[ Page principale | Commentaires | La Bible ]

 

PSALMII

CARTEA ĪNTĪIA

 

PSALMUL 1.

 

1

 

1.           Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi,

              nu se opreşte pe calea celor păcătoşi,

              şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori!

2.           Ci īşi găseşte plăcerea īn Legea Domnului,

              şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!

3.           El este ca un pom sădit līngă un izvor de apă,

              care īşi dă rodul la vremea lui,

              şi ale cărui frunze nu se veştejesc:

              tot ce īncepe, duce la bun sfīrşit.

4.           Nu tot aşa este cu cei răi:

              ci ei sīnt ca pleava, pe care o spulberă vīntul.

5.           Deaceea cei rău nu pot ţinea capul sus īn judecăţii,

              nici păcătoşii īn adunarea celor neprihăniţi.

6.           Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi,

              dar calea păcătoşilor duce la pieire.

 

PSALMUL 2.

 

2

 

1.           Pentruce se īntărītă nemulţumirile, şi pentruce cugetă popoarele lucruri deşerte?

2.           Īmpăraţii pămīntului se răscoală, şi domnitorii se sfătuiesc īmpreună īmpotriva Domnului şi īmpotriva Unsului Său, zicīnd:

3.           „Să le rupem legăturile

              şi să scăpăm de lanţurile lor!“ -

4.           Celce şade īn ceruri rīde,

              Domnul Īşi bate joc de ei.

5.           Apoi, īn mīnia Lui, le vorbeşte,

              şi-i īngrozeşte cu urgia Sa, zicīnd:

6.           „Totuş, Eu am uns pe Īmpăratul Meu

              pe Sion, muntele Meu cel sfīnt.“

7.           „Eu voi vesti hotărīrea Lui,“ - zice Unsul -

              „Domnul Mi-a zis: «Tu eşti Fiul Meu!

              Astăzi Te-am născut.

8.           Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire, şi marginile pămīntului īn stăpīnire!

9.           Tu le vei zdrobi cu un toiag de fer, şi le vei sfărīma ca pe vasul unui olar.»

10.         Acum dar, īmpăraţi, purtaţi-vă cu īnţelepciune!

              Luaţi īnvăţătură, judecătorii pămīntului!

11.         Slujiţi Domnului cu frică,

              şi bucuraţi-vă, tremurīnd.

12.         Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mīnie,

              şi să nu pieriţi pe calea voastră,

              căci mīnia Lui este gata să se aprindă!

              Fericede toţi cīţi se īncred īn El!

 

PSALMUL 3.

 

Un psalm al lui David, făcut cu prilejul fugii lui dinaintea fiului său Absalom.

 

3

 

1.           Doamne, ce mulţi sīnt vrăjmaşii mei!

              Ce mulţime se scoală īmpotriva mea!

2.           Cīt de mulţi zic despre mine:

              „Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu!“ -

3.           Dar, Tu, Domane, Tu eşti scutul meu,

              Tu eşti slava mea, şi Tu īmi īnalţi capul!

4.           Eu strig cu glasul meu către Domnul,

              şi El īmi răspunde din muntele Lui cel sfīnt.

5.           Mă culc, adorm,

              şi mă deştept iarăş, căci Domnul este sprijinul meu.

6.           Nu mă tem de zecile de mii de popoare,

              cari mă īmpresoară de toate părţile.

7.           Scoală-Te, Doamne! Scapă-mă, Dumnezeule!

              Căci Tu baţi peste obraz pe toţi vrăjmaşii mei,

              şi zdrobeşti dinţii celor răi.

8.           La Domnul este scăparea:

              binecuvīntarea Ta să fie peste poporul Tău.

 

PSALMUL 4.

 

Către mai marele cīntăreţilor. De cīntat pe instrumente cu coarde. Un psalm al lui David.

 

4

 

1.           Răspunde-mi, cīnd strig, Dumnezeul neprihănirii mele:

              scoate-mă la loc larg, cīnd sīnt la strīmtoare!

              Ai milă, de mine, ascultă-mi rugăciunea!

2.           Fiii oamenilor, pīnă cīnd va fi batjocorită slava mea?

              Pīnă cīnd veţi iubi deşertăciunea,  şi veţi umbla după minciuni?

 3.          Să ştiţi că Domnul Şi-a ales un om pe care-l iubeşte:

              Domnul aude cīnd strig către El.

4.           Cutremuraţi-vă, şi nu păcătuiţi!

              Spuneţi lucrul acesta īn inimile voastre cīnd staţi īn pat: apoi tăceţi.

5.           Aduceţi jertfe neprihănite,

              şi īncredeţi-vă īn Domnul.

6.           Mulţi zic: „Cine ne va arăta fericirea?“

              Eu īnsă zic: „Fă să răsară peste noi lumina Feţei Tale, Doamne!“

7.           Tu-mi dai mai multă bucurie īn inima mea, decīt au ei

              cīnd li se īnmulţeşte rodul grīului şi al vinului.

8.           Eu mă culc şi adorm īn pace,

              căci numai Tu, Doamne, īmi dai linişte deplină īn locuinţa mea.

 

PSALMUL 5.

 

Către mai marele cīntăreţilor. De cīntat cu flautele. Un psalm al lui David.

 

5

 

1.           Pleacă-Ţi urechea la cuvintele mele, Doamne!

              Ascultă suspinurile mele!

2.           Ia aminte la strigătele mele, Īmpăratul meu şi Dumnezeul meu,

              căci către Tine mă rog!

3.           Doamne, auzi-mi glasul, dimineaţa!

              Dimineaţa eu īmi īndrept rugăciunea spre Tine, şi aştept.

4.           Căci Tu nu eşti un Dumnezeu căruia să-I placă răul;

              cel rău nu poate locui līngă Tine.

5.           Nebunii nu pot să stea īn preajma ochilor Tăi;

              Tu urăşti pe cei ce fac fărădelegea,

6.           şi pierzi pe cei mincinoşi;

              Domnul urăşte pe oamenii cari varsă sīnge şi īnşală.

7.           Dar eu, prin īndurarea Ta cea mare, pot să intru īn casa Ta, şi să mă īnchin cu frică īn Templul Tău cel sfīnt.

8.           Doamne, călăuzeşte-mă pe calea plăcută Ţie, din pricina vrăjmaşilor mei!

              Netezeşte calea Ta supt paşii mei.

9.           Căci nu este nimic adevărat īn gura lor;

              inima le este plină de răutate,

              gītlejul le este un mormīnt deschis,

              şi pe limbă au vorbe linguşitoare.

10.         Loveşte-i ca pe nişte vinovaţi, Dumnezeule!

              Fă-i să cadă prin īnseşi sfaturile lor.

              Prăbuşeşte-i īn mijlocul păcatelor lor fără număr!

              Căci se răzvrătesc īmpotriva Ta.

11.         Atunci toţi cei ce se īncred īn Tine, se vor bucura,

              se vor veseli totdeauna, căci Tu īi vei ocroti.

              Tu vei fi bucuria

              celorce iubesc Numele Tău.

12.         Căci Tu binecuvintezi pe cel neprihănit, Doamne,

              şi-l īnconjuri cu bunăvoinţa Ta, cum l-ai īnconjura cu un scut.

 

PSALMUL 6.

 

Către mai marele cīntăreţilor. De cīntat pe instrumente cu coarde. Pe arfa cu opt coarde. Un psalm al lui David.

 

6

 

1.           Doamne, nu mă pedepsi cu mīnia Ta,

              şi nu mă mustra cu urgia Ta.

2.           Ai milă de mine, Doamne, căci mă ofilesc!

              Vindecă-mă, Doamne, căci īmi tremură oasele.

3.           Sufletul mi-i īngrozit de tot;

              şi Tu, Doamne, pīnă cīnd vei zăbovi să Te īnduri de mine?

4.           Īntoarce-Te, Doamne, izbăveşte-mi sufletul!

              Mīntuieşte-mă, pentru īndurarea Ta!

5.           Căci cel ce moare nu-şi mai aduce aminte de Tine;

              şi cine Te va lăuda īn locuinţa morţilor?

6.           Nu mai pot gemīnd!

              Īn fiecare noapte īmi stropesc aşternutul,

              şi-mi scald patul īn lacrămi.

7.           Mi s'a supt faţa de īntristare,

              şi a īmbătrīnit din pricina tuturor celor ce mă prigonesc.

8.           Depărtaţi-vă dela mine, toţi cei ce faceţi răul!

              Căci Domnul a auzit glasul plīngerii mele!

9.           Domnul īmi ascultă cererile,

              şi Domnul īmi primeşte rugăciunea!

10.         Toţi vrăjmaşii mei vor fi acoperiţi de ruşine, şi cuprinşi de spaimă;

              īntr'o clipă vor da īnapoi, acoperiţi de ruşine.

 

PSALMUL 7.

 

O cīntare de jale a lui David. Cīntată Domnului din pricina cuvintelor Beniamitului Cuş.

 

7

 

1.           Doamne, Dumnezeule, īn Tine īmi caut scăparea!

              Scapă-mă de toţi prigonitorii mei şi izbăveşte-mă,

2.           ca să nu mă sfīşie ca un leu,

              care īnghite fără să sară cineva īn ajutor.

3.           Doamne, Dumnezeule, dacă am făcut un astfel de rău,

              dacă este fărădelege pe mīnile mele,

4.           dacă am răsplătit cu rău pe cel ce trăia īn pace cu mine,

              şi n'am izbăvit pe cel ce mă asuprea fără temei,

5.           atunci: să mă urmărească vrăjmaşul şi să m'ajungă,

              să-mi calce viaţa la pămīnt,

              şi slava mea īn pulbere să mi-o arunce!

6.           Scoală-Te, Doamne, cu mīnia Ta!

              Scoală-Te īmpotriva urgiei protivnicilor mei,

              trezeşte-Te ca să-mi ajuţi, şi rīnduieşte o judecată!

7.           Să Te īnconjure adunarea popoarelor,

              şi şezi mai sus decīt ea, la īnălţime!

8.           Domnul judecă popoarele:

              fă-mi dreptate Doamne, după neprihănirea şi nevinovăţia mea!

9.           Ah! pune odată capăt răutăţii celor răi, şi īntăreşte pe cel neprihănit,

              Tu, care cercetezi inimile şi rărunchii, Dumnezeule drepte!

10.         Scutul meu este īn Dumnezeu,

              care mīntuieşte pe cei cu inima curată.

11.         Dumnezeu este un judecător drept,

              un Dumnezeu care Se mīnie īn orice vreme.

12.         Dacă cel rău nu se īntoarce la Dumnezeu, Dumnezeu īşi ascute sabia,

              Īşi īncordează arcul, şi-l ocheşte,

13.         īndreptă asupra lui săgeţi omorītoare

              şi-i aruncă săgeţi arzătoare!

14.         Iată că cel rău pregăteşte răul, zămisleşte fărădelegea, şi naşte īnşelăciunea:

15.         face o groapă, o sapă,

              şi tot el cade īn groapa pe care a făcut-o.

16.         Fărădelegea pe care a urzit-o, se īntoarce asupra capului lui,

              şi silnicia pe care a făcut-o, se pogoară īnapoi pe ţeasta capului lui.

17.         Eu voi lăuda pe Domnul pentru dreptatea Lui,

              şi voi cīnta Numele Domnului, Numele Celui Prea Īnalt.

 

PSALMUL 8.

 

Către mai marele cīntăreţilor. De cīntat pe Ghitit. Un psalm al lui David.

 

8

 

1.           Doamne, Dumnezeul nostru,

              cīt de minunat este Numele Tău pe tot pămīntul!

              Slava Ta se īnalţă mai pe sus de ceruri.

2.           Din gura copiilor şi a celor ce sug la ţīţă, Ţi-ai scos o īntăritură de apărare

              īmpotriva protivnicilor tăi,

              ca să astupi gura vrăjmaşului şi omului cu dor de răzbunare.

3.           Cīnd privesc cerurile - lucrarea mīnilor Tale -

              luna şi stelele pe cari le-ai făcut,

4.           īmi zic: „Ce este omul, ca să Te gīndeşti la el?

              Şi fiul omului, ca să-l bagi īn seamă?

5.           L-ai făcut cu puţin mai pe jos decīt Dumnezeu,

              şi l-ai īncununat cu slavă şi cu cinste.

6.           I-ai dat stăpīnire peste lucrurile mīnilor Tale,

              toate le-ai pus supt picioarele lui:

7.           oile şi boii laolaltă,

              fiarele cīmpului,

8.           păsările cerului şi peştii mării,

              tot ce străbate cărările mărilor.

9.           Doamne, Dumnezeul nostru,

              cīt de minunat este Numele Tău pe tot pămīntul!

 

PSALMUL 9.

 

Către mai marele cīntăreţilor. Se cīntă ca şi „Mori pentru fiul“. Un psalm al lui David.

 

9

 

1.           Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea,

              voi istorisi toate minunile Lui.

2.           Voi face din Tine bucuria şi veselia mea,

              voi cīnta Numele tău, Dumnezeule Prea Īnalte,

3.           pentrucă vrăjmaşii mei dau īnapoi, se clatină, şi pier dinaintea Ta.

4.           căci Tu īmi sprijineşti dreptatea şi pricina mea,

              şi stai pe scaunul Tău de domnie ca un judecător drept.

5.           Tu pedepseşti neamurile, nimiceşti pe cel rău,

              le ştergi numele pentru totdeauna şi pe vecie.

6.           S'au dus vrăjmaşii! N'au rămas din ei decīt nişte dărīmături vecinice!

              Nişte cetăţi dărīmate de Tine! Li s'a şters pomenirea!

7.           Ei s'au dus, dar Domnul īmpărăteşte īn veac,

              şi Şi-a pregătit scaunul de domnie pentru judecată.

8.           El judecă lumea cu dreptate,

              judecă popoarele cu nepărtinire.

9.           Domnul este scăparea celui asuprit,

              scăpare la vreme de necaz.

10.         Cei ce cunosc Numele Tău, se īncred īn Tine,

              căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!

11.         Cīntaţi Domnului, care īmpărăţeşte īn Sion,

              vestiţi printre popoare isprăvile Lui!

12.         Căci El răzbună sīngele vărsat,

              şi Īşi aduce aminte de cei nenorociţi, nu uită strigătele lor.

13.         Ai milă de mine, Doamne!

              Vezi ticăloşia īn care mă aduc vrăjmaşii mei,

              şi ridică-mă din porţile morţii,

14.         ca să vestesc toate laudele Tale, īn porţile fiicei Sionului,

              şi să mă bucur de mīntuirea Ta.

15.         Neamurile cad īn groapa pe care au făcut-o,

              şi li se prinde piciorul īn laţul pe care l-au ascuns.

16.         Domnul Se arată, face dreptate,

              şi prinde pe cel rău īn lucrul mīnilor lui.

17.         Cei răi se īntorc la locuinţa morţilor:

              toate neamurile cari uită pe Dumnezeu.

18.         Căci cel nenorocit nu este uitat pe vecie,

              nădejdea celor sărmani nu piere pe vecie.

19.         Scoală-Te, Doamne, ca să nu biruie omul;

              neamurile să fie judecate īnaintea Ta!

20.         Aruncă groaza īn ei, Doamne,

              ca să ştie popoarele că nu sīnt decīt oameni!

 

PSALMUL 10.

 

10

 

1.           Pentruce stai aşa de departe, Doamne?

              Pentruce Te ascunzi la vreme de necaz?

2.           Cel rău, īn mīndria lui, urmăreşte pe cei nenorociţi,

              şi ei cad jertfă curselor urzite de el.

3.           Căci cel rău se făleşte cu pofta lui,

              iar răpitorul batjocoreşte şi nesocoteşte pe Domnul.

4.           Cel rău zice cu trufie: „Nu pedepseşte Domnul!

              Nu este Dumnezeu!“ Iată toate gīndurile lui.

5.           Treburile īi merg bine īn orice vreme;

              judecăţile Tale sīnt prea īnalte pentru el, ca să le poată vedea,

              şi suflă cu dispreţ īmpotriva tuturor protivnicilor lui.

6.           El zice īn inima lui: „Nu mă clatin,

              īn veci sīnt scutit de nenorocire!“

7.           Gura īi este plină de blesteme, de īnşelătorii şi de vicleşuguri;

              şi supt limbă are răutate şi fărădelege.

8.           Stă la pīndă līngă sate,

              şi ucide pe cel nevinovat īn locuri dosnice:

              ochii lui pīndesc pe cel nenorocit.

9.           Stă la pīndă īn ascunzătoarea lui, ca leul īn vizuină:

              stă la pīndă să prindă pe cel nenorocit.

              Īl prinde, şi-l trage īn laţul lui:

10.         se īndoaie, se pleacă,

              şi-i cad săracii īn ghiare!

11.         El zice īn inima lui: „Dumnezeu uită!

              Īşi ascunde Faţa şi īn veac nu va vedea!“

12.         Scoală-Te, Doamne, Dumnezeule, ridică mīna!

              Nu uita pe cei nenorociţi!

13.         Pentruce să hulească cel rău pe Dumnezeu?

              Pentruce să zică īn inima lui că Tu nu pedepseşti?

14.         Dar Tu vezi; căci Tu priveşti necazul şi suferinţa, ca să iei īn mīnă pricina lor.

              Īn nădejdea Ta se lasăcel nenorocit,

              şi Tu vii īn ajutor orfanului.

15.         Zdrobeşte braţul celui rău,

              pedepseşte-i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi!

16.         Domnul este Īmpărat īn veci de veci;

              neamurile sīnt nimicite din ţara Lui.

17.         Tu auzi rugăciunile celor ce sufăr, Doamne!

              Le īntăreşti inima, Īţi pleci urechea spre ei,

18.         ca să faci dreptate orfanului şi celui asuprit,

              şi ca să nu mai īnsufle groaza omul cel luat din pămīnt.

 

PSALM 11.

 

Către mai marele cīntăreţilor. Făcut de David.

 

11

 

11.         La Domnul găsesc scăpare! Cum puteţi să-mi spuneţi:

              „Fugi īn munţii voştri, ca o pasăre?“

2.           Căci iată că cei răi īncordează arcul,

              īşi potrivesc săgeata pe coardă,

              ca să tragă pe ascuns celor cu inima curată.

3.           Şi cīnd se surpă temeliile,

              ce ar putea să mai facă cel neprihănit?

4.           Domnul este īn Templul Lui cel sfīnt, Domnul Īşi are scaunul de domnie īn ceruri.

              Ochii Lui privesc, şi ploapele Lui cercetează pe fiii oamenilor.

5.           Domnul cearcă pe cel neprihănit,

              dar urăşte pe cel rău şi pe cel ce iubeşte silnicia.

6.           Peste cei răi plouă cărbuni, foc şi pucioasă:

              un vīnt dogoritor, iată paharul de care au ei parte.

7.           Căci Domnul este drept, iubeşte dreptatea,

              şi cei neprihăniţi privesc Faţa Lui.

 

PSALMUL 12.

 

Către mai marele cīntăreţilor. De cīntat pe arfa cu opt coarde. Un psalm al lui David.

 

12

 

1.           Vino īn ajutor, Doamne, căci se duc oamenii evlavioşi,

              pier credincioşii dintre fiii oamenilor.

2.           Oamenii īşi spun minciuni unii altora,

              pe buze au lucruri linguşitoare, vorbesc cu inimă prefăcută.

3.           Nimicească Domnul toate buzele linguşitoare,

              limba care vorbeşte cu trufie,

4.           pe cei ce zic: „Sīntem tari cu limba noastră,

              căci buzele noastre sīnt cu noi: cine ar putea să fie stăpīn peste noi?“

5.           „Pentrucă cei nenorociţi sīnt asupriţi şi pentrucă săracii gem, acum“, zice Domnul, „Mă scol, şi aduc mīntuire celor obijduiţi.“

6.           Cuvintele Domnului sīnt cuvinte curate,

              un argint lămurit īn cuptor de pămīnt, şi curăţit de şapte ori. -

7.           Tu, Doamne, īi vei păzi,

              şi-i vei apăra de neamul acesta pe vecie.

8.           Pretutindeni mişună cei răi,

              cīnd domneşte ticăloşia printre fiii oamenilor.

 

PSALMUL 13.

 

Către mai marele cīntăreţilor. Un psalm al lui David.

 

13

 

1.           Pīnă cīnd, Doamne, mă vei uita neīncetat?

              Pīnă cīnd Īţi vei ascunde Faţa de mine?

2.           Pīnă cīnd voi avea sufletul plin de griji,

              şi inima plină de necazuri īn fiecare zi?

              Pīnă cīnd se va ridica vrăjmaşul meu īmpotriva mea?

3.           Priveşte, răspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu!

              Dă lumină ochilor mei, ca să n'adorm somnul morţii,

4.           ca să nu zică vrăjmaşul meu: „L-am biruit!“

              Şi să nu se bucure protivnicii mei, cīnd mă clatin.

5.           Eu am īncredere īn bunătătea Ta,

              sīnt cu inima veselă, din pricina mīntuirii Tale:

6.           cīnt Domnului,

              căci mi-a făcut bine!

 

PSALMUL 14.

 

Către mai marele cīntăreţilor. Un psalm al lui David.

 

14

 

1.           Nebunul zice īn inima lui: „Nu este Dumnezeu!“

              S'au stricat oamenii, fac fapte urīte;

              nu este niciunul care să facă binele.

2.           Domnul Se uită dela īnălţimea cerurilor peste fiii oamenilor,

              să vadă de este vreunul care să aibă pricepere,

              şi care să caute pe Dumnezeu.

3.           Dar toţi s'au rătăcit, toţi s'au dovedit nişte netrebnici;

              nu este nici unul care să facă binele, niciunul măcar.

4.           Şi-au pierdut mintea toţi cei ce săvīrşesc fărădelegea,

              de mănīncă pe poporul Meu, cum mănīncă pīnea,

              şi nu cheamă pe Domnul?

5.           Ei vor tremura de spaimă,

              cīnd Se va arăta Dumnezeu īn mijlocul neamului neprihănit.

6.           Rīdeţi voi de nădejdea celui nenorocit ...

              dar scăparea lui este Domnul.

7.           O! de ar porni din Sion izbăvirea lui Israel!...

              Cīnd va īntoarce Domnul īnapoi pe prinşii de război ai poporului Său,

              Iacov se va veseli, şi Israel se va bucura.

 

PSALMUL 15.

 

Un psalm al lui David.

 

15

 

1.           Doamne, cine va locui īn cortul Tău?

              Cine va locui pe muntele Tău cel sfīnt?

2.           - Cel ce umblă īn neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu,

              şi spune adevărul din inimă.

3.           Acela nu cleveteşte cu limba lui, nu face rău semenului său,

              şi nu aruncă ocara asupra aproapelui său.

4.           El priveşte cu dispreţ pe cel vrednic de dispreţuit,

              dar cinsteşte pe ceice se tem de Domnul.

              El nu-şi ia vorba īnapoi, dacă face un jurămīnt īn paguba lui.

5.           El nu-şi dă banii cu dobīndă,

              şi nu ia mită īmpotriva celui nevinovat.

              Cel ce se poartă aşa, nu se clatină nici odată.

 

PSALMUL 16.

 

O cīntare a lui David.

 

16

 

1.           Păzeşte-mă, Dumnezeule, căci īn Tine mă īncred.

2.           Eu zic Domnului: „Tu eşti Domnul meu,

              Tu eşti singura mea fericire!“

3.           Sfinţii, cari sīnt īn ţară,

              oamenii evlavioşi, sīnt toată plăcerea mea.

4.           Idolii se īnmulţesc, oamenii aleargă după dumnezei străini,

              dar eu n'aduc jertfele lor de sīnge,

              şi nu pun numele lor pe buzele mele.

5.           Domnul este partea mea de moştenire şi paharul meu,

              Tu īmi īndrepţi sorţul meu.

6.           O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţ,

              o frumoasă moşie mi-a fost dată.

7.           Eu binecuvintez pe Domnul, care mă sfătuieşte,

              căci pīnă şi noaptea īmi dă īndemnuri inima.

8.           Am necurmat pe Domnul īnaintea ochilor mei:

              cīnd este El la dreapta mea, nu mă clatin.

9.           De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte,

              şi trupul mi se odihneşte īn linişte.

10.         Căci nu vei lăsa sufletul meu īn locuinţa morţilor,

              nu vei īngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea.

11.         Īmi vei arăta cărarea vieţii;

              īnaintea Feţei Tale sīnt bucurii nespuse,

              şi desfătări vecinice īn dreapta Ta.

 

PSALMUL 17.

 

O rugăciune a lui David.

 

17

 

1.           Doamne, ascultă-mi pricina nevinovată, ia aminte la strigătele mele,

              pleacă urechea la rugăciunea mea, făcută cu buze neprefăcute!

2.           Să se arate dreptatea mea īnaintea Ta,

              şi să privească ochii Tăi neprihănirea mea!

3.           Dacă īmi vei cerca inima, dacă o vei cerceta noaptea,

              dacă mă vei īncerca, nu vei găsi nimic:

              căci ce-mi iese din gură, aceea şi gīndesc.

4.           Cīt priveşte legăturile cu oamenii, eu, după cuvīntul buzelor Tale,

              mă feresc de calea celor asupritori;

5.           paşii mei stau neclintiţi pe cărările Tale,

              şi nu mi se clatină picioarele.

6.           Strig către Tine, căci m'asculţi, Dumnezeule!

              Pleacă-Ţi urechea spre mine, ascultă cuvīntul meu!

7.           Arată-Ţi bunătatea Ta cea minunată, Tu, care scapi pe cei ce caută adăpost,

              şi-i izbăveşti de protivnicii lor, prin dreapta Ta!

8.           Păzeşte-mă ca lumina ochiului, ocroteşte-mă, la umbra aripilor Tale,

9.           de cei răi, cari mă prigonesc,

              de vrăjmaşii mei de moarte, cari mă īmpresoară.

10.         Ei īşi īnchid inima,

              au cuvintele semeţe īn gură.

11.         Se ţin de paşii mei, mă īnconjoară chiar,

              mă pīndesc ca să mă trīntească la pămīnt.

12.         Parcă ar fi un leu lacom după pradă,

              un pui de leu, care stă la pīndă īn culcuşul lui.

13.         Scoală-te, Doamne, ieşi īnaintea vrăjmaşului, doboară-l!

              Izbăveşte-mă de cel rău cu sabia Ta!

14.         Scapă-mă de oameni, cu mīna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia,

              cari īşi au partea lor īn viaţa aceasta,

              şi cărora le umpli pīntecele cu bunătăţile Tale.

              Copiii lor sīnt sătui

              şi prisosul lor īl lasă pruncilor lor.

15.         Dar eu, īn nevinovăţia mea, voi vedea Faţa Ta:

              cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.

 

PSALMUL 18.

 

Către mai marele cīntăreţilor.

Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cīntării acesteia, cīnd l-a scăpat Domnul din mīna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mīna lui Saul. El a zis:

 

18

 

1.           „Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!

2.           Doamne, Tu eşti stīnca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stīnca mea, īn care mă ascund,

              scutul meu, tăria care mă scapă, şi īntăritura mea!

3.           Eu strig: «Lăudat să fie Domnul!»

              şi sīnt izbăvit de vrăjmaşii mei.

4.           Mă īnconjuraseră legăturile morţii, şi mă īngroziseră rīurile pieirii;

5.           mă īnfăşuraseră legăturile mormīntului,

              şi mă prinseseră laţurile morţii.

6.           Dar, īn strīmtorarea mea, am chemat pe Domnul,

              şi am strigat către Dumnezeul meu:

              din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul,

              şi strigătul meu a ajuns pīnă la El, pīnă la urechile Lui.

7.           Atunci s'a sguduit pămīntul şi s'a cutremurat,

              temeliile munţilor s'au mişcat,

              şi s'au clătinat, pentru că El se mīniase.

