[ Page principale | Commentaires | La Bible ]

 

PLĪNGERILE  LUI IEREMIA

 

(Ieremia 8.21,22;9.1.   Psalmul 74;79;88;137.)

 

Nenorocirile Ierusalimului.

 

1

 

1.           Vai! Cum stă părăsită acum, cetatea aceasta atīt de plină de popor altă dată!

              A rămas ca o văduvă!

              Ea, care altă dată era mare īntre neamuri, fruntaşă printre ţări,

              a ajus roabă astăzi!

2.           Plīnge amarnic noaptea, şi-i curg lacrămi pe obraji.

              Niciunul din toţi cei ce o iubeau n'o mīngīie;

              toţi prietenii ei au părăsit-o,

              şi i s'au făcut vrăjmaşi.

3.           Iuda a plecat īn pribegie, din pricina apăsării şi muncilor grele.

              Locuieşte īn mijlocul neamurilor, şi nu găseşte odihnă!

              Toţi prigonitorii lui l-au ajuns tocmai cīnd īi era mai mare strīmtorarea.

4.           Drumurile Sionului sīnt triste, căci nimeni nu se mai duce la sărbători, toate porţile lui sīnt pustii, preoţii lui oftează;

              fecioarele lui sīnt mīhnite, şi el īnsuş este plin de amărăciune.

5.           Asupritorii lui sar biruitori,vrăşmaşii lui sīnt mulţămiţi. Căci Domnul l-a smerit, din pricina mulţimii păcatelor lui;

              copiii lui au mers īn robie īnaintea asupritorului.

6.           S'a dus dela fiica Sionului toată podoaba ei.

              Căpeteniile ei au ajuns ca nişte cerbi cari nu găsesc păşune,

              şi merg fără putere īnaintea celui ce-i goneşte.

7.           Īn zilele necazului şi ticăloşiei lui, Ierusalimul īşi aduce aminte

              de toate bunătăţile de cari a avut parte din zilele străbune;

              cīnd a căzut poporul lui īn mīna asupritorului, nimeni nu i-a venit īn ajutor,

              iar vrăjmaşii se uitau la el şi rīdeau de prăbuşirea lui.

8.           Greu de păcătuit Ierusalimul! De aceea a ajuns de scīrbă.

              Toţi cei ce-l preţuiau īl dispreţuiesc acum, văzīndu-i goliciunea,

              şi el īnsuş se īntoarce īn altă parte şi oftează.

9.           Necurăţia sta lipită pe poala hainei lui,

              şi nu se gīndea la sfīrşitul său.

              A căzut greu de tot. Nimeni nu-l mīngīie. -

              „Vezi-mi ticăloşia, Doamne, căci iată ce semeţ este vrăjmaşul!“ -

10.         Asupritorul a īntins mīna la tot ce avea el mai scump;

              ba īncă a văzut cum, īn Locaşul lui cel sfīnt, au intrat neamurile

              cărora Tu le poruncisei să nu intre īn adunarea Ta!

11.         Tot poporul lui caută pīne suspinīnd;

              şi-au dat lucrurile scumpe pe hrană, numai ca să-şi ţină viaţa.

              „Uită-Te, Doamne, şi priveşte cīt de īnjosit sīnt!“

12.         O! voi, cari treceţi pe līngă mine,

              priviţi şi vedeţi dacă este vre o durere ca durerea mea,

              ca durerea cu care m'a lovit Domnul īn ziua mīniei Lui aprinse!

13.         Mi-a asvīrlit de sus īn oase un foc care le arde;

              mi-a īntins un laţ supt picioare, şi m'a dat īnapoi.

              M'a lovit cu pustiire şi o līncezeală de toate zilele!

14.         Mīna Lui a legat jugul nelegiuirilor mele,

              cari stau īmpletite şi legate de gītul meu. Mi-a frīnt puterea.

              Domnul m'a dat īn mīnile acelora, cărora nu pot să le stau īmpotrivă.

15.         Domnul a trīntit la pămīnt pe toţi vitejii din mijlocul meu;

              a strīns o oştire īmpotriva mea, ca să-mi prăpădească tineretul;

              ca īn teasc a călcat Domnul pe fecioara, fiica lui Iuda.

