[ Page principale | Commentaires | La Bible ]

 

DANIEL

 

(Psalmul 25.14. 1 Corinteni 4.2. Evrei 11.2. Ieremia 33.3.)

 

Daniel la Babilon.

 

1

 

1.           Īn al treilea an al domniei lui Ioiachim, īmpăratul lui Iuda, Nebucadneţar, īmpăratul Babilonului, a venit īmpotriva Ierusalimului, şi l-a īmpresurat.

 

2.           Domnul a dat īn mīnile lui pe Ioiachim, īmpăratul lui Iuda, şi o parte din vasele Casei lui Dumnezeu. Nebucadneţar a dus vasele īn ţara Şinear, īn casa dumnezeului său, le-a pus īn casa vistieriei dumnezeului său.

 

3.           Īmpăratul a dat poruncă lui Aşpenaz, căpetenia famenilor săi dregători, să-i aducă vreo cīţiva din copiii lui Israel de neam īmpărătesc şi de viţă boierească,

4.           nişte tineri fără vreun cusur trupesc, frumoşi la chip, īnzestraţi cu īnţelepciune īn orice ramură a ştiinţei, cu minte ageră şi pricepere, īn stare să slujească īn casa īmpăratului, şi pe cari să-i īnveţe scrierea şi limba Haldeilor.

 

5.           Īmpăratul le-a rīnduit pe fiecare zi o parte din bucatele dela masa lui şi din vinul de care bea el, vrīnd să-i crească timp de trei ani, după cari aveau să fie īn slujba īmpăratului.

 

6.           Printre ei erau, dintre copiii lui Iuda: Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria.

7.           Căpetenia famenilor dregători le-a pus īnsă alte nume, şi anume: lui Daniel i-a pus numele Beltşaţar, lui Hanania Şadrac, lui Mişael Meşac, şi lui Azaria Abed-Nego.

 

8.           Daniel s'a hotărīt să nu se spurce cu bucatele alese ale īmpăratului şi cu vinul pe care-l bea īmpăratul, şi a rugat pe căpetenia famenilor dregători să nu-l silească să se spurce.

 

9.           Dumnezeu a făcut ca Daniel să capete bunăvoinţă şi trecere īnaintea căpeteniei famenilor dregători.

 

10.         Căpetenia famenilor a zis lui Daniel: „Mă tem numai de domnul meu īmpăratul, care a hotărīt ce trebuie să mīncaţi şi să beţi, ca nu cumva să vadă feţele voastre mai triste decīt ale celorlalţi tineri de vīrsta voastră, şi să-mi puneţi astfel capul īn primejdie īnaintea īmpăratului“.

11.         Atunci Daniel a zis īngrijitorului, căruia īi īncredinţase căpetenia famenilor privegherea asupra lui Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria:

12.         „Īncearcă pe robii tăi zece zile, şi să ni se dea de mīncat zarzavaturi şi apă de băut;

13.         să te uiţi apoi la faţa noastră şi la a celorlalţi tineri cari mănīncă din bucatele īmpăratului, şi să faci cu robii tăi după cele ce vei vedea!“

14.         El i-a ascultat īn privinţa aceasta, şi i-a īncercat zece zile.

15.         După cele zece zile, ei erau mai bine la faţă şi mai graşi decīt toţi tinerii cari mīncau din bucatele īmpăratului.

16.         Īngrijitorul lua bucatele şi vinul cari le erau rīnduite, şi le dădea zazavaturi.

17.         Dumnezeu a dat acestor patru tineri ştiinţă şi pricepere pentru tot felul de scrieri, şi īnţelepciune; mai ales īnsă a făcut pe Daniel priceput īn toate vedeniile şi īn toate visele.

 

18.         La vremea sorocită de īmpărat ca să-i aducă la el, căpetenia famenilor i-a adus īnaintea lui Nebucadneţar.

19.         Īmpăratul a stat de vorbă cu ei: dar īntre toţi tinerii aceia, nu s'a găsit niciunul ca Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria. De aceea ei au fost primiţi īn slujba īmpăratului.

 

20.         Īn toate lucrurile cari cereau īnţelepciune şi pricepere, şi despre cari īi īntreba īmpăratul, īi găsea de zece ori mai destoinici decīt toţi vrăjitorii şi cititorii īn stele, cari erau īn toată īmpărăţia lui.

 

21.         Aşa a dus-o Daniel pīnă īn anul dintīi al īmpăratului Cir.

 

 

Visul lui Nebudadneţar.

 

2

 

1.           Īn al doilea an al domniei lui Nebucadneţar, Nebucadneţar a avut nişte visuri. Duhul īi era turburat, şi i-a perit somnul.

 

2.           Īmpăratul a poruncit să cheme pe vrăjitori, pe cititorii īn stele, pe descīntători şi pe Haldei, ca să-i spună visurile. Ei au venit, şi s'au īnfăţişat īnaintea īmpăratului.