8.           Din nările Lui se ridica fum,

              şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui:

              cărbuni aprinşi ţīşneau din ea.

9.           A plecat cerurile, şi S'a pogorīt: un nor gros era supt picioarele Lui.

10.         Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea plutind pe aripile vīntului.

11.         Īntunerecul Şi-l făcuse īnvelitoare,

              iar cortul Lui, īmprejurul Lui,

              erau nişte ape īntunecoase şi nori negri.

12.         Din strălucirea, care se răsfrīngea īnaintea Lui, ieşeau nori,

              cari aruncau grindină şi cărbuni de foc.

13.         Domnul a tunat īn ceruri,

              Cel Prea Īnalt a făcut să-I răsune glasul,

              cu grindină şi cărbuni de foc.

14.         A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei,

              a īnmulţit loviturile trăsnetului şi i-a pus pe fugă.

15.         Atunci s'a văzut albia apelor,

              şi s'au descoperit temeliile lumii,

              la mustrarea Ta, Doamne,

              la vuietul suflării nărilor Tale.

16.         El Şi-a īntins mīna de sus, m'a apucat,

              m'a scos din apele cele mari;

17.         m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic,

              de vrăjmaşii mei, cari erau mai tari decīt mine.

18.         Ei năvăliseră deodată peste mine īn ziua strīmtorării mele;

              dar Domnul a fost sprijinul meu.

19.         El m'a scos la loc larg,

              şi m'a scăpat, pentrucă mă iubeşte.

20.         Domnul mi-a făcut după neprihănirea mea,

              mi-a răsplătit după curăţia mīnilor mele:

21.         căci am păzit căile Domnului,

              şi n'am păcătuit īmpotriva Dumnezeului meu.

22.         Toate poruncile Lui au fost īnaintea mea,

              şi nu m'am depărtat dela legile Lui.

23.         Am fost fără vină faţă de El,

              şi m'am păzit de fărădelegea mea.

24.         Deaceea, Domnul mi-a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mīnilor mele īnaintea ochilor Lui.

25.         Cu cel bun Tu Te arăţi bun,

              cu omul neprihănit Te arăţi neprihănit;

26.         cu cel curat Te arăţi curat,

              şi cu cel stricat Te porţi după stricăciunea lui.

27.         Tu mīntuieşti pe poporul care se smereşte,

              şi smereşti privirile trufaşe.

28.         Da, Tu īmi aprinzi lumina mea.

              Domnul, Dumnezeul meu, īmi luminează īntunerecul meu.

29.         Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti īnarmate,

              cu Dumnezeul meu sar peste un zid īntărit.

30.         Căile lui Dumnezeu sīnt desăvīrşite,

              Cuvīntul Domnului este īncercat:

              El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.

31.         Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul,

              şi cine este o stīncă, afară de Dumnezeul nostru?

32.         Dumnezeu mă īncinge cu putere,

              şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.

33.         El īmi face picioarele ca ale cerboaicelor,

              şi mă aşează pe īnălţimile mele (Cetăţuile de pe munţi.)

34.         El īmi deprinde mīnile la luptă,

              aşa că braţele mele īntind arcul de aramă.

35.         Tu īmi dai scutul mīntuirii Tale,

              dreapta Ta mă sprijineşte,

              şi īndurarea Ta mă face mare.

36.         Tu lărgeşti drumul supt paşii mei,

              şi nu-mi alunecă glesnele.

37.         Urmăresc pe vrăjmaşii mei, īi ajung,

              şi nu mă īntorc pīnă nu-i nimicesc.

38.         Īi zdrobesc, de nu pot să se mai ridice:

              ei cad supt picioarele mele.

39.         Tu mă īncingi cu putere pentru luptă,

              şi răpui pe protivnicii mei supt picioarele mele.

40.         Tu faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul īnaintea mea,

              şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.

41.         Ei strigă, dar n'are cine să-i scape!

              Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!

42.         Īi pisez ca praful, pe care-l ia vīntul,

              īi calc īn picioare ca noroiul de pe uliţe.

43.         Tu mă scapi din neīnţelegerile poporului; mă pui īn fruntea neamurilor;

              un popor, pe care nu-l cunoaşteam, īmi este supus.

44.         El ascultă de mine la cea dintīi poruncă,

              fiii străinului mă linguşesc.

45.         Fiilor străinului li se moaie inima de mine,

              şi ies tremurīnd din cetăţuile lor.

46.         Trăiască Domnul, şi binecuvīntată să fie Stīnca mea!

              Mărit să fie Dumnezeul mīntuirii mele,

47.         Dumnezeu, răzbunătorul meu,

              care īmi supune popoarele,

48.         şi mă izbăveşte de vrăjmaşii mei!

              Tu mă īnalţi mai pesus de protivnicii mei,

              mă scapi de omul asupritor.

49.         Deaceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri,

              voi cīnta spre slava Numelui Tău.

50.         El dă mari izbăviri īmpăratului Său,

              şi dă īndurare unsului Său:

              lui David, şi seminţei lui, pe vecie.

 

PSALMUL 19.

 

Către mai marele cīntăreţilor.

Un psalm al lui David.

 

19

 

1.           Cerurile spun slava lui Dumnezeu,

              şi īntinderea lor vesteşte lucrarea mīnilor Lui.

2.           O zi istoriseşte alteia acest lucru,

              o noapte dă de ştire alteia despre el.

3.           Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte,

              al căror sunet să fie auzit:

4.           dar răsunetul lor străbate tot pămīntul, şi glasul lor merge pīnă la marginile lumii.

              Īn ceruri El a īntins un cort soarelui.

5.           Şi soarele, ca un mire, care iese din odaia lui de nuntă,

              se aruncă īn drumul lui cu bucuria unui viteaz:

6.           răsare la un capăt al cerurilor,

              şi īşi isprăveşte drumul la celalt capăt;

              nimic nu se ascunde de căldura lui.

7.           Legea Domnului este desăvīrşită, şi īnviorează sufletul;

              mărturia Domnului este adevărată şi dă īnţelepciune celui neştiutor.

8.           Orīnduirile Domnului sīnt fără prihană, şi veselesc inima;

              poruncile Domnului sīnt curate şi luminează ochii.

9.           Frica de Domnul este curată, şi ţine pe vecie;

              judecăţile Domnului sīnt adevărate, toate sīnt drepte.

10.         Ele sīnt mai de preţ decīt aurul, decīt mult aur curat;

              sīnt mai dulci decīt mierea, decīt picurul din faguri.

11.         Robul Tău primeşte şi el īnvăţătura dela ele;

              pentru cine le păzeşte, răsplata este mare.

12.         Cine īşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă?

              Iartă-mi greşelile pe cari nu le cunosc!

13.         Păzeşte de asemenea pe robul Tău de mīndrie,

              ca să nu stăpīnească ea peste mine!

              Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.

14.         Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele,

              şi cugetele inimii mele,

              Doamne, Stīnca mea şi Izbăvitorul meu!

 

PSALMUL 20.

 

Către mai marele cīntăreţilor. Un psalm al lui David.

 

20

 

1.           Să te asculte Domnul īn ziua necazului,

              să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov,

2.           să-ţi trimeată ajutor din locaşul Său cel Sfīnt,

              şi să te sprijinească din Sion!

3.           Să-Şi aducă aminte de toate darurile tale de mīncare,

              şi să primească arderile tale de tot!    (Oprire.)

4.           Să-ţi dea ce-ţi doreşte inima,

              şi să-ţi īmplinească toate planurile tale!

5.           Atunci noi ne vom bucura de biruinţa ta, şi vom flutura steagul īn Numele Dumnezeului nostru.

              Domnul să-ţi asculte toate dorinţele tale!

6.           Ştiu de acum că Domnul scapă pe unsul Său,

              şi-i va răspunde din ceruri, din locaşul Lui cel Sfīnt,

              prin ajutorul atotputernic al dreptei Lui.

7.           Unii se bizuiesc pe carăle lor, alţii pe caii lor;

              dar noi ne bizuim pe Numele Domnului, Dumnezeului nostru.

8.           Ei se īndoaie şi cad;

              dar noi ne ridicăm şi rămīnem īn picioare.

9.           Scapă, Doamne, pe īmpăratul,

              şi ascultă-ne cīnd Te chemăm!

 

PSALMUL 21.

 

Către mai marele cīntăreţilor. Un psalm al lui David.

 

21

 

1.           Doamne, īmpăratul se bucură de ocrotirea puternică, pe care i-o dai Tu.

              Şi cum īl umple de veselie ajutorul Tău!

2.           I-ai dat ce-i dorea inima,

              şi n'ai lăsat neīmplinit ce-i cereau buzele.

3.           Căci i-ai ieşit īnainte cu binecuvīntări de fericire,

              şi i-ai pus pe cap o cunună de aur curat.

4.           Īţi cerea viaţa, şi i-ai dat-o:

              o viaţă lungă pentru totdeauna şi pe vecie.

5.           Mare este slava lui īn urma ajutorului Tău.

              Tu pui peste el strălucirea şi măreţia.

6.           Īl faci pe vecie o pricină de bunecuvīntări,

              şi-l umpli de bucurie īnaintea Feţii Tale.

7.           Căci īmpăratul se īncrede īn Domnul;

              şi bunătatea Celui Prea Īnalt īl face să nu se clatine.

8.           Mīna ta, īmpărate, va ajunge pe toţi vrăjmaşii tăi,

              dreapta ta va ajunge pe cei ce te urăsc,

9.           şi-i vei face ca un cuptor aprins,

              īn ziua cīnd te vei arăta;

              Domnul īi va nimici īn mīnia Lui, şi-i va mīnca focul.

10.         Le vei şterge sămīnţa de pe pămīnt, şi neamul lor din mijlocul fiilor oamenilor.

11.         Ei au urzit lucruri rele īmpotriva ta,

              au făcut sfaturi rele, dar nu vor izbuti.

12.         Căci īi vei face să dea dosul,

              şi vei trage cu arcul tău asupra lor.

13.         Scoală-te, Doamne, cu puterea Ta,

              şi vom cīnta şi vom lăuda puterea Ta.

 

PSALMUL 22.

 

Către mai marele cīntăreţilor. Se cīntă ca „cerboaica zorilor“. Un psalm al lui David.

 

22

 

1.           Dumnezeule! Dumnezeule! Pentruce m'ai părăsit,

              şi pentruce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s'asculţi plīngerile mele?

2.           Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi:

              strig şi noaptea, şi tot n'am odihnă.

              Totuş Tu eşti Cel Sfīnt,

              şi Tu locuieşti īn mijlocul laudelor lui Israel.

4.           Īn Tine se īncredeau părinţii noştri:

              se īncredeau, şi-i izbăveai.

5.           Strigau către Tine, şi erau scăpaţi;

              se īncredeau īn Tine, şi nu rămīneau de ruşine.

6.           Dar eu sīnt vierme, nu om,

              am ajuns de ocara oamenilor şi dispreţuit de popor.

7.           Toţi ceice mă văd īşi bat joc de mine,

              īşi deschid gura, dau din cap şi zic:

8.           „S'a īncrezut īn Domnul! Să-l mīntuiască Domnul,

              să-l izbăvească, fiindcă-l iubeşte!“ -

9.           Da, Tu m'ai scos din pīntecele mamei,

              m'ai pus la adăpost de orice grijă la ţīţele mamei mele;

10.         de cīnd eram la sīnul mamei, am fost supt paza Ta,

              din pīntecele mamei ai fost Dumnezeul meu.

11.         Nu Te depărta de mine, căci s'apropie necazul,

              şi nimeni nu-mi vine īn ajutor.

12.         O mulţime de tauri sīnt īmprejurul meu,

              nişte tauri din Basan mă īnconjoară.

13.         Īşi deschid gura īmpotriva mea,

              ca un leu, care sfīşie şi răcneşte.

14.         Am ajuns ca apa, care se scurge,

              şi toate oasele mi se despart;

              mi s'a făcut inima ca ceara,

              şi se topeşte īnlăuntrul meu.

15.         Mi se usucă puterea ca lutul,

              şi mi se lipeşte limba de cerul gurii:

              m'ai adus īn ţărīna morţii.

16.         Căci nişte cīni mă īnconjoară,

              o ceată de nelegiuiţi dau tīrcoale īmprejurul meu,

              mi-au străpuns mīnile şi picioarele:

17.         toate oasele aş putea să mi le număr.

              Ei, īnsă, pīndesc şi mă privesc;

18.         īşi īmpart hainele mele īntre ei,

              şi trag la sorţ pentru cămaşa mea.

19.         Dar Tu, Doamne, nu Te depărta!

              Tu, Tăria mea, vino de grabă īn ajutorul meu!

20.         Scapă-mi sufletul de sabie,

              şi viaţa din ghiarele cīnilor!

21.         Scapă-mă din gura leului,

              şi scoate-mă din coarnele bivolului!

22.         Voi vesti Numele Tău fraţilor mei,

              şi Te voi lăuda īn mijlocul adunării.

23.         Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L!

              Voi toţi, sămīnţa lui Iacov, slăviţi-L!

              Cutremuraţi-vă īnaintea Lui, voi toţi, sămīnţa lui Israel!

24.         Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit,

              şi nu-Şi ascunde Faţa de el,

              ci īl ascultă cīnd strigă către El.

25.         Īn adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele:

              şi-mi voi īmplini juruinţele īn faţa celor ce se tem de Tine.

26.         Cei săraci vor mīnca şi se vor sătura,

              ceice caută pe Domnul, Īl vor lăuda:

              veselă să vă fie inima pe vecie!

27.         Toate marginile pămīntului īşi vor aduce aminte şi se vor īntoarce la Domnul:

              toate familiile neamurilor se vor īnchina īnaintea Ta.

28.         Căci a Domnului este īmpărăţia:

              El stăpīneşte peste neamuri.

29.         Toţi cei puternici de pe pămīnt vor mīnca şi se vor īnchina şi ei;

              īnaintea Lui se vor pleca toţi ceice se pogoară īn ţărīnă,

              ceice nu pot să-şi păstreze viaţa.

30.         O sămīnţă de oameni li va sluji;

              şi se va vorbi despre Domnul către ceice vor veni după ei.

31.         Aceştia vor veni şi vor vesti dreptatea Lui,

              vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte.

 

PSALMUL 23.

 

O cīntare a lui David.

 

23

 

1.           Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.

2.           El mă paşte īn păşuni verzi,

              şi mă duce la ape de odihnă;

3.           īmi īnviorează sufletul,

              şi mă povăţuieşte pe cărări drepte,

              din pricina Numelui Său.

4.           Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii,

              nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine.

              Toiagul şi nuiaua Ta mă mīngīie.

5.           Tu īmi īntinzi masa īn faţa protivnicilor mei;

              īmi ungi capul cu untdelemn,

              şi paharul meu este plin de dă peste el.

6.           Da, fericirea şi īndurarea mă vor īnsoţi

              īn toate zilele vieţii mele,

              şi voi locui īn Casa Domnului pīnă la sfīrşitul zilelor mele.

 

PSALMUL 24.

 

Un psalm al lui David.

 

24

 

1.           Al Domnului este pămīntul cu tot ce este pe el,

              lumea şi cei ce o locuiesc!

2.           Căci El l-a īntemeiat pe mări,

              şi l-a īntărit pe rīuri.

3.           Cine va putea să se suie la muntele Domnului?

              Cine se va ridica pīnă la locul Lui cel Sfīnt? -

4.           Cel ce are mīnile nevinovate şi inima curată,

              cel ce nu-şi dedă sufletul la minciună,

              şi nu jură ca să īnşele.

5.           Acela va căpăta binecuvīntarea Domnului,

              starea după voia Lui dată de Dumnezeul mīntuirii lui.

6.           Iată partea de moştenire a celor ce-L cheamă,

              a celor ce caută Faţa Ta,

              Dumnezeul lui Iacov. -

7.           Porţi, ridicaţi-vă capetele;

              ridicaţi-vă, porţi vecinice,

              ca să intre Īmpăratul slavei! -

8.           „Cine este acest Īmpărat al slavei?“ -

              Domnul cel tare şi puternic,

              Domnul cel viteaz īn lupte.

9.           Porţi, ridicaţi-vă capetele;

              ridicaţi-le, porţi vecinice,

              ca să intre Īmpăratul slavei! -

10.         „Cine este acest Īmpărat al slavei?“

              - Domnul oştirilor:

              El este Īmpăratul slavei! -

 

PSLAMUL 25.

 

Un psalm al lui David.

 

25

 

1.           La Tine, Doamne, īmi īnalţ sufletul.

2.           Īn Tine, Dumnezeule, mă īncred: să nu fiu dat de ruşine,

              ca să nu se bucure vrăjmaşii mei de mine!

3.           Da, toţi cei ce nădăjduiesc īn Tine nu vor fi daţi de ruşine:

              ci de ruşine vor fi daţi cei ce Te părăsesc fără temei.

4.           Arată-mi, Doamne, căile Tale,

              şi īnvaţă-mă cărările Tale.

5.           Povăţuieşte-mă īn adevărul Tău, şi īnvaţă-mă;

              căci Tu eşti Dumnezeul mīntuirii mele,

              Tu eşti totdeauna nădejdea mea!

6.           Adu-Ţi aminte, Doamne, de īndurarea şi bunătatea Ta;

              căci sīnt vecinice.

7.           Nu-Ţi aduce aminte de greşelile din tinereţa mea, nici de fărădelegile mele;

              ci adu-Ţi aminte de mine,

              după īndurarea Ta, pentru bunătatea Ta, Doamne!

8.           Domnul este bun şi drept:

              de aceea arată El păcătoşilor calea.

9.           El face pe cei smeriţi să umble īn tot ce este drept.

              El īnvaţă pe cei smeriţi calea Sa.

10.         Toate cărările Domnului sīnt īndurare şi credincioşie,

              pentru cei ce păzesc legămīntul şi poruncile Lui.

11.         Pentru Numele Tău, Doamne, iartă-mi fărădelegea,

              căci mare este!

12.         Cine este omul, care se teme de Domnul?

              Aceluia Domnul īi arată calea pe care trebuie s'o aleagă.

13.         El va locui īn fericire,

              şi sămīnţa lui va stăpīni ţara.

14.         Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El,

              şi legămīntul făcut cu El le dă īnvăţătură.

15.         Eu īmi īntorc necurmat ochii spre Domnul,

              căci El īmi va scoate picioarele din laţ.

16.         Priveşte-mă şi ai milă de mine,

              căci sīnt părăsit şi nenorocit.

17.         Neliniştea inimii mele creşte: scoate-mă din necazul meu!

18.         Uită-Te la ticăloşia şi truda mea,

              şi iartă-mi toate păcatele mele.

19.         Vezi cīt de mulţi sīnt vrăjmaşii mei,

              şi cu ce ură mare mă urmăresc.

20.         Păzeşte-mi sufletul, şi scapă-mă!

              Nu mă lăsa să fiu dat de ruşine cīnd mă īncred īn Tine!

21.         Să mă ocrotească nevinovăţia şi neprihănirea,

              cīnd īmi pun nădejdea īn Tine!

22.         Izbăveşte, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui.

 

PSALMUL 26.

 

Un psalm al lui David.

 

26

 

1.           Fă-midreptate, Doamne, căci umblu īn nevinovăţie, şi mă īncred īn Domnul, fără şovăire.

2.           Cercetează-mă, Doamne, īncearcă-mă,

              trece-mi prin cuptorul de foc rărunchii şi inima!

3.           Căci bunătatea Ta este īnaintea ochilor mei,

              şi umblu īn adevărul Tău.

4.           Nu şed īmpreună cu oamenii mincinoşi,

              şi nu merg īmpreună cu oamenii vicleni.

5.           Urăsc adunarea celor ce fac răul, şi nu stau īmpreună cu cei răi.

6.           Īmi spăl mīnile īn nevinovăţie, şi aşa īnconjur altarul Tău, Doamne,

7.           ca să izbucnesc īn mulţămiri, şi să istorisesc toate minunile Tale.

8.           Doamne, eu iubesc locaşul Casei Tale,

              şi locul īn care locuieşte slava Ta.

9.           Nu-mi lua sufletul īmpreună cu păcătoşii,

              nici viaţa cu oamenii cari varsă sīnge,

10.         ale căror mīni sīnt nelegiuite,

              şi a căror dreaptă este plină de mită!

11.         Eu umblu īn neprihănire;

              izbăveşte-mă, şi ai milă de mine!

12.         Piciorul meu stă pe calea cea dreaptă:

              voi binecuvīnta pe Domnul īn adunări.

 

PSALMUL 27.

 

Un psalm al lui David.

 

27

 

1.           Domnul este lumina şi mīntuirea mea:

              de cine să mă tem?

              Domnul este sprijinitorul vieţii mele:

              de cine să-mi fie frică?

2.           Cīnd īnaintează cei răi īmpotriva mea,

              ca să-mi mănīnce carnea,

              tocmai ei - prigonitorii şi vrăjmaşii mei -

              se clatină şi cad.

3.           Chiar o oştire de ar tăbărī īmpotriva mea,

              inima mea tot nu s'ar teme.

              Chiar război de s'ar ridica īmpotriva mea,

              tot plin de īncredere aş fi.

4.           Un lucru cer dela Domnul,

              şi-l doresc fierbinte:

              aş vrea să locuiesc toată viaţa mea īn Casa Domnului,

              ca să privesc frumuseţea Domnului,

              şi să mă minunez de Templul Lui.

5.           Căci El mă va ocroti īn coliba Lui, īn ziua necazului,

              mă va ascunde supt acoperişul cortului Lui,

              şi mă va īnălţa pe o stīncă.

6.           Iată că mi se şi īnalţă capul peste vrăjmaşii mei, cari mă īnconjoară:

              voi aduce jertfe īn cortul Lui

              īn sunetul trīmbiţei,

              voi cīnta şi voi lăuda pe Domnul.

7.           Ascultă-mi, Doamne, glasul cīnd Te chiem:

              ai milă de mine şi ascultă-mă!

8.           Inima īmi zice din partea Ta:

              „Caută Faţa Mea!“

              Şi Faţa Ta, Doamne, o caut!

9.           Nu-mi ascunde Faţa Ta,

              nu īndepărta cu mīnie pe robul Tău!

              Tu eşti ajutorul meu, nu mă lăsa,

              nu mă părăsi, Dumnezeul mīntuirii mele!

10.         Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc,

              dar Domnul mă primeşte.

11.         Īnvaţă-mă, Doamne, calea Ta, şi povăţuieşte-mă pe cărarea cea dreaptă,

               din pricina vrăjmaşilor mei.

12.         Nu mă lăsa la bunul plac al protivnicilor mei!

              Căci īmpotriva mea se ridică nişte martori mincinoşi,

              şi nişte oameni, cari nu suflă decīt asuprire.

13.         O! dacă n'aş fi īncredinţat că voi vedea bunătatea Domnului

              pe pămīntul celor vii!...

14.         Nădăjduieşte īn Domnul!

              Fii tare, īmbărbătează-ţi inima,

              şi nădăjduieşte īn Domnul!

 

PSALMUL 28.

 

Un psalm al lui David.

 

28

 

1.           Doamne, către Tine strig. Stīnca mea!

              Nu rămīnea surd la glasul meu,

              ca nu cumva, dacă Te vei depărta fără să-mi răspunzi,

              să ajung ca cei ce se pogoară īn groapă.

2.           Ascultă glasul rugăciunilor mele, cīnd strig către Tine,

              şi cīnd īmi ridic mīnile spre locaşul Tău cel Sfīnt.

3.           Nu mă lua de pe pămīnt īmpreună cu cei răi

              şi cu oamenii nelegiuiţi,

              cari vorbesc de pace aproapelui lor

              şi, cīnd colo, au răutate īn inimă.

4.           Răsplăteşte-le după lucrările lor

              şi după răutatea faptelor lor,

              răsplăteşte-le după lucrarea mīnilor lor!

              Dă-le plata care li se cuvine!

5.           Căci ei nu iau aminte la lucrările Domnului,

              la lucrarea mīnilor Lui.

              Să-i doboare şi să nu-i mai scoale!

6.           Binecuvīntat să fie Domnul,

              căci ascultă glasul rugăciunilor mele.

7.           Domnul este tăria mea şi scutul meu;

              īn El mi se īncrede inima, şi sīnt ajutat.

              De aceea īmi este plină de veselie inima,

              şi-L laud prin cīntările mele.

8.           Domnul este tăria poporului Său,

              El este Stīnca izbăvitoare a unsului Său.

9.           Mīntuieşte, Doamne, poporul Tău,

              şi binecuvīntează moştenirea Ta!

              Fii păstorul şi sprijinitorul lor īn veci.

 

PSALMUL 29.

 

Un psalm al lui David.

 

29

 

1.           Fiii lui Dumnezeu, daţi Domnului,

              daţi Domnului slavă şi cinste.

2.           Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Lui!

              Īnchinaţi-vă īnaintea Domnului īmbrăcaţi cu podoabe sfinte!

3.           Glasul Domnului răsună pe ape,

              Dumnezeul slavei face să bubue tunetul:

              Domnul este pe ape mari.

4.           Glasul Domnului este puternic,

              glasul Domnului este măreţ.

5.           Glasul Domnului sfarmă cedrii;

              Domnul sfarmă cedrii Libanului;

6.           īi face să sară ca nişte viţei,

              şi Libanul şi Sirionul sar ca nişte pui de bivoli.

7.           Glasul Domnului face să ţīşnească flăcări de foc,

8.           glasul Domnului face să se cutremure pustia;

              Domnul face să tremure pustia Cades.

9.           Glasul Domnului face pe cerboaice să nască;

              El despoaie pădurile; īn locaşul Lui totul strigă: „Slavă!“

10.         Domnul stătea pe scaunul Lui de domnie cīnd cu potopul,

              şi Domnul īmpărăţeşte īn veci pe scaunul Lui de domnie.

11.         Domnul dă tărie poporului Său,

              Domnul binecuvintează pe poporul Său cu pace.

 

PSALMUL 30.

 

Un psalm. O cīntare pentru sfinţirea Casei Domnului, făcută de David.

 

30

 

1.           Te īnalţ, Doamne, căci m'ai ridicat,

              şi n'ai lăsat pe vrăjmaşii mei să se bucure de mine.

2.           Doamne, Dumnezeule,

              eu am strigat către Tine,

              şi Tu m'ai vindecat.

3.           Doamne, Tu mi-ai ridicat sufletul din locuinţa morţilor,

              Tu m'ai adus la viaţă din mijlocul celor ce se pogoară īn groapă.

              Cīntaţi Domnului, voi cei iubiţi de El,

              măriţi prin laudele voastre Numele Lui cel Sfīnt!

5.           Căci mīnia Lui ţine numai o clipă,

              dar īndurarea Lui ţine toată viaţa:

              seara vine plīnsul,

              iar dimineaţa veselia.

6.           Cīnd īmi mergea bine, ziceam:

              „Nu mă voi clătina niciodată!“

7.           Doamne, prin bunăvoinţa Ta mă aşezasei pe un munte tare...

              dar Ţi-ai ascuns Faţa, şi m'am turburat.

8.           Doamne, eu am strigat către tine, şi m'am rugat Domnului, zicīnd:

9.           „Ce vei cīştiga dacă-mi verşi sīngele, şi mă pogori īn groapă?

              Poate să Te laude ţărīna?

              Poate ea să vestească credincioşia Ta?

10.         Ascultă, Doamne, ai milă de mine! Doamne, ajută-mă!“ -

11.         Şi mi-ai prefăcut tīnguirile īn veselie,

              mi-ai deslegat sacul de jale, şi m'ai īncins cu bucurie,

12.         pentruca inima mea să-Ţi cīnte, şi să nu stea mută.