16.         De aceea plīng, īmi varsă lacrămi ochii,

              căci s'a depărtat dela mine Cel ce trebuia să mă mīngīie, Cel ce trebuia să-mi īnvioreze viaţa;

              fiii mei sīnt zdrobiţi, căci vrăjmaşul a biruit. -

17.         Sionul īntinde mīnile rugător, şi nimeni nu-l mīngīie.

              Domnul a trimes īmpotriva lui Iacov dejur īmprejur vrăjmaşi;

              Ierusalimul a ajuns de batjocură īn mijlocul lor. -

18.         Domnul este drept, căci m'am răzvrătit īmpotriva poruncilor Lui.

              Ascultaţi, toate popoarele, şi vedeţi-mi durerea!

              Fecioarele şi tinerii mei s'au dus īn robie.

19.         Mi-am chemat prietenii, dar m'au īnşelat,

              preoţii şi bătrīnii mei au murit īn cetate,

              căutīnd hrană, ca să-şi ţină viaţa.“

20.         „Doamne, uită-Te la necazul meu. Lăuntrul meu fierbe,

              mi s'a īntors inima īn mine, căci am fost neascultător.

              Afară sabia m'a lăsat fără copii, īn casă moartea.

21.         M'au auzit suspinīnd, dar nimeni nu m'a mīngīiat.

              Toţi vrăjmaşii mei, cīnd au aflat de nenorocirea mea, s'au bucurat că Tu ai adus-o;

              dar vei aduce, vei vesti ziua cīnd şi ei vor fi ca mine.

22.         Adu toată răutatea lor īnaintea Ta,

              şi fă-le cum mi-ai făcut mie, pentru toate fărădelegile mele! Căci suspinurile mele sīnt multe, şi inima īmi este bolnavă.“

 

Jalea Ierusalimului.

 

2

 

1.           Vai! īn ce īntunecime a aruncat Domnul, īn mīnia Lui, pe fiica Sionului.

              A asvīrlit din cer pe pămīnt podoaba lui Israel,

              şi nu Şi-a mai adus aminte de scaunul  picioarelor Lui, īn ziua mīniei Lui!

2.           Domnul a nimicit, fără milă, toate locuinţele lui Iacov.

              Īn urgia Lui, a dărīmat īntăriturile fiicei lui Iuda,

              şi le-a prăvălit la pămīnt;

              a făcut de ocară īmpărăţia şi căpeteniile ei.

3.           Īn mīnia Lui aprinsă, a doborīt toată puterea lui Israel;

              Şi-a tras īnapoi dela el dreapta, īnaintea vrăjmaşului,

              şi a aprins īn Iacov o văpaie de foc care mistuieşte toate  dejurīmprejur.

4.           Şi-a īncordat arcul ca un vrăjmaş, Şi-a ridicat dreapta ca un asupritor,

              şi a prăpădit tot ce era plăcut privirilor,

              Şi-a vărsat ca un foc urgia peste cortul fiicei Sionului.

5.           Ca un vrăjmaş a ajuns Domnul, a nimicit pe Israel,

              i-a dărīmat toate palatele, i-a prăbuşit īntăriturile,

              şi a umplut pe fiica lui Iuda de jale şi suspin.

6.           I-a pustiit cortul sfīnt ca pe o grădină,

              a nimicit locul adunării sale;

              Domnul a făcut să se uite īn Sion sărbătorile şi Sabatul,

              şi, īn mīnia Lui năpraznică a lepădat pe īmpărat şi pe preot.

7.           Domnul Şi-a dispreţuit altarul, Şi-a lepădat locaşul Său cel sfīnt.

              A dat īn mīnile vrăjmaşului zidurile palatelor Sionului;

              au răsunat strigătele īn casa Domnului, ca īntr'o zi de sărbătoare.

8.           Şi-a pus de gīnd Domnul să dărīme zidurile fiicei Sionului;

              a īntins sfoara de măsurat, şi nu Şi-a tras mīna pīnă nu le-a nimicit.