 

3.           Īmpăratul le-a zis: „Am visat un vis; duhul īmi este turburat, şi aş vrea să ştiu visul acela.“

4.           Haldeii au răspuns īmpăratului īn limba aramaică: „Vecinic să trăieşti, īmpărate! Spune robilor tăi visul, şi-ţi vom arăta tīlcuirea lui!“

 

5.           Īmpăratul a luat iarăş cuvīntul şi a zis Haldeilor: „Mi-a scăpat din minte lucrul acela: dacă nu-mi veţi veţi face cunoscut visul şi tīlcuirea lui, veţi fi făcuţi bucăţi, şi casele voastre vor fi prefăcute īntr'un morman de murdării.

 

6.           Dar dacă-mi veţi spune visul şi tīlcuirea lui, veţi primi dela mine daruri şi răsplătiri, şi mare cinste. Deaceea, spuneţi-mi visul şi tălmăcirea lui!“

 

7.           Ei au răspuns a doua oară: „Să spună īmpăratul robilor săi visul, şi i-l vom tălmăci!“

8.           Īmpăratul a luat iarăş cuvīntul şi a zis: „Văd, cu adevărat, că voiţi să cīştigaţi vreme, pentru că vedeţi că lucrul mi-a scăpat din minte.

9.           Dacă deci nu-mi veţi spune visul, vă aşteaptă pe toţi aceeaş soartă, fiindcă vreţi să vă īnţelegeţi ca să-mi spuneţi minciuni şi neadevăruri, pīnă se vor schimba vremurile. De aceea, spuneţi-mi visul, ca să ştiu dacă sīnteţi īn stare să mi-l şi tīlcuiţi!“

 

10.         Haldeii au răspuns īmpăratului: „Nu este nimeni pe pămīnt, care să poată spune ce cere īmpăratul; deaceea niciodată niciun īmpărat, oricīt de mare şi puternic ar fi fost, n'a cerut aşa ceva dela niciun vrăjitor, cititor īn stele sau Haldeu!

11.         Ce cere īmpăratul este greu; nu este nimeni care să spună lucrul acesta īmpăratului, afară de zei, a căror locuinţă nu este printre muritori!“

 

12.         La auzul acestor cuvinte, īmpăratul s'a mīniat, şi s'a supărat foarte tare. A poruncit să piardă pe toţi īnţelepţii Babilonului.

13.         Hotărīrea ieşise, īnţelepţii īncepuseră să fie omorīţi, şi căutau şi pe Daniel şi pe tovarăşii lui, ca să-i piardă.

14.         Atunci Daniel a vorbit cu minte şi cu judecată lui Arioc, căpetenia străjerilor īmpăratului, care ieşise să omoare pe īnţelepţii Babilonului.

15.         A luat cuvīntul şi a zis lui Arioc, căpitanul īmpăratului: „Pentruce a dat īmpăratul o poruncă atīt de aspră?“ Arioc a spus lui Daniel cum stau lucrurile.

16.         Şi Daniel s'a dus la īmpărat, şi l-a rugat să-i dea vreme ca să dea īmpăratului tīlcuirea.

17.         Apoi Daniel s'a dus īn casa lui, şi a spus despre lucrul acesta tovarăşilor săi Hanania, Mişael şi Azaria,

18.         rugīndu-i să ceară īndurarea Dumnezeului cerurilor pentru această taină, ca să nu piară Daniel şi tovarăşii săi odată cu ceilalţi īnţelepţi ai Babilonului.

 

19.         După aceea i s'a descoperit lui Daniel taina īntr'o vedenie īn timpul nopţii. Şi Daniel a binecuvīntat pe Dumnezeul cerurilor.

 

20.         Daniel a luat cuvīntul şi a zis: „Binecuvīntat să fie Numele lui Dumnezeu, din vecinicie īn vecinicie! A Lui este īnţelepciunea şi puterea.

 

21.         El schimbă vremurile şi īmprejurările; El răstoarnă şi pune pe īmpăraţi; El dă īnţelepciune īnţelepţilor şi pricepere celor pricepuţi!

 

22.         El descopere ce este adīnc şi ascuns; El ştie ce este īn īntunerec şi la El locuieşte lumina_.

 

23.         Pe Tine, Dumnezeul părinţilor mei, Te slăvesc şi Te laud că mi-ai dat īnţelepciune şi putere, şi mi-ai făcut cunoscut ce Ţi-am cerut noi; căci ne-ai descoperit taina īmpăratului!“.

 

24.         După aceea, Daniel s'a dus la Arioc, căruia īi poruncise īmpăratul să piardă pe īnţelepţii Babilonului; s'a dus, şi i-a vorbit aşa: „Nu pierde pe īnţelepţii Babilonului! Du-mă īnaintea īmpăratului, şi voi da īmpăratului tīlcuirea!“

25.         Arioc a dus degrabă pe Daniel īnaintea īmpăratului, şi i-a vorbit aşa: „Am găsit īntre prinşii de război ai lui Iuda un om care va da īmpăratului tīlcuirea!“

26.         Īmpăratul a luat cuvīntul şi a zis lui Daniel, care se numea Beltşaţar: „Eşti tu īn stare să-mi spui visul pe care l-am visat şi tīlcuirea lui?“

27.         Daniel a răspuns īnaintea īmpăratului, şi a zis: „Ce cere īmpăratul este o taină pe care īnţelepţii, cititorii īn stele, vrăjitorii şi ghicitorii nu sīnt īn stare s'o descopere īmpăratului.

