn timp ce tot poporul şi toţi vitejii stăteau la dreapta şi la stīnga īmpăratului.

7.           Şimei vorbea astfel cīnd blestema: „Du-te, du-te, om al sīngelui, om rău!

 

8.           Domnul face să cadă asupra ta pedeapsa pentru tot sīngele casei lui Saul, al cărui scaun de domnie l-ai luat, şi Domnul a dat īmpărăţia īn mīnile fiului tău Absalom; şi iată-te nenorocit, căci eşti un om al sīngelui!“

 

9.           Atunci Abişai, fiul Ţeruiei, a zis īmpăratului: „Pentruce bleastămă acest cīne mort pe domnul meu īmpăratul? Lasă-mă, te rog, să mă duc să-i tai capul.“

 

10.         Dar īmpăratul a zis: „Ce aveţi voi cu mine, fiii Ţeruiei? Dacă bleastămă, īnseamnă că Domnul i-a zis: «Bleastămă pe David!» Cine-i va zice dar: «Pentruce faci aşa?“

 

11.         Şi David a zis lui Abişai şi tuturor slujitorilor săi: „Iată că fiul meu, care a ieşit din trupul meu, vrea să-mi ia viaţa; cu cīt mai mult Beniamitul acesta! Lăsaţi-l să blesteme, căci Domnul i-a zis.

 

12.         Poate că Domnul se va uita la necazul meu, şi-mi va face bine īn locul blestemelor de azi.“

 

13.         David şi oamenii lui şi-au văzut de drum. Şimei mergea pe coasta muntelui, īn dreptul lui David, şi mergīnd, blestema, arunca cu pietre īmpotriva lui, şi vīntura praf.

14.         Īmpăratul şi tot poporul care era cu el au ajuns la Aiefim, şi acolo s'au odihnit.

 

Huşai la Absalom.

 

15.         Absalom şi tot poporul, bărbaţii lui Israel, intraseră īn Ierusalim. Ahitofel era şi el cu Absalom.

 

16.         Cīnd a ajuns Huşai, Architul, prietenul lui David, la Absalom, i-a zis: „Trăiască īmpăratul! Trăiască īmpăratul!“

 

17.         Şi Absalom a zis lui Huşai: „Iată cīt de mult ţii tu la prietenul tău! Pentru ce nu te-ai dus cu prietenul tău?“

 

18.         Huşai a răspuns lui Absalom: „Pentru că vreau să fiu al aceluia pe care l-a ales Domnul şi tot poporul acesta şi toţi bărbaţii lui Israel, şi cu el vreau să rămīn.

19.         De altfel, cui īi voi sluji? Nu fiului său? Cum am slujit tatălui tău, aşa īţi voi sluji şi ţie.“

 

 

Absalom ascultă de Ahitofel.

 

20.         Absalom a zis lui Ahitofel: „Sfătuiţi-vă īmpreună; ce avem de făcut?“

21.         Şi Ahitofel a zis lui Absalom: „Intră la ţiitoarele pe cari le-a lăsat tatăl tău pentru paza casei; astfel, tot Israelul va şti că te-ai făcut urīt tatălui tău, şi mīnile tuturor celor ce sīnt cu tine se vor īntări.“

 

22.         Au īntins un cort pentru Absalom pe acoperiş, şi Absalom a intrat la ţiitoarele tatălui său, īn faţa īntregului Israel.

 

23.         Sfatul dat pe vremea aceea de Ahitofel avea tot atīta putere ca şi cīnd ar fi īntrebat chiar pe Dumnezeu. Tot aşa era cu toate sfaturile lui Ahitofel, fie pentru David, fie pentru Absalom.

 

 

Sfatul lui Ahitofel zădărnicit de Huşai.

 

17

 

1.           Ahitofel a zis lui Absalom: „Lasă-mă să aleg douăsprezece mii de oameni! Mă voi scula, şi voi urmări pe David chiar īn noaptea aceasta.

2.           Īl voi lua pe neaşteptate, cīnd va fi obosit şi va avea mīnile slăbite, īl voi īnspăimīnta, şi tot poporul care este cu el va fugi. Voi lovi numai pe īmpărat,

 

3.           şi voi aduce īnapoi la tine pe tot poporul; moartea omului pe care-l urmăreşti va face ca toţi să se īntoarcă, şi tot poporul va fi īn pace.“

4.           Cuvintele acestea au plăcut lui Absalom şi tuturor bătrīnilor lui Israel.

5.           Dar Absalom a zis: „Chemaţi şi pe Huşai, Architul, şi să auzim şi ce va zice el.“

6.           Huşai a venit la Absalom, şi Absalom i-a zis: „Iată cum a vorbit Ahitofel; trebuie să facem ce a zis el, sau nu? Spune tu!“

7.           Huşai a răspuns lui Absalom: „De data aceasta, sfatul pe care ţi l-a dat Ahitofel nu este bun.“

8.           Şi Huşai a zis: „Tu cunoşti vitejia tatălui tău şi a oamenilor lui; sīnt īnfuriaţi ca o ursoaică de pe cīmp, căreia i s'au răpit puii. Tatăl tău este un om de război, şi nu va petrece noaptea cu poporul;

 

9.           iată, acum, stă ascuns īn vreo groapă sau īn vreun alt loc. Şi dacă, dela īnceput, vor cădea unii subt loviturile lor, se va auzi īndată, şi se va zice: «Poporul care urma pe Absalom a fost īnfrīnt!»

10.         Atunci cel mai viteaz, chiar dacă ar fi avut o inimă de leu, se va īnspăimīnta; căci tot Israelul ştie că tatăl tău este un viteaz, şi că are nişte viteji cu el.

 

11.         Sfatul meu este dar ca tot Israelul să se strīngă la tine, dela Dan pīnă la Beer-Şeba, o mulţime ca nisipul de pe marginea mării. Şi tu īnsuţi să mergi la luptă.

 

12.         Dacă vom ajunge la el īn vreun loc unde l-am găsi, vom cădea peste el cum cade roua pe pămīnt; şi nu va scăpa niciunul, nici el, nici vreunul din oamenii cari sīnt cu el.

13.         Dacă va fugi īntr'o cetate, tot Israelul va duce funii la cetatea aceea, şi o vom trage īn pīrīu, pīnă cīnd nu va mai rămīnea nici o piatră īn ea.“

14.         Absalom şi toţi oamenii lui Israel au zis: „Sfatul lui Huşai, Architul, este mai bun decīt sfatul lui Ahitofel.“ Dar Domnul hotărīse să nimicească bunul sfat al lui Ahitofel, ca să aducă nenorocirea peste Absalom.

 

 

Moartea lui Ahitofel.

 

15.         Husai a zis preoţilor Ţadoc şi Abiatar: „Ahitofel a dat cutare şi cutare sfat lui Absalom şi bătrīnilor lui Israel, şi eu i-am sfătuit cutare şi cutare lucru.

 

16.         Acum trimeteţi īndată ştire lui David, şi spuneţi-i: «Nu sta noaptea īn cīmpiile pustiei, ci du-te mai departe, ca nu cumva īmpăratul şi tot poporul care este cu el să fie īn primejdie să piară.»

 

17.         Ionatan şi Ahimaaţ stăteau līngă fīntīna Roguel. Slujnica venea şi le aducea ştiri, iar ei se duceau să dea de veste īmpăratului David; căci nu īndrăzneau să se arate şi să intre īn cetate.