              Doamne, Dumnezeule, eu pururea Te voi lăuda!

 

PSALMUL 31.

 

Către mai marele cīntăreţilor.

Un psalm al lui David.

 

31

 

1.           Doamne, īn Tine mă īncred:

              să nu fiu dat de ruşine niciodată.

              Izbăveşte-mă, īn dreptatea Ta!

2.           Pleacă-Ţi urechea spre mine, grăbeşte de-mi ajută!

              Fii pentru mine o stīncă ocrotitoare,

              o cetăţuie unde să-mi găsesc scăparea!

3.           Căci Tu eşti Stīnca mea, Cetăţuia mea,

              şi, pentru Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi.

4.           Scoate-mă din laţul, pe care mi l-au īntins vrăjmaşii.

              Căci Tu eşti Ocrotitorul meu!

5.           Īn mīnile Tale īmi īncredinţez duhul:

              Tu mă vei izbăvi, Doamne, Dumnezeule adevărate!

6.           Eu urăsc pe ceice se lipesc de idoli deşerţi,

              şi mă īncred īn Domnul.

7.           Fă-mă să mă veselesc şi să mă bucur de īndurarea Ta,

              căci vezi ticăloşia mea, ştii neliniştea sufletului meu,

8.           şi nu mă vei da īn mīnile vrăjmaşului,

              ci īmi vei pune picioarele la loc larg.

9.           Ai milă de mine, Doamne, căci sīnt īn strīmtorare:

              faţa, sufletul, şi trupul mi s'au topit de īntristare;

10.         mi se sfīrşeşte viaţa īn durere, şi anii īn suspinuri.

              Mi s'au sleit puterile din pricina fărădelegii mele, şi-mi putrezesc oasele!

11.         Din pricina protivnicilor mei, am ajuns de ocară,

              de mare ocară pentru vecinii mei, şi de groază pentru prietenii mei;

              ceice mă văd pe uliţă, fug de mine.

12.         Sīnt uitat de inimi ca un mort, am ajuns ca un vas sfărīmat.

13.         Aud vorbele rele ale multora,

              văd spaima care domneşte īmprejur,

              cīnd se sfătuiesc ei īmpreună īmpotriva mea,

              şi uneltesc să-mi ia viaţa.

14.         Dar eu mă īncred īn Tine, Doamne, şi zic: „Tu eşti Dumnezeul meu!“

15.         Soarta mea este īn mīna Ta;

              scapă-mă de vrăjmaşii şi de prigonitorii mei!

16.         Fă să lumineze Faţa Ta peste robul Tău, scapă-mă, prin īndurarea Ta!

17.         Doamne, să nu rămīn de ruşine cīnd Te chem.

              Ci să rămīnă de ruşine cei răi, şi ei să se pogoare muţi īn locuinţa morţilor!

18.         Să amuţească buzele mincinoase,

              cari vorbesc cu īndrăzneală,

              cu trufie şi dispreţ īmpotriva celui neprihănit!

19.         O, cīt de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine,

              şi pe care o arăţi celor ce se īncred īn Tine, īn faţa fiilor oamenilor!

20.         Tu īi ascunzi, la adăpostul Feţei Tale, de cei ce-i prigonesc,

              īi ocroteşti īn cortul Tău de limbile-cari-i clevetesc.

21.         Binecuvīntat să fie Domnul,

              căci Şi-a arătat īn chip minunat īndurarea faţă de mine:

              parc'aş fi fost īntr'o cetate īntărită.

22.         Īn pornirea mea nechibzuită, ziceam: „Sīnt izgonit dinaintea Ta!“

              Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele,

              cīnd am strigat spre Tine.

23.         Iubiţi dar pe Domnul, toţi cei iubiţi de El.

              Căci Domnul păzeşte pe cei credincioşi,

              şi pedepseşte aspru pe cei mīndri.

24.         Fiţi tari, şi īmbărbătaţi-vă inima,

              toţi cei ce nădăjduiţi īn Domnul!

 

PSALMUL 32.

 

Un psalm al lui David.

O cīntare.

 

32

 

1.           Ferice de cel cu fărădelegea iertată,

              şi de cel cu păcatul acoperit!

2.           Ferice de omul, căruia nu-i ţine īn seamă Domnul nelegiuirea,

              şi īn duhul căruia nu este viclenie!

3.           Cītă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.

4.           Căci zi şi noapte mīna Ta apăsa asupra mea;

              mi se usca vlaga cum se usucă pămīntul de seceta verii.

5.           Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu, şi nu mi-am ascuns fărădelegea.

              Am zis: „Īmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!“

              Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.

6.           De aceea orice om evlavios să se roage Ţie la vreme potrivită!

              Şi chiar de s'ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge de loc.

7.           Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz,

              Tu mă īnconjuri cu cīntări de izbăvire.

8.           „Eu - zice Domnul - te voi īnvăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s'o urmezi,

              te voi sfătui, şi voi avea privirea īndreptată asupra ta.“

9.           Nu fiţi ca un cal sau ca un catīr fără pricepere,

              pe cari-i struneşti cu un frīu şi o zăbală cu cari-i legi,

              ca să nu se apropie de tine. -

10.         De multe dureri are parte cel rău,

              dar cel ce se īncrede īn Domnul, este īnconjurat cu īndurarea Lui.

11.         Neprihăniţilor, bucuraţi-vă īn Domnul şi veseliţi-vă!

              Scoateţi strigăte de bucurie, toţi cei cu inima fără prihană!

 

PSALMUL 33.

 

33

 

1.           Neprihăniţilor, bucuraţi-vă īn Domnul!

              Oamenilor fără prihană le şade bine cīntarea de laudă.

2.           Lăudaţi pe Domnul cu arfa,

              lăudaţi-L cu alăuta cu zece coarde.

3.           Cīntaţi-I o cīntare nouă!

              Faceţi să răsune coardele şi glasurile voastre!

4.           Căci Cuvīntul Domnului este adevărat,

              şi toate lucrările Lui se īmplinesc cu credincioşie.

5.           El iubeşte dreptatea şi neprihănirea;

              bunătatea Domnului umple pămīntul.

6.           Cerurile au fost făcute prin Cuvīntul Domnului,

              şi toată oştirea lor prin suflarea gurii lui.

7.           El īngrămădeşte apele mării īntr'un morman,

              şi pune adīncurile īn cămări.

8.           Tot pămīntul să se teamă de Domnul!

              Toţi locuitorii lumii să tremure īnaintea Lui!

9.           Căci el zice, şi se face; porunceşte şi ce porunceşte ia fiinţă.

10.         Domnul răstoarnă sfaturile Neamurilor,

              zădărniceşte planurile popoarelor.

11.         Dar sfaturile Domnului dăinuiesc pe vecie,

              şi planurile inimii Lui, din neam īn neam.

12.         Ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul!

              Ferice de poporul, pe care Şi-l alege El de moştenire!

13.         Domnul priveşte din īnălţimea cerurilor,

              şi vede pe toţi fiii oamenilor.

14.         Din locaşul locuinţei Lui, El priveşte

              pe toţi locuitorii pămīntului.

15.         El le īntocmeşte inima la toţi,

              şi ia aminte la toate faptele lor.

16.         Nu mărimea oştirii scapă pe īmpărat,

              nu mărimea puterii izbăveşte pe viteaz;

17.         calul nu poate da chezăşia biruinţei,

               şi toată vlaga lui nu dă izbăvirea.

18.         Iată, ochiul Domnului priveşte peste ceice se tem de El,

              peste ceice nădăjduiesc īn bunătatea Lui,

19.         ca să le scape sufletul dela moarte,

              şi să-i ţină cu viaţă īn mijlocul foametei.

20.         Sufletul nostru nădăjduieşte īn Domnul;

              El este Ajutorul şi Scutul nostru.

21.         Da, inima noastră īşi găseşte bucuria īn El,

              căci avem īncredere īn Numele Lui cel Sfīnt.

22.         Doamne, fie īndurarea Ta peste noi,

              după cum o nădăjduim noi dela Tine!

 

PSALMUL 34.

 

Un psalm alcătuit de David, cīnd a făcut pe nebunul īn faţa lui Abimelec, şi a plecat izgonit de el.

 

34

 

1.           Voi binecuvīnta pe Domnul īn orice vreme;

              lauda Lui va fi totdeauna īn gura mea.

2.           Să mi se laude sufletul īn Domnul!

              Să asculte cei nenorociţi şi să se bucure.

3.           Īnălţaţi pe Domnul, īmpreună cu mine. Să lăudăm cu toţii Numele Lui! -

4.           Eu am căutat pe Domnul, şi mi-a răspuns:

              m'a izbăvit din toate temerile mele.

5.           Cīnd īţi īntorci privirile spre El, te luminezi de bucurie,

              şi nu ţi se umple faţa de ruşine.

6.           Cīnd strigă un nenorocit, Domnul aude,

              şi-l scapă din toate necazurile lui.

7.           Īngerul Domnului tăbărăşte īn jurul celor ce se tem de El,

              şi-i scapă din primejdie.

8.           Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul!

              Ferice de omul care se īncrede īn El!

9.           Temeţi-vă de Domnul, voi, sfinţii Lui,

              căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El!

10.         Puii de leu duc lipsă, şi li-i foame,

              dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de nici un bine.

11.         Veniţi, fiilor, şi ascultaţi-mă,

              căci vă voi īnvăţa frica Domnului.

12.         Cine este omul, care doreşte viaţa,

              şi vrea să aibă parte de zile fericite?

13.         Fereşte-ţi limba de rău,

              şi buzele de cuvinte īnşelătoare!

14.         Depărtează-te de rău, şi fă binele;

              caută pacea, şi aleargă după ea!

15.         Ochii Domnului sīnt peste cei fără prihană,

              şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor.

16.         Domnul Īşi īntoarce Faţa īmpotriva celor răi,

              ca să le şteargă pomenirea de pe pămīnt.

17.         Cīnd strigă cei fără prihană, Domnul aude,

              şi-i scapă din toate necazurile lor.

18.         Domnul este aproape de cei cu inima īnfrīntă,

              şi mīntuieşte pe cei cu duhul zdrobit.

19.         De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană,

              dar Domnul īl scapă totdeauna din ea.

20.         Toate oasele i le păzeşte,

              ca niciunul din ele să nu i se sfărīme.

21.         Pe cel rău īl omoară nenorocirea,

              dar vrăjmaşii celui fără prihană sīnt pedepsiţi.

22.         Domnul scapă sufletul robilor Săi,

              şi niciunul din cei ce se īncred īn El, nu este osīndit.

 

PSALMUL 35.

 

Un psalm al lui David.

 

35

 

1.           Apără-mă Tu, Doamne, de potrivnicii mei,

              luptă Tu cu cei ce se luptă cu mine!

2.           Ia pavăza şi scutul,

              şi scoală-Te să-mi ajuţi.

3.           Īnvīrte suliţa şi săgeata īmpotriva prigonitorilor mei!

              zi sufletului meu: „Eu sīnt mīntuirea ta!“

4.           Ruşinaţi şi īnfruntaţi să fie ceice vor să-mi ia viaţa!

              Să dea īnapoi şi să roşească cei ce-mi gīndesc peirea!

5.           Să fie ca pleava luată de vīnt,

              şi să-i gonească īngerul Domnului!

6.           Drumul să le fie īntunecos şi alunecos,

              şi să-i urmărească īngerul Domnului!

7.           Căci mi-au īntins laţul lor, fără pricină, pe o groapă,

              pe care au săpat-o, fără temei, ca să-mi ia viaţa;

8.           să-i ajungă prăpădul pe neaşteptate,

              să fie prinşi īn laţul, pe care l-au īntins,

              să cadă īn el şi să piară!

9.           Şi atunci mi se va bucura sufletul īn Domnul:

              se va veseli de mīntuirea Lui.

10.         Toate oasele mele vor zice:

              „Doamne, cine poate, ca Tine,

              să scape pe cel nenorocit de unul mai tare de cīt el,

              pe cel nenorocit şi sărac de cel ce-l jăfuieşte?“

11.         Nişte martori mincinoşi se ridică,

              şi mă īntreabă de ceeace nu ştiu.

12.         Īmi īntorc rău pentru bine:

              mi-au lăsat sufletul pustiu.

13.         Şi eu, cīnd erau ei bolnavi, mă īmbrăcam cu sac,

              īmi smeream sufletul cu post,

              şi mă rugam cu capul plecat la sīn.

14.         Umblam plin de durere ca pentru un prieten, pentru un frate;

              cu capul plecat, ca de jalea unei mame.

15.         Dar cīnd mă clatin eu, ei se bucură şi se strīng;

              se strīng fără ştirea mea, ca să mă batjocorească,

              şi mă sfīşie neīncetat.

16.         Scrīşnesc din dinţi īmpotriva mea, īmpreună cu cei nelegiuiţi, cu secăturile batjocoritoare.

17.         Doamne, pīnă cīnd Te vei uita la ei?

              Scapă-mi sufletul din cursele lor,

              scapă-mi viaţa din ghiarele acestor pui de lei!

18.         Şi eu Te voi lăuda īn adunarea cea mare,

              şi Te voi slăvi īn mijlocul unui popor mare la număr.

19.         Să nu se bucure de mine ceice pe nedrept īmi sīnt vrăjmaşi,

              nici să nu-şi facă semne cu ochiul, ceice mă urăsc fără temei!

20.         Căci ei nu vorbesc de pace,

              ci urzesc īnşelătorii īmpotriva oamenilor liniştiţi din ţară.

21.         Īşi deschid gura larg īmpotriva mea,

              şi zic: „Ha! Ha! Ochii noştri īşi văd acum dorinţa īmplinită!“

22.         Doamne, Tu vezi: Nu tăcea!

              Nu Te depărta de mine, Doamne!

23.         Trezeşte-Te, şi scoală-Te să-mi faci dreptate!

              Dumnezeule şi Doamne, apără-mi pricina!

24.         Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu,

              ca să nu se bucure ei de mine!

25.         Să nu zică īn inima lor: „Aha! iată ce doream!“

              Să nu zic㠄L-am īnghiţit!“

26.         Ci să fie ruşinaţi şi īnfruntaţi toţi cei ce se bucură de nenorocirea mea!

              Să se īmbrace cu ruşine şi ocară, cei ce se ridică īmpotriva mea!

27.         Să se bucure şi să se veselească, cei ce găsesc plăcere īn nevinovăţia mea,

              şi să zică neīncetat: „Mărit să fie Domnul,

              care vrea pacea robului Său!“

28.         Şi atunci limba mea va lăuda dreptatea Ta,

              īn toate zilele va spune lauda Ta.

 

PSALMUL 36.

 

Către mai marele cīntăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului.

 

36

 

1.           Nelegiuirea celui rău zice inimii mele:

              „Nu este frică de Dumnezeu īnaintea ochilor lui.“

2.           Căci se măguleşte singur īn ochii lui,

              ca să-şi desăvīrşească fărădelegea, ca să-şi potolească ura.

3.           Cuvintele gurii lui sīnt mincinoase şi īnşelătoare;

              nu mai vrea să lucreze cu īnţelepciune şi să facă binele.

4.           Īn aşternutul lui se gīndeşte la răutate,

              stă pe o cale care nu este bună,

              şi nu urăşte răul.

5.           Bunătatea Ta, Doamne, ajunge pīnă la ceruri,

              şi credincioşia Ta pīnă la nori.

6.           Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu,

              şi judecăţile Tale sīnt ca Adīncul cel mare.

              Doamne, Tu sprijineşti pe oameni şi pe dobitoace!

7.           Cīt de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule!

              La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.

8.           Se satură de belşugul Casei Tale, şi-i adăpi din şivoiul desfătărilor Tale.

9.           Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina.

10.         Īntinde-Ţi şi mai departe bunătatea peste ceice Te cunosc,

              şi dreptatea peste cei cu inima neprihănită!

11.         Să nu m'ajungă piciorul celui mīndru,

              şi să nu mă pună pe fugă mīna celor răi.

12.         Ceice fac fărădelegea au şi īnceput să cadă;

              sīnt răsturnaţi, şi nu pot să se mai scoale.

 

PSALMUL 37.

 

Un psalm al lui David.

 

37

 

1.           Nu te mīnia pe cei răi,

              şi nu te uita cu jind la ceice fac răul;

2.           căci sīnt cosiţi iute ca iarba,

              şi se vestejesc ca verdeaţa.

3.           Īncrede-te īn Domnul, şi fă binele;

              locuieşte īn ţară, şi umblă īn credincioşie.

4.           Domnul să-ţi fie desfătarea,

              şi El īţi va da tot ce-ţi doreşte inima.

5.           Īncredinţează-ţi soarta īn mīna Domnului,

              īncrede-te īn El, şi El va lucra,

6.           El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina,

              şi dreptul tău ca soarele la amează.

7.           Taci īnaintea Domnului, şi nădăjduieşte īn El.

              Nu te mīnia pe cel ce izbuteşte īn umbletele lui,

              pe omul, care īşi vede īmplinirea planurilor lui rele.

8.           Lasă mīnia, părăseşte iuţimea;

              nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău.

9.           Fiindcă cei răi vor fi nimiciţi,

              iar cei ce nădăjduiesc īn Domnul vor stăpīni ţara.

10.         Īncă puţină vreme, şi cel rău nu va mai fi;

              te vei uita la locul unde era, şi nu va mai fi.

11.         Cei blīnzi moştenesc ţara,

              şi au belşug de pace.

12.         Cel rău face la planuri īmpotriva celui neprihănit,

              şi scrīşneşte din dinţi īmpotriva lui.

13.         Domnul rīde de cel rău,

              căci vede că-i vine şi lui ziua.

14.         Cei răi trag sabia şi īşi īncordează arcul,

              ca să doboare pe cel nenorocit şi sărac,

              ca să junghie pe cei cu inima neprihănită.

15.         Dar sabia lor intră īn īnsăş inima lor,

              şi li se sfărīmă arcurile.

16.         Mai mult face puţinul celui neprihănit,

              decīt belşugul multor răi.

17.         Căci braţele celui rău vor fi zdrobite,

              dar Domnul sprijineşte pe cei neprihăniţi.

18.         Domnul cunoaşte zilele oamenilor cinstiţi;

              şi moştenirea lor ţine pe vecie.

19.         Ei nu rămīn de ruşine īn ziua nenorocirii,

              ci au de ajuns īn zilele de foamete.

20.         Dar cei răi pier,

              şi vrăjmaşii Domnului sīnt ca cele mai frumoase păşune:

              pier, pier ca fumul.

21.         Cel rău ia cu īmprumut, şi nu dă īnapoi;

              dar cel neprihănit este milos, şi dă.

22.         Căci cei binecuvīntaţi de Domnul stăpīnesc ţara, dar cei blestemaţi de El sīnt nimiciţi.

23.         Domnul īntăreşte paşii omului, cīnd Īi place calea lui;

24.         dacă se īntīmplă să cadă, nu este doborīt de tot,

              căci Domnul īl apucă de mīnă.

25.         Am fost tīnăr, şi am īmbătrīnit, dar n'am văzut pe cel neprihănit părăsit,

              nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pīnea.

26.         Ci el totdeauna este milos, şi dă cu īmprumut;

              şi urmaşii lui sīnt binecuvīntaţi.

27.         Depărtează-te de rău, fă binele, şi vei dăinui pe vecie.

28.         Căci Domnul iubeşte dreptatea,

              şi nu părăseşte pe credincioşii Lui.

              Totdeauna ei sīnt supt paza Lui,

              dar sămīnţa celor răi este nimicită.

29.         Cei neprihăniţi vor stăpīni ţara,

              şi vor locui īn ea pe vecie.

30.         Gura celui neprihănit vesteşte īnţelepciunea,

              şi limba lui trīmbiţează dreptatea.

31.         Legea Dumnezeului său este īn inima lui;

              şi nu i se clatină paşii.

32.         Cel rău pīndeşte pe cel neprihănit,

              şi caută să-l omoare.

33.         Dar Domnul nu-l lasă īn mīnile lui,

              şi nu-l osīndeşte cīnd vine la judecată.

34.         Nădăjduieşte īn Domnul, păzeşte calea Lui,

              şi El te va īnălţa ca să stăpīneşti ţara:

              vei vedea pe cei răi nimiciţi.

35.         Am văzut pe cel rău īn toată puterea lui;

              se īntindea ca un copac verde.

36.         Dar cīnd am trecut a doua oară, nu mai era acolo;

              l-am căutat, dar nu l-am mai putut găsi.

37.         Uită-te bine la cel fără prihană, şi priveşte pe cel fără vicleşug;

              căci omul de pace are parte de moştenitori.

38.         Dar cei răzvrătiţi sīnt nimiciţi cu toţii,

              sămīnţa celor răi este prăpădită.

39.         Scăparea celor neprihăniţi vine dela Domnul;

              El este ocrotitorul lor la vremea necazului.

40.         Domnul īi ajută şi-i izbăveşte;

              īi izbăveşte de cei răi şi-i scapă,

              pentrucă se īncred īn El.

 

PSALMUL 38.

 

Un psalm al lui David.

Spre aducere aminte.

 

38

 

1.           Doamne, nu mă mustra īn mīnia Ta,

              şi nu mă pedepsi īn urgia Ta.

2.           Căci săgeţile Tale s'au īnfipt īn mine,

              şi mīna Ta apasă asupra mea.

3.           N'a mai rămas nimic sănătos īn carnea mea, din pricina mīniei Tale;

              nu mai este nici o vlagă īn oasele mele, īn urma păcatului meu.

4.           Căci fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu;

              ca o povară grea, sīnt prea grele pentru mine.

5.           Rănile mele miroasă greu şi sīnt pline de coptură,

              īn urma nebuniei mele.

6.           Sīnt gīrbovit, peste măsură de istovit;

              toată ziua umblu plin de īntristare.

7.           Căci o durere arzătoare īmi mistuie măruntaiele,

              şi n'a mai rămas nimic sănătos īn carnea mea.

8.           Sīnt fără putere, zdrobit cu desăvīrşire;

              turburarea inimii mele mă face să gem.

9.           Doamne, toate dorinţele mele sīnt īnaintea Ta,

              şi suspinurile mele nu-Ţi sīnt ascunse.

10.         Inima īmi bate cu tărie, puterea mă părăseşte,

              şi lumina ochilor mei nu mai este cu mine.

11.         Prietenii şi cunoscuţii mei se depărtează de rana mea,

              şi rudele mele stau de o parte.

12.         Ceice vor să-mi ia viaţa īşi īntind cursele;

              ceice-mi caută nenorocirea, spun răutăţi,

              şi toată ziua urzesc la īnşelătorii.

13.         Iar eu sīnt ca un surd, n'aud;

              sīnt ca un mut, care nu deschide gura.

14.         Sīnt ca un om, care n'aude,

              şi īn gura căruia nu este niciun răspuns.

15.         Doamne, īn Tine nădăjduiesc;

              Tu vei răspunde, Doamne, Dumnezeule!

16.         Căci zic: „Nu īngădui să se bucure vrăjmaşii mei de mine,

              şi să se fudulească īmpotriva mea, cīnd mi se clatină piciorul!“

17.         Căci sīnt aproape să cad,

              şi durerea mea este totdeauna īnaintea mea.

18.         Īmi mărturisesc fărădelegea,

              mă doare de păcatul meu.

19.         Dar vrăjmaşii mei sīnt plini de viaţă şi plini de putere;

              ceice mă urăsc fără temei, sīnt mulţi la număr.

20.         Ei īmi īntorc rău pentru bine,

              īmi sīnt potrivnici, pentrucă eu urmăresc binele.

12.         Nu mă părăsi, Doamne!

              Dumnezeule, nu Te depărta de mine!

22.         Vino degrabă īn ajutorul meu,

              Doamne, Mīntuirea mea!

 

PSALMUL 39.

 

Către mai marele cīntăreţilor: Către Iedutun. Un psalm al lui David.

 

39

 

1.           Ziceam: „Voi veghea asupra căilor mele,

              ca să nu păcătuiesc cu limba;

              īmi voi pune frīu gurii,

              cīt va sta cel rău īnaintea mea.“

2.           Am stat mut, īn tăcere;

              am tăcut, măcar că eram nenorocit;

              şi totuş durerea mea nu era mai puţin mare.

3.           Īmi ardea inima īn mine,

              un foc lăuntric mă mistuia;

              şi atunci mi-a venit cuvīntul pe limbă, şi am zis:

4.           „Doamne, spune-mi care este sfīrşitul vieţii mele,

              care este măsura zilelor mele,

              ca să ştiu cīt de trecător sīnt.“

5.           Iată că zilele mele sīnt cīt un lat de mīnă,

              şi viaţa mea este ca o nimica īnaintea Ta.

              Da, orice om este doar o suflare, oricīt de bine s'ar ţinea. -

6.           Da, omul umblă ca o umbră,

              se frămīntă degeaba,

              strīnge la comori, şi nu ştie cine le va lua.

7.           Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu?

              Īn Tine īmi este nădejdea

8.           Izbăveşte-mă de toate fărădelegile mele!

              Nu mă face de ocara celui nebun!

9.           Stau mut, nu deschid gura,

              căci Tu lucrezi.

10.         Abate-Ţi loviturile dela mine!

              Īmi iese sufletul supt loviturile mīnii Tale.

11.         Tu pedepseşti pe om, şi-l loveşti pentru fărădelegea lui:

              īi prăpădeşti, ca molia, ce are el mai scump.

              Da, orice om este doar o suflare.

12.         Ascultă-mi rugăciunea, Doamne,

              şi pleacă-Ţi urechea la strigătele mele!

              Nu tăcea īn faţa lacrămilor mele!

              Căci sīnt un străin īnaintea Ta,

              un pribeag, ca toţi părinţii mei.

13.         Abate-Ţi privirea dela mine, şi lasă-mă să răsuflu,

              pīnă nu mă duc şi să nu mai fiu!

 

PSALMUL 40.

 

Către mai marele cīntăreţilor. Un psalm al lui David.

 

40

 

1.           Īmi pusesem nădejdea īn Domnul, şi El S'a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele.

2.           M'a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei;

              mi-a pus picioarele pe stīncă, şi mi-a īntărit paşii.

3.           Mi-a pus īn gură o cīntare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru.

              Mulţi au văzut lucrul acesta, s'au temut,

              şi s'au īncrezut īn Domnul.

4.           Ferice de omul, care īşi pune īncrederea īn Domnul,

              şi care nu se īndreaptă spre cei trufaşi şi mincinoşi!

5.           Doamne, Dumnezeule, multe sīnt minunile şi planurile Tale pentru mine:

              nimeni nu se poate asemăna cu Tine.

              Aş vrea să le vestesc şi să le trīmbiţez,

              dar numărul lor este prea mare ca să le povestesc.

6.           Tu nu doreşti nici jertfă, nici dar de mīncare,

              ci mi-ai străpuns urechile;

              nu ceri nici ardere de tot, nici jertfă de ispăşire.

7.           Atunci am zis: „Iată-mă că vin! - īn sulul cărţii este scris despre mine -

8.           vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!

              Şi Legea Ta este īn fundul inimii mele.

9.           Vestesc īndurarea Ta, īn adunarea cea mare;

              iată că nu-mi īnchid buzele.

              Tu ştii lucrul acesta, Doamne!

10.         Nu ţin īn inima mea īndurarea Ta,

              ci vestesc adevărul tău şi mīntuirea Ta,

              şi nu ascund bunătatea şi credincioşia Ta īn adunarea cea mare.

11.         Tu, Doamne, nu-mi vei opri īndurările tale;

              ci bunătatea şi credincioşia Ta mă vor păzi totdeauna.

12.         Căci rele fără număr mă īmpresoară,

              m'au ajuns pedepsele pentru nelegiuirile mele; şi nu le mai pot suferi vederea.

              Sīnt mai multe decīt perii capului meu, şi mi se moaie inima.