28.         Dar este īn ceruri un Dumnezeu, care descopere tainele, şi care face cunoscut īmpăratului Nebucadneţar ce se va īntīmpla īn vremurile de pe urmă. Iată visul tău şi vedeniile pe cari le-ai avut īn patul tău.

 

29.         Īn patul tău, īmpărate, ţi-au venit īn minte gīnduri cu privire la cele ce vor fi după aceste vremuri; şi Celce descopere tainele ţi-a făcut cunoscut ce se va īntīmpla.

 

30.         Īnsă dacă mi s'a descoperit taina aceasta, nu īnseamnă că este īn mine o īnţelepciune mai mare decīt a tuturor celor vii, ci pentru ca să se dea īmpăratului tīlcuirea ei, şi să afli ce-ţi doreşte inima să ştii.

 

31.         Tu, īmpărate, te uitai, şi iată că ai văzut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare, şi de o strălucire nemai pomenită. Stătea īn picioare īnaintea ta, şi īnfăţişarea lui era īnfricoşătoare.

32.         Capul chipului acestuia era de aur curat; pieptul şi braţele īi erau de argint; pīntecele şi coapsele īi erau de aramă;

 

33.         fluierele picioarele, de fer; picioarele, parte de fer, şi parte de lut.

34.         Tu te uitai la el, şi s'a deslipit o piatră, fără ajutorul vreunei mīni, a izbit picioarele de fer şi de lut ale chipului, şi le-a făcut bucăţi.

 

35.         Atunci ferul, lutul, arama, argintul şi aurul s'au sfărīmat īmpreună şi s'au făcut ca pleava din arie vara; le-a luat vīntul, şi nici urmă nu s'a mai găsit din ele. Dar piatra, care sfărīmase chipul, s'a făcut un munte mare, şi a umplut tot pămīntul.

 

36.         Iată visul. Acum īi vom spune şi tīlcuirea īnaintea īmpăratului.

37.         Tu, īmpărate, eşti īmpăratul īmpăraţilor, căci Dumnezeul cerurilor ţi-a dat īmpărăţie, putere, bogăţie şi slavă.

 

38.         El ţi-a dat īn mīni, ori unde locuiesc ei, pe copiii oamenilor, fiarele cīmpului şi păsările cerului, şi te-a făcut stăpīn peste toate acestea: tu eşti capul de aur!

 

39.         După tine, se va ridica o altă īmpărăţie, mai neīnsemnată decīt a ta; apoi o a treia īmpărăţie, care va fi de aramă, şi care va stăpīni peste tot pămīntul.

 

40.         Va fi o a patra īmpărăţie, tare ca ferul; după cum ferul sfărīmă şi rupe totul, şi ea va sfărīma şi va rupe totul, ca ferul care face totul bucăţi.

 

41.         Şi după cum ai văzut picioarele şi degetele picioarelor parte de lut de olar şi parte de fer, tot aşa şi īmpărăţia aceasta va fi īmpărţită; dar va rămīnea īn ea ceva din tăria ferului, tocmai aşa cum ai văzut ferul amestecat cu lutul.

 

42.         Şi după cum degetele dela picioare erau parte de fer şi parte de lut, tot aşa şi īmpărăţia aceasta va fi īn parte tare şi īn parte plăpīndă.

43.         Dacă ai văzut ferul amestecat cu lutul, īnseamnă că se vor amesteca prin legături omeneşti de căsătorie, dar nu vor fi lipiţi unul de altul, după cum ferul nu se poate uni cu lutul.

44.         Dar īn vremea acestor īmpăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o īmpărăţie, care nu va fi nimicită niciodată, şi care nu va trece supt stăpīnirea unui alt popor. Ea va sfărīma şi va nimici toate acele īmpărăţii, şi ea īnsăş va dăinui vecinic.

 

45.         Aceasta īnseamnă piatra, pe care ai văzut-o deslipindu-se din munte, fără ajutorul vreunei mīni, şi care a sfărīmat ferul, arama, lutul, argintul şi aurul. Dumnezeul cel mare a făcut deci cunoscut īmpăratului ce are să se īntīmple după aceasta. Visul este adevărat, şi tīlcuirea lui este temeinică.“

 

46.         Atunci īmpăratul Nebucadneţar a căzut cu faţa la pămīnt şi s'a īnchinat īnaintea lui Daniel, şi a poruncit să i se aducă jertfe de mīncare şi miresme.