 

18.         Dar odată i-a zărit un tīnăr, şi a spus lui Absalom. Ei au plecat amīndoi īn grabă, şi au ajuns la Bahurim, la casa unui om care avea o fīntīnă īn curte, şi s'au pogorīt īn ea.

 

19.         Femeia a luat o īnvelitoare, a īntins-o peste gura fīntīnii, şi a īmprăştiat urluială pe ea, ca să nu dea nimic de bănuit.

 

20.         Slujitorii lui Absalom au intrat īn casă la femeia acesta, şi au zis: «Unde sīnt Ahimaaţ şi Ionatan?» Femeia le-a răspuns: «Au trecut pīrīul». Au căutat, şi negăsindu-i, s'au īntors la Ierusalim.

 

21.         După plecarea lor, Ahimaaţ şi Ionatan au ieşit din fīntīnă, şi s'au dus să dea de ştire īmpăratului David. Au zis lui David: «Sculaţi-vă şi grăbiţi-vă de treceţi apa, căci Ahitofel a plănuit cutare şi cutare lucru īmpotriva voastră.»

 

22.         David şi tot poporul care era cu el s'au sculat şi au trecut Iordanul; cīnd se lumina de ziuă, nu rămăsese nici unul care să nu fi trecut Iordanul“.

23.         Ahitofel, cīnd a văzut că sfatul lui n'a fost urmat, a pus şaua pe măgar, şi a plecat acasă īn cetatea lui. Şi-a pus casa īn rīnduială, şi s'a spīnzurat. Cīnd a murit, l-au īngropat īn mormīntul tatălui său.

 

 

David la Mahanaim.

 

24.         David ajunsese la Mahanaim, cīnd a trecut Absalom Iordanul, īnsoţit de toţi bărbaţii lui Israel.

 

25.         Absalom a pus pe Amasa īn fruntea oştirii, īn locul lui Ioab. Amasa era fiul unui om numit Itra, Israelitul, care intrase la Abigal, fata lui Nahaş şi sora Ţeruiei, mama lui Ioab.

 

26.         Israel şi Absalom au tăbărīt īn ţara Galaadului.

27.         Cīnd a ajuns David la Mahanaim, Şobi, fiul lui Nahaş, din Raba fiilor lui Amon, Machir, fiul lui Amiel, din Lodebar, şi Barzilai Galaaditul, din Roghelim,

 

28.         au adus paturi, lighene, vase de pămīnt, grīu, orz, făină, grīu prăjit, bob, linte, uscături,

29.         miere, unt, oi, şi brīnză de vacă. Au adus aceste lucruri lui David şi poporului care era cu el, ca să mănīnce; căci ziceau: „Poporul acesta trebuie să fi suferit de foame, de oboseală şi de sete, īn pustie.“

 

 

Absalom ucis de Ioab.

 

18

 

1.           David a numărat poporul care era cu el, şi a pus peste ei căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute.

2.           A pus o treime din popor supt porunca lui Ioab, o treime supt Abişai, fiul Ţeruiei, fratele lui Ioab, şi o treime subt Itai din Gat. Şi īmpăratul a zis poporului: „Vreau să ies şi eu īmpreună cu voi.“

 

3.           Dar poporul a zis: „Să nu ieşi! Căci dacă vom lua-o la fugă, luarea aminte nu se va īndrepta asupra noastră; şi cīnd vor cădea jumătate din noi, nu vor lua seama la noi; dar tu eşti ca zece mii dintre noi, şi acum este mai bine să ne vii īn ajutor din cetate.“

 

4.           Īmpăratul le-a răspuns: „Voi face ce credeţi că este mai bine.“ Şi īmpăratul a stat līngă poartă, īn timp ce tot poporul ieşea cu sutele şi miile.

5.           Īmpăratul a dat următoarea poruncă lui Ioab, lui Abişai şi lui Itai: „Pentru dragostea pe care o aveţi faţă de mine, purtaţi-vă blīnd cu tīnărul Absalom!“ Şi tot poporul a auzit porunca īmpăratului, dată tuturor căpeteniilor cu privire la Absalom.

 

6.           Poporul a ieşit īn cīmp īnaintea lui Israel, şi bătălia a avut loc īn pădurea lui Efraim.

 

7.           Acolo, poporul lui Israel a fost bătut de slujitorii lui David, şi a fost o mare īnfrīngere īn ziua aceea, ca douăzeci de mii de oameni.

8.           Lupta s'a īntins pe tot ţinutul, şi pădurea a mīncat mai mult popor īn ziua aceea decīt a mīncat sabia.

9.           Absalom s'a pomenit īn faţa oamenilor lui David. Era călare pe un catīr. Catīrul a pătruns subt ramurile īncīlcite ale unui mare stejar, şi capul lui Absalom s'a prins de stejar; a rămas astfel spīnzurat īntre cer şi pămīnt, şi catīrul care era subt el a trecut īnainte.

10.         Un om, văzīnd lucrul acesta, a venit şi a spus lui Ioab: „Iată, am văzut pe Absalom spīnzurat de un stejar.“

11.         Şi Ioab a zis omului care i-a adus ştirea aceasta: „L-ai văzut! De ce dar nu l-ai tăiat pe loc? Ţi-aş fi dat zece sicli de argint şi un brīu.“

12.         Dar omul acela a zis lui Ioab: „Chiar dacă aş cīntări īn mīna mea o mie de sicli de argint, n'aş pune mīna pe fiul īmpăratului; căci noi am auzit următoarea poruncă pe care ţi-a dat-o īmpăratul ţie, lui Abişai şi lui Itai: «Luaţi seama fiecare la tīnărul Absalom!»

 

13.         Şi dacă l-aşi fi omorīt mişeleşte, nimic n'ar fi rămas ascuns īmpăratului, şi tu īnsuţi ai fi fost īmpotriva mea.“

14.         Ioab a zis: „Nu voi zăbovi atīta cu tine!“ Şi a luat trei săgeţi īn mīnă, şi le-a īnfipt īn inima lui Absalom, care era īncă plin de viaţă īn mijlocul stejarului.

15.         Zece tineri, cari duceau armele lui Ioab, au īnconjurat pe Absalom, l-au lovit şi l-au omorīt.

16.         Ioab a sunat din trīmbiţă; şi poporul s'a īntors, īncetīnd astfel să mai urmărească pe Israel, oprit de Ioab.

17.         Au luat pe Absalom, l-au aruncat īntr'o groapă mare din mijlocul pădurii, şi au pus peste el o grămadă foarte mare de petre. Tot Israelul a fugit, fiecare īn cortul lui.

 

18.         Pe cīnd trăia, Absalom īşi ridicase un stīlp de aducere aminte īn valea īmpăratului. Căci zicea: „N'am fii, prin cari să se poată păstra aducerea aminte a numelui meu.“ Şi a pus numele său stīlpului, care şi astăzi se numeşte stīlpul lui Absalom.

 

 

Solia lui Cuşi.