13.         Izbăveşte-mă, Doamne!

              Vino, Doamne, degrabă īn ajutorul meu.

14.         Să fie ruşinaţi şi īnfruntaţi,

              toţi cei ce vor să-mi ia viaţa!

              Să dea īnapoi şi să roşească de ruşine

              ceice-mi doresc pierzarea!

15.         Să rămīnă īnlemniţi de ruşinea lor,

              cei ce-mi zic: „Ha! Ha!“

16.         Să se bucure şi să se veselească īn Tine toţi cei ce Te caută!

              Ceice iubesc mīntuirea Ta să zică fără īncetare:

              „Mărit să fie Domnul!“

17.         Eu sīnt sărac şi lipsit,

              dar Domnul Se gīndeşte la mine. Tu eşti ajutorul şi izbăvitorul meu:

              nu zăbovi, Dumnezeule!

 

PSALMUL 41.

 

Către mai marele cīntăreţilor. Un psalm al lui David.

 

41

 

1.           Ferice de cel ce īngrijeşte de cel sărac!

              Căci īn ziua nenorocirii Domnul īl izbăveşte;

2.           Domnul īl păzeşte şi-l ţine īn viaţă.

              El este fericit pe pămīnt,

              şi nu-l laşi la bunul plac al vrăjmaşilor lui.

3.           Domnul īl sprijineşte, cīnd este pe patul de suferinţă:

              īi uşurezi durerile īn toate boalele lui.

4.           Eu zic: „Doamne, ai milă de mine!

              Vindecă-mi sufletul! Căci am păcătuit īmpotriva Ta.“

5.           Vrăjmaşii mei zic cu răutate despre mine:

              „Cīnd va muri? Cīnd īi va pieri numele?“

6.           Dacă vine cineva să mă vadă, vorbeşte neadevăruri,

              strīnge temeiuri ca să mă vorbească de rău;

              şi cīnd pleacă, mă vorbeşte de rău pe afară.

7.           Toţi vrăjmaşii mei şoptesc īntre ei īmpotriva mea,

              şi cred că nenorocirea mea īmi va aduce pieirea.

8.           „Este atins rău de tot, - zic ei -

              iată-l culcat, n'are să se mai scoale!“

9.           Chiar şi acela cu care trăiam īn pace,

              īn care īmi puneam īncrederea şi care mīnca din pīnea mea,

              ridică şi el călcīiul īmpotriva mea.

10.         Dar Tu, Doamne, ai milă de mine şi ridică-mă,

              ca să le răsplătesc cum li se cuvine.

11.         Prin aceasta voi cunoaşte că mă iubeşti,

              dacă nu mă va birui vrăjmaşul meu.

12.         Tu m'ai sprijinit, din pricina neprihănirii mele,

              şi m'ai aşezat pe vecie īnaintea Ta.

13.         Binecuvīntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,

              din vecinicie īn vecinicie!

              Amin! Amin!

 

C A R T E A   A   D O U A

 

PSALMUL 42.

 

Către mai marele cīntăreţilor. Cīntarea fiilor lui Core.

 

42

 

1.           Cum doreşte un cerb izvoarele de apă,

              aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!

2.           Sufletul meu īnsetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu;

              cīnd mă voi duce şi mă voi arăta īnaintea lui Dumnezeu?

3.           Cu lacrămi mă hrănesc zi şi noapte,

              cīnd mi se zice fără īncetare: „Unde este Dumnezeul tău?“

4.           Mi-aduc aminte, şi-mi vărs tot focul inimii īn mine,

              cīnd mă gīndesc cum mergeam īnconjurat de mulţime,

              şi cum īnaintam īn fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu,

              īn mijlocul strigătelor de bucurie şi mulţămire

              ale unei mulţimi īn sărbătoare.

5.           Pentruce te mīhneşti, suflete, şi gemi īnlăuntrul meu?

              Nădăjduieşte īn Dumnezeu, căci iarăş Īl voi lăuda;

              El este mīntuirea mea şi Dumnezeul meu.

6.           Īmi este mīhnit sufletul īn mine, Dumnezeule;

              de aceea la Tine mă gīndesc, din ţara Iordanului,

              din Hermon, şi din muntele Miţear.

7.           Un val cheamă un alt val, la vuietul căderii apelor Tale;

              toate talazurile şi valurile Tale trec peste mine.

8.           Ziua, Domnul īmi dădea īndurarea Lui,

              iar noaptea, cīntam laudele Lui,

              şi īnălţam o rugăciune Dumnezeului vieţii mele.

9.           De aceea, zic lui Dumnezu, Stīnca mea: „Pentruce mă uiţi?

              Pentruce trebuie să umblu plin de īntristare, supt apăsarea vrăjmaşului?“

10.         Parcă mi se sfărīmă oasele cu sabia cīnd mă batjocoresc vrăjmaşii mei, şi-mi zic neīncetat: „Unde este Dumnezeul tău?“

11.         Pentruce te mīhneşti, suflete, şi gemi īnlăuntrul meu?

              Nădăjduieşte īn Dumnezeu, căci iarăşi Īl voi lăuda;

              El este mīntuirea mea şi Dumnezeul meu.

 

PSALMUL 43.

 

43

 

1.           Fă-mi dreptate, Dumnezeule, apără-mi pricina īmpotriva unui neam nemilos!

              Izbăveşte-mă de oamenii plini de vicleşug şi de fărădelege!

2.           Tu eşti Dumnezeul, care mă ocroteşte: pentruce mă lepezi?

              Pentruce trebuie să umblu plin de īntristare, supt apăsarea vrăjmaşului?

3.           Trimete lumina şi credincioşia Ta, ca să mă călăuzească,

              şi să mă ducă la muntele Tău cel sfīnt

              şi la locaşurile Tale!

4.           Atunci voi merge la altarul lui Dumnezeu,

              la altarul lui Dumnezeu, care este bucuria şi veselia mea,

              şi Te voi lăuda cu arfa, Dumnezeule, Dumnezeul meu!

5.           Pentruce te mīhneşti, suflete, şi gemi īnlăuntrul meu?

              Nădăjduieşte īn Dumnezeu, căci iarăş Īl voi lăuda:

              El este mīntuirea mea şi Dumnezeul meu.

 

PSALMUL 44.

 

Către mai marele cīntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core. O cīntare.

 

44

 

1.           Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre, şi părinţii noştri ne-au povestit

              lucrările, pe cari le-ai făcut pe vremea lor, īn zilele de odinioară.

2.           Cu mīna Ta, ai izgonit neamuri, ca să-i sădeşti pe ei,

              ai lovit popoare, ca să-i īntinzi pe ei.

3.           Căci nu prin sabia lor au pus mīna pe ţară,

              nu braţul lor i-a mīntuit,

              ci dreapta Ta, braţul Tău, lumina Feţei Tale,

              pentrucă īi iubeai.

4.           Dumnezeule, Tu eşti Īmpăratul meu:

              porunceşte izbăvirea lui Iacov!

5.           Cu Tine doborīm pe vrăjmaşii noştri,

              cu Numele Tău zdrobim pe protivnicii noştri.

6.           Căci nu īn arcul meu mă īncred, nu sabia mea mă va scăpa;

7.           ci Tu ne izbăveşti de vrăjmaşii noştri,

              şi dai de ruşine pe cei ce ne urăsc.

8.           Noi, īn fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu, şi pururea slăvim Numele Tău. -

9.           Dar Tu ne lepezi, ne acoperi de ruşine,

              nu mai ieşi cu oştirile noastre;

10.         ne faci să dăm dosul īnaintea vrăjmaşului,

              şi ceice ne urăsc, ridică prăzi luate dela noi.

11.         Ne dai ca pe nişte oi de mīncat, şi ne risipeşti printre neamuri.

12.         Vinzi pe poporul Tău pe nimic,

              şi nu-l socoteşti de mare preţ.

13.         Ne faci de ocara vecinilor noştri,

              de batjocura şi de rīsul celor ce ne īnconjoară.

14.         Ne faci de pomină printre neamuri,

              şi pricină de clătinare din cap printre popoare.

15.         Ocara mea este totdeauna īnaintea mea,

              şi ruşinea īmi acopere faţa,

16.         la glasul celui ce mă batjocoreşte şi mă ocărăşte,

              la vederea vrăjmaşului şi răzbunătorului.

17.         Toate acestea ni se īntīmplă, fără ca noi să Te fi uitat,

              fără să fi călcat legămīntul Tău:

18.         da, inima nu ni s'a abătut,

              paşii nu ni s'au depărtat de pe cărarea Ta,

19.         ca să ne zdrobeşti īn locuinţa şacalilor,

              şi să ne acoperi cu umbra morţii.

20.         Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru,

              şi ne-am fi īntins mīnile spre un dumnezeu străin,

21.         n'ar şti Dumnezeu lucrul acesta,

              El, care cunoaşte tainele inimii?

22.         Dar din pricina Ta sīntem junghiaţi īn toate zilele,

              sīntem priviţi ca nişte oi sortite pentru măcelărie.

23.         Trezeşte-Te! Pentruce dormi, Doamne? Trezeşte-Te! Nu ne lepăda pe vecie!

24.         Pentruce Īţi ascunzi Faţa?

              Pentruce uiţi de nenorocirea şi apăsarea noastră?

25.         Căci sufletul ne este doborīt īn ţărīnă de mīhnire,

              trupul nostru este lipit de pămīnt.

26.         Scoală-Te, ca să ne ajuţi!

              Izbăveşte-ne, pentru bunătatea Ta!

 

PSALMUL 45.

 

Către mai marele cīntăreţilor. De cīntat cum se cīntă: „Crinii“. Un psalm al fiilor lui Core. O cīntare. O cīntare de dragoste.

 

45

 

1.           Cuvinte pline de farmec īmi clocotesc īn inimă,

              şi zic: „Lucrarea mea de laudă este pentru Īmpăratul!“

              Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba!

2.           Tu eşti cel mai frumos dintre oameni,

              harul este turnat pe buzele tale:

              de aceea te-a binecuvīntat Dumnezeu pe vecie.

3.           Războinic viteaz, īncinge-ţi sabia, -

              podoaba şi slava,

4.           da, slava Ta! - Fii biruitor, suie-te īn carul tău de luptă,

              apără adevărul, blīndeţa şi neprihănirea,

              şi dreapta ta să strălucească prin isprăvi minunate!

5.           Săgeţile tale sīnt ascuţite:

              supt tine vor cădea popoare,

              şi săgeţile tale vor străpunge inima vrăjmaşilor īmpăratului.

6.           Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este vecinic;

              toiagul de domnie al īmpărăţiei Tale este un toiag de dreptate.

7.           Tu iubeşti neprihănirea, şi urăşti răutatea.

              De aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns

              cu un untdelemn de bucurie, mai pe sus decīt pe tovarăşii Tăi de slujbă.

8.           Smirna, aloia şi casia īţi umplu de miros plăcut toate veşmintele;

              īn casele tale īmpărăteşti de fildeş te īnveselesc instrumentele cu coarde.

9.           Printre prea iubitele tale sīnt fete de īmpăraţi;

              īmpărăteasa, mireasa ta, stă la dreapta ta, īmpodobită cu aur de Ofir.

10.         Ascultă, fiică, vezi şi pleacă-ţi urechea;

              uită pe poporul tău şi casa tatălui tău!

11.         Şi atunci īmpăratul īţi va pofti frumuseţa.

              Şi fiindcă este Domnul tău, adu-i īnchinăciunile tale.

12.         Şi fiica Tirului, şi cele mai bogate din popor vor umbla

              cu daruri ca să capete bunăvoinţa ta.

13.         Fata īmpăratului este plină de strălucire īnlăuntrul casei īmpărăteşti;

              ea poartă o haină ţesută cu aur.

14.         Este adusă īnaintea īmpăratului, īmbrăcată cu haine cusute la gherghef,

              şi urmată de fete, īnsoţitoarele ei,

              cari sīnt aduse la tine.

15.         Ele sīnt duse īn mijlocul bucuriei şi veseliei,

              şi intră īn casa īmpăratului.

16.         Copiii tăi vor lua locul părinţilor tăi;

              īi vei pune domni īn toată ţara.

17.         Din neam īn neam īţi voi pomeni numele:

              de aceea īn veci de veci te vor lăuda popoarele.

 

PSALMUL 46.

 

Către mai marele cīntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core. De cīntat pe alamot. O cīntare.

 

46

 

1.           Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru,

              un ajutor, care nu lipseşte niciodată īn nevoi.

2.           De aceea nu ne temem, chiar dacă s'ar zgudui pămīntul,

              şi s'ar clătina munţii īn inima mărilor.

3.           Chiar dacă ar urla şi ar spumega valurile mării,

              şi s'ar ridica pīnă acolo de să se cutremure munţii. -

4.           Este un rīu, ale cărui izvoare īnveselesc cetatea lui Dumnezeu,

              sfīntul locaş al locuinţelor Celui Prea Īnalt.

5.           Dumnezeu este īn mijlocul ei: ea nu se clatină;

              Dumnezeu o ajută īn revărsatul zorilor.

6.           Neamurile se frămīntă, īmpărăţiile se clatină,

              dar glasul Lui răsună, şi pămīntul se topeşte de groază.

7.           Domnul oştirilor este cu noi,

              Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi. -

8.           Veniţi şi priviţi lucrările Domnului,

              pustiirile, pe cari le-a făcut El pe pămīnt.

9.           El a pus capăt războaielor pīnă la marginea pămīntului;

              El a sfărīmat arcul, şi a rupt suliţa, a ars cu foc carăle de război. -

10.         „Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sīnt Dumnezeu:

              Eu stăpīnesc peste neamuri,

              Eu stăpīnesc pe pămīnt. -

11.         Domnul oştirilor este cu noi.

              Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi. -

 

PSALMUL 47.

 

Către mai marele cīntăreţilor. Un psalm făcut de fiii lui Core.

 

47

 

1.           Bateţi din palme, toate popoarele!

              Īnălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie!

2.           Căci Domnul, Cel Prea Īnalt, este īnfricoşat:

              El este Īmpărat mare peste tot pămīntul.

3.           El ne supune popoarele,

              El pune neamurile supt picioarele noastre.

4.           El ne alege moştenirea,

              slava lui Iacov, pe care-l iubeşte. -

5.           Dumnezeu Se suie īn mijlocul strigătelor de biruinţă,

              Domnul īnaintează īn sunetul trīmbiţei.

6.           Cīntaţi lui Dumnezeu, cīntaţi!

              Cīntaţi Īmpăratul nostru, cīntaţi!

7.           Căci Dumnezeu este īmpărat peste tot pămīntul:

              cīntaţi o cīntare īnţeleaptă!

8.           Dumnezeu īmpărăţeşte peste neamuri,

              Dumnezeu şade pe scaunul Lui de domnie cel sfīnt.

9.           Domnitorii popoarelor se adună īmpreună

              cu poporul Dumnezeului lui Avraam;

              căci ale lui Dumnezeu sīnt scuturile pămīntului:

              El este mai īnalt şi mai pe sus de orice.

 

PSALMUL 48.

 

O cīntare. Un psalm al fiilor lui Core.

 

48

 

1.           Mare este Domnul şi lăudat de toţi,

              īn cetatea Dumnezeului nostru, pe muntele Lui cel sfīnt.

2.           Frumoasă īnalţime, bucuria īntregului pămīnt, este muntele Sionului;

              īn partea de miazănoapte este cetatea Marelui Īmpărat.

3.           Dumnezeu, īn casele Lui īmpărăteşti, este cunoscut ca un turn de scăpare.

4.           Căci iată că īmpăraţii se adunaseră:

              doar au trecut īmpreună,

5.           au privit-o, au īnlemnit,

              s'au temut, şi au luat-o la fugă.

6.           I-a apucat un tremur acolo,

              ca durerea unei femei la facere.

7.           Au fost izgoniţi de parcă ar fi fost luaţi de vīntul de răsărit,

              care sfărīmă corăbiile din Tarsis.

8.           Īntocmai cum auzisem spunīndu-se, aşa am văzut

              īn cetatea Domnului oştirilor, īn cetatea Dumnezeului nostru:

              Dumnezeu o va face să dăinuiască pe vecie.  -

9.           Dumnezeule, la bunătatea Ta ne gīndim,

              īn mijlocul Templului Tău!

10.         Ca şi Numele Tău, Dumnezeule, şi lauda Ta răsună pīnă la marginile pămīntului;

              dreapta Ta este plină de īndurare.

11.         Se bucură muntele Sionului,

              şi se veselesc fiicele lui Iuda

              de judecăţile Tale.

12.         Străbateţi Sionul, şi ocoliţi-l,

              număraţi-i turnurile,

13.         priviţi-i īntăritura,

              şi cercetaţi-i palatele,

              ca să povestiţi celor ce vor veni după ei.

14.         Iată, Dumnezeul acesta este Dumnezeul nostru īn veci de veci;

              El va fi călăuza noastră pīnă la moarte.

 

PSALMUL 49.

 

Către mai marele cīntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.

 

49

 

1.           Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele,

              luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:

2.           mici şi mari,

              bogaţi şi săraci!

3.           Gura mea va vorbi cuvinte īnţelepte,

              şi inima mea are gīnduri pline de judecată.

4.           Eu īmi plec urechea la pildele care īmi sīnt īnsuflate,

              īmi īncep cīntarea īn sunetul arfei.

5.           Pentru ce să mă tem īn zilele nenorocirii,

              cīnd mă īnconjoară nelegiuirea protivnicilor mei?

6.           Ei se īncred īn avuţiile lor,

              şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare.

7.           Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul,

              nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.

8.           Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.

9.           Nu vor trăi pe vecie,

              nu pot să nu vadă mormīntul.

10.         Da, īl vor vedea: căci īnţelepţii mor,

              nebunul şi prostul deopotrivă pier,

              şi lasă altora avuţiile lor.

11.         Ei īşi īnchipuiesc că vecinice le vor fi casele,

              că locuinţele lor vor dăinui din veac īn veac,

              ei, cari dau numele lor la ţări īntregi.

12.         Dar omul pus īn cinste nu dăinuieşte,

              ci este ca dobitoacele cari se taie.

13.         Iată ce soartă au ei, cei plini de atīta īncredere,

              precum şi cei ce īi urmează, cărora le plac cuvintele lor. -

14.         Sīnt duşi ca o turmă īn locuinţa morţilor,

              īi paşte moartea,

              şi īn curīnd oamenii fără prihană īi calcă īn picioare:

              li se duce frumuseţa, şi locuinţa morţilor le este locaşul.

15.         Dar mie Dumnezeu īmi va scăpa sufletul din locuinţa morţilor,

              căci mă va lua supt ocrotirea Lui. -

16.         Nu te teme cīnd se īmbogăţeşte cineva,

              şi cīnd i se īnmulţesc vistieriile casei;

17.         căci nu ia nimic cu el cīnd moare:

              vistieriile lui nu se pogoară după el.

18.         Să se tot creadă omul fericit īn viaţă,

              să se tot laude cu bucuriile pe cari şi le face,

19.         căci tot īn locuinţa părinţilor săi va merge,

              şi nu va mai vedea lumina niciodată.

20.         Omul pus īn cinste, şi fără pricepere,

              este ca dobitoacele pe cari le tai.

 

PSALMUL 50.

 

Un psalm al lui Asaf.

 

50

 

1.           Dumnezeu, da, Dumnezeu, Domnul, vorbeşte,

              şi cheamă pămīntul, dela răsăritul soarelui pīnă la asfinţitul lui.

2.           Din Sion, care este īntruparea frumuseţei desăvīrşite,

              de acolo străluceşte Dumnezeu.

3.           Dumnezeul nostru vine şi nu tace.

              Īnaintea Lui merge un foc mistuitor,

              şi īmprejurul Lui o furtună puternică.

4.           El strigă spre ceruri sus,

              şi spre pămīnt, ca să judece pe poporul Său:

5.           „Strīngeţi-Mi pe credincioşii Mei, care au făcut legămīnt cu Mine prin jertfă!“ -

6.           Atunci cerurile vor vesti dreptatea Lui,

              căci Dumnezeu este cel ce judecă. -

7.           Ascultă, poporul Meu, şi voi vorbi;

              ascultă, Israele, şi te voi īnştiinţa.

              Eu sīnt Dumnezeu, Dumnezeul tău.

8.           Nu pentru jertfele tale te mustru:

              căci arderile tale de tot sīnt necurmat īnaintea Mea.

9.           Nu voi lua tauri din casa ta,

              nici ţapi din staulele tale.

10.         Căci ale Mele sīnt toate dobitoacele pădurilor,

              toate fiarele munţilor cu miile lor.

11.         Eu cunosc toate păsările de pe munţi,

              şi tot ce se mişcă pe cīmp este al Meu.

12.         Dacă Mi-ar fi foame, nu ţi-aş spune ţie,

              căci a mea este lumea şi tot ce cuprinde ea.

13.         Oare mănīnc Eu carnea taurilor?

              Oare beau Eu sīngele ţapilor?

14.         Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţămiri,

              şi īmplineşte-ţi juruinţele făcute Celui Prea Īnalt.

15.         Cheamă-Mă īn ziua necazului,

              şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!

16.         Dumnezeu zice īnsă celui rău:

              „Ce tot īnşiri tu legile Mele,

              şi ai īn gură legămīntul Meu,

17.         cīnd tu urăşti mustrările,

              şi arunci cuvintele Mele īnapoia ta?

18.         Dacă vezi un hoţ, te uneşti cu el,

              şi te īnsoţeşti cu preacurvarii.

19.         Dai drumul gurii la rău,

              şi limba ta urzeşte vicleşuguri.

20.         Stai şi vorbeşti īmpotriva fratelui tău, cleveteşti pe fiul mamei tale.

21.         Iată ce ai făcut, şi Eu am tăcut.

              Ţi-ai īnchipuit că Eu sīnt ca tine.

              Dar te voi mustra, şi īţi voi pune totul supt ochi!

22.         Luaţi seama dar, voi cari uitaţi pe Dumnezeu,

              ca nu cumva să vă sfăşii, şi să nu fie nimeni să vă scape.

23.         Cine aduce mulţămiri, ca jertfă, acela Mă proslăveşte,

              şi celui ce veghează asupra căii lui,

              aceluia īi voi arăta mīntuirea lui Dumnezeu.

 

PSALMUL 51.

 

Către mai marele cīntăreţilor. Un psalm al lui David. Făcut cīnd a venit la el proorocul Natan, după ce intrase David la Bat-Şeba.

 

51

 

1.           Ai milă de mine, Dumnezeule, īn bunătatea Ta!

              După īndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile mele!

2.           Spală-mă cu desăvīrşire de nelegiuirea mea,

              şi curăţeşte-mă de păcatul meu!

3.           Căci īmi cunosc bine fărădelegile,

              şi păcatul meu stă necurmat īnaintea mea.

4.           Īmpotriva Ta, numai īmpotriva Ta, am păcătuit

              şi am făcut ce este rău īnaintea Ta;

              aşa că vei fi drept īn hotărīrea Ta,

              şi fără vină īn judecata Ta.

5.           Iată că sīnt născut īn nelegiuire,

              şi īn păcat m'a zămislit mama mea.

6.           Dar Tu ceri ca adevărul să fie īn adīncul inimii:

              fă dar să pătrundă īnţelepciunea īnlăuntrul meu!

7.           Curăţeşte-mă cu isop, şi voi fi curat;

              spală-mă, şi voi fi mai alb decīt zăpada.

8.           Fă-mă să aud veselie şi bucurie,

              şi oasele, pe cari le-ai zdrobit Tu, se vor bucura.

9.           Īntoarce-Ţi privirea dela păcatele mele,

              şterge toate nelegiuirile mele!

10.         Zideşte īn mine o inimă curată, Dumnezeule,

              pune īn mine un duh nou şi statornic!

11.         Nu mă lepăda dela Faţa Ta,

              şi nu lua dela mine Duhul Tău cel Sfīnt.

12.         Dă-mi iarăş bucuria mīntuirii Tale,

              şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă!

13.         Atunci voi īnvăţa căile Tale pe ceice le calcă,

              şi păcătoşii se vor īntoarce la Tine.

14.         Dumnezeule, Dumnezeul mīntuirii mele! Izbăveşte-mă de vina sīngelui vărsat,

              şi limba mea va lăuda īndurarea Ta.

15.         Doamne, deschide-mi buzele,

              şi gura mea va vesti lauda Ta.

16.         Dacă ai fi voit jertfe, Ţi-aş fi adus:

              dar Ţie nu-Ţi plac arderile de tot.

17.         Jertfele plăcute lui Dumnezeu sīnt un duh zdrobit:

              Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mīhnită.

18.         Īn īndurarea Ta, varsă-Ţi binefacerile asupra Sionului,

              şi zideşte zidurile Ierusalimului!

19.         Atunci vei primi jertfe neprihănite, arderi de tot şi jertfe īntregi;

              atunci se vor aduce pe altarul Tău viţei.

 

PSALMUL 52.

 

Către mai marele cīntăreţilor. O cīntare a lui David. Făcută cu prilejul celor spuse de Doeg, Edomitul, lui Saul, cīnd zicea: „David s'a dus īn casa lui Ahimelec.“

 

52

 

1.           Pentruce te făleşti cu răutatea ta, asupritorule?

              Bunătatea lui Dumnezeu ţine īn veci.

2.           Limba ta nu născoceşte decīt răutate,

              ca un brici ascuţit, viclean ce eşti!

3.           Tu iubeşti mai degrabă răul decīt binele,

              mai degrabă minciuna decīt adevărul. -

4.           Tu iubeşti numai cuvinte nimicitoare,

              limbă īnşelătoare!

5.           De aceea şi Dumnezeu te va doborī pe vecie,

              te va apuca şi te va ridica din cortul tău,

              şi te va desrădăcina din pămīntul celor vii. -

6.           Cei fără prihană vor vedea lucrul acesta, se vor teme,

              şi vor rīde de el, zicīnd:

7.           „Iată omul, care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu,

              ci se īncredea īn bogăţiile lui cele mari,

              şi se bizuia pe răutatea lui.“

8.           Dar eu sīnt īn Casa lui Dumnezeu ca un măslin verde,

              mă īncred īn bunătatea lui Dumnezeu, īn veci de veci.

9.           Te voi lăuda totdeauna, pentrucă ai lucrat;

              şi, īn faţa copiilor Tăi, voi nădăjdui īn Numele Tău, căci este binevoitor.

 

PSALMUL 53.

 

Către mai marele cīntăreţilor. De cīntat pe flaut. O cīntare a lui David.

 

53

 

1.           Nebunul zice īn inima lui: „Nu este Dumnezeu!“

              S'au stricat oamenii, au săvīrşit fărădelegi urīte,

              nu este nici unul care să facă binele.

2.           Dumnezeu Se uită dela īnălţimea cerurilor peste fiii oamenilor,

              ca să vadă dacă este cineva care să fie priceput,

              şi să caute pe Dumnezeu.

3.           Dar toţi s'au rătăcit, toţi s'au stricat;

              nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.

4.           „Şi-au perdut oare mintea ceice săvīrşesc nelegiuirea,

              de mănīncă pe poporul Meu, cum mănīncă pīnea,

              şi nu cheamă pe Dumnezeu?“

5.           Atunci vor tremura de spaimă,

              fără să fie vreo pricină de spaimă;

              Dumnezeu va risipi oasele celor ce tăbărăsc īmpotriva ta,

              īi vei face de ruşine, căci Dumnezeu i-a lepădat.

6.           O! cine va face să pornească din Sion izbăvirea lui Israel?

              Cīnd va aduce Dumnezeu īnapoi pe prinşii de război ai poporului Său,

              Iacov se va veseli, şi Israel se va bucura.

 

PSALMUL 54.