              A cufundat īn jale īntăritura şi zidurile, cari nu mai sīnt, toate, decīt nişte dărīmături triste.

9.           Porţile īi sīnt cufundate īn pămīnt; i-a nimicit şi rupt zăvoarele.

              Īmpăratul şi căpeteniile sale sīnt īntre neamuri. Lege nu mai au,

              şi chiar proorocii nu mai primesc nici o vedenie dela Domnul.

10.         Bătrīnii fiicei Sionului şed pe pămīnt şi tac;

              şi-au presărat ţărīnă pe cap, s'au īncins cu saci;

              fecioarele Ierusalimului īşi pleacă la pămīnt capul.

11.         Mi s'au strors ochii de lacrămi, īmi fierb măruntaiele,

              mi se varsă ficatul pe pămīnt, din pricina prăpădului fiicei poporului meu,

              din pricina copiilor  şi pruncilor de ţīţă leşinaţi pe uliţele cetăţii.

12.         Ei ziceau către mamele lor: „Unde este pīne şi vin?“

              Şi cădeau leşinaţi ca nişte răniţi pe uliţele cetăţii,

              īşi dădeau sufletul la pieptul mamelor lor.

13.         „ Cu ce să te īmbărbătez şi cu ce să te asemăn, fiica Ierusalimului?

              Cu cine să te pun alături, şi cu ce să te mīngīi, fecioară, fiica Sionului?

              Căci rana ta este mare ca marea: cine va putea să te vindece?

14.         Proorocii tăi ţi-au proorocit vedenii deşarte şi amăgitoare,

              nu ţi-au dat pe faţă nelegiuirea, ca să abată astfel robia dela tine,

              ci ţi-au făcut proorocii mincinoase şi īnşelătoare.

15.         Toţi trecătorii bat din palme asupra ta,

              şuieră şi dau din cap īmpotriva fiicei Ierusalimului, şi zic: „Aceasta este cetatea despre care se zicea că este cea mai frumoasă, şi bucuria īntregului pămīnt?“

16.         Toţi vrăjmaşii tăi deschid gura īmpotriva ta,

              fluieră, scrīşnesc din dinţi, şi zic: „Am īnghiţit-o!“

              „Da, aceasta este ziua pe care o aşteptam, am ajuns-o şi o vedem!“

17.         Domnul a īnfăptuit ce hotărīse,

              a īmplinit cuvīntul pe care-l sorocise de multă vreme,

              a nimicit fără milă;

              a făcut din tine bucuria vrăjmaşului,

              a īnălţat tăria asupritorilor tăi!

18.         Inima lor strigă către Domnul ...

              Zid al fiicei Sionului, varsă zi şi noapte şiroaie de lacrămi!

              Nu-ţi da niciun răgaz, şi ochiul tău să n'aibă odihnă!

19.         Scoală-te şi gemi noaptea cīnd īncep străjile!

              Varsă-ţi inima ca nişte apă, īnaintea Domnului!

              Ridică-ţi mīinile spre El pentru viaţa copiilor tăi,

              cari mor de foame la toate colţurile uliţelor!

20.         Uită-Te, Doamne, şi priveşte: cui i-ai făcut Tu aşa?

              Să mănīnce femeile rodul pīntecelui lor, pruncii desmierdaţi de mīnile lor?

              Să fie măcelăriţi preoţii şi proorocii īn Locaşul cel sfīnt al Domnului?

21.         Copiii şi bătrīnii stau culcaţi pe pămīnt īn uliţe;

              fecioarele şi tinerii mei au căzut ucişi de sabie;

              i-ai ucis, īn ziua mīniei Tale, şi i-ai jungheat fără milă.

22.         Ai chemat groaza din toate părţile peste mine, ca la o zi de sărbătoare.

              Īn ziua mīniei Domnului, n'a scăpat unul şi n'a rămas cu viaţă.

              Pe cei īngrijiţi şi crescuţi de mine, mi i-a nimicit vrăjmaşul!“

 

Suferinţe şi mīngīieri.