 

19.         Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, a zis: „Lasă-mă, să dau fuga, şi să duc īmpăratului vestea cea bună că Domnul i-a făcut dreptate, scăpīndu-l din mīna vrăjmaşilor săi.“

20.         Ioab i-a zis: „Nu tu ai să duci veştile azi; le vei duce īntr'o altă zi, dar nu astăzi; fiindcă fiul īmpăratului a murit.“

21.         Şi Ioab a zis lui Cuşi: „Du-te şi vesteşte īmpăratului ce ai văzut.“

              Cuşi s'a īnchinat īnaintea lui Ioab, şi a dat fuga.

22.         Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, a zis iarăş lui Ioab: „Orice s'ar īntīmpla, lasă-mă să alerg după Cuşi.“ Şi Ioab a zis: „Pentruce vrei să alergi, fiule? Nu este o solie care-ţi va fi de folos.“

23.         „Orice s'ar īntīmpla, vreau să alerg“, a zis din nou Ahimaaţ. Şi Ioab i-a zis: „Dă fuga!“ Ahimaaţ a alergat pe drumul care duce īn cīmpie, şi a luat-o īnaintea lui Cuşi.

24.         David şedea īntre cele două porţi. Caraula s'a dus pe acoperişul porţii spre zid; a ridicat ochii şi s'a uitat. Şi iată că un om alerga singur singurel.

 

25.         Caraula a strigat, şi a dat de ştire īmpăratului. Īmpăratul a zis: „Dacă este singur, aduce veşti.“ Şi omul acela se apropia din ce īn ce mai mult.

26.         Caraula a văzut un alt om alergīnd; a strigat la portar: „Iată un om aleargă singur singurel.“ Īmpăratul a zis: „Şi el aduce veşti.“

27.         Caraula a zis: „Alergătura celui dintīi pare că e a lui Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc.“ Şi īmpăratul a zis: „Este un om de bine, şi aduce veşti bune.“

28.         Ahimaaţ a strigat, şi a zis īmpăratului: „Este bine de tot!“ S'a īnchinat īnaintea īmpăratului cu faţa pīnă la pămīnt, şi a zis: „Binecuvīntat să fie Domnul, Dumnezeul tău, care a dat īn mīnile noastre pe cei ce ridicau mīna īmpotriva domnului nostru īmpăratul.“

29.         Īmpăratul a zis: „Tīnărul Absalom este bine, sănătos? “ Ahimaaţ a răspuns: „Am văzut o mare īnvălmăşală, cīnd a trimes Ioab pe slujitorul īmpăratului şi pe mine, slujitorul tău: dar nu ştiu ce era.“

30.         Şi īmpăratul a zis: „Stai colea la o parte.“ Şi Ahimaaţ a stătut deoparte.

31.         Īndată a sosit Cuşi. Şi a zis: „Să afle domnul meu, īmpăratul, vestea cea bună! Astăzi Domnul ţi-a făcut dreptate, scăpīndu-te din mīna tuturor celor ce se ridicau īmpotriva ta.“

32.         Īmpăratul a zis lui Cuşi: „Tīnărul Absalom este bine, sănătos?“ Cuşi a răspuns: „Ca tīnărul acesta să fie vrăjmaşii domnului meu, īmpăratul, şi toţi cei ce se ridică īmpotriva ta, ca să-ţi facă rău!“

33.         Atunci īmpăratul, cutremurīndu-se, s'a suit īn odaia de sus a porţii, şi a plīns. Pe cīnd mergea, zicea: „Fiul meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! Cum n'am murit eu īn locul tău! Absalom, fiul meu, fiul meu!“

 

 

Jalea īmpăratului.

 

19

 

1.           Au venit şi au spus lui Ioab: „Iată că īmpăratul plīnge şi se jăleşte din pricina lui Absalom.“

2.           Şi īn ziua aceea, biruinţa s'a prefăcut īn jale pentru tot poporul, căci īn ziua aceea, poporul auzea zicīndu-se: „Īmpăratul este mīhnit din pricina fiului său.“

3.           Īn aceeaş zi, poporul a intrat īn cetate pe furiş, ca nişte oameni ruşinaţi că au fugit din luptă.

 

4.           Īmpăratul īşi acoperise faţa, şi striga īn gura mare: „Fiul meu Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu.“

 

5.           Ioab a intrat īn odaia unde era īmpăratul, şi a zis: „Tu acoperi azi de ruşine faţa tuturor slujitorilor tăi, cari au scăpat azi viaţa ta, a fiilor tăi şi a fetelor tale, a nevestelor tale şi a ţiitoarelor tale.

6.           Tu iubeşti pe ceice te urăsc, şi urăşti pe ceice te iubesc, căci arăţi azi că pentru tine nu sīnt nici căpetenii nici slujitori; şi văd acum că, dacă ar trăi Absalom şi noi toţi am fi murit īn ziua aceasta, lucrul acesta ţi-ar fi plăcut.

7.           Scoală-te dar, ieşi şi vorbeşte după inima slujitorilor tăi! Căci jur pe Domnul că, dacă nu ieşi să te arăţi, nu va rămīnea un om cu tine īn noaptea aceasta; şi aceasta va fi o nenorocire mai rea pentru tine decīt toate nenorocirile cari ţi s'au īntīmplat din tinereţă pīnă acum.“

8.           Atunci īmpăratul s'a sculat, şi a şezut la poartă. Au spus tot poporului: „Iată că īmpăratul stă la poartă.“ Şi tot poporul a venit īnaintea īmpăratului.

 

Īntoarcerea īmpăratului la Ierusalim.

 

              Īnsă Israel fugise, fiecare īn cortul lui.

9.           Şi īn toate seminţiile lui Israel, tot poporul se certa, zicīnd: „Īmpăratul ne-a izbăvit din mīna vrăjmaşilor noştri, el ne-a scăpat din mīna Filistenilor; şi acum a trebuit să fugă din ţară dinaintea lui Absalom.

 

10.         Şi Absalom, pe care-l unsesem să domnească peste noi, a murit īn bătălie: de ce nu puneţi o vorbă pentru īntoarcerea īmpăratului?“

11.         La rīndul său, īmpăratul David a trimes să spună preoţilor Ţadoc şi Abiatar: „Vorbiţi bătrīnilor lui Iuda, şi spuneţi-le: «Pentruce aţi fi voi cei din urmă pentru īntoarcerea īmpăratului īn casa lui?» - Căci ce se spunea īn tot Israelul ajunsese pīnă la īmpărat. -

12.         Voi sīnteţi fraţii mei, sīnteţi os din oasele mele şi carne din carnea mea; pentruce aţi fi voi cei din urmă pentru aducerea īmpăratului īnapoi?

 

13.         Şi lui Amasa spuneţi-i aşa: «Nu eşti tu oare os din oasele mele şi carne din carnea mea? Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea, dacă nu vei fi īnaintea mea pentru totdeauna căpetenia oştirii īn locul lui Ioab!“

 

14.         David a īnmuiat inima tuturor celor din Iuda, de parcă ar fi fost un singur om; şi au trimes să spună īmpăratului: „Īntoarce-te, tu şi toţi slujitorii tăi.“

 

15.         Īmpăratul s'a īntors, şi a ajuns pīnă la Iordan. Şi Iuda s'a dus la Ghilgal, ca să iasă īnaintea īmpăratului, şi să-l facă să treacă Iordanul.

 

 

Bunătatea lui David faţă de Şimei.

 

16.         Şimei, fiul lui Ghera, Beniamitul, care era din Bahurim, s'a grăbit să se pogoare cu cei din Iuda īnaintea īmpăratului David.