 

Către mai marele cīntăreţilor. De cīntat cu instrumente cu coarde. O cīntare a lui David. Făcută cīnd au venit Zifiţii să spună lui Saul: „Ştiţi că David şade ascuns printre noi?“

 

54

 

1.           Scapă-mă, Dumnezeule, prin Numele Tău,

              şi fă-mi dreptate, prin puterea Ta?

2.           Ascultă-mi rugăciunea, Dumnezeule,

              ia aminte la cuvintele gurii mele.

3.           Căci nişte străini s'au sculat īmpotriva mea, nişte oameni asupritori vor să-mi ia viaţa;

              ei nu se gīndesc la Dumnezeu. -

4.           Da, Dumnezeu este ajutorul meu,

              Domnul este sprijinul sufletului meu!

5.           Răul se va īntoarce asupra protivnicilor mei;

              nimiceşte-i īn credincioşia Ta!

6.           Atunci Īţi voi aduce jertfe de bună voie,

              voi lăuda Numele Tău, Doamne, căci este binevoitor;

7.           căci El mă izbăveşte din toate necazurile,

              şi cu ochii mei īmi văd īmplinită dorinţa privitoare la vrăjmaşii mei.

 

PSALMUL 55.

 

Către mai marele cīntăreţilor. De cīntat pe instrumente cu coarde. O cīntare a lui David.

 

55

 

1.           Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea,

              şi nu Te ascunde de cererile mele!

2.           Ascultă-mă, şi răspunde-mi!

              Rătăcesc īncoace şi īncolo, şi mă frămīnt,

3.           din pricina zarvei vrăjmaşului

              şi din pricina apăsării celui rău.

              Căci ei aruncă nenorocirea peste mine,

              şi mă urmăresc cu mīnie.

4.           Īmi tremură inima īn mine,

              şi mă cuprinde spaima morţii,

5.           mă apucă frica şi groaza,

              şi mă iau fiorii.

6.           Eu zic: „O, dacă aş avea aripile porumbelului,

              aş sbura, şi aş găsi undeva odihnă!“

7.           Da, aş fugi departe de tot,

              şi m'aş duce să locuiesc īn pustie. -

8.           Aş fugi īn grabă la un adăpost

              de vīntul acesta năpraznic şi de furtuna aceasta.

9.           Nimiceşte-i, Doamne, īmparte-le limbile,

              căci īn cetate văd silă şi certuri;

10.         zi şi noapte ei īi dau ocol pe ziduri:

              nelegiuirea şi răutatea sīnt īn sīnul ei;

11.         răutatea este īn mijlocul ei,

              şi vicleşugul şi īnşelătoria nu lipsesc din pieţele ei.

12.         Nu un vrăjmaş mă batjocoreşte,

              căci aş suferi: nu protivnicul meu se ridică īmpotriva mea,

              căci m'aş ascunde dinaintea lui.

13.         Ci tu, pe care te socoteam una cu mine,

              tu, frate de cruce şi prieten cu mine!

14.         Noi, cari trăiam īmpreună īntr'o plăcută prietenie,

              şi ne duceam īmpreună cu mulţimea īn Casa lui Dumnezeu!

15.         Să vină moartea peste ei,

              şi să se pogoare de vii īn locuinţa morţilor!

              Căci răutatea este īn locuinţa lor, īn inima lor.

16.         Dar eu strig către Dumnezeu,

              şi Domnul mă va scăpa.

17.         Seara, dimineaţa, şi la amiază, oftez şi gem,

              şi El va auzi glasul meu.

18.         Mă va scăpa din lupta care se dă īmpotriva mea, şi-mi va aduce pacea, căci mulţi mai sīnt īmpotriva mea!

19.         Dumnezeu va auzi, şi-i va smeri,

              El, care, din vecinicie, stă pe scaunul Lui de domnie. -

              Căci īn ei nu este nicio nădejde de schimbare,

              şi nu se tem de Dumnezeu.

20.         Ei pun mīna pe cei ce trăiau īn pace cu ei,

              şi īşi calcă legămīntul.

21.         Gura lor este dulce ca smīntīna,

              dar īn inimă poartă războiul:

              cuvintele lor sīnt mai alunecoase decīt untdelemnul,

              dar cīnd ies ele din gură, sīnt nişte săbii.

22.         Īncredinţează-ţi soarta īn mīna Domnului, şi El te va sprijini.

              El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.

23.         Şi Tu, Dumnezeule, īi vei pogorī īn fundul gropii.

              Oamenii setoşi de sīnge şi de īnşelăciune, nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor.

              Eu īnsă mă īncred īn Tine!

 

PSALMUL 56.

 

Către mai marele cīntăreţilor. Se cīntă ca „Porumbel din stejari depărtaţi“. O cīntare de laudă a lui David. Făcută cīnd l-au prins Filistenii la Gat.

 

56

 

1.           Ai milă de mine, Dumnezeule! Căci nişte oameni mă hărţuiesc.

              Toată ziua īmi fac război şi mă chinuiesc.

2.           Toată ziua mă hărţuiesc protivnicii mei;

              sīnt mulţi, şi se războiesc cu mine ca nişte trufaşi.

3.           Oridecīteori mă tem,

              eu mă īncred īn Tine.

4.           Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvīntul Lui.

              Mă īncred īn Dumnezeu,

              şi nu mă tem de nimic:

              ce pot să-mi facă nişte oameni?

5.           Īntr'una ei īmi ating drepturile, şi n'au decīt gīnduri rele faţă de mine.

6.           Uneltesc, pīndesc şi īmi urmăresc paşii,

              pentru că vor să-mi ia viaţa.

7.           Ei trag nădejde să scape prin nelegiuirea lor:

              doboară popoarele, Dumnezeule, īn mīnia Ta!

8.           Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag;

              pune-mi lacrămile īn burduful Tău:

              nu sīnt ele scrise īn cartea Ta?

9.           Vrăjmaşii mei dau īnapoi, īn ziua cīnd Te strig:

              ştiu că Dumnezeu este de partea mea.

10.         Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvīntul Lui, da, mă voi lăuda cu Domnul, cu Cuvīntul Lui.

11.         Mă īncred īn Dumnezeu, şi nu mă tem de nimic:

              Ce pot să-mi facă nişte oameni?

12.         Dumnezeule, trebuie să īmplinesc juruinţele pe cari Ţi le-am făcut;

              Īţi voi aduce jertfe de mulţămire.

13.         Căci mi-ai izbăvit sufletul dela moarte,

              mi-ai ferit picioarele de cădere,

              ca să umblu īnaintea lui Dumnezeu,

              īn lumina celor vii.

 

PSALMUL 57.

 

Către mai marele cīntăreţilor. „Nu nimici“. O cīntare de laudă a lui David. Făcută cīnd a fugit īn peşteră, urmărit de Saul.

 

57

 

1.           Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine!

              Căci īn Tine mi se īncrede sufletul;

              la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare,

              pīnă vor trece nenorocirile.

2.           Eu strig către Dumnezeu, către Cel Prea Īnalt, către Dumnezeu, care lucrează pentru mine.

3.           El īmi va trimete izbăvire din cer,

              īn timp ce prigonitorul meu īmi aruncă ocări.    (Oprire).

              Da, Dumnezeu Īşi va trimete bunătatea şi credincioşia.

4.           Sufletul meu este īntre nişte lei:

              stau culcat īn mijlocul unor oameni cari varsă flacări,

              īn mijlocul unor oameni ai căror dinţi sīnt suliţe şi săgeţi,

              şi a căror limbă este o sabie ascuţită.

5.           Īnalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule,

              peste tot pămīntul să se īntindă slava Ta!

6.           Ei īntinseseră un laţ supt paşii mei;

              sufletul mi se īncovoia,

              şi-mi săpaseră o groapă īnainte:

              Dar au căzut ei īn ea. -               (Oprire).

7.           Inima mea este tare, Dumnezeule, inima mea este tare;

              voi cīnta, da, şi voi suna din instrumentele mele.

8.           Trezeşte-te, suflete! Treziţi-vă, alăută şi arfă!

              Mă voi trezi īn zori de zi.

9.           Te voi lăuda printre popoare, Doamne!

              Te voi cīnta printre neamuri.

10.         Căci bunătatea Ta ajunge pīnă la ceruri,

              şi credincioşia Ta pīnă la nori.

11.         Īnalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule,

              peste tot pămīntul să se īntindă slava Ta!

 

PSALMUL 58.

 

Către mai marele cīntăreţilor. „Nu nimici“. O cīntare de laudă a lui David.

 

58

 

1.           Oare, tăcīnd, faceţi voi dreptate?

              Oare aşa judecaţi voi fără părtinire, fiii oamenilor?

2.           Dimpotrivă! īn inimă, săvīrşiţi nelegiuiri;

              īn ţară, puneţi īn cumpănă silnicia mīnilor voastre.

3.           Cei răi sīnt stricaţi īncă din pīntecele mamei lor,

              mincinoşii se rătăcesc odată cu ieşirea din pīntecele mamei lor.

4.           Au o otravă ca otrava unui şarpe,

              ca otrava unei aspide surzi, care īşi astupă urechea,

5.           care n'aude glasul vrăjitorilor, glasul fermecătorului celui mai iscusit.

6.           Dumnezeule, zdrobeşte-le dinţii din gură!

              Smulge, Doamne, măselele acestor pui de lei!

7.           Să se risipească īntocmai ca nişte ape cari se scurg!

              Săgeţile, pe cari le-aruncă ei, să fie nişte săgeţi tocite!

8.           Să piară, ca un melc, care se topeşte umblīnd;

              să nu vadă soarele, ca stīrpitura unei femei!

9.           Īnainte ca oalele voastre să simtă focul de spin

              verde sau uscat, īl va lua vīrtejul.

10.         Cel fără prihană se va bucura la vederea răzbunării;

              īşi va scălda picioarele īn sīngele celor răi.

11.         Şi atunci oamenii vor zice: „Da, este o răsplată pentru cel fără prihană!

              Da, este un Dumnezeu care judecă pe pămīnt!“

 

PSALMUL 59.

 

Către mai marele cīntăreţilor. „Nu nimici.“ O cīntare de laudă a lui David. Făcută cīnd a trimes Saul să-i īmpresoare casa, ca să-l omoare.

 

59

 

1.           Dumnezeule, scapă-mă de vrăjmaşii mei,

              ocroteşte-mă de protivnicii mei!

2.           Scapă-mă de răufăcători,

              izbăveşte-mă de oamenii setoşi de sīnge!

3.           Căci iată-i că stau la pīndă să-mi ia viaţa;

              nişte oameni porniţi la rău urzesc lucruri rele īmpotriva mea,

              fără să fiu vinovat, fără să fi păcătuit, Doamne!

4.           Cu toată nevinovăţia mea, ei aleargă, se pregătesc:

              trezeşte-Te, ieşi inaintea mea, şi priveşte!

5.           Doamne, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel,

              scoală-Te, ca să pedepseşti toate neamurile!

              N'avea milă de niciunul din aceşti vīnzători nelegiuiţi. -     (Oprire).

6.           Se īntorc īn fiecare seară, urlă ca nişte cīni,

              şi dau ocol cetăţii.

7.           Da, din gura lor ţīşneşte răul,

              pe buzele lor sīnt săbii;

              căci zic: „Cine aude?“

8.           Dar Tu, Doamne, rīzi de ei,

              Tu Īţi baţi joc de toate neamurile.

9.           Oricare le-ar fi puterea, eu īn Tine nădăjduiesc,

              căci Dumnezeu este scăparea mea.

10.         Dumnezeul meu, īn bunătatea Lui, īmi iese īnainte,

              Dumnezeu mă face să-mi văd īmplinită dorinţa faţă de cei ce mă prigonesc.

11.         Nu-i ucide, ca să nu uite lucrul acesta poporul meu,

              ci fă-i să pribegească, prin puterea Ta, şi doboară-i,

              Doamne, Scutul nostru!

12.         Gura lor păcătuieşte la fiecare vorbă, care le iese de pe buze:

              să se prindă īn īnsăş mīndria lor,

              căci nu spun decīt blesteme şi minciuni:

13.         Nimiceşte-i, īn mīnia Ta, prăpădeşte-i, ca să nu mai fie!

              Fă-i să ştie că īmpărăţeşte Dumnezeu peste Iacov,

              pīnă la marginile pămīntului. -     (Oprire).

14.         Se īntorc īn fiecare seară, urlă ca nişte cīni,

              şi dau ocol cetăţii.

15.         Umblă īncoace şi īncolo după hrană,

              şi petrec noaptea ne sătui.

16.         Dar eu voi cīnta puterea Ta;

              disdedimineaţă, voi lăuda bunătatea Ta.

              Căci Tu eşti un turn de scăpare pentru mine,

              un loc de adăpost īn ziua necazului meu.

17.         O, Tăria mea! pe Tine Te voi lăuda,

              căci Dumnezeu, Dumnezeul meu cel prea bun, este turnul meu de scăpare.

 

PSALMUL 60.

 

Către mai marele cīntăreţilor. Se cīntă ca şi „Crinul mărturiei“. O cīntare de laudă a lui David, spre īnvăţătură. Făcută cīnd purta război cu Sirienii din Mesopotamia şi cu Sirienii din Ţoba şi cīnd s'a īntors Ioab şi a bătut īn Valea Sării douăsprezece mii de Edomiţi.

 

60

 

1.           Dumnezeule, ne-ai lepădat, ne-ai īmprăştiat,

              şi Te-ai mīniat: ridică-ne iarăş!

2.           Ai cutremurat pămīntul, l-ai despicat;

              drege-i spărturile, căci se clatină!

3.           Ai făcut pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele,

              ne-ai adăpat cu un vin de amorţire.

4.           Ai dat celorce se tem de Tine un steag,

              ca să-l īnalţe spre biruinţa adevărului. -              (Oprire).

5.           Pentruca prea iubiţii Tăi să fie izbăviţi,

              scapă-ne prin dreapta Ta, şi ascultă-ne!

6.           Dumnezeu a zis īn sfinţenia Lui:

              „Voi ieşi biruitor,

              voi īmpărţi Sihemul, şi voi măsura valea Sucot.

7.           Al Meu este Galaadul, al Meu este Manase;

              Efraim este tăria capului Meu,

              iar Iuda, toiagul Meu de cīrmuire:

8.           Moab este ligheanul īn care Mă spăl:

              peste Edom Īmi arunc īncălţămintea:

              ţara Filistenilor strigă de bucurie din pricina Mea!“ -

9.           Cine mă va duce īn cetatea īntărită?

              Cine mă va duce la Edom?

10.         Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat,

              şi nu mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?

11.         Dă-ne ajutor, ca să scăpăm din necaz!

              Căci ajutorul omului este zădarnic.

12.         Cu Dumnezeu vom face isprăvi mari,

              şi El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri.

 

PSALMUL 61.

 

Către mai marele cīntăreţilor. De cīntat pe instrumente cu coarde. Un psalm al lui David.

 

61

 

1.           Ascultă, Dumnezeule, strigătele mele,

              ia aminte la rugăciunea mea!

2.           Dela capătul pămīntului strig către Tine cu inima mīhnită, şi zic:

              „Du-mă pe stīnca pe care n'o pot ajunge, căci este prea īnaltă pentru mine!

3.           Căci Tu eşti un adăpost pentru mine,

              un turn tare īmpotriva vrăjmaşului.

4.           Aş vrea să locuiesc pe vecie īn cortul Tău:

              să alerg la adăpostul aripilor Tale. -       (Oprire).

5.           Căci Tu, Dumnezeule, īmi asculţi juruinţele,

              Tu īmi dai moştenirea celorce se tem de Numele Tău.

6.           Tu adaugi zile la zilele īmpăratului:

              lungească-i-se anii pe vecie!

7.           Īn veci să rămīnă el pe scaunul de domnie, īnaintea lui Dumnezeu!

              Fă ca bunătatea şi credincioşia Ta să vegheze asupra lui!

8.           Atunci voi cīnta neīncetat Numele Tău,

              şi zi de zi īmi voi īmplini juruinţele.

 

PSALMUL 62.

 

Către mai marele cīntăreţilor. După Iedutun. Un psalm al lui David.

 

62

 

1.           Da, numai īn Dumnezeu mi se īncrede sufletul;

              dela El īmi vine ajutorul.

2.           Da, El este Stīnca şi Ajutorul meu,

              Turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina.

3.           Pīnă cīnd vă veţi năpusti asupra unui om,

              pīnă cīnd veţi căuta cu toţii să-l doborīţi

              ca pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe?

4.           Da, ei pun la cale să-l doboare din īnălţimea lui:

              le place minciuna;

              cu gura binecuvintează, dar cu inima blastămă. -            (Oprire).

5.           Da, suflete, īncrede-te īn Dumnezeu,

              căci dela El īmi vine nădejdea.

6.           Da, El este Stīnca şi Ajutorul meu,

              Turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina.

7.           Pe Dumnezeu se īntemeiază ajutorul şi slava mea;

              īn Dumnezeu este stīnca puterii mele, locul meu de adăpost.

8.           Popoare, īn orice vreme, īncredeţi-vă īn El,

              vărsaţi-vă inimile īnaintea Lui!

              Dumnezeu este adăpostul nostru. -    (Oprire).

9.           Da, o nimica sīnt fiii omului! Minciună sīnt fiii oamenilor!

              Puşi īn cumpănă toţi la olaltă, ar fi mai uşori decīt o suflare

10.         Nu vă īncredeţi īn asuprire,

              şi nu vă puneţi nădejdea zădarnică īn răpire;

              cīnd cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele.

11.         Odată a vorbit Dumnezeu,

              de două ori am auzit

              c㠄Puterea este a lui Dumnezu.“

12.         A Ta, Doamne, este şi bunătatea,

              căci Tu răsplăteşti fiecăruia după faptele lui.

 

PSALMUL 63.

 

Un psalm al lui David. Făcut cīnd era īn pustia lui Iuda.

 

63

 

1.           Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut!

              Īmi īnsetează sufletul după Tine,

              īmi tīnjeşte trupul după Tine,

              īntr'un pămīnt sec, uscat şi fără apă.

2.           Aşa Te privesc eu īn locaşul cel sfīnt,

              ca să-Ţi văd puterea şi slava.

3.           Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decīt viaţa,

              de aceea buzele mele cīntă laudele Tale.

4.           Te voi binecuvīnta dar toată viaţa mea,

              şi īn Numele Tău īmi voi ridica mīnile.

5.           Mi se satură sufletul ca de nişte bucate grase şi miezoase,

              şi gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze,

6.           cīnd mi-aduc aminte de Tine īn aşternutul meu,

              şi cīnd mă gīndesc la Tine īn timpul priveghiurilor nopţii.

7.           Căci Tu eşti ajutorul meu,

              şi sīnt plin de veselie la umbra aripilor Tale.

8.           Sufletul meu este lipit de Tine;

              dreapta Ta mă sprijineşte.

9.           Dar cei ce caută să-mi ia viaţa,

              se vor duce īn adīncimile pămīntului;

10.         vor fi daţi pradă săbiei,

              vor fi prada şacalilor.

11.         Dar īmpăratul se va bucura īn Dumnezeu;

              oricine jură pe El se va făli,

              căci va astupa gura mincinoşilor.

 

PSALMUL 64.

 

Către mai marele cīntăreţilor. Un psalm al lui David.

 

64

 

1.           Ascultă-mi glasul, Dumnezeule, cīnd gem!

              Ocroteşte-mi viaţa īmpotriva vrajmaşului de care mă tem!

2.           Păzeşte-mă de uneltirile celor răi,

              de ceata gălăgioasă a oamenilor nelegiuiţi!

3.           Ei īşi ascut limba ca o sabie,

              īşi aruncă vorbele lor amare, ca nişte săgeţi,

4.           ca să tragă īn ascuns asupra celui nevinovat:

              trag asupra lui pe neaşteptate, fără nici o frică.

5.           Ei se īmbărbătează īn răutatea lor:

              se sfătuiesc īmpreună ca să īntindă curse,

              şi zic: „Cine ne va vedea?

6.           Pun la cale nelegiuiri,

              şi zic: „Iată-ne gata, planul este făcut!“

              O prăpastie este lăuntrul şi inima fiecăruia!

7.           Dar Dumnezeu aruncă săgeţi īmpotriva lor:

              deodată iată-i loviţi.

8.           Limba lor le-a pricinuit căderea;

              şi toţi cei ce-i văd, clatină din cap.

9.           Toţi oamenii sīnt cuprinşi de frică, şi mărturisesc: "Iată ce a făcut Dumnezeu,“

              şi recunosc că aceasta este lucrarea Lui!

10.         Cel neprihănit se bucură īn Domnul şi īn El īşi caută scăparea;

              toţi cei cu inima fără prihană se laudă că sīnt fericiţi.

 

PSALMUL 65.

 

Către mai marele cīntăreţilor. Un psalm al lui David. O cīntare.

 

65

 

1.           Cu īncredere, Dumnezeule, vei fi lăudat īn Sion,

              şi īmplinite vor fi juruinţele cari Ţi-au fost făcute.

2.           Tu asculţi rugăciunea,

              de aceea toţi oamenii vor veni la Tine.

3.           Mă copleşesc nelegiuirile:

              dar Tu vei ierta fărădelegile noastre.

4.           Ferice de cel pe care-l alegi Tu, şi pe care-l primeşti īnaintea Ta,

              ca să locuiască īn curţile Tale!

              Ne vom sătura de binecuvīntarea Casei Tale,

              de sfinţenia Templului Tău.

5.           Īn bunătatea Ta, Tu ne asculţi prin minuni,

              Dumnezeul mīntuirii noastre,

              nădejdea tuturor marginilor īndepărtate ale pămīntului şi mării!

6.           El īntăreşte munţii prin tăria Lui,

              şi este īncins cu putere.

7.           El potoleşte urletul mărilor, urletul valurilor lor,

              şi zarva popoarelor.

8.           Ceice locuiesc la marginile lumii se īnspăimīntă de minunile Tale:

              Tu umpli de veselie răsăritul şi apusul īndepărtat.

9.           Tu cercetezi pămīntul şi-i dai belşug,

              īl umpli de bogăţii,

              şi de rīuri dumnezeieşti, pline cu apa.

              Tu le dai grīu, pe care iată cum īl faci să rodească:

10.         īi uzi brazdele,

              īi sfărīmi bulgării,

              īl moi cu ploaia,

              şi-i binecuvintezi răsadul.

11.         Īncununezi anul cu bunătăţile Tale,

              şi paşii Tăi varsă belşugul.

12.         Cīmpiile pustiei sīnt adăpate,

              şi dealurile sīnt īncinse cu veselie.

13.         Păşunile se acopăr de oi,

              şi văile se īmbracă cu grīu:

              toate strigă de bucurie şi cīntă.

 

PSALMUL 66.

 

Către mai marele cīntăreţior. O cīntare. Un psalm.

 

66

 

1.           Īnălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie, toţi locuitorii pămīntului.

2.           Cīntaţi slavă Numelui Său,

              măriţi slava Lui prin laudele voastre.

3.           Ziceţi lui Dumnezeu: „Cīt de īnfricoşate sīnt lucrările Tale!

              Din pricina mărimii puterii Tale, vrăjmaşii Tăi Te linguşesc.

4.           Tot pămīntul se īnchină īnaintea Ta,

              şi cīntă īn cinstea Ta,

              cīntă Numele Tău. -       (Oprire).

5.           Veniţi şi priviţi lucrările lui Dumnezeu!

              Ce īnfricoşat este El, cīnd lucrează asupra fiilor oamenilor!

6.           El a prefăcut marea īn pămīnt uscat,

              şi rīul a fost trecut cu piciorul:

              atunci ne-am bucurat īn El.

7.           El stăpīneşte pe vecie, prin puterea Lui.

              Ochii Lui urmăresc pe neamuri,

              ca cei răsvrătiţi să nu se mai scoale īmpotriva Lui! -       (Oprire).

8.           Binecuvīntaţi, popoare, pe Dumnezeul nostru! Faceţi să răsune lauda Lui!

9.           El ne-a păstrat sufletul cu viaţă,

              şi n'a īngăduit să ni se clatine piciorul.

10.         Căci Tu ne-ai īncercat, Dumnezeule,

              ne-ai trecut prin cuptorul cu foc, ca argintul.

11.         Ne-ai adus īn laţ,

              şi ne-ai pus o grea povară pe coapse.

12.         Ai lăsat pe oameni să īncalece pe capetele noastre,

              am trecut prin foc şi prin apă:

              dar Tu ne-ai scos şi ne-ai dat belşug.

13.         De aceea, voi merge īn Casa Ta cu arderi de tot,

              īmi voi īmplini juruinţele făcute Ţie,

14.         juruinţe, cari mi-au ieşit de pe buze,

              pe cari mi le-a rostit gura cīnd eram la strīmtoare.

15.         Īţi voi aduce oi grase, ca ardere de tot,

              cu grăsimea berbecilor,

              voi jertfi oi īmpreună cu ţapi. -     (Oprire).

16.         Veniţi de ascultaţi, toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu,

              şi voi istorisi cei a făcut El sufletului meu.

17.         Am strigat către El cu gura mea,

              şi īndată lauda a fost pe limba mea.

18.         Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite īn inima mea,

              nu m'ar fi ascultat Domnul.

19.         Dar Dumnezeu m'a ascultat,

              a luat aminte la glasul rugăciunii mele.

20.         Binecuvīntat să fie Dumnezeu,

              care nu mi-a lepădat rugăciunea,

              şi nu mi-a īndepărtat bunătatea Lui!

 

PSALMUL 67.

 

Către mai marele cīntăreţilor. De cīntat pe instrumente cu coarde. Un psalm. O cīntare.

 

67

 

1.           Dumnezeu să aibă milă de noi şi să ne binecuvinteze,

              să facă să lumineze peste noi Faţa Lui, -            (Oprire).

2.           ca să se cunoască pe pămīnt calea Ta,

              şi printre toate neamurile mīntuirea Ta!

3.           Te laudă, popoarele, Dumnezeule,

              toate popoarele Te laudă.

4.           Se bucură neamurile şi se veselesc;

              căci Tu judeci popoarele cu nepărtinire, şi povăţuieşti neamurile pe pămīnt. -     (Oprire).

5.           Te laudă, popoarele, Dumnezeule,

              toate popoarele Te laudă.

6.           Pămīntul īşi dă roadele;

              Dumnezeu, Dumnezeul nostru, ne binecuvintează,

7.           Dumnezeu ne binecuvintează,

              şi toate marginile pămīntului se tem de El.

 

PSALMUL 68.

 

Către mai marele cīntăreţilor. Un psalm al lui David. O cīntare.

 

68

 

1.           Dumnezeu Se scoală, vrăjmaşii Lui se risipesc,

              şi protivnicii Lui fug dinaintea Feţei Lui.

2.           Cum se risipeşte fumul, aşa-i risipeşti Tu;

              cum se topeşte ceara la foc,

              aşa pier cei răi dinaintea lui Dumnezeu.

3.           Dar cei neprihăniţi se bucură, saltă de bucurie īnaintea lui Dumnezeu,

              şi nu mai pot de veselie.

4.           Cīntaţi lui Dumnezeu, lăudaţi Numele Lui!

              Faceţi drum Celui ce īnaintează prin cīmpii.

              Domnul este Numele Lui: bucuraţi-vă īnaintea Lui!

5.           El este Tatăl orfanilor, Apărătorul văduvelor,

              El, Dumnezeu, care locuieşte īn locaşul Lui cel sfīnt.

6.           Dumnezeu dă o familie celor părăsiţi,

              El izbăveşte pe prinşii de război şi-i face fericiţi;

              numai cei răsvrătiţi locuiesc īn locuri uscate.

7.           Dumnezeule, cīnd ai ieşit Tu īn fruntea poporului,

              şi cīnd mergeai īn pustie, -          (Oprire).