 

3

 

1.           Eu sīnt omul care a văzut suferinţa supt nuiaua urgiei Lui.

2.           El m'a dus, m'a mīnat īn īntunerec, şi nu īn lumină.

3.           Numai īmpotriva mea īşi īntinde şi īşi īntoarce mīna, toată ziua.

4.           Mi-a prăpădit carnea şi pielea, şi mi-a zdrobit oasele.

5.           A făcut zid īmprejurul meu, şi m'a īnconjurat cu otravă şi durere.

6.           Mă aşează īn īntunerec, ca pe cei morţi pentru totdeauna.

7.           M'a īnconjurat cu un zid, ca să nu ies; m'a pus īn lanţuri grele.

8.           Să tot strig şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea.

9.           Mi-a astupat calea cu pietre cioplite, şi mi-a strīmbat cărările.

10.         Mă pīndeşte ca un urs şi ca un leu īntr'un loc ascuns.

11.         Mi-a abătut căile, şi apoi s'a aruncat pe mine, şi m'a pustiit.

12.         Şi-a īncordat arcul, şi m'a pus ţintă săgeţii Lui.

13.         Īn rărunchi mi-a īnfipt săgeţile din tolba Lui.

14.         Am ajuns de rīsul poporului meu, şi toată ziua sīnt pus īn cīntece de batjocură de ei.

15.         M'a săturat de amărăciune, m'a īmbătat cu pelin.

16.         Mi-a sfărīmat dinţii cu pietre, m'a acoperit cu cenuşă.

17.         Mi-ai luat pacea, şi nu mai cunosc fericirea.

18.         Şi am zis: „S'a dus puterea mea de viaţă, şi nu mai am nici o nădejde īn Domnul.“

19.         „Gīndeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă!“

20.         Cīnd īşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mīhnit īn mine.

21.         Iată ce mai gīndesc īn inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde:

22.         Bunătăţile Domnului nu s'au sfīrşit, īndurările Lui nu sīnt la capăt,

23.         ci se īnoiesc īn fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atīt de mare!

24.         „Domnul este partea mea de moştenire,“ zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc īn El.

25.         Domnul este bun cu cine nădăjduieşte īn El, cu sufletul care-L caută.

26.         Bine este să aştepţi īn tăcere ajutorul Domnului.

27.         Este bine pentru om să poarte un jug īn tinereţa lui.

28.         Să stea singur şi să tacă, pentrucă Domnul i l-a pus pe grumaz;

29.         să-şi umple gura cu ţărīnă, şi să nu-şi peardă nădejdea;

30.         să dea obrazul celui ce-l loveşte, şi să se sature de ocări.

31.         Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.

32.         Ci, cīnd mīhneşte pe cineva, Se īndură iarăş de el, după īndurarea Lui cea mare:

33.         căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mīhneşte bucuros pe copiii oamenilor.

34.         Cīnd se calcă īn picioarele toţi prinşii de război ai unei ţări,

35.         cīnd se calcă dreptatea omenească īn faţa Celui Prea Īnalt,

36.         cīnd este nedreptăţit un om īn pricina lui, nu vede Domnul?

37.         Cine a spus şi s'a īntīmplat ceva fără porunca Domnului?

38.         Nu iese din gura Celui Prea Īnalt răul şi binele?

39.         De ce să se plīngă omul cīt trăieşte? Ficare să se plīngă mai bine de păcatele lui!

40.         Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne īntoarcem la Domnul.

41.         Să ne īnălţăm şi inimile cu mīnile spre Dumnezeu din cer, zicīnd:

42.         „Am păcătuit, am fost īndărătnici, şi nu ne-ai iertat!“

43.         Īn mīnia Ta, Te-ai ascuns, şi ne-ai urmărit, ai ucis fără milă.

44.         Te-ai īnvăluit īntr'un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.

45.         Ne-ai făcut de batjocură şi de ocară printre popoare.

46.         Toţi vrăjmaşii noştri deschid gura īmpotriva noastră.

47.         De groază şi de groapă am avut parte, de prăpăd şi pustiire.

48.         Şivoaie de apă īmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.

49.         Mi se topeşte ochiul īn lacrămi, necurmat şi fără răgaz,

50.         pīnăce Domnul va privi din cer şi va vedea.