 

47.         Īmpăratul a vorbit lui Daniel şi a zis: „Cu adevărat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul īmpăraţilor, şi El descopere tainele, fiindcă ai putut să descoperi taina aceasta!“

 

48.         Apoi īmpăratul a īnălţat pe Daniel, şi i-a dat daruri multe şi bogate; i-a dat stăpīnire peste tot ţinutul Babilonului, şi l-a pus ca cea mai īnaltă căpetenie a tuturor īnţelepţilor Babilonului.

 

49.         Daniel a rugat pe īmpărat să dea grija trebilor ţinutului Babilonului īn mīna lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Daniel īnsă a rămas la curtea īmpăratului.

 

 

Cei trei tovarăşi ai lui Daniel īn cuptor.

 

3

 

1.           Īmpăratul Nebucadneţar a făcut un chip de aur, īnalt de şase zeci de coţi şi lat de şase coţi. L-a ridicat īn valea Dura, īn ţinutul Babilonului.

2.           Īmpăratul Nebucadneţar a poruncit să cheme pe dregători, pe īngrijitori şi pe cīrmuitori, pe judecătorii cei mari, pe vistiernici, pe legiuitori, pe judecători, şi pe toate căpeteniile ţinuturilor, ca să vină la sfinţirea chipului, pe care-l īnălţase īmpăratul Nebucadneţar.

3.           Atunci dregătorii, īngrijitorii şi cīrmuitorii, judecătorii cei mari, vistiernicii, legiuitorii, judecătorii, şi toate căpeteniile ţinuturilor, s'au strīns la sfinţirea chipului pe care-l īnălţase īmpăratul Nebucadneţar. S'au aşezat īnaintea chipului pe care-l īnălţase Nebucadneţar.

4.           Iar un crainic a strigat cu glas tare: „Iată ce vi se porunceşte, popoare, neamuri, oameni de toate limbile!

 

5.           Īn clipa cīnd veţi auzi sunetul trīmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului, şi a tot felul de instrumente de muzică, să vă aruncaţi cu faţa la pămīnt, şi să vă īnchinaţi chipului de aur, pe care l-a īnălţat īmpăratul Nebucadneţar.

6.           Oricine nu se va arunca cu faţa la pămīnt şi nu se va īnchina, va fi aruncat chiar īn clipa aceea īn mijlocul unui cuptor aprins.“ -

 

7.           De aceea, īn clipa cīnd au auzit toate popoarele sunetul trīmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, şi a tot felul de instrumente de muzică, toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile s'au aruncat cu faţa la pămīnt şi s'au īnchinat chipului de aur pe care-l īnălţase īmpăratul Nebucadneţar.

8.           Cu prilejul acesta, şi īn aceeaş vreme, cīţiva Haldei s'au apropiat şi au pīrīt pe Iudei.

 

9.           Ei au luat cuvīntul şi au zis īmpăratului Nebucadneţar: „Să trăieşti vecinic īmpărate!

 

10.         Ai dat o poruncă, după care toţi cei ce vor auzi sunetul trīmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului şi a tot felul de instrumente de muzică, vor trebui să se arunce cu faţa la pămīnt, şi să se īnchine chipului de aur;

11.         şi după care, oricine nu se va arunca cu faţa la pămīnt, şi nu se va īnchina, va fi aruncat īn mijlocul unui cuptor aprins.

12.         Dar, sīnt nişte Iudei, cărora le-ai dat īn grijă trebile ţinutului Babilonului, şi anume Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, oameni cari nu ţin seama deloc de tine, īmpărate. Ei nu slujesc dumnezeilor tăi, şi nu se īnchină chipului de aur pe care l-ai īnălţat tu!“

 

13.         Atunci Nebucadneţar, mīniat şi plin de urgie, a dat poruncă să aducă pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Şi oamenii aceştia au fost aduşi īndată īnaintea īmpăratului.

14.         Nebucadneţar a luat cuvīntul, şi le-a zis: „Īnadins oare, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, nu slujiţi voi dumnezeilor mei, şi nu vă īnchinaţi chipului de aur, pe care l-am īnălţat?

15.         Acum fiţi gata, şi īn clipa cīnd veţi auzi sunetul trīmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului şi a tot felul de instrumente, să vă aruncaţi cu faţa la pămīnt, şi să vă īnchinaţi chipului pe care l-am făcut; dacă nu vă veţi īnchina lui, veţi fi aruncaţi pe dată īn mijlocul unui cuptor aprins! Şi care este dumnezeul acela, care vă va scoate din mīna mea?“

 

16.         Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au răspuns īmpăratului Nebucadneţar: „Noi n'avem nevoie să-ţi răspundem la cele de mai sus.

 

17.         Iată, Dumnezeul nostru, căruia īi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins, şi ne va scoate din mīna ta, īmpărate.