 

17.         Avea cu el o mie de oameni din Beniamin, şi pe Ţiba, mai marele casei lui Saul, şi pe cei cincisprezece fii şi pe cei douăzeci de robi ai lui Ţiba. Au trecut Iordanul īn faţa īmpăratului.

 

18.         Luntrea, pusă la īndemīna īmpăratului, tocmai pornise ca să-i treacă şi casa dincolo; şi īn clipa cīnd era să treacă īmpăratul Iordarnul, Şimei, fiul lui Ghera, s'a īnchinat īnaintea lui.

19.         Şi a zis īmpăratului: „Să nu ţină seamă domnul meu de nelegiuirea mea, să uite că robul tău l-a ocărīt īn ziua cīnd īmpăratul, domnul meu, ieşea din Ierusalim, şi să nu ţină seamă īmpăratul de lucrul acesta!

 

20.         Căci robul tău mărturiseşte că a păcătuit. Şi iată, vin astăzi, cel dintīi din toată casa lui Iosif, īnaintea īmpăratului, domnul meu.“

 

21.         Atunci Abişai, fiul Ţeruiei, a luat cuvīntul, şi a zis: „Nu trebuie oare să moară Şimei pentrucă a blestemat pe unsul Domnului?“

 

22.         Dar David a zis: „Ce am eu cu voi, fiii Ţeruiei, şi pentruce vă arătaţi astăzi protivnicii mei? Astăzi să se omoare oare vreun om īn Israel? Nu ştiu eu că īmpărăţesc azi peste Israel?“

 

23.         Şi īmpăratul a zis lui Şimei: „Nu vei muri!“ Īmpăratul i-a jurat că nu-l va omorī.

 

 

Bunătatea lui David faţă de Mefiboşet.

 

24.         Mefiboşet, fiul lui Saul, s'a pogorīt şi el īnaintea īmpăratului. Nu-şi īngrijise nici picioarele, nici barba, nici nu-şi spălase hainele, din ziua cīnd plecase īmpăratul pīnă īn ziua cīnd se īntorcea īn pace.

 

25.         Cīnd s'a dus īnaintea īmpăratului la Ierusalim, īmpăratul i-a zis: „Pentruce n'ai venit cu mine, Mefiboşet?“

 

26.         Şi el a răspuns: „Īmpărate, domnul meu, slujitorul meu m'a īnşelat, căci robul tău, care este olog, zisese: «Voi pune şaua pe măgar, voi īncăleca pe el, şi voi merge cu īmpăratul.»

27.         Şi el a īnegrit pe robul tău la domnul meu īmpăratul. Dar domnul meu īmpăratul este ca un īnger al lui Dumnezeu. Fă ce vei crede.

 

28.         Căci toţi cei din casa tatălui meu au fost nişte oameni vrednici de moarte īnaintea īmpăratului domnul meu; şi totuş, tu ai pus pe robul tău īn rīndul celor ce mănīncă la masă cu tine. Ce drept mai pot avea eu, şi ce am să cer eu īmpăratului?“

 

29.         Īmpăratul i-a zis: „Ce mai vorbeşti atīta? Am spus: «Tu şi Ţiba, veţi īmpărţi pămīnturile.“

30.         Şi Mefiboşet a zis īmpăratului: „Să ia chiar totul, căci īmpăratul domnul meu se īntoarce īn pace acasă.“

 

Mulţămirea lui David faţă de Barzilai.

 

31.         Barzilai, Galaaditul, s'a pogorīt din Roghelim, şi a trecut Iordanul īmpreună cu īmpăratul, ca să-l petreacă pīnă dincolo de Iordan.

 

32.         Barzilai era foarte bătrīn, īn vīrstă de optzeci de ani. El īngrijise de īmpărat īn timpul şederii lui la Mahanaim, căci era un om foarte bogat.

 

33.         Īmpăratul a zis lui Barzilai: „Vino cu mine, şi te voi hrăni la mine īn Ierusalim.“

34.         Dar Barzilai a răspuns īmpăratului: „Cīţi ani voi mai trăi, ca să mă sui cu īmpăratul la Ierusalim?

35.         Eu sīnt astăzi īn vīrstă de optzeci de ani. Pot eu să mai cunosc ce este bun şi ce este rău? Poate robul tău să mai aibă vreun gust pentru ce mănīncă şi bea? Pot eu să mai aud glasul cīntăreţilor şi cīntăreţelor? Şi pentru ce să mai fie robul tău o povară pentru domnul meu, īmpăratul?

 

36.         Robul tău va merge puţin dincolo de Iordan cu īmpăratul. Dealtfel, pentru ce mi-ar face īmpăratul această binefacere?

37.         Să se īntoarcă robul tău, şi să mor īn cetatea mea, līngă mormīntul tatălui meu şi mamei mele! Dar iată că robul tău Chimham va trece cu īmpăratul, domnul meu; fă ce vei crede pentru el.“

 

38.         Īmpăratul a zis: „Chimham să treacă īmpreună cu mine, şi voi face pentru el ce vei vrea; tot ce vei dori dela mine, īţi voi da!“

39.         După ce tot poporul a trecut Iordanul şi după ce l-a trecut şi īmpăratul, īmpăratul a sărutat pe Barzilai, şi l-a binecuvīntat. Şi Barzilai s'a īntors acasă.

 

40.         Īmpăratul s'a īndreptat spre Ghilgal, īnsoţit de Chimham.

              Tot poporul lui Iuda şi jumătate din poporul lui Israel petrecuse pe īmpărat dincolo de Iordan.

41.         Dar toţi bărbaţii lui Israel au venit la īmpărat, şi i-au zis: „Pentruce te-au furat fraţii noştri, bărbaţii lui Iuda, şi au trecut pe īmpărat peste Iordan, īmpreună cu casa lui, şi cu toţi oamenii lui David?“

 

42.         Toţi bărbaţii lui Iuda au răspuns bărbaţilor lui Israel: „Fiindcă īmpăratul ne este rudă; şi ce aţi găsit aici, ca să vă mīniaţi? Am trăit noi pe cheltuiala īmpăratului? Ne-a făcut el daruri?“

 

43.         Şi bărbaţii lui Israel au răspuns bărbaţilor lui Iuda: „Īmpăratul este de zece ori mai mult al nostru, şi chiar la David avem mai mult drept decīt voi. Pentruce ne-aţi nesocotit? N'am fost noi cei dintīi cari am spus să se īntoarcă īmpăratul nostru?“ Şi bărbaţii lui Iuda au vorbit cu mai multă asprime decīt bărbaţii lui Israel.

 

 

Ioab omoară pe Amasa.

 

20

 

1.           Acolo era un om de nimic, numit Şeba, fiul lui Bicri, Beniamitul. El a sunat din trīmbiţă, şi a zis: „Noi n'avem nicio parte cu David, nicio moştenire cu fiul lui Isai! Fiecare la cortul său, Israele!“

 

2.           Şi toţi bărbaţii lui Israel s'au depărtat de David, şi au urmat pe Şeba, fiul lui Bicri. Dar bărbaţii lui Iuda au rămas credincioşi īmpăratului lor, şi l-au īnsoţit dela Iordan pīnă la Ierusalim.