51.         Mă doare ochiul de plīns pentru toate fiicele cetăţii mele.

52.         Cei ce mă urăsc fără temei, m'au gonit ca pe o pasăre.

53.         Voiau să-mi nimicească viaţa īntr'o groapă, şi au aruncat cu pietre īn mine.

54.         Mi-au năvălit apele peste cap şi ziceam: „Sīnt perdut!“

55.         Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.

56.         Tu mi-ai auzit glasul: „Nu-Ţi astupa urechea la suspinurile şi strigătele mele.“

57.         Īn ziua cīnd Te-am chemat, Te-ai apropiat, şi ai zis: „Nu te teme!“

58.         Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!

59.         Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate.

60.         Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor īmpotriva mea.

61.         Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile īmpotriva mea,

62.         cuvīntările protivnicilor mei, şi planurile pe cari le urzeau īn fiecare zi īmpotriva mea.

63.         Uită-Te cīnd stau ei jos sau cīnd se scoală. Eu sīnt cīntecul lor de batjocură.

64.         Răsplăteşte-le, Doamne, după faptele mīnilor lor!

65.         Īmpetreşte-le inima, şi aruncă blestemul Tău īmpotriva lor!

66.         Urmăreşte-i, īn mīnia Ta, şi şterge-i de supt ceruri, Doamne!“

 

Plīngere asupra soartei poporului.

 

4

 

1.           Vai! cum s'a īnegrit aurul, şi cum s'a schimbat aurul cel curat! Cum s-au risipit pietrele sfīntului Locaş pela toate colţurile uliţelor!

2.           Cum sīnt priviţi acum fiii Sionului, cei aleşi şi preţuiţi ca aurul curat altă dată,

              cum sīnt priviţi acum, vai! Ca nişte vase de pămīnt, şi ca o  lucrare făcută de mīnile olarului!

3.           Chiar şi şacalii īşi apleacă ţīţa, şi dau să sugă puilor lor;

              dar fiica poporului meu a ajuns fără milă, ca struţii din pustie.

4.           Limba sugătorului i se lipeşte de cerul gurii, uscată de sete;

              copiii cer pīne, dar nimeni nu le-o dă.

5.           Ceice se hrăneau cu bucate alese, leşină pe uliţe.

              Ceice fuseseră crescuţi crescuţi īn purpură se bucură acum de o grămadă de gunoi!

6.           Căci vina fiicei poporului meu este mai mare decīt păcatul Sodomei,

              care a fost nimicită īntr'o clipă, fără să fi pus cineva mīna pe ea.

7.           Voivozii ei erau mai strălucitori decīt zăpada, mai albi decīt laptele;

              trupul le era mai roş decīt mărgeanul; faţa le era ca safirul.

8.           Dar acum īnfăţişarea le este mai negricioasă decīt funinginea; aşa că nu mai sīnt cunoscuţi pe uliţe,

              pielea le este lipită de oase, uscată ca lemnul.

9.           Ceice pier ucişi de sabie sīnt mai fericiţi decīt ceice pier de foame,

              cari cad sleiţi de puteri, din lipsa roadelor cīmpului!

10.         Femeile, cu toată mila lor, īşi fierb copiii,

              cari le slujesc ca hrană, īn mijlocul prăpădului fiicei poporului meu.

11.         Domnul Şi-a sleit urgia, Şi-a vărsat mīnia aprinsă;

              a aprins īn Sion un foc, care-i mistuie temeliile.

12.         Īmpăraţii pămīntului n'ar fi crezut şi nici unul din locuitorii lumii n'ar fi crezut

              că protivnicul, care-l īmpresura, are să intre pe porţile Ierusalimului.

13.         Iată roada păcatelor proorocilor săi, a nelegiuirilor preoţilor săi,

              cari au vărsat īn mijlocul lui sīngele celor neprihăniţi!

14.         Rătăceau ca orbii pe uliţe, mīnjiţi de sīnge,

              aşa că nimeni nu putea să se atingă de hainele lor.