18.         Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii, īmpărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi, şi nici nu ne vom īnchina chipului de aur, pe care l-ai īnălţat!“

19.         La auzul acestor cuvinte, Nebucadneţar s'a umplut de mīnie, şi şi-a schimbat faţa, īntorcīndu-şi privirile īmpotriva lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. A luat din nou cuvīntul şi a poruncit să īncălzească de şapte ori mai mult cuptorul, de cum se cădea să-l īncălzească.

20.         Apoi a poruncit unora din cei mai voinici ostaşi din oştirea lui să lege pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, şi să-i arunce īn cuptorul aprins.

21.         Oamenii aceştia au fost legaţi cu ismenele, cămăşile, mantalele şi celelalte haine ale lor, şi aruncaţi īn mijlocul cuptorului aprins.

22.         Fiindcă porunca īmpăratului era aspră şi cuptorul era neobicinuit de īncălzit, flacăra a ucis pe toţi oamenii, cari aruncaseră īn el pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego.

23.         Dar aceşti trei oameni: Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, au căzut legaţi īn mijlocul cuptorului aprins.

24.         Atunci īmpăratul Nebucadneţar s'a īnspăimīntat, şi s'a sculat repede. A luat cuvīntul, şi a zis sfetnicilor săi: „N'am aruncat noi īn mijlocul focului trei oameni legaţi?“ Ei au răspuns īmpăratului: „Negreşit, īmpărate!“

25.         El a luat iarăş cuvīntul şi a zis: „Ei bine, eu văd patru oameni umblīnd slobozi īn mijlocul focului, şi nevătămaţi; şi chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!“

 

26.         Apoi Nebucadneţar s'a apropiat de gura cuptorului aprins, şi, luīnd cuvīntul, a zis: „Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, slujitorii Dumnezeului celui Prea Īnalt, ieşiţi afară şi veniţi īncoace!“ Şi Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au ieşit din mijlocul focului.

27.         Dregătorii, īngrijitorii, cīrmuitorii, şi sfetnicii īmpăratului s'au strīns şi au văzut că focul n'avusese nici o putere asupra trupului acestor oameni, că nici perii capului lor nu se pīrliseră, hainele le rămăseseră neschimbate, şi nici măcar miros de foc nu se prinsese de ei.

 

28.         Nebucadneţar a luat cuvīntul, şi a zis: „Binecuvīntat să fie Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, care a trimes pe īngerul Său şi a izbăvit pe slujitorii Săi cari s'au īncrezut īn El, au călcat porunca īmpăratului şi şi-au dat mai degrabă trupurile lor de cīt să slujească şi să se īnchine altui dumnezeu de cīt Dumnezeului lor!

 

29.         Iată acum porunca pe care o dau: orice om din orice popor, neam sau limbă ar fi, care va vorbi rău de Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, va fi făcut bucăţi şi casa lui va fi prefăcută īntr'un morman de murdării, pentrucă nu este niciun alt dumnezeu, care să poată izbăvi ca El.“

 

30.         După aceea, īmpăratul a īnălţat pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego la mare cinste, īn ţinutul Babilonului.

 

Copacul cel mare.

 

4

 

1.           „Nebucadneţar, īmpăratul, către toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile, cari locuiesc pe tot pămīntul: Să aveţi multă pace!

 

2.           Am găsit cu cale să fac cunoscut semnele şi minunile, pe cari le-a făcut Dumnezeul cel Prea Īnalt faţă de mine.

 

3.           Cīt de mari sīnt semnele Lui şi cīt de puternice sīnt minunile Lui! Īmpărăţia Lui este o īmpărăţie vecinică, şi stăpīnirea Lui dăinuieşte din neam īn neam!

 

4.           Eu, Nebucadneţar, trăiam liniştit īn casa mea, şi fericit īn palatul meu.

5.           Am visat un vis, care m'a īnspăimīntat; gīndurile de cari eram urmărit īn patul meu şi vedeniile duhului meu mă umpleau de groază.

 

6.           Am poruncit atunci să aducă īnaintea mea pe toţi īnţelepţii Babilonului, ca să-mi tīlcuiască visul.

7.           Īndată au venit vrăjitorii, cititorii īn stele, Haldeii şi ghicitorii. Le-am spus visul, şi nu mi l-au putut tīlcui.

 

8.           La urmă de tot, s'a īnfăţişat īnaintea mea Daniel, numit Beltşaţar, după numele dumnezeului meu, şi care are īn el duhul dumnezeilor celor sfinţi. I-am spus visul, şi am zis:

 

9.           - „Beltşaţare, căpetenia vrăjitorilor, ştiu că ai īn tine duhul dumnezeilor sfinţi, şi că pentru tine nici o taină nu este grea; deci tīlcuieşte-mi vedeniile, pe cari le-am avut īn vis.

 

10.         Iată vedeniile cari mi-au trecut prin cap, cīnd eram īn pat. Mă uitam, şi iată că īn mijlocul pămīntului era un copac foarte īnalt.

 

11.         Copacul acesta s'a făcut mare şi puternic, vīrful lui se īnălţa pīnă la ceruri, şi se vedea dela marginile īntregului pămīnt.