3.           David a intrat iarăş īn casa lui la Ierusalim. Īmpăratul a luat cele zece ţiitoare pe cari le lăsase pentru paza casei, şi le-a pus īntr'o casă subt pază; a īngrijit de ele, dar n'a intrat la ele. Şi au fost īnchise pīnă īn ziua morţii lor, trăind īn văduvie.

 

4.           Īmpăratul a zis lui Amasa: „Cheamă-mi peste trei zile pe bărbaţii lui Iuda; şi tu să fii de faţă aici.“

 

5.           Amasa a plecat să cheme pe Iuda; dar a zăbovit peste vremea pe care i-o hotărīse īmpăratul.

6.           David a zis atunci lui Abişai: „Şeba, fiul lui Bicri, ne va face acum mai mult rău decīt Absalom. Ia tu īnsuţi pe slujitorii stăpīnului tău, şi urmăreşte-l, ca nu cumva să găsească cetăţi īntărite, şi să se ascundă dinaintea noastră.“

 

7.           Şi Abişai a plecat, urmat de oamenii lui Ioab, de Cheretiţi şi de Peletiţi, şi de toţi vitejii; au ieşit din Ierusalim, ca să urmărească pe Şeba, fiul lui Bicri.

 

8.           Cīnd au fost līngă piatra cea mare care este la Gabaon, Amasa a ajuns īnaintea lor. Ioab era īncins cu o sabie pe deasupra hainelor de război, cu cari era īmbrăcat; ea era legată la coapsă şi sta īn teacă, şi cīnd a īnaintat Ioab, sabia a alunecat.

9.           Ioab a zis lui Amasa: „Eşti sănătos, frate?“ Şi cu mīna dreaptă a apucat pe Amasa de barbă să-l sărute.

 

10.         Amasa n'a luat seamă la sabia care era īn mīna lui Ioab; şi Ioab l-a lovit cu ea īn pīntece, şi i-a vărsat măruntaiele pepămīnt, fără să-i mai dea o a doua lovitură. Şi Amasa a murit.

              Ioab şi fratele său Abişai au urmărit pe Şeba, fiul lui Bicri.

 

11.         Un bărbat dintre oamenii lui Ioab a rămas līngă Amasa, şi zicea: „Cine vrea pe Ioab şi cine este pentru David? Să urmeze pe Ioab!“

12.         Amasa se rostogolea īn sīnge īn mijlocul drumului; şi omul acela, văzīnd că tot poporul se opreşte, a tras pe Amasa din drum, pe un cīmp, şi a aruncat o haină pe el, cīnd a văzut că toţi cei ce ajungeau līngă el se opreau.

13.         Dupăce a fost luat din drum, fiecare a urmat pe Ioab, ca să urmărească pe Şeba, fiul lui Bicri.

 

Omorīrea lui Şeba.

 

14.         Ioab a străbătut toate seminţiile lui Israel īnspre Abel - Bet-Maaca, şi toţi bărbaţii de seamă s'au strīns şi l-au urmat.

 

15.         Au venit şi au īmpresurat pe Şeba īn Abel-Bet-Maaca, şi au ridicat īmpotriva cetăţii un val care atingea īntăritura. Tot poporul care era cu Ioab săpa zidul ca să-l facă să cadă.

 

16.         Atunci o femeie īnţeleaptă a īnceput să strige din cetate: „Ascultaţi, ascultaţi! Spuneţi, vă rog, lui Ioab: «Apropie-te pīnă aici, căci vreau să-ţi vorbesc!“

17.         El s'a apropiat de ea, şi femeia a zis: „Tu eşti Ioab?“ El a răspuns: „Eu sīnt.“ Şi ea i-a zis: „Ascultă vorbele roabei tale.“ El i-a răspuns: „Ascult.“

18.         Şi ea a zis: „Odinioară era obiceiul să se spună: «Să īntrebăm īn Abel!» Şi totul se isprăvea astfel.

19.         Eu sīnt una din cetăţile liniştite şi credincioase din Israel; şi tu cauţi să pierzi o cetate care este o mamă īn Israel! Pentruce ai nimici tu moştenirea Domnului?“

 

20.         Ioab a răspuns: „Departe, departe de mine gīndul să nimicesc sau să dărīm!

21.         Nu este aşa! Dar un om din muntele Efraim, numit Şeba, fiul lui Bicri, a ridicat mīna īmpotriva īmpăratului David; daţi-l īncoace numai pe el, şi mă voi depărta de cetate.“ Femeia a zis lui Ioab: „Iată, capul lui īţi va fi aruncat peste zid.“

22.         Şi femeia s'a dus şi a īnduplecat pe tot poporul cu īnţelepciunea ei; au tăiat capul lui Şeba, fiul lui Bicri, şi l-au aruncat lui Ioab. Ioab a sunat din trīmbiţă; s'au īmprăştiat de līngă cetate, şi fiecare s'a dus īn cortul lui. Şi Ioab s'a īntors la Ierusalim, la īmpărat.

 

 

Dregătorii lui David.

 

23.         Ioab era mai mare peste toată oştirea lui Israel; Benaia, fiul lui Iehoiada, era īn fruntea Cheretiţilor şi a Peletiţilor;

 

24.         Adoram era mai mare peste dări; Iosafat, fiul lui Ahilud, era scriitor (arhivar);

 

25.         Şeia era logofăt: Ţadoc şi Abiatar erau preoţi;

 

26.         şi Ira din Iair era slujbaş de stat al lui David.

 

 

Foamete de trei ani.

 

21

 

1.           Pe vremea lui David, a fost o foamete care a ţinut trei ani. David a īntrebat pe Domnul, şi Domnul a zis: „Din pricina lui Saul şi a casei lui sīngeroase, pentru că a ucis pe Gabaoniţi este foametea aceasta.“

2.           Īmpăratul a chemat pe Gabaoniţi să le vorbească. - Gabaoniţii nu erau dintre copiii lui Israel, ci erau o rămăşiţă a Amoriţilor; copiii lui Israel se legaseră faţă de ei cu un jurămīnt, şi totuş Saul voise să-i ucidă, īn rīvna lui pentru copiii lui Israel şi Iuda. -

 

3.           David a zis Gabaoniţilor: „Ce pot face eu pentru voi, şi cu se să fac ispăşire, ca să binecuvīntaţi moştenirea Domnului?“

 

4.           Gabaoniţii i-au răspuns: „Nu voim nici argint nici aur dela Saul şi dela casa lui, şi nici nu este treaba noastră să omorīm pe cineva din Israel.“ Şi īmpăratul a zis: „Ce voiţi dar să vă fac?“

5.           Ei au răspuns īmpăratului: „Fiindcă omul acela ne-a slăbit şi īşi pusese de gīnd să ne nimicească pentru ca să ne facă să perim din tot ţinutul lui Israel,

6.           să ni se dea şapte bărbaţi din fiii lui, şi-i vom spīnzura īnaintea Domnului, la Ghibea lui Saul, alesul Domnului.“ Şi īmpăratul a zis: „Vi-i voi da.“

 

7.           Īmpăratul a cruţat pe Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, pentru jurămīntul pe care-l făcuseră īntre ei, īnaintea Domnului, David şi Ionatan, fiul lui Saul.