8.           s'a cutremurat pămīntul,

              s'au topit cerurile, dinaintea lui Dumnezeu,

              s'a zguduit Sinai dinaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.

9.           Ai dat o ploaie binefăcătoare, Dumnezeule,

              şi ai īntărit moştenirea Ta, sleită de puteri.

10.         Poporul tău şi-a aşezat locuinţa īn ţara,

              pe care, prin bunătatea Ta, Dumnezeule, o pregătisei pentru cei nenorociţi.

11.         Un cuvīnt spune Domnul,

              şi femeile aducătoare de veşti bune sīnt o mare oştire: -

12.         īmpăraţii oştirilor fug, fug,

              şi cea care rămīne acasă, īmparte prada.

13.         Pe cīnd voi vă odihniţi īn mijlocul staulelor,

              aripile porumbelului sīnt acoperite de argint,

              şi penele lui sīnt de un galben auriu. -

14.         Cīnd a īmprăştiat Cel Autoputernic pe īmpăraţi īn ţară,

              parcă ningea īn Ţalmon.

15.         Munţii lui Dumnezeu, munţii Basanului,

              munţi cu multe piscuri, munţii Basanului,

16.         pentruce, munţi cu multe piscuri, purtaţi pismă

              pe muntele pe care l-a ales Dumnezeu ca locaş īmpărătesc?

              Cu toate acestea Domnul va locui īn el īn veci.

17.         Carăle Domnului se numără cu douăzecile de mii, cu mii şi mii;

              Domnul este īn mijlocul lor, venind din Sinai īn locaşul Său cel sfīnt.

18.         Te-ai suit pe īnălţime, ai luat prinşi de război,

              ai luat īn dar oameni;

              cei răzvrătiţi vor locui şi ei līngă Domnul Dumnezeu.

19.         Binecuvīntat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara,

              Dumnezeu, mīntuirea noastră. -     (Oprire).

20.         Dumnezeu este pentru noi Dumnezeul izbăvirilor,

              şi Domnul, Dumnezeu, ne poate scăpa de moarte.

21.         Da, Dumnezeu va zdrobi capul vrăjmaşilor Lui,

              creştetul capului celor ce trăiesc īn păcat.

22.         Domnul zice: īi voi aduce īnapoi din Basan,

              īi voi aduce īnapoi din fundul mării,

23.         ca să-ţi cufunzi piciorul īn sīnge,

              şi limba cīnilor tăi să-şi capete partea din vrăjmaşii tăi.

24.         Ei văd intrarea Ta, Dumnezeule, intrarea Dumnezeului meu, Īmpăratului meu, īn locaşul cel sfīnt.

25.         Īn frunte merg cīntăreţii, apoi ceice cīntă din instrumente,

              īn mijlocul fetelor cari sună din timpane.

26.         Binecuvīntaţi pe Dumnezeu īn adunări,

              binecuvīntaţi pe Domnul, ceice vă scoborīţi din Israel!

27.         Iată tīnărul Beniamin, care stăpīneşte peste ei,

              căpeteniile lui Iuda şi ceata lor,

              căpeteniile lui Zabulon, căpeteniile lui Neftali.

28.         Dumnezeul tău te-a făcut puternic. Īntăreşte, Dumnezeule, ce ai făcut pentru noi īn Templul Tău.

29.         Īmpăraţii Īţi vor aduce daruri la Ierusalim.

30.         Īnspăimīntă fiara din trestii,

              ceata taurilor, cu viţeii popoarelor;

              calcă īn picioare pe ceice īşi pun plăcerea īn argint!

              Risipeşte popoarele cărora le place să se bată!

31.         Cei mari vin din Egipt:

              Etiopia aleargă cu mīnile īntinse spre Dumnezeu.

32.         Cīntaţi lui Dumnezeu, īmpărăţiile pămīntului,

              şi lăudaţi pe Domnul! -     (Oprire).

33.         Cīntaţi Celui ce călăreşte pe cerurile cerurilor vecinice!

              Iată că se aude glasul Lui, glasul Lui cel puternic!

34.         Daţi slavă lui Dumnezeu,

              a cărui măreţie este peste Israel,

              şi a cărui putere este īn ceruri.

35.         Ce īnfricoşat eşti, Dumnezeule, din locaşul Tău cel sfīnt!

              Dumnezeul lui Israel dă poporului Său tărie şi mare putere.

              Binecuvīntat să fie Dumnezeu!

 

PSALMUL 69.

 

Către mai marele cīntăreţilor. De cīntat ca şi „Crinii“. Un psalm al lui David.

 

69

 

1.           Scapă-mă, Dumnezeule,

              căci īmi ameninţă apele viaţa.

2.           Mă afund īn noroi, şi nu mă pot ţinea;

              am căzut īn prăpastie, şi dau apele peste mine.

3.           Nu mai pot strigīnd, mi se usucă gītlejul,

              mi se topesc ochii, privind spre Dumnezeul meu.

4.           Cei ce mă urăsc fără temei, sīnt mai mulţi decīt perii capului meu;

              ce puternici sīnt ceice vor să mă peardă,

              ceice pe nedrept īmi sīnt vrăjmaşi;

              trebuie să dau īnapoi ce n'am furat.

5.           Dumnezeule, Tu cunoşti nebunia mea,

              şi greşelile mele nu-Ţi sīnt ascunse.

6.           Să nu rămīnă de ruşine, din pricina mea, ceice nădăjduiesc īn Tine, Doamne, Dumnezeul oştirilor!

              Să nu roşească de ruşine, din pricina mea, ceice Te caută, Dumnezeul lui Israel!

7.           Căci pentru Tine port eu ocara,

              şi īmi acopere faţa ruşinea.

8.           Am ajuns un străin pentru fraţii mei,

              şi un necunoscut pentru fiii mamei mele.

9.           Căci rīvna Casei Tale mă mănīncă şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.

10.         Plīng şi postesc,

              şi ei mă ocărăsc.

11.         Mă īmbrac cu sac,

              şi ei mă batjocoresc.

12.         Ceice stau la poartă vorbesc de mine,

              şi ceice beau băuturi tari mă pun īn cīntece.

13.         Dar eu către Tine īmi īnalţ rugăciunea, Doamne, la vremea potrivită.

              Īn bunătatea Ta cea mare,

              răspunde-mi, Dumnezeule, şi dă-mi ajutorul Tău!

14.         Scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund!

              Să fiu izbăvit de vrăjmaşii mei şi din prăpastie!

15.         Să nu mai dea valurile peste mine,

              să nu mă īnghită adīncul,

              şi să nu se īnchidă groapa peste mine!

16.         Ascultă-mă, Doamne, căci bunătatea Ta este nemărginită.

              Īn īndurarea Ta cea mare, īntoarce-Ţi privirile spre mine,

17.         şi nu-Ţi ascunde faţa de robul Tău!

              Căci sīnt īn necaz: grăbeşte de m'ascultă!

18.         Apropie-Te de sufletul meu şi izbăveşte-l!

              Scapă-mă, din pricina vrăjmaşilor mei!

19.         Tu ştii ce ocară, ce ruşine şi batjocură mi se face;

              toţi protivnicii mei sīnt īnaintea Ta.

20.         Ocara īmi rupe inima, şi sīnt bolnav;

              aştept să-i fie cuiva milă de mine, dar degeaba;

              aştept mīngīietori, şi nu găsesc niciunul.

21.         Ei īmi pun fiere īn mīncare,

              şi, cīnd mi-e sete, īmi dau să beau oţet.

22.         Să li se prefacă masa īntr'o cursă,

              şi liniştea īntr'un laţ!

23.         Să li se īntunece ochii, şi să nu mai vadă,

              şi clatină-le mereu coapsele!

24.         Varsă-Ţi mīnia peste ei,

              şi să-i atingă urgia Ta aprinsă!

25.         Pustie să le rămīnă locuinţa,

              şi nimeni să nu mai locuiască īn corturile lor!

26.         Căci ei prigonesc pe cel lovit de Tine,

              povestesc suferinţele celor răniţi de Tine.

27.         Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor,

              şi să n'aibă parte de īndurarea Ta!

28.         Să fie şterşi din cartea vieţii,

              şi să nu fie scrişi īmpreună cu cei neprihăniţi!

29.         Eu sīnt nenorocit şi sufăr:

              Dumnezeule, ajutorul Tău să mă ridice!

30.         Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cīntări,

              şi prin laude Īl voi preamări.

31.         Lucrul acesta este mai plăcut Domnului, decīt un viţel

              cu coarne şi copite!

32.         Nenorociţii văd lucrul acesta şi se bucură;

              voi, cari căutaţi pe Dumnezeu, veselă să vă fie inima!

33.         Căci Domnul ascultă pe cei săraci,

              şi nu nesocoteşte pe prinşii Lui de război.

34.         Să-L laude cerurile şi pămīntul,

              mările şi tot ce mişună īn ele!

35.         Căci Dumnezeu va mīntui Sionul, şi va zidi cetăţile lui Iuda;

              ele vor fi locuite şi luate īn stăpīnire;

36.         sămīnţa robilor Lui le va moşteni,

              şi cei ce iubesc Numele Lui vor locui īn ele.

 

PSALMUL 70.

 

Către mai marele cīntăreţilor. Un psalm al lui David. Ca aducere aminte.

 

70

 

1.           Grăbeşte, Dumnezeule, de mă izbăveşte!

              Grăbeşte de-mi ajută, Doamne!

2.           Să rămīnă de ruşine şi īnfruntaţi,

              cei ce vor să-mi ia viaţa!

              Să dea īnapoi şi să roşească,

              cei ce-mi doresc pieirea!

3.           Să se īntoarcă īnapoi de ruşine, cei ce zic: „Aha, Aha!“

4.           Toţi cei ce Te caută, să se veselească şi să se bucure īn Tine!

              Cei ce iubesc mīntuirea Ta,

              să zică neīncetat: „Prea mărit să fie Dumnezeu!“

5.           Eu sīnt sărac şi lipsit: grăbeşte să-mi ajuţi, Dumnezeule.

              Tu eşti ajutorul şi Izbăvitorul meu:

              Doamne, nu zăbovi!

 

PSALMUL 71.

 

71

 

1.           Īn Tine, Doamne, īmi caut scăparea:

              să nu rămīn de ruşine niciodată!

2.           Scapă-mă, īn dreptatea Ta, şi izbăveşte-mă!

              Pleacă-Ţi urechea spre mine, şi ajută-mi.

3.           Fii o stīncă de adăpost pentru mine, unde să pot fugi totdeauna!

              Tu ai hotărīt să mă scapi,

              căci Tu eşti stīnca şi cetăţuia mea.

4.           Izbăveşte-mă, Dumnezeule, din mīna celui rău,

              din mīna omului nelegiuit şi asupritor!

5.           Căci Tu eşti nădejdea mea, Doamne, Dumnezeule!

              Īn Tine mă īncred din tinereţea mea.

6.           Pe Tine mă sprijinesc, din pīntecele mamei mele.

              Tu eşti Binefăcătorul meu īncă din pīntecele mamei;

              pe Tine Te laud fără-'ncetare.

7.           Pentru mulţi am ajuns ca o minune,

              dar Tu eşti scăparea mea cea tare.

8.           Să mi se umple gura de laudele Tale,

              şi'n fiecare zi să Te slăvească!

9.           Nu mă lepăda la vremea bătrīneţei;

              cīnd mi se duc puterile, nu mă părăsi!

10.         Căci vrăjmaşii mei vorbesc de mine,

              şi ceice-mi pīndesc viaţa se sfătuiesc īntre ei,

11.         zicīnd: „L-a părăsit Dumnezeu;

              urmăriţi-l, puneţi mīna pe el, căci nu-i nimeni care să-l scape!“

12.         Dumnezeule, nu Te depărta de mine!

              Dumnezeule, vino de grab īn ajutorul meu!

13.         Să rămīnă de ruşine şi nimiciţi, cei ce vor să-mi ia viaţa! Să fie acoperiţi de ruşine şi de ocară, cei ce-mi caută perzarea!

14.         Şi eu voi nădăjdui pururea,

              Te voi lăuda tot mai mult.

15.         Gura mea va vesti, zi de zi, dreptatea şi mīntuirea Ta,

              căci nu-i cunosc marginile.

16.         Voi spune lucrările Tale cele puternice, Doamne, Dumnezeule!

              Voi pomeni dreptatea Ta şi numai pe a Ta.

17.         Dumnezeule, Tu m'ai īnvăţat din tinereţă,

              şi pīnă acum eu vestesc minunile Tale.

18.         Nu mă părăsi, Dumnezeule, chiar la bătrīneţe cărunte,

              ca să vestesc tăria Ta neamului de acum,

              şi puterea Ta neamului de oameni care va veni!

19.         Dreptatea Ta, Dumnezeule, ajunge pīnă la cer;

              Tu ai săvīrşit lucruri mari:

              Dumnezeule, cine este ca Tine?

20.         Ne-ai făcut să trecem prin multe necazuri şi nenorociri;

              dar ne vei da iarăş viaţa,

              ne vei scoate iarăş din adīncurile pămīntului.

21.         Īnalţă-mi mărimea mea,

              īntoarce-Te, şi mīngīie-mă din nou!

22.         Şi te voi lăuda īn sunet de alăută,

              Īţi voi cīnta credincioşia. Dumnezeule,

              Te voi lăuda cu arfa,

              Sfīntul lui Israel!

23.         Cīnd Te voi lăuda, voi fi cu bucuria pe buze,

              cu bucuria īn sufletul, pe care mi l-ai izbăvit;

24.         şi limba mea va vesti zi de zi dreptatea Ta,

              căci cei ce-mi caută pierzarea sīnt ruşinaţi şi roşi de ruşine.

 

PSALMUL 72.

 

Un psalm al lui Solomon.

 

72

 

1.           Dumnezeule, dă judecăţile Tale īmpăratului,

              şi dă dreptatea Ta fiului īmpăratului!

2.           Şi el va judeca pe poporul Tău cu dreptate,

              şi pe nenorociţii Tăi cu nepărtinire.

3.           Munţii vor aduce pace poporului, şi dealurile de asemenea, ca urmare a dreptăţii Tale.

4.           El va face dreptate nenorociţilor poporului,

              va scăpa pe copiii săracului,

              şi va zdrobi pe asupritor.

5.           Aşa că se vor teme de Tine, cīt va fi soarele,

              şi cīt se va arăta luna, din neam īn neam;

6.           va fi ca o ploaie, care cade pe un pămīnt cosit,

              ca o ploaie repede, care udă cīmpia.

7.           Īn zilele lui va īnflori cel neprihănit,

              şi va fi belşug de pace pīnă nu va mai fi lună.

8.           El va stăpīni dela o mare la alta,

              şi dela Rīu pīnă la marginile pămīntului.

9.           Locuitorii pustiei īşi vor pleca genunchiul īnaintea lui,

              şi vrăjmaşii vor linge ţărīna.

10.         Īmpăraţii Tarsisului şi ai ostroavelor vor plăti biruri,

              īmpăraţii Sebei şi Sabei vor aduce daruri.

11.         Da, toţi īmpăraţii se vor īnchina īnaintea lui,

              toate neamurile īi vor sluji.

12.         Căci el va izbăvi pe săracul care strigă,

              şi pe nenorocitul, care n'are ajutor.

13.         Va avea milă de cel nenorocit şi de cel lipsit,

              şi va scăpa viaţa săracilor;

14.         īi va izbăvi de apăsare şi de silă,

              şi sīngele lor va fi scump īnaintea lui.

15.         Ei vor trăi, şi-i vor da aur din Seba;

              se vor ruga neīncetat pentru el,

              şi-l vor binecuvīnta īn fiecare zi.

16.         Va fi belşug de grīu īn ţară, pīnă īn vīrful munţilor,

              şi spicele lor se vor clătina ca şi copacii din Liban;

              oamenii vor īnflori īn cetăţi ca iarba pămīntului.

17.         Numele lui va dăinui pe vecie:

              cīt soarele īi va ţinea numele.

              Cu el se vor binecuvīnta unii pe alţii,

              şi toate neamurile īl vor numi fericit.

18.         Binecuvīntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,

              singurul care face minuni!

19.         Binecuvīntat să fie īn veci slăvitul Lui Nume!

              Tot pămīntul să se umple de slava Lui!

              Amin! Amin!

20.         Sfīrşitul rugăciunilor lui David, fiul lui Isai.

 

 

C A R T E A   A   T R E I A

 

PSALMUL 73.

 

Un psalm al lui Asaf.

 

73

 

1.           Da, bun este Dumnezeu cu Israel,

              cu cei cu inima curată.

2.           Totuş, era să mi se īndoaie piciorul,

              şi erau să-mi alunece paşii!

3.           Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi,

              cīnd vedeam fericirea celor răi.

4.           Īntr'adevăr, nimic nu-i turbură pīnă la moarte,

              şi trupul le este īncărcat de grăsime.

5.           N'au parte de suferinţele omeneşti,

              şi nu sīnt loviţi ca ceilalţi oameni.

6.           Deaceea mīndria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care-i īnveleşte.

7.           Li se bulbucă ochii de grăsime,

              şi au mai mult decīt le-ar dori inima.

8.           Rīd, şi vorbesc cu răutate de asuprire:

              vorbesc de sus,

9.           īşi īnalţă gura pīnă la ceruri,

              şi limba le cutreieră pămīntul.

10.         Deaceea aleargă lumea la ei,

              īnghite apă din plin,

11.         şi zice: „Ce ar putea să ştie Dumnezeu,

              şi ce ar putea să cunoască Cel Prea Īnalt?“

12.         Aşa sīnt cei răi:

              totdeauna fericiţi, şi īşi măresc bogăţiile.

13.         Degeaba dar mi-am curăţit eu inima,

              şi mi-am spălat mīnile īn nevinovăţie:

14.         căci īn fiecare zi sīnt lovit,

              şi īn toate dimineţile sīnt pedepsit.

15.         Dacă aş zice: „Vreau să vorbesc ca ei,“

              iată că n'aş fi credincios neamului copiilor Tăi.

16.         M'am gīndit la aceste lucruri ca să le pricep,

              dar zădarnică mi-a fost truda,

17.         pīnă ce am intrat īn sfīntul locaş al lui Dumnezeu,

              şi am luat seama la soarta dela urmă a celor răi.

18.         Da, Tu-i pui īn locuri alunecoase,

              şi-i arunci īn prăpăd.

19.         Cum sīnt nimiciţi īntr'o clipă! Sīnt perduţi, prăpădiţi printr'un sfīrşit năpraznic.

20.         Ca un vis la deşteptare,

              aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!

21.         Cīnd mi se amăra inima,

              şi mă simţeam străpuns īn măruntaie,

22.         eram prost şi fără judecată,

              eram ca un dobitoc īnaintea Ta.

23.         Īnsă eu sīnt totdeauna cu Tine,

              Tu m'ai apucat de mīna dreaptă;

24.         mă vei călăuzi cu sfatul Tău,

              apoi mă vei primi īn slavă.

25.         Pe cine altul am eu īn cer afară de Tine?

              Şi pe pămīnt nu-mi găsesc plăcerea īn nimeni decīt īn Tine.

26.         Carnea şi inima pot să mi se prăpădească:

              fiindcă Dumnezeu va fi pururea stīnca inimii mele şi partea mea de moştenire.

27.         Căci iată că ceice se depărtează de Tine, pier;

              Tu nimiceşti pe toţi ceice-Ţi sīnt necredincioşi.

28.         Cīt pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu:

              pe Domnul Dumnezeu Īl fac locul meu de adăpost,

              ca să povestesc toate lucrările Tale.

 

PSALMUL 74.

 

O cīntare a lui Asaf.

 

74

 

1.           Pentruce, Dumnezeule, ne lepezi pentru totdeauna?

              Pentruce Te mīnii pe turma păşunii Tale?

2.           Adu-Ţi aminte de poporul Tău,

              pe care l-ai cīştigat odinioară,

              pe care l-ai răscumpărat ca seminţie a moştenirii Tale!

              Adu-Ţi aminte de muntele Sionului, unde Īţi aveai locuinţa;

3.           īndreaptă-Ţi paşii spre aceste locuri pustiite fără curmare!

              Vrăjmaşul a pustiit totul īn locaşul Tău cel sfīnt.

4.           Protivnicii Tăi au mugit īn mijlocul Templului Tău;

              şi-au pus semnele lor drept semne.

5.           Parcă erau nişte oameni, cari ridică toporul īntr'o pădure deasă:

6.           īn curīnd au sfărīmat toate podoabele săpate,

              cu lovituri de securi şi ciocane.

7.           Au pus foc sfīntului Tău locaş;

              au dărīmat şi au pīngărit locuinţa Numelui Tău.

8.           Ei ziceau īn inima lor:

              „Să-i prăpădim pe toţi!“

              Au ars toate locurile sfinte din ţară.

9.           Semnele noastre nu le mai vedem;

              nu mai este niciun prooroc,

              şi nu mai este nimeni printre noi, care să ştie pīnă cīnd ...

10.         Pīnă cīnd, Dumnezeule, va batjocori asupritorul,

              şi va nesocoti vrăjmaşul fără curmare Numele Tău?

11.         Pentruce Īţi tragi īnapoi mīna şi dreapta Ta?

              Scoate-o din sīn şi nimiceşte-i!

12.         Totuş, Dumnezeu este Īmpăratul meu, care din vremuri străvechi

              dă izbăviri īn mijlocul acestei ţări.

13.         Tu ai despărţit marea cu puterea Ta,

              ai sfărīmat capetele balaurilor din ape;

14.         ai zdrobit capul Leviatanului (Sau: crocodilului),

              l-ai dat să-l mănince fiarele din pustie.

15.         Ai făcut să ţīşnească izvoare īn pīraie,

              ai uscat rīuri, cari nu seacă.

16.         A Ta este ziua, a Ta este şi noaptea;

              Tu ai aşezat lumina şi soarele.

17.         Tu ai statornicit toate hotarele pămīntului,

              Tu ai rīnduit vara şi iarna.

18.         Adu-Ţi aminte, Doamne, că vrăjmaşul Te batjocoreşte,

              şi un popor nechibzuit huleşte Numele Tău!

19.         Nu lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei Tale,

              şi nu uita pe vecie viaţa nenorociţilor Tăi!

20.         Ai īn vedere legămīntul!

              Căci locurile dosnice din ţară sīnt pline de bīrloage de tīlhari.

21.         Să nu se īntoarcă ruşinat cel apăsat,

              ci nenorocitul şi săracul să laude Numele Tău!

22.         Scoală-te, Dumnezeule, apără-Ţi pricina!

              Adu-Ţi aminte de ocările, pe cari Ţi le aruncă īn fiecare zi cel fără minte!

23.         Nu uita strigătele protivnicilor Tăi,

              zarva care creşte necurmat a celor ce se ridică īmpotriva Ta!

 

PSALMUL 75.

 

Către mai marele cīntăreţilor. „Nu nimici.“ Un psalm al lui Asaf. O cīntare.

 

75

 

1.           Te lăudăm, Dumnezeule, Te lăudăm;

              noi, cari chemăm Numele Tău,

              vestim minunile Tale!

2.           „Atunci cīnd va veni vremea hotărītă,“ zice Domnul,

              „voi judeca fără părtinire.

3.           Poate să se cutremure pămīntul cu locuitorii lui:

              căci Eu īi īntăresc stīlpii.“ -

4.           Eu zic celor ce se fălesc: „Nu vă făliţi!“

              Şi celor răi: „Nu ridicaţi capul sus!“

5.           Nu vă ridicaţi capul aşa de sus,

              nu vorbiţi cu atīta trufie!

6.           Căci nici dela răsărit, nici dela apus,

              nici din pustie, nu vine īnălţarea.

7.           Ci Dumnezeu este Cel ce judecă:

              El scoboară pe unul, şi īnalţă pe altul.

8.           Īn mīna Domnului este un potir, īn care fierbe un vin plin de amestecătură.

              Cīnd īl varsă,

              toţi cei răi de pe pămīnt sug, īl sorb şi-l beau pīnă īn fund!

9.           Eu īnsă voi vesti pururea aceste lucruri;

              voi cīnta laude īn cinstea Dumnezeului lui Iacov.

10.         Şi voi doborī toate puterile celor răi:

              puterile celui neprihănit īnsă se vor īnălţa.

 

PSALMUL 76.

 

Către mai marele cīntăreţilor. De cīntat cu instrumente cu coarde. Un psalm al lui Asaf. O cīntare.

 

76

 

1.           Dumnezeu este cunoscut īn Iuda,

              mare este Numele Lui īn Israel.

2.           Cortul Lui este īn Salem,

              şi locuinţa Lui īn Sion;

3.           acolo a sfărīmat El săgeţile,

              scutul, sabia, şi armele de război. -

4.           Tu eşti mai măreţ, mai puternic decīt munţii răpitorilor.

5.           Despoiaţi au fost vitejii aceia plini de inimă, au adormit somnul de apoi;

              n'au putut să se apere, toţi acei oameni viteji.

6.           La mustrarea Ta, Dumnezeul lui Iacov,

              au adormit şi călăreţi şi cai.

7.           Cīt de īnfricoşat eşti Tu!

              Cine poate să-Ţi stea īmpotrivă, cīnd Īţi izbucneşte mīnia?

8.           Ai rostit hotărīrea dela īnalţimea cerurilor;

              pămīntul s'a īngrozit şi a tăcut,

9.           cīnd S'a ridicat Dumnezeu să facă dreptate,

              şi să scape pe toţi nenorociţii de pe pămīnt. -

10.         Omul Te laudă chiar şi īn mīnia lui,

              cīnd Te īmbraci cu toată

              urgia Ta.

11.         Faceţi juruinţe Domnului, Dumnezeului vostru, şi īmpliniţi-le!

              Toţi ceice-L īnconjoară, să aducă daruri Dumnezeului celui īnfricoşat.

12.         El frīnge mīndria domnitorilor,

              El este īnfricoşat pentru īmpăraţii pămīntului.

 

PSALMUL 77.

 

Către mai marele cīntăreţilor. După Iedutun. Un psalm al lui Asaf.

 

77

 

1.           Strig cu glasul meu către Dumnezeu,

              strig cu glasul meu către Dumnezeu, şi El mă va asculta.

2.           Īn ziua necazului meu, caut pe Domnul;

              noaptea, mīnile īmi stau īntinse fără curmare;

              sufletul meu nu vrea nicio mīngīiere.

3.           Mi-aduc aminte de Dumnezeu, şi gem;

              mă gīndesc adīnc īn mine, şi mi se mīhneşte duhul. -

4.           Tu īmi ţii ploapele deschise;

              şi, de mult ce mă frămīnt, nu pot vorbi.

5.           Mă gīndesc la zilele de demult,

              la anii de odinioară.

6.           Mă gīndesc la cīntările mele noaptea,

              cuget adīnc īn lăuntrul inimii mele,

              īmi cade duhul pe gīnduri, şi zic:

7.           „Va lepăda Domnul pentru totdeauna?

              Şi nu va mai fi El binevoitor?

8.           S'a isprăvit bunătatea Lui pe vecie? S'a dus făgăduinţa Lui pentru totdeauna?

9.           A uitat Dumnezeu să aibă milă?

              Şi-a tras El, īn mīnia Lui, īnapoi īndurarea?“ -

10.         Atunci īmi zic: „Ceeace mă face să sufăr,

              este că dreapta Celui Prea Īnalt nu mai este aceeaş“...

11.         Dar tot voi lăuda lucrările Domnului,

              căci īmi aduc aminte de minunile Tale de odinioară;

12.         da, mă voi gīndi la toate lucrările Tale,

              şi voi lua aminte la toate isprăvile Tale.

13.         Dumnezeule, căile Tale sīnt sfinte!

              Care Dumnezeu este mare ca Dumnezeul nostru?