12.         Frunza lui era frumoasă, şi avea roade multe; īn el se găsea hrană pentru toţi; fiarele cīmpului se adăposteau supt umbra lui, păsările cerului īşi făceau cuibul īn ramurile lui, şi orice făptură vie se hrănea din el.

 

13.         Īn vedeniile cari-mi treceau prin cap, īn patul meu, mă uitam, şi iată că s'a pogorīt din ceruri un străjer sfīnt.

 

14.         El a strigat cu putere şi a vorbit aşa: „Tăiaţi copacul, şi rupeţi ramurile; scuturaţi-i frunza şi risipiţi roadele; fugăriţi fiarele de supt el, şi păsările din ramurile lui!

 

15.         Dar trunchiul cu rădăcinile lui, lăsaţi-l īn pămīnt, şi legaţi-l cu lanţuri de fer şi de aramă, īn iarba de pe cīmp, ca să fie udat de roua cerului, şi să fie la un loc cu fiarele īn iarba pămīntului.

16.         Inima lui de om i se va preface īntr'o inimă de fiară, şi vor trece şapte vremuri peste el.

 

17.         Hotărīrea aceasta a fost luată īn sfatul străjerilor, şi pusă la cale īnaintea sfinţilor, ca să ştie cei vii că Cel Prea Īnalt stăpīneşte peste īmpărăţia oamenilor, că o dă cui īi place, şi īnalţă pe ea pe cel mai de jos dintre oameni!“

 

18.         Iată visul pe care l-am visat, eu, īmpăratul Nebucadneţar. Tu, Beltşaţar, tīlcuieşte-l, fiindcă toţi īnţelepţii din īmpărăţia mea nu pot să mi-l tīlcuiască; tu īnsă poţi, căci ai īn tine duhul dumnezeilor sfinţi.“

 

19.         Atunci Daniel, numit Beltşaţar, a rămas uimit o clipă, şi gīndurile lui īl tulburau. Īmpăratul a luat din nou cuvīntul, şi a zis: „Beltşaţare, să nu te turbure visul şi tīlcuirea!“. Şi Beltşaţar a răspuns: „Domnul meu, visul acesta să fie pentru vrăjmaşii tăi, şi tīlcuirea lui pentru protivnicii tăi!

 

20.         Copacul pe care l-ai văzut, care se făcuse atīt de mare şi puternic, īncīt i se īnălţa vīrful pīnă la ceruri şi se vedea dela toate capetele pămīntului;

 

21.         copacul acesta, a cărui frunză era aşa de frumoasă şi care avea roade atīt de multe şi īn care era hrană pentru toţi, supt care se adăposteau fiarele cīmpului, şi īn ramurile căruia īşi făceau© cuibul păsările cerului,

22.         eşti tu, īmpărate, care ai ajuns mare şi puternic, a cărui mărime a crescut şi s'a īnălţat pīnă la ceruri, şi a cărui stăpīnire se īntinde pīnă la marginile pămīntului.

 

23.         Īmpăratul a văzut pe un străjer sfīnt pogorīndu-se şi zicīnd: „Tăiaţi copacul, şi nimiciţi-l; dar trunchiul cu rădăcinile lui lăsaţi-l īn pămīnt, şi legaţi-l cu lanţuri de fer şi de aramă, īn iarba de pe cīmp, ca să fie udat de roua cerului, şi să stea la un loc cu fiarele cīmpului, pīnă vor trece şapte vremuri peste el“.

 

24.         Iată tīlcuirea acestui fapt, īmpărate, iată hotărīrea Celui Prea Īnalt, care se va īmplini asupra domnului meu īmpăratul.

25.         Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, vei locui la un loc cu fiarele cīmpului, şi īţi vor da să mănīnci iarbă ca la boi; vei fi udat de roua cerului şi şapte vremi vor trece peste tine, pīnă vei cunoaşte că Cel Prea Īnalt stăpīneşte peste īmpărăţia oamenilor şi o dă cui vrea.

 

26.         Porunca să lase trunchiul cu rădăcinile copacului, īnseamnă că īmpărăţia ta īţi va rămīnea ţie īndată ce vei recunoaşte stăpīnirea Celui ce este īn ceruri.

 

27.         Deaceea, īmpărate, placă-ţi sfatul meu! Pune capăt păcatelor tale, şi trăieşte īn neprihănire, rupe-o cu nelegiuirile tale, şi ai milă de cei nenorociţi, şi poate că ţi se va prelungi fericirea!

 

28.         Toate aceste lucruri s'au īmplinit asupra īmpăratului Nebucadneţar.

29.         După douăsprezece luni, pe cīnd se plimba pe acoperişul palatului īmpărătesc din Babilon,

30.         īmpăratul a luat cuvīntul, şi a zis: „Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care mi l-am zidit eu, ca loc de şedere īmpărătească, prin puterea bogăţiei mele şi spre slava măreţiei mele?“

 

31.         Nu se sfīrşise īncă vorba aceasta a īmpăratului, şi un glas s'a pogorīt din cer şi a zis: „Află, īmpărate Nebucadneţar, că ţi s'a luat īmpărăţia!