 

8.           Dar īmpăratul a luat pe cei doi fii, pe cari-i născuse lui Saul Riţpa, fata lui Aiia, şi anume: Armoni şi Mefiboşet, şi pe cei cinci fii, pe cari-i născuse Merab, fata lui Saul, lui Adriel din Mehola, fiul lui Barzilai;

 

9.           i-a dat īn mīnile Gabaoniţilor, cari i-au spīnzurat pe munte, īnaintea Domnului. Toţi cei şapte au perit īmpreună; au fost omorīţi īn cele dintīi zile ale seceratului, la īnceputul seceratului orzurilor.

 

10.         Riţpa, fata lui Aiia, a luat un sac şi l-a īntins subt ea peste stīncă, dela īnceptul seceratului pīnă cīnd a căzut peste ei ploaie din cer; şi a oprit păsările cerului să se apropie de ei īn timpul zilei, şi fiarele cīmpului īn timpul nopţii.

 

11.         Au īnştiinţat pe David despre ce făcuse Riţpa, fata lui Aiia, ţiitoarea lui Saul.

12.         Şi David s'a dus şi a luat oasele lui Saul şi oasele fiului său Ionatan, dela locuitorii din Iabesul Galaadului, cari le luaseră din piaţa Bet-Şan, unde īi spīnzuraseră Filistenii cīnd au bătut pe Saul la Ghilboa.

 

13.         A luat de acolo oasele lui Saul şi oasele fiului său Ionatan; şi s'au strīns şi oasele celor ce fuseseră spīnzuraţi.

14.         Au īngropat oasele lui Saul şi fiului său Ionatan īn ţara lui Beniamin, la Ţela, īn mormīntul lui Chis, tatăl lui Saul. Şi au făcut tot ce poruncise īmpăratul.

              După aceea, Dumnezeu a fost potolit faţă de ţară.

 

 

Războiul īmpotriva Filistenilor.

 

15.         Filistenii au pornit iarăş cu război īmpotriva lui Israel. David s'a pogorīt cu slujitorii lui, şi a luptat īmpotriva Filistenilor. David era obosit.

16.         Şi Işbi-Benob, unul din copiii lui Rafa, a voit să omoare pe David; avea o suliţă īn greutate de trei sute de sicli de aramă, şi era īncins cu o sabie nouă.

17.         Abişai, fiul Ţeruiei, a venit īn ajutorul lui David, a lovit pe Filistean, şi l-a omorīt. Atunci oamenii lui David, i-au jurat, zicīnd: „Să nu mai ieşi cu noi la luptă, ca să nu stingi lumina lui Israel“.

 

18.         După aceea, a mai fost o bătălie la Gob cu Filistenii. Atunci Sibecai, Huşatitul, a omorīt pe Saf, care era unul din copiii lui Rafa.

 

19.         A mai fost o bătălie la Gob cu Filistenii. Şi Elhanan, fiul lui Iaare-Oreghim, din Betleem, a omorīt pe Goliat din Gat, care avea o suliţă, al cărei mīner era ca sulul de ţesut.

 

20.         A mai fost o bătălie la Gat. Acolo era un om de statură īnaltă, care avea şase degete la fiecare mīnă şi la fiecare picior, īn totul douăzeci şi patru, şi care se trăgea tot din Rafa.

 

21.         El a batjocorit pe Israel; şi Ionatan, fiul lui Şimea, fratele lui David, l-a omorīt.

 

22.         Aceşti patru oameni erau copiii lui Rafa născuţi la Gat. Au perit ucişi de mīna lui David şi de mīna slujitorilor lui.

 

 

Cīntarea lui David.

 

22

 

1.           David a īndreptat către Domnul cuvintele acestei cīntări, după ce Domnul l-a izbăvit din mīna tuturor vrăjmaşilor lui şi  din mīna lui Saul.

 

2.           El a zis:

              „Domnul este stīnca mea, cetăţuia mea, Izbăvitorul meu.

 

3.           Dumnezeu este stīnca mea,

              la care găsesc un adăpost,

              scutul meu şi puterea care mă mīntuieşte,

              turnul meu cel īnalt şi scăparea mea.

              Mīntuitorule! Tu mă scapi de sīlnicie.

 

4.           Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă, şi sīnt izbăvit de vrămaşii mei.

5.           Căci valurile morţii mă īnconjuraseră,

              şivoaiele nimicirii mă īnspăimīntaseră;

6.           legăturile mormīntului mă īnconjuraseră,

              laţurile morţii mă prinseseră.

 

7.           Īn strīmtoarea mea, am chemat pe Domnul,

              am chemat pe Dumnezeul meu;

              din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui.

 

8.           Atunci pămīntul s'a cutremurat şi s'a clătinat,

              temeliile cerului s'au mişcat

              şi s'au zguduit, pentrucă El Se mīniase.

 

9.           Fum se ridica din nările Lui, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui:

              cărbuni aprinşi ţīşneau din ea.

 

10.         A plecat cerurile, şi S'a pogorīt:

              un nor gros era subt picioarele Lui.

 

11.         Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea pe aripile vīntului;

 

12.         era īnconjurat cu īntunerecul ca şi cu un cort,

              era īnconjurat cu grămezi de ape şi cu nori īntunecoşi.

 

13.         Din strălucirea care era īnaintea Lui

              schinteiau cărbuni de foc.

 

14.         Domnul a tunat din ceruri,

              Cel Prea Īnalt a făcut să-I răsune glasul;

 

15.         a aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei,

              a aruncat fulgerul, şi i-a pus pe fugă.

 

16.         Fundul mării s'a văzut,

              temeliile lumii au fost descoperite,

              de mustrarea Domnului,

              de vuietul suflării nărilor Lui.

 

17.         El şi-a īntins mīna de sus din īnălţime, m'a apucat,

              m'a scos din apele cele mari;

 

18.         m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic,

              de vrăjmaşii mei

              cari erau mai tari decīt mine.

 

19.         Ei mă prinseseră īn ziua strīmtorării mele,

              dar Domnul a fost sprijinitorul meu,

20.         El m'a scos la loc larg.

              El m'a mīntuit, pentrucă mă iubeşte.

 

21.         Domnul mi-a răsplătit după nevinovăţia mea,

              mi-a făcut după curăţia mīnilor mele;

 

22.         căci am păzit căile Domnului,

              nu m'am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.

 

23.         Toate poruncile Lui au fost īnaintea mea,

              şi nu m'am depărtat dela legile Lui.

 

24.         Am fost fără vină īnaintea Lui, m'am păzit de fărădelegea mea.

25.         De aceea Domnul mi-a răsplătit nevinovăţia mea,

              după curăţia mea īnainte Lui.

 

26.         Cu cel bun Tu eşti bun,

              cu omul drept Te porţi după dreptate,

 

27.         cu cel curat eşti curat,

              cu cel īndărătnic Te porţi după īndărătnicia lui.

 

28.         Tu mīntuieşti pe poporul care se smereşte,

              şi cu privirea Ta,

              scobori pe cei mīndri.

 

29.         Da, Tu eşti lumina mea, Doamne!

              Domnul luminează īntunerecul meu.

30.         Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti īnarmate,

              cu Dumnezeul meu sar peste zid.

31.         Căile lui Dumnezeu sīnt desăvīrşite,

              cuvīntul Domnului este curăţit;

              El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost īn El.

 

32.         Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul?

              Şi cine este o stīncă, afară de Dumnezeul nostru?

 

33.         Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare,

              şi El mă călăuzeşte pe calea cea dreaptă.