14.         Tu eşti Dumnezeul, care faci minuni;

              Tu Ţi-ai arătat puterea printre popoare.

15.         Prin braţul Tău, Tu ai izbăvit pe poporul Tău,

              pe fiii lui Iacov şi ai lui Iosif.

16.         Cīnd Te-au văzut apele, Dumnezeule,

              cīnd Te-au văzut apele, s'au cutremurat,

              şi adīncurile s'au mişcat.

17.         Norii au turnat apă cu găleata,

              tunetul a răsunat īn nori,

              şi săgeţile Tale au sburat īn toate părţile.

18.         Tunetul Tău a isbucnit īn vīrtej de vīnt,

              fulgerile au luminat lumea:

              pămīntul s'a mişcat şi s'a cutremurat.

19.         Ţi-ai croit un drum prin mare, o cărare prin apele cele mari,

              şi nu Ţi s'au mai cunoscut urmele.

20.         Ai povăţuit pe poporul Tău ca pe o turmă,

              prin mīna lui Moise şi Aaron.

 

PSALMUL 78.

 

O cīntare a lui Asaf.

 

78

 

1.           Ascultă, poporul meu, īnvăţăturile mele!

              Luaţi aminte la cuvintele gurii mele!

2.           Īmi deschid gura şi vorbesc īn pilde,

              vestesc īnţelepciunea vremurilor străvechi.

3.           Ce am auzit, ce ştim,

              ce ne-au povestit părinţii noştri,

4.           nu vom ascunde de copiii lor;

              ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului,

              puterea Lui, şi minunile pe cari le-a făcut.

5.           El a pus o mărturie īn Iacov,

              a dat o lege īn Israel,

              şi a poruncit părinţilor noştri

              să-şi īnveţe īn ea copiii,

6.           ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii cari se vor naşte,

              şi cari, cīnd se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor;

7.           pentruca aceştia să-şi pună īncrederea īn Dumnezeu,

              să nu uite lucrările lui Dumnezeu,

              şi să păzească poruncile Lui.

8.           Să nu fie, ca părinţii lor,

              un neam neascultător şi răzvrătit,

              un neam, care n'avea o inimă tare,

              şi al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu!

9.           Fiii lui Efraim, īnarmaţi şi trăgīnd cu arcul,

              au dat dosul īn ziua luptei,

10.         pentrucă n'au ţinut legămīntul lui Dumnezeu,

              şi n'au voit să umble īntocmai după Legea Lui.

11.         Au dat uitării lucrările Lui,

              minunile Lui, pe cari li le arătase.

12.         Īnaintea părinţilor lor, El făcuse minuni

              īn ţara Egiptului, īn cīmpia Ţoan.

13.         A despărţit marea, şi le-a deschis un drum prin ea,

              ridicīnd apele ca un zid.

14.         I-a călăuzit ziua cu un nor,

              şi toată noaptea cu lumina unui foc strălucitor.

15.         A despicat stīnci īn pustie,

              şi le-a dat să bea ca din nişte valuri cu ape multe.

16.         A făcut să ţīşnească izvoare din stīnci,

              şi să curgă ape ca nişte rīuri.

17.         Dar ei tot n'au īncetat să păcătuiască īmpotriva Lui,

              n'au īncetat să se răzvrătească īmpotriva Celui Prea Īnalt īn pustie.

18.         Au ispitit pe Dumnezeu īn inima lor,

              cerīnd mīncare după poftele lor.

19.         Au vorbit īmpotriva lui Dumnezeu,

              şi au zis: „Oare va putea Dumnezeu să pună o masă īn pustie?

20.         Iată că El a lovit stīnca, de au curs ape,

              şi s'au vărsat şiroaie.

              Dar va putea El să dea şi pīne,

              sau să facă rost de carne poporului Său?“

21.         Domnul a auzit, şi S'a mīniat.

              Un foc s'a aprins īmpotriva lui Iacov,

              şi s'a stīrnit īmpotriva lui Israel mīnia Lui,

22.         pentrucă n'au crezut īn Dumnezeu,

              pentrucă n'au avut īncredere īn ajutorul Lui.

23.         El a poruncit norilor de sus,

              şi a deschis porţile cerurilor:

24.         a plouat peste ei mană de mīncare,

              şi le-a dat grīu din cer.

25.         Au mīncat cu toţii pīnea celor mari, şi le-a trimes mīncare să se sature.

26.         A pus să sufle īn ceruri vīntul de răsărit,

              şi a adus, prin puterea Lui, vīntul de miazăzi.

27.         A plouat peste ei carne ca pulberea,

               şi păsări īnaripate, cīt nisipul mării;

28.         le-a făcut să cadă īn mijlocul taberii lor,

              dejur īmprejurul locuinţelor lor.

29.         Ei au mīncat şi s'au săturat din destul:

              Dumnezeu le-a dat ce doriseră.

30.         Dar n'apucaseră să-şi stīmpere bine pofta,

              mīncarea le era īncă īn gură,

31.         cīnd s'a stīrnit mīnia lui Dumnezeu īmpotriva lor,

              a lovit de moarte pe cei mai tari din ei,

              şi a doborīt pe tinerii lui Israel.

32.         Cu toate acestea, ei n'au īncetat să păcătuiască,

              şi n'au crezut īn minunile Lui.

33.         De aceea, El le-a curmat zilele ca o suflare,

              le-a curmat anii printr'un sfīrşit năpraznic.

34.         Cīnd īi lovea de moarte, ei Īl căutau,

              se īntorceau şi se īndreptau spre Dumnezeu;

35.         īşi aduceau aminte că Dumnezeu este Stīnca lor,

              şi că Dumnezeul Autoputernic este Izbăvitorul lor.

36.         Dar Īl īnşelau cu gura,

              şi-L minţeau cu limba.

37.         Inima nu le era tare faţă de El,

              şi nu erau credincioşi legămīntului Său.

38.         Totuş, īn īndurarea Lui, El iartă nelegiuirea şi nu nimiceşte;

              Īşi opreşte de multe ori mīnia

              şi nu dă drumul īntregei Lui urgii.

39.         El Şi-a adus deci aminte că ei nu erau decīt carne,

              o suflare care trece şi nu se mai īntoarce.

40.         Decīteori s'au răzvrătit ei īmpotriva Lui īn pustie!

              Decīteori L-au mīniat ei īn pustietate!

41.         Da, n'au īncetat să ispitească pe Dumnezeu,

              şi să īntărīte pe Sfīntul lui Israel.

42.         Nu şi-au mai adus aminte de puterea Lui,

              de ziua, cīnd i-a izbăvit de vrăjmaş,

43.         de minunile, pe cari le-a făcut īn Egipt,

              şi de semnele Lui minunate din cīmpia Ţoan.

44.         Cum le-a prefăcut rīurile īn sīnge,

              şi n'au putut să bea din apele lor.

45.         Cum a trimes īmpotriva lor nişte muşte otrăvitoare, cari i-au mīncat,

              şi broaşte, cari i-au nimicit.

46.         Cum le-a dat holdele pradă omizilor,

              rodul muncii lor pradă lăcustelor.

47.         Cum le-a prăpădit viile, bătīndu-le cu piatră,

              şi smochinii din Egipt cu grindină.

48.         Cum le-a lăsat vitele pradă grindinei,

              şi turmele pradă focului cerului.

49.         El Şi-a aruncat īmpotriva lor mīnia Lui aprinsă,

              urgia, iuţimea şi necazul:

              o droaie de īngeri aducători de nenorociri.

50.         Cum Şi-a dat drum slobod mīniei,

              nu le-a scăpat sufletul dela moarte,

              şi le-a dat viaţa pradă molimei;

51.         cum a lovit pe toţi īntīii născuţi din Egipt,

              pīrga puterii īn corturile lui Ham.

52.         Cum a pornit pe poporul Său ca pe nişte oi,

              şi i-a povăţuit ca pe o turmă īn pustie.

53.         Cum i-a dus fără nici o grijă,

              ca să nu le fie frică,

              iar marea a acoperit pe vrăjmaşii lor.

54.         Cum i-a adus spre hotarul Lui cel sfīnt,

              spre muntele acesta, pe care dreapta Lui l-a cīştigat.

55.         Cum a izgonit neamurile dinaintea lor,

              le-a īmpărţit ţara īn părţi de moştenire,

              şi a pus seminţiile lui Israel să locuiască īn corturile lor.

56.         Dar ei au ispitit pe Dumnezeul

              Prea Īnalt, s'au răzvrătit īmpotriva Lui,

              şi n'au ţinut poruncile Lui.

57.         Ci s'au depărtat şi au fost necredincioşi, ca şi părinţii lor,

              s'au abătut la o parte, ca un arc īnşelător,

58.         L-au supărat prin īnălţimile lor,

              şi I-au stīrnit gelozia cu idolii lor.

59.         Dumnezeu a auzit, şi Ş'a mīniat,

              şi a urgisit rău de tot pe Israel.

60.         A părăsit locuinţa Lui din Silo,

              cortul īn care locuia īntre oameni.

61.         Şi-a dat slava pradă robiei,

              şi măreţia Lui īn mīnile vrăjmaşului.

62.         A dat pradă săbiei pe poporul Lui,

              şi S'a mīniat pe moştenirea Lui.

63.         Pe tinerii lui i-a ars focul,

              şi fecioarele lui n'au mai fost sărbătorite cu cīntări de nuntă.

64.         Preoţii săi au căzut ucişi de sabie,

              şi văduvele lui nu s'au bocit.

65.         Atunci Domnul S'a trezit, ca unul care a dormit,

              ca un viteaz īmbărbătat de vin,

66.         şi a lovit pe protivnicii Lui, cari fugeau,

              acoperindu-i cu vecinică ocară.

67.         Īnsă a lepădat cortul lui Iosif,

              şi n'a ales seminţia lui Efraim;

68.         ci a ales seminţia lui Iuda,

              muntele Sionului, pe care-l iubeşte.

69.         Şi-a zidit sfīntul locaş ca cerurile de īnalt,

              şi tare ca pămīntul, pe care l-a īntemeiat pe veci.

70.         A ales pe robul Său David,

              şi l-a luat dela staulele de oi.

71.         L-a luat dindărătul oilor, cari alăptau,

              ca să pască pe poporul Său Iacov, şi pe moştenirea Sa Israel.

72.         Şi David i-a cīrmuit cu o inimă neprihănită,

              şi i-a povăţuit cu mīni pricepute.

 

PSALMUL 79.

 

Un psalm al lui Asaf.

 

79

 

1.           Dumnezeule, au năvălit neamurile īn moştenirea Ta,

              au pīngărit Templul Tău cel sfīnt,

              şi au prefăcut Ierusalimul īntr'un morman de pietre.

2.           Trupurile neīnsufleţite ale robilor Tăi le-au dat să le mănīnce păsările cerului,

              şi carnea credincioşilor Tăi au dat-o s'o mănīnce fiarele pămīntului.

3.           Ca apa le-au vărsat sīngele, de jur īmprejurul Ierusalimului,

              şi n'a fost nimeni să-i īngroape.

4.           Am ajuns de ocara vecinilor noştri,

              de batjocura şi de rīsul celor ce ne īnconjoară.

5.           Pīnă cīnd, Doamne, Te vei mīnia fără īncetare,

              şi va arde mīnia Ta ca focul?

6.           Varsă-Ţi mīnia peste neamurile, cari nu Te cunosc,

              şi peste īmpărăţiile, cari nu cheamă Numele Tău!

7.           Căci au mīncat pe Iacov,

              şi i-au pustiit locuinţa.

8.           Nu-Ţi mai aduce aminte de nelegiuirile strămoşilor noştri,

              ci să ne iese degrab īnainte īndurările Tale!

              Căci sīntem nenorociţi de tot!

9.           Ajută-ne, Dumnezeul mīntuirii noastre, pentru slava Numelui Tău!

              Izbăveşte-ne, şi iartă-ne păcatele, pentru Numele Tău!

10.         Pentruce să zică neamurile: „Unde este Dumnezeul lor?“

              Să se ştie, īnaintea ochilor noştri, printre neamuri,

              că Tu răzbuni sīngele vărsat al robilor Tăi!

11.         Să ajungă pīnă la Tine gemetele prinşilor de război!

              Scapă, prin braţul Tău cel puternic, pe cei ce pier!

12.         Īntoarce vecinilor noştri, de şapte ori īn sīnul lor,

              batjocurile, cari Ţi le-au aruncat ei Ţie, Doamne!

13.         Şi noi, poporul Tău, turma păşunii Tale, Te vom lăuda īn veci,

              şi vom vesti din neam īn neam laudele tale.

 

PSALMUL 80.

 

Către mai marele cīntăreţilor. De cīntat ca şi „Crinii mărturiei“. Un psalm al lui Asaf.

 

80

 

1.           Ia aminte, Păstorul lui Israel, Tu, care povăţuieşti pe Iosif ca pe o turmă!

              Arată-Te īn strălucirea Ta, Tu, care şezi pe heruvimi!

2.           Trezeşte-Ţi puterea, īnaintea lui Efraim, Beniamin şi Manase,

              şi vino īn ajutorul nostru!

3.           Ridică-ne, Dumnezeule,

              fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!

4.           Doamne, Dumnezeul oştirilor,

              pīnă cīnd Te vei mīnia, cu toată rugăciunea poporului Tău?

5.           Īi hrăneşti cu o pīne de lacrămi,

              şi-i adăpi cu lacrămi din plin.

6.           Ne faci să fim mărul de ceartă al vecinilor noştri,

              şi vrăjmaşii noştri rīd de noi īntre ei.

7.           Ridică-ne, Dumnezeul oştirilor!

              Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!

8.           Tu ai adus o vie din Egipt,

              ai izgonit neamuri, şi ai sădit-o.

9.           Ai făcut loc īnaintea ei:

              şi ea a dat rădăcini şi a umplut ţara.

10.         Munţii erau acoperiţi de umbra ei,

              şi ramurile ei erau ca nişte cedri ai lui Dumnezeu.

11.         Īşi īntindea mlădiţele pīnă la mare,

              şi lăstarii pīnă la Rīu.

12.         Pentruce i-ai rupt gardul acum,

              de-o jăfuiesc toţi trecătorii?

13.         O rīmă mistreţul din pădure,

              şi o mănīncă fiarele cīmpului.

14.         Dumnezeul oştirilor, īntoarce-Te iarăş!

              Priveşte din cer, şi vezi! Cercetează via aceasta!

15.         Ocroteşte ce a sădit dreapta Ta,

              şi pe fiul, pe care Ţi l-ai ales! ...

16.         Ea este arsă de foc, este tăiată!

              De mustrarea Feţei Tale, ei pier!

17.         Mīna Ta să fie peste omul dreptei Tale,

              peste fiul omului, pe care Ţi l-ai ales!

18.         Şi atunci nu ne vom mai depărta de Tine.

              Īnviorează-ne iarăş, şi vom chema Numele Tău.

19.         Doamne, Dumnezeul oştirilor, ridică-ne iarăş!

              Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!

 

PSALMUL 81.

 

Către mai marele cīntăreţilor. De cīntat pe Ghitit. Un psalm al lui Asaf.

 

81

 

1.           Cīntaţi cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră!

              Īnălţaţi strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov!

2.           Cīntaţi o cīntare, sunaţi din tobă,

              din arfa cea plăcută şi din alăută!

3.           Sunaţi din trīmbiţă la luna nouă,

              la luna plină, īn ziua sărbătorii noastre!

4.           Căci aceasta este o lege pentru Israel,

              o poruncă a Dumnezeului lui Iacov.

5.           El a rīnduit sărbătoarea aceasta pentru Iosif,

              cīnd a mers īmpotriva ţării Egiptului ...

              Atunci am auzit un glas, pe care nu l-am cunoscut: -

6.           „I-am descărcat povara de pe umăr,

              şi mīnile lui nu mai ţin coşul.

7.           Ai strigat īn necaz, şi te-am izbăvit;

              ţi-am răspuns īn locul tainic al tunetului,

              şi te-am īncercat la apele Meriba. -

8.           Ascultă, poporul Meu, şi te voi sfătui,

              Israele, de M'ai asculta!

9.           Niciun dumnezeu străin să nu fie īn mijlocul tău,

              şi să nu te īnchini īnaintea dumnezeilor străini!

10.         Eu sīnt Domnul, Dumnezeul tău,

              care te-am scos din ţara Egiptului;

              deschide-ţi gura larg, şi ţi-o voi umplea!“

11.         Dar poporul Meu n'a ascultat glasul Meu,

              Israel nu M'a ascultat.

12.         Atunci i-am lăsat īn voia pornirilor inimii lor,

              şi au urmat sfaturile lor.

13.         O! de M'ar asculta poporul Meu,

              de ar umbla Israel īn căile Mele!

14.         Īntr'o clipă aş īnfrunta pe vrăjmaşii lor,

              Mi-aş īntoarce mīna īmpotriva protivnicilor lor;

15.         ceice urăsc pe Domnul l-ar linguşi,

              şi fericirea lui Israel ar dăinui īn veci.

16.         L-aş hrăni cu cel mai bun grīu,

              şi l-aş sătura cu miere din stīncă.

 

PSALMUL 82.

 

Un psalm al lui Asaf.

 

82

 

1.           Dumnezeu stă īn adunarea lui Dumnezeu;

              El judecă īn mijlocul dumnezeilor.

2.           - „Pīnă cīnd veţi judeca strīmb, şi veţi căuta la faţa celor răi? -

3.           Faceţi dreptate celui slab şi orfanului,

              daţi dreptate nenorocitului şi săracului,

4.           Scăpaţi pe cel nevoiaş şi lipsit,

              izbăviţi-i din mīna celor răi.“

5.           Dar ei nu vor să ştie de nimic, nu pricep'nimic,

              ci umblă īn īntunerec;

              de aceea se clatină toate temeliile pămīntului.

6.           Eu am zis: „Sīnteţi dumnezei, toţi sīnteţi fii ai Celui Prea Īnalt.“

7.           Īnsă veţi muri ca nişte oameni,

              veţi cădea ca un domnitor oarecare.“ -

8.           Scoală-Te, Dumnezeule, şi judecă pămīntul!

              Căci toate neamurile sīnt ale Tale.

 

PSALMUL 83.

 

O cīntare. Un psalm al lui Asaf.

 

83

 

1.           Dumnezeule, nu tăcea! Nu tăcea, şi nu Te odihni, Dumnezeule!

2.           Căci iată că vrăjmaşii Tăi se frămīntă,

              şi ceice Te urăsc īnalţă capul.

3.           Fac planuri pline de vicleşug īmpotriva poporului Tău,

              şi se sfătuiesc īmpotriva celor ocrotiţi de Tine.

4.           „Veniţi“, zic ei, „să-i nimicim din mijlocul neamurilor,

              ca să nu se mai pomenească numele lui Israel!“

5.           Se strīng toţi cu o inimă,

              fac un legămīnt īmpotriva Ta:

6.           corturile lui Edom şi Ismaeliţii,

              Moabul şi Hagareniţii,

7.           Ghebal, Amon, Amalec,

              Filistenii cu locuitorii Tirului.

8.           Asiria se uneşte şi ea cu ei,

              şi īşi īmprumută braţul ei copiilor lui Lot. -

9.           Fă-le ca lui Madian,

              ca lui Sisera, ca lui Iabin la pīrīul Chison,

10.         cari au fost nimiciţi la En-Dor,

              şi au ajuns un gunoi pentru īngrăşarea pămīntului.

11.         Căpeteniile lor fă-le ca lui Oreb şi Zeeb,

              şi tuturor domnilor lor ca lui Zebah şi Ţalmuna!

12.         Căci ei zic: „Să punem mīna

              pe locuinţele lui Dumnezeu!“

13.         Dumnezeule, fă-i ca vīrtejul de praf,

              ca paiul luat de vīnt,

14.         Ca focul care arde pădurea,

              şi ca flacăra, care aprinde munţii!

15.         Urmăreşte-i astfel cu furtuna Ta, şi bagă groaza īn ei cu vijelia Ta!

16.         Acopere-le faţa de ruşine,

              ca să caute Numele Tău, Doamne!

17.         Să fie ruşinaţi şi īngroziţi pe vecie,

              să le roşească obrazul de ruşine şi să piară!

18.         Ca să ştie că numai Tu, al cărui Nume este Domnul,

              Tu eşti Cel Prea Īnalt pe tot pămīntul;

 

PSALMUL 84.

 

Către mai marele cīntăreţilor. De cīntat pe Ghitit. Un psalm al fiilor lui Core.

 

 

84

 

1.           Cīt de plăcute sīnt locaşurile Tale,

              Doamne al oştirilor!

2.           Sufletul meu suspină şi tīnjeşte de dor după curţile Domnului,

              inima şi carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu!

3.           Pīnă şi pasărea īşi găseşte o casă acolo,

              şi rīndunica un cuib unde īşi pune puii ...

              Ah! altarele Tale, Doamne al oştirilor,

              Īmpăratul meu şi Dumnezeul meu!

4.           Ferice de ceice locuiesc īn Casa Ta!

              Căci ei tot mai pot să Te laude. -

5.           Ferice de ceice-şi pun tăria īn Tine,

              īn a căror inimă locuieşte īncrederea.

6.           Cīnd străbat aceştia Valea Plīngerii, o prefac īntr'un loc plin de izvoare,

              şi ploaia timpurie o acopere cu binecuvīntări.

7.           Ei merg din putere īn putere,

              şi se īnfăţişează īnaintea lui Dumnezeu īn Sion.

8.           Doamne, Dumnezeul oştirilor, ascultă rugăciunea mea!

              Ia aminte, Dumnezeul lui Iacov! -

9.           Tu, care eşti scutul nostru, vezi, Dumnezeule,

              şi priveşte faţa unsului Tău!

10.         Căci mai mult face o zi īn curţile Tale de cīt o mie īn altă parte;

              eu vreau mai bine să stau īn pragul Casei Dumnezeului meu,

              decīt să locuiesc īn corturile răutăţii!

11.         Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut,

              Domnul dă īndurare şi slavă,

              şi nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.

12.         Doamne al oştirilor,

              ferice de omul care se īncrede īn Tine!

 

PSALMUL 85.

 

Către mai marele cīntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.

 

85

 

1.           Tu ai fost binevoitor cu ţara Ta, Doamne!

              Ai adus īnapoi pe prinşii de război ai lui Iacov;

2.           ai iertat nelegiuirea poporului Tău,

3.           i-ai acoperit toate păcatele; -

               Ţi-ai abătut toată aprinderea,

              şi Te-ai īntors din iuţimea mīniei Tale.

4.           Īntoarce-ne iarăş, Dumnezeul mīntuirii noastre!

              Īncetează-Ţi mīnia īmpotriva nostră!

5.           Īn veci Te vei mīnia pe noi?

              Īn veci īţi vei lungi mīnia?

6.           Nu ne vei īnviora iarăş,

              pentruca să se bucure poporul Tău īn Tine?

7.           Arată-ne, Doamne, bunătatea Ta,

              şi dă-ne mīntuirea Ta!

8.           Eu voi asculta ce zice Dumnezeu, Domnul:

              căci El vorbeşte de pace poporului Său şi iubiţilor Lui,

              numai, ei să nu cadă iarăş īn nebunie.

9.           Da, mīntuirea Lui este aproape de ceice se tem de El,

              pentruca īn ţara noastră să locuiască slava.

10.         Bunătatea şi credincioşia se īntīlnesc,

              dreptatea şi pacea se sărută.

11.         Credincioşia răsare din pămīnt,

              şi dreptatea priveşte dela īnălţimea cerurilor.

12.         Domnul ne va da şi fericirea, şi pămīntul nostru īşi va da roadele.

13.         Dreptatea va merge şi īnaintea Lui,

              şi-L va şi urma, călcīnd pe urmele paşilor Lui!

 

PSALMUL 86.

 

O rugăciune a lui David.

 

86

 

1.           Ia aminte, Doamne, şi ascultă-mă!

              Căci sīnt nenorocit şi lipsit.

2.           Păzeşte-mi sufletul, căci sīnt unul din cei iubiţi de Tine!

              Scapă, Dumnezeule, pe robul Tău, care se īncrede īn Tine!

3.           Ai milă de mine, Doamne!

              Căci toată ziua strig către Tine.

4.           Īnveseleşte sufletul robului Tău, căci la Tine, Doamne, īmi īnalţ sufletul.

5.           Căci Tu eşti bun, Doamne, gata să ierţi,

              şi plin de īndurare cu toţi ceice Te cheamă.

6.           Pleacă-ţi urechea, Doamne, la rugăciunea mea,

              ia aminte la glasul cererilor mele!

7.           Te chem, īn ziua necazului meu,

              căci m'asculţi.

8.           Nimeni nu este ca Tine īntre dumnezei, Doamne,

              şi nimic nu seamănă cu lucrările Tale.

9.           Toate neamurile, pe cari le-ai făcut, vor veni să se īnchine īnaintea Ta, Doamne,

              şi să dea slavă Numelui Tău.

10.         Căci Tu eşti mare, şi faci minuni,

              numai Tu eşti Dumnezeu.

11.         Īnvaţă-mă căile Tale, Doamne! Eu voi umbla īn adevărul Tău.

              Fă-mi inima să se teamă de Numele Tău.

12.         Te voi lăuda din toată inima mea, Doamne, Dumnezeul meu,

              şi voi prea mări Numele Tău īn veci!

13.         Căci mare este bunătatea Ta faţă de mine,

              şi Tu īmi izbăveşti sufletul din adīnca locuinţă a morţilor.

14.         Dumnezeule, nişte īngīmfaţi s'au sculat īmpotriva mea,

              o ceată de oameni asupritori vor să-mi ia viaţa,

              şi nu se gīndesc la Tine.

15.         Dar Tu, Doamne, Tu eşti un Dumnezeu īndurător şi milostiv,

              īndelung răbdător şi bogat īn bunătate şi īn credicioşie.

16.         Īndreaptă-Ţi privirile spre mine, şi ai milă de mine:

              dă tărie robului Tău,

              şi scapă pe fiul roabei Tale!

17.         Fă un semn pentru mine,

              ca să vadă vrăjmaşii mei şi să rămīnă de ruşine,

              căci Tu mă ajuţi şi mă mīngīi, Doamne!

 

PSALMUL 87.

 

Un psalm al fiilor lui Core. O cīntare.

 

87

 

1.           Sionul are temeliile aşezate pe munţii cei sfinţi:

2.           Domnul iubeşte porţile Sionului mai mult decīt toate locaşurile lui Iacov.

3.           Lucruri pline de slavă au fost spuse despre tine,

              cetate a lui Dumnezeu! -

4.           Eu pomenesc Egiptul şi Babilonul printre cei ce Mă cunosc; iată, ţara Filistenilor, Tirul, cu Etiopia:

              „īn Sion s'au născut.“ -

5.           Iar despre Sion este zis: „Toţi s'au născut īn el,“

              şi Cel Prea Īnalt īl īntăreşte.

6.           Domnul numără popoarele, scriindu-le:

              „Acolo s'au născut.“ -

7.           Şi cei ce cīntă şi ceice joacă strigă:

              „Toate izvoarele mele sīnt īn Tine.“

 

PSALMUL 88.

 

O cīntare. Un psalm al fiilor lui Core. Către mai marele cīntăreţilor. De cīntat cu flautul. O cīntare a lui Heman, Ezrahitul.

 

88

 

1.           Doamne, Dumnezeul mīntuirii mele!

              Zi şi noapte strig īnaintea Ta!

2.           S'ajungă rugăciunea mea īnaintea Ta!

              Ia aminte la cererile mele;

3.           căci mi s'a săturat sufletul de rele,

              şi mi se apropie viaţa de locuinţa morţilor.