 

32.         Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, şi vei locui la un loc cu fiarele cīmpului; īţi vor da să mănīnci iarbă ca la boi, şi vor trece peste tine şapte vremi, pīnă vei recunoaşte că Cel Prea Īnalt stăpīneşte peste īmpărăţia oamenilor şi că o dă cui vrea!“ -

 

33.         Chiar īn clipa aceea, s'a īmplinit cuvīntul acela asupra lui Nebucadneţar. A fost izgonit din mijlocul oamenilor, a mīncat iarbă ca boii, trupul i-a fost udat de roua cerului, pīnă i-a crescut părul ca penele vulturului, şi unghiile ca ghiarele păsărilor.“

34.         După trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadneţar, am ridicat ochii spre cer, şi mi-a venit iarăş mintea la loc. Am binecuvīntat pe Cel Prea Īnalt, am lăudat şi slăvit pe Cel ce trăieşte vecinic, Acela a cărui stăpīnire este vecinică, şi a cărui īmpărăţie dăinuieşte din neam īn neam.

 

35.         Toţi locuitorii pămīntului sīnt o nimica īnaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pămīntului, şi nimeni nu poate să stea īmpotriva mīniei Lui, nici să-I zică:„ Ce faci?“

 

36.         Īn vremea aceea, mi-a venit mintea īnapoi; slava īmpărăţiei mele, măreţia şi strălucirea mea mi s'au dat īnapoi; sfetnicii şi mai marii mei din nou m'au căutat; am fost pus iarăş peste īmpărăţia mea, şi puterea mea a crescut.

 

37.         Acum, eu, Nebucadneţar, laud, īnalţ şi slăvesc pe Īmpăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sīnt adevărate, toate căile Lui sīnt drepte, şi El poate să smerească pe ceice umblă cu mīndrie!“

 

 

Ospăţul lui Belşaţar şi luarea Babilonului.

 

5

 

1.           Īmpăratul Belşaţar a făcut un mare ospăţ celor o mie de mai mari ai lui, şi a băut vin īnaintea lor.

 

2.           Şi īn cheful vinului, a poruncit să aducă vasele de aur şi de argint, pe cari le luase tatăl său Nebucadneţar din Templul dela Ierusalim, ca să bea cu ele īmpăratul şi mai marii lui, nevestele şi ţiitoarele lui.

 

3.           Au adus īndată vasele de aur, cari fuseseră luate din Templu, din casa lui Dumnezeu din Ierusalim, şi au băut din ele īmpăratul şi mai marii lui, nevestele şi ţiitoarele lui.

4.           Au băut vin, şi au lăudat pe dumnezeii de aur, de argint, de aramă şi de fer, de lemn şi de piatră.

 

5.           Īn clipa aceea, s'au arătat degetele unei mīni de om, şi au scris, īn faţa sfeşnicului, pe tencuiala zidului palatului īmpărătesc. Īmpăratul a văzut această bucată de mīnă, care a scris.

 

6.           Atunci īmpăratul a īngălbenit, şi gīndurile atīt l-au tulburat că i s'au desfăcut īncheieturile şoldurilor, şi genunchii i s'au izbit unul de altul.

 

7.           Īmpăratul a strigat īn gura mare să i se aducă cetitorii īn stele, Haldeii şi ghicitorii. Apoi īmpăratul a luat cuvīntul şi a zis īnţelepţilor Babilonului:„Oricine va putea citi scrisoarea aceasta şi mi-o va tīlcui, va fi īmbrăcat cu purpură, va purta un lănţişor de aur la gīt, şi va avea locul al treilea īn cīrmuirea īmpărăţiei.“

 

8.           Toţi īnţelepţii īmpăratului au intrat, dar n'au putut nici să citească scrisoarea şi nici s'o tīlcuiască īmpăratului.

 

9.           Din pricina aceasta īmpăratul Belşaţar s'a spăimīntat foarte tare, faţa i s'a īngălbenit şi mai marii lui au rămas īncremeniţi.

 

10.         Īmpărăteasa, la auzul cuvintelor īmpăratului şi mai marilor lui, a intrat īn odaia ospăţului, a luat cuvīntul şi a vorbit astfel: „Să trăieşti vecinic, īmpărate! Să nu te turbure gīndurile tale, şi să nu ţi se īngălbenească faţa!