 

34.         El īmi face picioarele ca ale cerboaicelor,

              şi El mă aşează pe locurile mele cele īnalte.

 

35.         Īmi deprinde mīnile la luptă,

              şi braţele mele īntind arcul de aramă.

 

36.         Tu īmi dai scutul mīntuirii Tale,

              şi ajung mare prin bunătatea Ta.

37.         Lărgeşti drumul supt paşii mei,

              şi picioarele mele nu se clatină.

 

38.         Urmăresc pe vrăjmaşii mei, şi-i nimicesc,

              nu mă īntorc pīnă nu-i nimicesc.

39.         Īi nimicesc, īi zdrobesc, de nu se mai scoală;

              cad subt picioarele mele.

 

40.         Tu mă īncingi cu putere pentru luptă,

              răpui subt mine pe protivnicii mei.

 

41.         Faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul īnaintea mea,

              şi nimicesc pe ceice mă urăsc.

 

42.         Se uită īn jurul lor, şi nu-i cine să-i scape.

              Strigă către Domnul dar nu le răspunde!

 

43.         Īi pisez ca pulberea pămīntului, īi zdrobesc, īi calc īn picioare, ca noroiul de pe uliţe.

 

44.         Mă scapi din neīnţelegerile poporului meu;

              mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor;

              un popor pe care nu-l cunoşteam īmi este supus.

 

45.         Fiii străinului mă linguşesc;

               mă ascultă la cea dintīi poruncă.

46.         Fiii străinului leşină dela inimă, tremură cīnd ies afară din cetăţuie.

 

47.         Trăiască Domnul,

              şi binecuvīntată să fie Stīnca mea!

              Īnălţat să fie Dumnezeu, Stīnca mīntuirii mele,

 

48.         Dumnezeu, care este răzbunătorul meu,

              care-mi supune popoarele,

 

49.         şi care mă face să scap de vrăjmaşii mei!

              Tu mă īnalţi mai pesus de protivnicii mei,

              mă izbăveşti de omul asupritor.

 

50.         De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne!

              Şi voi cīnta spre slava Numelui Tău.

 

51.         El dă mari izbăviri īmpăratului Său,

              şi arată milă unsului Său:

              lui David, şi seminţei lui, pentru totdeauna.“

 

 

Cele din urmă cuvinte ale lui David.

 

23

 

1.           Iată cele din urmă cuvinte ale lui David.

              Cuvīntul lui David, fiul lui Isai,

              cuvīntul omului care a fost īnălţat sus de tot,

              cuvīntul unsului Dumnezeului lui Iacov,

              cuvīntul cīntăreţului plăcut al lui Israel.

 

2.           Duhul Domnului vorbeşte prin mine,

              şi cuvīntul Lui este pe limba mea.

 

3.           Dumnezeul lui Israel a vorbit. Stīnca lui Israel mi-a zis:

              „Cel ce īmpărăţeşte īntre oameni cu dreptate, celce īmpărăţeşte īn frică de Dumnezeu,

 

4.           este ca lumina dimineţii, cīnd răsare soarele

              īn dimineaţa fără nori;

              ca razele soarelui după ploaie, cari fac să īncolţească din pămīnt verdeaţa.

 

5.           Măcar că nu este aşa casa mea īnaintea lui Dumnezeu,

              totuş El a făcut cu mine un legămīnt vecinic,

              bine īntărit īn toate privinţele şi tare.

              Nu va face El oare să răsară din el tot ce este spre mīntuirea şi bucuria mea?

 

6.           Dar cei răi sīnt toţi ca nişte spini pe cari-i arunci,

              şi nu-i iei cu mīna;

7.           cine se atinge de ei,

              se īnarmează cu un fer sau cu mīnerul unei suliţe,

              şi-i arde īn foc pe loc.

 

Vitejii lui David.

 

8.           Iată numele vitejilor cari erau īn slujba lui David.

              Ioşeb-Basşebet, Tahchemonitul, unul din fruntaşii căpeteniilor. El şi-a īnvīrtit suliţa peste opt sute de oameni, pe cari i-a omorīt dintr'o dată.

9.           După el, Eleazar, fiul lui Dodo, fiul lui Ahohi. El era unul din cei trei războinici cari au ţinut pept īmpreună cu David īmpotriva Filistenilor strīnşi pentru luptă, cīnd bărbaţii lui Israel se dădeau īnapoi pe īnălţimi.

 

10.         El s'a sculat, şi a lovit pe Filisteni pīnă ce i-a obosit mīna şi a rămas lipită de sabie. Domnul a dat o mare izbăvire īn ziua aceea. Poporul s'a īntors după Eleazar, numai ca să ia prada.

11.         După el, Şama, fiul lui Aghe, din Harar. Filistenii se strīnseseră la Lehi. Acolo era o bucată de pămīnt sămănată cu linte; şi poporul fugea dinaintea Filistenilor.

 

12.         Şama s'a aşezat īn mijlocul ogorului, l-a apărat şi a bătut pe Filisteni. Şi Domnul a dat o mare izbăvire.

13.         Trei dintre cei treizeci de căpetenii s'au pogorīt pe vremea seceratului şi au venit la David, īn peştera Adulam, cīnd o ceată de Filisteni tăbărīse īn valea Refaim.

 

14.         David era atunci īn cetăţuie, şi o strajă a Filistenilor era la Betleem.

 

15.         David a avut o dorinţă, şi a zis: „Cine-mi va da să beau apă din fīntīna de la poarta Betleemului?“

16.         Atunci cei trei viteji au trecut prin tabăra Filistenilor, şi au scos apă din fīntīna dela poarta Betleemului. Au adus-o şi au dat-o lui David; dar el n'a vrut s'o bea şi a vărsat-o īnaintea Domnului.

17.         El a zis: „Departe de mine, Doamne, gīndul să fac lucrul acesta! Să beau sīngele oamenilor acestora cari s'au dus cu primejdia vieţii lor?“ Şi n'a vrut s'o bea. Iată ce au făcut aceşti trei viteji.

 

18.         Abişai, fratele lui Ioab, fiul Ţeruiei, era căpetenia celor trei. El şi-a īnvīrtit suliţa peste trei sute de oameni, şi i-a omorīt, şi a fost vestit īntre cei trei.

 

19.         Era cel mai cu vază din cei trei, şi a fost căpetenia lor; dar n'a fost la īnălţimea celor trei dintīi.

20.         Benaia, fiul lui Iehoiada, fiul unui om din Cabţeel, om viteaz şi vestit prin faptele lui mari. El a ucis pe cei doi fii ai lui Ariel din Moab. S'a pogorīt īn mijlocul unei gropi pentru apă unde a ucis un leu, īntr'o zi cīnd căzuse zăpadă.

 

21.         A omorīt pe un Egiptean groaznic la īnfăţişare, care avea o suliţă īn mīnă; s'a pogorīt īmpotriva lui cu un toiag, a smuls suliţa din mīna Egipteanului, şi l-a omorīt cu ea.

22.         Iată ce a făcut Benaia, fiul lui Iehoiada; şi a fost vestit printre cei trei viteji.

23.         Era cel mai cu vază din cei treizeci; dar n'a ajuns la īnălţimea celor trei dintīi. David l-a primit īntre sfetnicii lui de aproape.