15.         „Depărtaţi-vă, necuraţilor!“ li se striga, „la o parte, la o parte, nu vă atingeţi de noi!“

              Cīnd fugeau pribegind īncoace şi īncolo, printre neamuri, se spunea: „Să nu mai locuiască aici!“

16.         Īn mīnia Lui Domnul i-a īmprăştiat şi nu-Şi mai īndreaptă privirile spre ei!

              Vrăjmaşul n'a căutat la faţa preoţilor, nici n'a avut milă de cei bătrīni.

17.         Şi acolo ni se sfīrşeau ochii, şi aşteptam zădarnic ajutor!

              Privirile ni se īndreptau cu nădejde spre un neam, care totuş nu ne-a izbăvit.

18.         Ne pīndeau paşii, ca să ne īmpiedice să mergem pe uliţele noastre;

              ni se apropia sfīrşitul, ni se īmpliniseră zilele ... Da, ne venise sfīrşitul!

19.         Prigonitorii noştri erau mai iuţi de cīt vulturii cerului.

              Ne-au fugărit pe munţi, şi ne-au pīndit īn pustie.

20.         Suflarea vieţii noastre, unsul Domnului, a fost prins īn gropile lor, el,

              despre care ziceam: „Vom trăi supt umbra lui printre neamuri.“

21.         „Bucură-te şi saltă de bucurie, fiica Edomului, care louieşte īn ţara Uţ!

              Dar şi la tine va trece potirul, şi tu te vei īmbăta, şi te vei desgoli!

22.         Fiica Sionului, nelegiuirea īţi este ispăşită:

              El nu te va mai trimete īn robie. Dar ţie, fiica Edomului, īţi va pedepsi nelegiuirea;

              şi īţi va da pe faţă păcatele.“

 

Rele de acum şi aducerile aminte.

 

5

 

1.           „Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s'a īntīmplat!

              Uită-Te şi vezi-ne ocara!

2.           Moştenirea noastră a trecut la nişte străini,

              casele noastre la cei din alte ţări!

3.           Am rămas orfani, fără tată;

              mamele noastre sīnt ca nişte văduve.

4.           Apa noastră o bem pe bani,

              şi lemnele noastre trebuie să le plătim.

5.           Prigonitorii ne urmăresc cu īndīrjire,

              şi cīnd obosim, nu ne dau odihnă.

6.           Am īntins mīna spre Egipt,

              spre Asiria, ca să ne săturăm de pīne.

7.           Părinţii noştri, cari au păcătuit, nu mai sīnt,

              iar noi le purtăm păcatele.

8.           Robii ne stăpīnesc,

              şi nimeni nu ne izbăveşte din mīnile lor.

9.           Ne căutăm pīnea cu primejdia vieţii noastre,

              căci ne ameninţă sabia īn pustie.

10.         Ne arde pielea ca un cuptor,

              de frigurile foamei.

11.         Au necinstit pe femei īn Sion,

              pe fecioare īn cetăţile lui Iuda.

12.         Mai marii noştri au fost spīnzuraţi de mīnile lor;

              Bătrīnilor nu le-a dat nici o cinste

13.         Tinerii au fost puşi să rīşnească,

              şi copiii cădeau supt poverile de lemn.

14.         Bătrīnii nu se mai duc la poartă,

              şi tinerii au īncetat să mai cīnte.

15.         S'a dus bucuria din inimile noastre,

              şi jalea a luat locul jocurilor noastre.

16.         A căzut cununa de pe capul nostru!

              Vai de noi, căci am păcătuit!

17.         Dacă ne doare inima,

              dacă ni s'au īntunecat ochii,

18.         este din pricină că muntele Sionului este pustiit,

              din pricină că se plimbă şacalii prin el.

19.         Dar Tu, Doamne, īmpărăţeşti pe vecie;

              scaunul Tău de domnie dăinuieşte din neam īn neam!

20.         Pentruce să ne uiţi pe vecie, şi să ne părăseşti pentru multă vreme?

21.         Īntoarce-ne la Tine, Doamne, şi ne vom īntoarce!

              Dă-ne iarăş zile ca cele de odinioară!

22.         Să ne fi lepădat Tu de tot oare,

              şi să Te fi mīniat Tu pe noi peste măsură de mult?