4.           Sīnt pus īn rīndul celor ce se pogoară īn groapă,

              sīnt ca un om, care nu mai are putere.

5.           Stau īntins printre cei morţi,

              ca cei ucişi şi culcaţi īn mormīnt,

              de cari nu-Ţi mai aduci aminte,

              şi cari sīnt despărţiţi de mīna Ta.

6.           M'ai aruncat īn groapa cea mai de jos,

              īn īntunerec, īn adīncuri.

7.           Mīnia Ta mă apasă,

              şi mă năpădeşti cu toate valurile Tale. -

8.           Ai īndepărtat dela mine pe toţi prietenii mei,

              m'ai făcut o pricină de scīrbă pentru ei;

              sīnt īnchis şi nu pot să ies.

9.           Mi se topesc ochii de suferinţă;

              īn toate zilele Te chem, Doamne,

              şi-mi īntind mīnile spre Tine!

10.         Oare pentru morţi faci Tu minuni?

              Sau se scoală morţii să Te laude? -

11.         Se vorbeşte de bunătatea Ta īn mormīnt,

              şi de credincioşia Ta īn Adīnc?

12.         Sīnt cunoscute minunile Tale īn īntunerec, şi dreptatea Ta īn ţara uitării?

13.         Doamne, eu īşi cer ajutorul,

              şi dimineaţa rugăciunea mea se īnalţă la Tine.

14.         Pentruce, Doamne, lepezi sufletul meu?

              Pentruce īmi ascunzi Faţa Ta?

15.         Din tinereţă, sīnt nenorocit şi trag să mor,

              sīnt cuprins de spaimele Tale, şi nu ştiu ce să mai fac.

16.         Mīnia Ta trece peste mine,

              spaimele Tale mă nimicesc de tot.

17.         Ele mă īnconjoară toată ziua, ca nişte ape,

              mă īnfăşoară toate deodată.

18.         Ai depărtat dela mine pe prieteni şi tovarăşi;

              şi cei de aproape ai mei s'au făcut nevăzuţi.

 

PSALMUL 89.

 

O cīntare a lui Etan, Ezrahitul.

 

89

 

1.           Voi cīnta totdeauna īndurările Domnului:

              voi spune din neam īn neam, cu gura mea, credincioşia Ta.

2.           Căci zic: „Īndurarea are temelii vecinice!

              Tare ca cerurile este credincioşia Ta!“ -

3.           „Am făcut legămīnt cu alesul Meu“ - zice Domnul -

              „iată ce am jurat robului Meu David:

4.           „Īţi voi īntări sămīnţa pe vecie, şi'-n veci īţi voi aşeza scaunul de domnie.“

5.           Cerurile laudă minunile Tale, Doamne,

              şi credincioşia Ta īn adunarea sfinţilor!

6.           Căci, īn cer, cine se poate asemăna cu Domnul?

              Cine este ca Tine īntre fiii lui Dumnezeu?

7.           Dumnezeu este īnfricoşat īn adunarea cea mare a sfinţilor,

              şi de temut pentru toţi ceice stau īn jurul Lui.

8.           Doamne, Dumnezeul oştirilor,

              cine este puternic ca Tine, Doamne!

              Şi credincioşia Ta Te īnconjoară.

9.           Tu īmblīnzeşti mīndria mării;

              cīnd se ridică valurile ei, Tu le potoleşti.

10.         Tu ai zdrobit Egiptul ca pe un hoit,

              ai risipit pe vrăjmaşii Tăi prin puterea braţului Tău.

11.         Ale Tale sīnt cerurile şi pămīntul,

              Tu ai īntemeiat lumea şi tot ce cuprinde ea.

12.         Tu ai făcut miazănoaptea şi miazăziua;

              Taborul şi Hermonul se bucură de Numele Tău.

13.         Braţul tău este puternic,

              mīna Ta este tare, dreapta Ta este īnălţată.

14.         Dreptatea şi judecata sīnt temelia scaunului Tău de domnie;

              bunătatea şi credincioşia sīnt īnaintea Feţei Tale.

15.         Ferice de poporul, care cunoaşte sunetul trīmbiţei,

              care umblă īn lumina Feţei Tale, Doamne!

16.         El se bucură neīncetat de Numele Tău,

              şi se făleşte cu dreptatea Ta.

17.         Căci Tu eşti fala puterii lui;

              şi, īn bunăvoinţa Ta, ne ridici puterea noastră.

18.         Căci Domnul este scutul nostru,

              Sfīntul lui Israel este īmpăratul nostru.

19.         Atunci ai vorbit īntr'o vedenie prea iubitului Tău,

              şi ai zis: „Am dat ajutorul Meu unui viteaz,

              am ridicat din mijlocul poporului un tīnăr;

20.         am găsit pe robul Meu David, şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfīnt.

21.         Mīna Mea īl va sprijini,

              şi braţul Meu īl va īntări.

22.         Vrăjmaşul nu-l va prinde,

              şi cel rău nu-l va apăsa;

23.         ci voi zdrobi dinaintea lui pe protivnicii lui,

              şi voi lovi pe cei ce-l urăsc.

24.         Credincioşia şi bunătatea Mea vor fi cu el,

              şi tăria lui se va īnălţa prin Numele Meu.

25.         Voi da īn mīna lui marea,

              şi īn dreapta lui rīurile.

26.         El Īmi va zice: „Tu eşti Tatăl meu,

              Dumnezeul meu şi Stīnca mīntuirii mele!“

27.         Iar Eu īl voi face īntīiul născut,

              cel mai īnalt dintre īmpăraţii pămīntului.

28.         Īi voi păstra totdeauna bunătatea Mea,

              şi legămīntul Meu īi va fi neclintit.

29.         Īi voi face vecinică sămīnţa,

              şi scaunul lui de domnie ca zilele cerurilor.

30.         Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea,

              şi nu vor umbla după poruncile Mele,

31.         dacă vor călca orīnduirile Mele,

              şi nu vor păzi poruncile Mele,

32.         atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua,

              şi nelegiuirile cu lovituri;

33.         dar nu-Mi voi īndepărta deloc bunătatea dela ei,

              şi nu-Mi voi face credincioşia de minciună;

34.         nu-Mi voi călca legămīntul,

              şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele mele.

35.         Am jurat odată pe sfinţenia Mea:

              să mint Eu oare lui David?

36.         Sămīnţa lui va dăinui īn veci;

              scaunul lui de domnie va fi īnaintea Mea ca soarele;

37.         ca luna, va dăinui pe vecie,

              şi ca martorul credincios din cer. -

38.         Şi totuş, Tu l-ai īndepărtat,

              şi Te-ai mīniat pe unsul Tău;

39.         ai nesocotit legămīntul făcut cu robul Tău;

              i-ai doborīt şi i-ai pīngărit cununa.

40.         I-ai prăbuşit toate zidurile,

              şi i-ai dărīmat toate cetăţuile.

41.         Toţi trecătorii īl jăfuiesc,

              şi a ajuns de batjocura vecinilor lui.

42.         Ai īnălţat dreapta protivnicilor lui,

              ai īnveselit pe toţi vrăjmaşii lui,

43.         ai făcut ca ascuţişul săbiei lui să dea īnapoi,

              şi nu l-ai sprijinit īn luptă.

44.         Ai pus capăt strălucirii lui,

              şi i-ai trīntit la pămīnt scaunul de domnie;

45.         i-ai scurtat zilele tinereţii,

              şi l-ai acoperit de ruşine. -

46.         Pīnă cīnd, Doamne, Te vei ascunde fără īncetare,

              şi-Ţi va arde mīnia ca focul?

47.         Adu-ţi aminte ce scurtă este viaţa mea,

              şi pentruce nimic ai făcut pe toţi fiii omului.

48.         Este vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea, care să poată să-şi scape sufletul din locuinţa morţilor? -

49.         Unde sīnt, Doamne, īndurările Tale dintīi,

              pe cari le-ai jurat lui David, īn credincioşia Ta?

50.         Adu-ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi,

              adu-ţi aminte că port īn sīn ocara multor popoare;

51.         adu-Ţi aminte de ocările vrăjmaşilor Tăi, Doamne;

              de ocările lor īmpotriva paşilor unsului Tău!

52.         Binecuvīntat să fie Domnul īn veci!

              Amin! Amin!

 

C A R T E A   A   P A T R A

 

PSALMUL 90.

 

O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.

 

90

 

1.           Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost,

              din neam īn neam.

2.           Īnainte ca să se fi născut munţii,

              şi īnainte ca să se fi făcut pămīntul şi lumea,

              din vecinicie īn vecinicie, Tu eşti Dumnezeu!

3.           Tu īntorci pe oameni īn ţărīnă,

              şi zici: „Īntoarceţi-vă fiii oamenilor!“

4.           Căci īnaintea Ta, o mie de ani

              sīnt ca ziua de ieri, care a trecut,

              şi ca o strajă din noapte.

5.           Īi mături, ca un vis:

              dimineaţa, sīnt ca iarba, care īncolţeşte iarăş:

6.           īnfloreşte dimineaţa, şi creşte,

              iar seara este tăiată şi se usucă.

7.           Noi sīntem mistuiţi de mīnia Ta,

               şi īngroziţi de urgia Ta.

8.           Tu pui īnaintea Ta nelegiuirile noastre,

              şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.

9.           Toate zilele noastre pier de urgia Ta,

              vedem cum ni se duc anii ca un sunet.

10.         Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani,

              iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani;

              şi lucrul cu care se mīndreşte omul īn timpul lor nu este decīt trudă şi durere, căci trece iute, şi noi sburăm.

11.         Dar cine ia seama la tăria mīniei Tale,

              şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?

12.         Īnvaţă-ne să ne numărăm bine zilele,

              ca să căpătăm o inimă īnţeleaptă!

13.         Īntoarce-te, Doamne! Pīnă cīnd zăboveşti?

              Ai milă de robii Tăi!

14.         Satură-ne īn fiecare dimineaţă de bunătatea Ta,

              şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.

15.         Īnveseleşte-ne tot atītea zile cīte ne-ai smerit,

              tot atīţia ani cīt am văzut nenorocirea!

16.         Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, şi slava Ta fiilor lor!

17.         Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru!

              Şi īntăreşte lucrarea mīnilor noastre,

              da, īntăreşte lucrarea mīnilor noastre!

 

PSALMUL 91.

 

91

 

1.           Celce stă supt ocrotirea Celui Prea Īnalt,

              şi se odihneşte la umbra Celui Atoputernic,

2.           zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare, şi cetăţuia mea,

              Dumnezeul meu īn care mă īncred!“

3.           Da, El te scapă de laţul vīnătorului,

              de ciumă şi de pustiirile ei.

4.           El te va acoperi cu penele Lui,

              şi te vei ascunde supt aripile Lui.

              Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui!

5.           Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii,

              nici de săgeata care sboară ziua,

6.           nici de ciuma, care umblă īn īntunerec,

              nici de molima, care bīntuie ziua nameaza mare.

7.           O mie să cadă alături de tine,

              şi zece mii la dreapta ta,

              dar de tine nu se va apropia.

8.           Doar vei privi cu ochii,

              şi vei vedea răsplătirea celor răi.

9.           Pentrucă zici: „Domnul este locul meu de adăpost!“

              şi faci din Cel Prea Īnalt turnul tău de scăpare,

10.         de aceea nici o nenorocire nu te va ajunge, nici o urgie nu se va apropia de cortul tău.

11.         Căci El va porunci īngerilor Săi să te păzească īn toate căile tale;

12.         şi ei te vor duce pe mīni,

              ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.

13.         Vei păşi peste lei şi peste năpīrci,

              şi vei călca peste pui de lei şi peste şerpi. -

14.         „Fiindcă Mă iubeşte - zice Domnul - deaceea īl voi izbăvi;

              īl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.

15.         Cīnd Mă va chema, īi voi răspunde;

              voi fi cu el īn strīmtorare,

              īl voi izbăvi şi-l voi proslăvi.

16.         Īl voi sătura cu viaţă lungă,

              şi-i voi arăta mīntuirea Mea".

 

PSALMUL 92.

 

Un psalm. O cīntare pentru ziua Sabatului.

 

92

 

1.           Frumos este să lăudăm pe Domnul,

              şi să mărim Numele Tău, Prea Īnalte,

2.           să vestim dimineaţa bunătatea Ta, şi noaptea credincioşia Ta,

3.           cu instrumentul cu zece coarde şi cu alăuta,

              īn sunetele arfei.

4.           Căci Tu mă īnveşeleşti cu lucrările Tale, Doamne,

              şi eu cīnt de veselie, cīnd văd lucrarea mīnilor Tale.

5.           Cīt de mari sīnt lucrările Tale, Doamne,

              şi cīt de adīnci sīnt gīndurile Tale!

6.           Omul prost nu cunoaşte lucrul acesta,

              şi cel nebun nu ia seama la el.

7.           Dacă cei răi īnverzesc ca iarba, şi dacă toţi cei ce fac răul īnfloresc, este numai ca să fie nimiciţi pe vecie.

8.           Dar Tu, Doamne, eşti īnalţat īn veci de veci!

9.           Căci iată, Doamne, vrăjmaşii Tăi, iată vrăjmaşii Tăi pier:

              toţi cei ce fac răul sīnt risipiţi.

10.         Dar mie, Tu-mi dai puterea bivolului,

              şi m'ai stropit cu untdelemn proaspăt.

11.         Ochiul meu īşi vede īmplinită dorinţa faţă de vrăjmaşii mei,

              şi urechea mea aude īmplinirea dorinţei mele faţă de protivnicii mei cei răi.

12.         Cel fără prihană īnverzeşte ca finicul,

              şi creşte ca cedrul din Liban.

13.         Cei sădiţi īn Casa Domnului,

              īnverzesc īn curţile Dumnezeului nostru.

14.         Ei aduc roade şi la bătrīneţă,

              sīnt plini de suc şi verzi,

15.         ca să arate că Domnul este drept,

              El Stīnca mea, īn care nu este nelegiuire.

 

PSALMUL 93.

 

93

 

1.           Domnul īmpărăţeşte, īmbrăcat cu măreţie;

              Domnul este īmbrăcat şi īncins cu putere:

              de aceea lumea este tare şi nu se clatină.

2.           Scaunul Tău de domnie este aşezat din vremuri străvechi;

              Tu eşti din vecinicie!

3.           Rīurile vuiesc, Doamne,

              rīurile vuiesc tare,

              rīurile se umflă cu putere.

4.           Dar mai puternic decīt vuietul apelor mari,

              şi mai puternic decīt vuietul valurilor năpraznice ale mării,

              este Domnul īn locurile cereşti.

5.           Mărturiile Tale sīnt cu totul adevărate;

              sfinţenia este podoaba Casei Tale,

              Doamne, pentru tot timpul cīt vor ţinea vremurile.

 

PSALMUL 94.

 

94

 

1.           Doamne, Dumnezeul răzbunărilor,

              Tu, Dumnezeul răzbunărilor, arată-Te!

2.           Scoală-Te, Judecătorul pămīntului,

              şi răsplăteşte celor mīndri după faptele lor!

3.           Pīnă cīnd vor birui cei răi, Doamne,

              pīnă cīnd vor birui cei răi?

4.           Ei ţin cuvīntări puternice, vorbesc cu trufie,

              şi toţi cei ce fac răul se fălesc.

5.           Ei zdrobesc pe poporul Tău, Doamne,

              şi asupresc moştenirea Ta.

6.           Junghie pe văduvă şi pe străin,

              ucid pe orfani,

7.           şi zic: „Nu vede Domnul,

              şi Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!“

8.           Totuş, īnvăţaţi-vă minte, oameni fără minte!

              Cīnd vă veţi īnţelepţi, nebunilor?

9.           Cel ce a sădit urechea, s'ar putea să n'audă?

              Cel ce a īntocmit ochiul, s'ar putea să nu vadă?

10.         Cel ce pedepseşte neamurile, s'ar putea să nu pedepsească,

              El, care a dat omului pricepere?

11.         Domnul cunoaşte gīndurile omului: ştie că sīnt deşerte.

12.         Ferice de omul, pe care-l pedepseşti Tu, Doamne,

              şi pe care-l īnveţi din Legea Ta,

13.         ca să-l linişteşti īn zilele nenorocirii,

              pīnă se va săpa groapa celui rău!

14.         Căci Domnul nu lasă pe poporul Său,

              şi nu-Şi părăseşte moştenirea.

15.         Ci se va face odată judecata după dreptate,

              şi toţi cei cu inima curată o vor găsi bună.

16.         Cine mă va ajuta īmpotriva celor răi?

              Cine mă va sprijini īmpotriva celor ce fac răul?

17.         De  n'ar fi Domnul ajutorul meu, cīt de curīnd ar fi sufletul meu īn tăcerea morţii!

18.         Oridecīte ori zic: "Mi se clatină piciorul!"

              bunătatea Ta, Doamne, mă sprijineşte totdeauna.

19.         Cīnd gīnduri negre se frămīntă cu grămada īnlăuntrul meu,

              mīngīierile Tale īmi īnviorează sufletul.

20.         Te vor pune cei răi să şezi pe scaunul lor de domnie,

              ei cari pregătesc nenorocirea la adăpostul legii?

21.         Ei se strīng īmpotriva vieţii celui neprihănit,

              şi osīndesc sīnge nevinovat.

22.         Dar Domnul este turnul meu de scăpare,

              Dumnezeul meu este stīnca mea de adăpost.

23.         El va face să cadă asupra lor nelegiuirea,

              El īi va nimici prin răutatea lor;

              Domnul, Dumnezeul nostru, īi va nimici.

 

PSALMUL 95.

 

95

 

1.           Veniţi să cīntăm cu veselie Domnului,

              şi să strigăm de bucurie către Stīnca mīntuirii noastre.

2.           Să mergem īnaintea Lui cu laude,

              să facem să răsune cīntece īn cinstea Lui!

3.           Căci Domnul este un Dumnezeu mare,

              este un Īmpărat mare mai pesus de toţi dumnezeii.

4.           El ţine īn mīnă adīncimile pămīntului,

              şi vīrfurile munţilor sīnt ale Lui.

5.           A Lui este marea, El a făcut-o,

              şi mīnile Lui au īntocmi uscatul:

6.           veniţi să ne īnchinăm şi să ne smerim,

              să ne plecăm genunchiul īnaintea Domnului, Făcătorului nostru!

7.           Căci El este Dumnezeul nostru,

              şi noi sīntem poporul păşunei Lui, turma, pe care o povăţuieşte mīna Lui... O! de aţi asculta azi glasul Lui! -

8.           „Nu vă īmpetriţi inima, ca la Meriba,

              ca īn ziua dela Masa, īn pustie,

9.           unde părinţii voştri M'au ispitit,

              şi M'au īncercat, măcarcă văzuseră lucrările Mele.

10.         Patruzeci de ani M'am scīrbit de neamul acesta,

              şi am zis: „Este un popor cu inima rătăcită;

              ei nu cunosc căile Mele.“

11.         De aceea am jurat īn mīnia Mea:

              „Nu vom intra īn odihna Mea!“

 

PSALMUL 96.

 

96

 

1.           Cīntaţi Domnului o cīntare nouă!

              Cīntaţi Domnului, toţi locuitorii pămīntului!

2.           Cīntaţi Domnului, binecuvīntaţi Numele Lui, vestiţi din zi īn zi mīntuirea Lui!

3.           Povestiţi printre neamuri slava Lui,

              printre toate popoarele minunile Lui!

4.           Căci omul este mare şi foarte vrednic de laudă.

              El este mai de temut decīt toţi dumnezeii.

5.           Căci toţi dumnezeii popoarelor sīnt nişte idoli,

              dar Domnul a făcut cerurile.

6.           Strălucirea şi măreţia sīnt īnaintea Feţei Lui, slava şi podoaba sīnt īn locaşul Lui cel sfīnt.

7.           Familiile popoarelor, daţi Domnului,

              daţi Domnului slavă şi cinste!

8.           Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Lui!

              Aduceţi daruri de mīncare, şi intraţi īn curţile Lui!

9.           Īnchinaţi-vă īnaintea Domnului īmbrăcaţi cu podoabe sfinte,

              tremuraţi īnaintea Lui, toţi locuitorii pămīntului!

10.         Spuneţi printre neamuri: „Domnul īmpărăţeşte!

              Deaceea lumea este tare, şi nu se clatină.“

              Domnul judecă popoarele cu dreptate.

11.         Să se bucure cerurile, şi să se veselească pămīntul;

              să mugească marea cu tot ce cuprinde ea!

12.         Să tresalte cīmpia, cu tot ce e pe ea,

              toţi copacii pădurii să strige de bucurie

13.         īnaintea Domnului! Căci El vine,

              vine să judece pămīntul.

              El va judeca lumea cu dreptate,

              şi popoarele după credincioşia Lui.

 

PSALMUL 97.

 

97

 

1.           Domnul īmpărăţeşte: să se veselească pămīntul,

              şi să se bucure ostroavele cele multe!

2.           Norii şi negura īl īnconjoară,

              dreptatea şi judecata sīnt temelia scaunului Său de domnie.

3.           Īnaintea Lui merge focul,

              şi arde dejur īmprejur pe protivnicii Lui.

4.           Fulgerile Lui luminează lumea:

              pămīntul Īl vede şi se cutremură.

5.           Munţii se topesc ca ceara īnaintea Domnului,

              īnaintea Domnului īntregului pămīnt.

6.           Cerurile vestesc dreptatea Lui,

              şi toate popoarele văd slava Lui.

7.           Sīnt ruşinaţi, toţi cei ce slujesc icoanelor,

              şi cari se fălesc cu idolii:

              toţi dumnezeii se īnchină īnaintea Lui.

8.           Sionul aude lucrul acesta, şi se bucură, se veselesc fiicele lui Iuda de judecăţile Tale, Doamne!

9.           Căci Tu, Doamne, Tu eşti Cel Prea Īnalt peste tot pămīntul, Tu eşti prea īnălţat mai pe sus de toţi dumnezeii.

10.         Urīţi răul, ceice iubiţi pe Domnul!

              El păzeşte sufletele credincioşilor Lui,

              şi-i izbăveşte din mīna celor răi.

11.         Lumina este sămănată pentru cel neprihănit,

              şi bucuria pentru cei cu inima curată.

12.         Neprihăniţilor, bucuraţi-vă īn Domnul,

              şi măriţi prin laudele voastre sfinţenia Lui!

 

PSALMUL 98.

 

Un psalm.

 

98

 

1.           Cīntaţi Domnului o cīntare nouă,

              căci El a făcut minuni. Dreapta şi braţul Lui cel sfīnt I-au venit īn ajutor.

2.           Domnul Şi-a arătat mīntuirea,

              Şi-a descoperit dreptatea īnaintea neamurilor.

3.           Şi-a adus aminte de bunătatea şi credincioşia Lui faţă de casa lui Israel:

              toate marginile pămīntului au văzut mīntuirea Dumnezeului nostru.

4.           Strigaţi către Domnul cu strigăte de bucurie, toţi locuitorii pămīntului!

              Chiuiţi, strigaţi, şi cīntaţi laude!

5.           Cīntaţi Domnului cu arfa,

              cu arfa şi cu cīntece din gură!

6.           Cu trīmbiţe şi sunete din corn,

              strigaţi de bucurie īnaintea Īmpăratului, Domnului!

7.           Să urle marea cu tot ce cuprinde ea,

              să chiuie lumea şi cei ce locuiesc pe ea,

8.           să bată din palme rīurile,

              să strige de bucurie toţi munţii

9.           īnaintea Domnului! Căci El vine să judece pămīntul!

              El va judeca lumea cu dreptate,

              şi popoarele cu nepărtinire.

 

PSALMUL 99.

 

99

 

1.           Domnul īmpărăţeşte: popoarele tremură;

              El şade pe heruvimi: pămīntul se clatină.

2.           Domnul este mare īn Sion,

              şi īnalţat peste toate popoarele.

3.           Să laude oamenii Numele Tău cel mare şi īnfricoşat,

              căci este sfīnt!

4.           Să laude oamenii tăria Īmpăratului, căci iubeşte dreptatea!

              Tu īntăreşti dreptatea,

              Tu faci dreptate şi judecată īn Iacov.

5.           Īnălţaţi pe Domnul, Dumnezeul nostru,

              şi īnchinaţi-vă īnaintea aşternutului picioarelor Lui,

              căci este sfīnt!

6.           Moise şi Aaron, dintre preoţii Lui,

              şi Samuel, dintre ceice chemau Numele Lui,

              au chemat pe Domnul, şi El i-a ascultat.

7.           El le-a vorbit din stīlpul de nor;

              ei au păzit poruncile Lui şi Legea, pe care le-a dat-o El.

8.           Doamne, Dumnezeul nostru, Tu i-ai ascultat;

              ai fost pentru ei un Dumnezeu iertător,

              dar i-ai pedepsit pentru greşelile lor.

9.           Īnălţaţi pe Domnul, Dumnezeul nostru,

              şi īnchinaţi-vă pe muntele Lui cel sfīnt!

              Căci Domnul, Dumnezeul nostru, este sfīnt!

 

PSALMUL 100.

 

Un psalm de laudă.

 

100

 

1.           Strigaţi de bucurie către Domnul,

              toţi locuitorii pămīntului!

2.           Slujiţi Domnului cu bucurie,

              veniţi cu veselie īnaintea Lui.

3.           Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu!

              El ne-a făcut, ai Lui sīntem:

              noi sīntem poporul Lui şi turma păşunei Lui.

4.           Intraţi cu laude pe porţile

              Lui, intraţi cu cīntări īn curţile Lui!

              Lăudaţi-L şi binecuvīntaţi-I Numele.

5.           Căci Domnul este bun; bunătatea Lui ţine īn veci,

              şi credincioşia Lui din neam īn neam.

 

PSALMUL 101.

 

Un psalm al lui David.

 

101

 

1.           Voi cīnta bunătatea şi dreptatea;

              Ţie, Doamne, Īţi voi cīnta.

2.           Mă voi purta cu īnţelepciune pe o cale neprihănită. -

              Cīnd vei veni la mine? -

              Voi umbla cu inima fără prihană,

              īn mijlocul casei mele.

3.           Nu voi pune nimic rău īnaintea ochilor mei;

              urăsc purtarea păcătoşilor;

              ea nu se va lipi de mine.

4.           Inima stricată se va depărta de mine;

              nu vreau să cunosc pe cel rău.

5.           Pe cel ce cleveteşte īn ascuns pe aproapele său, īl voi nimici;

              pe cel cu priviri trufaşe şi cu inima īngīmfată, nu-l voi suferi.

6.           Voi avea ochii īndreptaţi asupra credincioşilor din ţară, ca să locuiască līngă mine;

              cel ce umblă pe o cale fără prihană acela īmi va sluji.

7.           Cel ce se dedă la īnşelăciune nu va locui īn casa mea;

              cel ce spune minciuni nu va sta īnaintea mea.

8.           Īn fiecare dimineaţă voi nimici pe toţi cei răi din ţară,

              ca să stīrpesc din cetatea Domnului pe toţi ceice săvīrşesc nelegiuirea.

 

PSALMUL 102.

 

O rugăciune a unui nenorocit, cīnd este doborīt de īntristare şi īşi varsă plīngerea īnaintea Domnului.

 

102

 

1.           Doamne, ascultă-mi rugăciunea,

              şi s'ajungă strigătul meu pīnă la Tine!

2.           Nu-mi ascunde Faţa Ta īn ziua necazului meu!

              Pleacă-Ţi urechea spre mine, cīnd strig!

              Ascultă-mă degrab!

3.           Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele īmi ard ca un tăciune.

4.           Inima īmi este lovită, şi mi se usucă īntocmai ca iarba;

              pīnă şi pīnea uit să mi-o mănīnc.

5.           Aşa de mari īmi sīnt gemetele,

              că mi se lipesc oasele de carne.