 

24.         Asael, fratele lui Ioab, din numărul celor treizeci, Elhanan, fiul lui Dodo, din Betleem.

 

25.         Şama din Harod. Elica din Harod.

 

26.         Heleţ, din Pelet. Ira, fiul lui Icheş, din Tecoa.

27.         Abiezer din Anatot. Mebunai, din Huşa.

28.         Ţalmon, din Ahoah. Maharai, din Netofa.

29.         Heleb, fiul lui Baana, din Netofa.

              Itai, fiul lui Ribai, din Ghibea fiilor lui Beniamin.

30.         Benaia, din Piraton. Hidai, din Nahale-Gaaş.

 

31.         Abi-Albon, din Araba. Azmavet, din Barhum.

32.         Eliahba, din Şaalbon. Bene-Iaşen. Ionatan.

33.         Şama, din Harar. Ahiam, fiul lui Şarar, din Arar.

34.         Elifelet, fiul lui Ahasbai, fiul unui Maacatit. Eliam, fiul lui Ahitofel, din Ghilo.

35.         Heţrai, din Carmel. Paarai, din Arab.

36.         Igheal, fiul lui Natan, din Ţoba. Bani, din Gad.

37.         Ţelec, Amonitul. Naharai din Beerot, care ducea armele lui Ioab, fiul Ţeruiei.

38.         Ira, din Ieter. Gareb, din Ieter.

 

39.         Urie, Hetitul. De toţi: treizeci şi şapte.

 

 

Numărătoarea poporului.

 

24

 

1.           Domnul S'a aprins de mīnie din nou īmpotriva lui Israel; şi a stīrnit pe David īmpotriva lor, zicīnd: „Du-te şi fă numărătoarea lui Israel şi a lui Iuda“.

 

2.           Şi īmpăratul a zis lui Ioab, căpetenia oştirii, care se afla līngă el: „Străbate toate seminţiile lui Israel, dela Dan pīnă la Beer-Şeba; să se facă numărătoarea poporului, şi să ştiu la cīt se ridică numărul lor.“

 

3.           Ioab a zis īmpăratului: „Domnul, Dumnezeul tău, să făcă poporul de o sută de ori mai mare, şi īmpăratul, domnul meu, să vadă cu ochii lui lucrul acesta! Dar pentru ce vrea īmpăratul, domnul meu, să facă lucrul acesta?“

4.           Īmpăratul a stăruit īn porunca pe care o dădea lui Ioab şi căpeteniilor oştirii; şi Ioab şi căpeteniile oştirii au plecat dela īmpărat, ca să facă numărătoarea poporului Israel.

5.           Au trecut Iordanul, şi au tăbărīt la Aroer, la dreapta cetăţii care este īn mijlocul văii Gad, şi līngă Iaezer.

 

6.           Au venit pănă la Galaad şi īn ţara lui Tahtim-Hodşi. S'au dus pīnă la Dan-Iaan, şi īn īmprejurimile Sidonului.

 

7.           Au venit pīnă la cetăīţuia Tir, şi īn toate cetăţile Heviţilor şi ale Cananiţilor. Au ieşit spre partea de miazăzi a lui Iuda, la Beer-Şeba.

8.           Au străbătut astfel toată ţara, şi au ajuns la Ierusalim, după nouă luni şi douăzeci de zile.

9.           Ioab a dat īmpăratului numărul poporului: erau īn Israel opt sute de mii de oameni de război cari scoteau sabia, şi īn Iuda cinci sute de mii de oameni.

 

 

Ciuma.

 

10.         David a simţit cum īi bătea inima, dupăce făcuse numărătoarea poporului. Şi a zis Domnului: „Am săvīrşit un mare păcat, făcīnd lucrul acesta! Acum, Doamne, binevoieşte şi iartă nelegiuirea robului Tău, căci am lucrat īn totul ca un nebun!“

 

11.         A doua zi, cīnd s'a sculat David, cuvīntul Domnului a vorbit astfel proorocului Gad, văzătorul lui David:

 

12.         „Du-te şi spune lui David: «Aşa vorbeşte Domnul: «Īţi pun īnainte trei nenorociri; alege una din ele, şi te voi lovi cu ea.“

13.         Gad s'a dus la David, şi i-a făcut cunoscut lucrul acesta, zicīnd: „Vrei şapte ani de foamete īn ţara ta, sau să fugi trei luni dinaintea vrăjmaşilor tăi, cari te vor urmări, sau să bīntuie ciuma trei zile īn ţară? Acum alege, şi vezi ce trebuie să răspund Celui ce mă trimete.“

 

14.         David a răspuns lui Gad: „Sīnt īntr'o mare strīmtoare! Oh! mai bine să cădem īn mīnile Domnului, căci īndurările Lui sīnt nemărginite; dar să nu cad īn mīnile oamenilor!“

 

15.         Domnul a trimes ciuma īn Israel, de dimineaţă pīnă la vremea hotărītă. Şi, din Dan pīnă la Beer-Şeba, au murit şaptezeci de mii de oameni din popor.

 

16.         Pe cīnd īngerul īntindea mīna peste Ierusalim ca să-l nimicească, Domnul S'a căit de răul acela, şi a zis īngerului care ucidea poporul: „Destul! Trage-ţi mīna acum.“ Īngerul Domnului era līngă aria lui Aravna, Iebusitul.

 

17.         David, văzīnd pe īngerul care lovea pe popor, a zis Domnului: „Iată că am păcătuit! Eu sīnt vinovat: dar oile acestea, ce au făcut? Mīna Ta să se īndrepte dar īmpotriva mea şi īmpotriva casei tatălui meu!“

 

18.         Īn ziua aceea, Gad a venit la David, şi i-a zis: „Suie-te şi īnalţă un altar Domnului īn aria lui Aravna, Iebusitul.“

 

19.         David s'a suit, după cuvīntul lui Gad, cum poruncise Domnul.

20.         Aravna s'a uitat, şi a văzut pe īmpărat şi pe slujitorii lui īndreptīndu-se spre el; şi Aravna a ieşit, şi s'a īnchinat īnaintea īmpăratului, cu faţa la pămīnt.

21.         Aravna a zis: „Pentru ce vine domnul meu, īmpăratul, la slujitorul lui?“ Şi David a răspuns: „Ca să cumpăr dela tine aria şi să zidesc īn ea un altar Domnului, pentruca să īnceteze urgia aceasta de peste popor.“

 

22.         Aravna a zis lui David: „Să ia domnul meu, īmpăratul, aria, şi să aducă īn ea jertfele cari-i vor plăcea; vezi, boii vor fi pentru arderea de tot, şi carăle cu uneltele lor vor ţinea loc de lemne.“

 

23.         Aravna a dat īmpăratului totul. Şi Aravna a zis īmpăratului: „Domnul, Dumnezeul tău, să te primească!“

 

24.         Dar īmpăratul a zis lui Aravna: „Nu! vreau s'o cumpăr dela tine pe preţ de argint, şi nu voi aduce Domnului, Dumnezeului meu, arderi de tot, cari să nu mă coste nimic.“ Şi David a cumpărat aria şi boii cu cinzeci de sicli de argint.

 

25.         David a zidit acolo un altar Domnului, şi a adus arderi de tot şi jertfe de mulţămire.

              Atunci Domnul a fost potolit faţă de ţară, şi a īncetat urgia deasupra lui Israel.