 

11.         Īn īmpărăţia ta este un om, care are īn el duhul dumnezeilor celor sfinţi; şi pe vremea tatălui tău, s'au găsit la el lumini, pricepere şi o īnţelepciune dumnezeiască. De aceea īmpăratul Nebucadneţar, tatăl tău, da, tatăl tău, īmpărate, l-a pus mai mare peste vrăjitori, cititori īn stele, Haldei, ghicitori,

 

12.         şi anume, pentrucă s'a găsit la el, la Daniel, numit de īmpărat Beltşaţar, un duh īnalt, ştiinţă şi pricepere, putinţa să tīlcuiască visele, să lămurească īntrebările grele, şi să deslege lucrurile īncīlcite. Să fie chemat dar Daniel, şi el īţi va da tīlcuirea!“

 

13.         Atunci Daniel a fost adus īnaintea īmpăratului. Īmpăratul a luat cuvīntul, şi a zis lui Daniel: „Tu eşti Daniel acela, unul din prinşii de război ai lui Iuda, pe cari i-a adus aici din Iuda, tatăl meu īmpăratul?

14.         Am aflat despre tine că ai īn tine duhul dumnezeilor, şi că la tine se găsesc lumini, pricepere, şi o īnţelepciune nemaipomenită.

 

15.         Au adus īnaintea mea pe īnţelepţi şi pe cititorii īn stele, ca să citească scrierea aceasta şi să mi-o tīlcuiască; dar n'au putut să tīlcuiască aceste cuvinte.

 

16.         Am aflat că tu poţi să tīlcuieşti şi să deslegi īntrebări grele; acum, dacă vei putea să citeşti scrierea aceasta şi să mi-o tīlcuieşti, vei fi īmbrăcat cu purpură, vei purta un lănţişor de aur la gīt, şi vei avea locul al treilea īn cīrmuirea īmpărăţiei!“

 

17.         Daniel a răspuns īndată īnaintea īmpăratului: „Ţine-ţi darurile, şi dă altuia răsplătirile tale! Totuş voi citi īmpăratului scrierea, şi i-o voi tīlcui.

18.         Īmpărate, Dumnezeul cel Prea Īnalt dăduse tatălui tău Nebucadneţar: īmpărăţie, mărime, slavă şi strălucire;

 

19.         şi din pricina mărimii pe care i-o dăduse, toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile se temeau şi tremurau īnaintea lui. Căci īmpăratul omora pe cine voia, şi lăsa cu viaţă pe cine voia; īnălţa pe cine voia, şi scobora pe cine voia.

 

20.         Dar cīnd i s'a īngīmfat inima şi i s'a īmpietrit duhul pīnă la mīndrie, a fost aruncat de pe scaunul lui īmpărătesc şi a fost despuiat de slava lui;

 

21.         a fost izgonit din mijlocul copiilor oamenilor, inima i s'a făcut ca a fiarelor, şi a locuit la un loc cu măgarii sălbatici; i-au dat să mănīnce iarbă ca la boi, şi trupul i-a fost udat cu roua cerului, pīnă cīnd a recunoscut că Dumnezeul cel Prea Īnalt stăpīneşte peste īmpărăţia oamenilor şi că o dă cui vrea.

 

22.         Dar tu, Belşaţar, fiul lui, nu ţi-ai smerit inima, măcarcă ai ştiut toate aceste lucruri.

 

23.         Ci te-ai īnălţat īmpotriva Domnului cerurilor; vasele din casa Lui au fost aduse īnaintea ta, şi aţi băut vin cu ele, tu şi mai marii tăi, nevestele şi ţiitoarele tale; ai lăudat pe dumnezeii de argint, de aur, de aramă, de fer, de lemn şi de piatră, cari nici nu văd, nici n'aud, şi nici nu pricep nimic, şi n'ai slăvit pe Dumnezeul īn mīna căruia este suflarea ta şi toate căile tale!

 

24.         De aceea a trimes El acest cap de mīnă, care a scris scrierea aceasta.

25.         Iată īnsă scrierea care a fost scrisă: „Numărat, numărat, cīntărit, şi īmpărţit!“ (Haldeieşte: mene mene techel upfarsin.)

26.         Şi iată tīlcuirea acestor cuvinte. Numărat, īnseamnă că Dumnezeu ţi-a numărat zilele domniei, şi i-a pus capăt.

27.         Cīntărit, īnseamnă că ai fost cīntărit īn cumpănă şi ai fost găsit uşor!

 

28.         Īmpărţit, īnseamnă că īmpărăţia ta va fi īmpărţită, şi dată Mezilor şi Perşilor !“

 

29.         Īndată, Belşatar a dat poruncă, şi au īmbrăcat pe Daniel cu purpură, i-au pus un lănţişor de aur la gīt, şi au dat de ştire că va avea locul al treilea īn cīrmuirea īmpărăţiei.

 

30.         Dar chiar īn noaptea aceea, Belşaţar, īmpăratul Haldeilor, a fost omorīt.

 

31.         Şi a pus mīna pe īmpărăţie Dariu, Medul, care era īn vīrstă de şasezeci şi doi de ani.

 

 

Daniel īn groapa leilor.

 

6

 

1.           Dariu a găsit cu cale să pună peste īmpărăţie o sută două zeci de dregători, cari trebuiau să fie răspīndiţi īn toată īmpărăţia;

 

2.           a pus īn fruntea lor trei căpetenii, īn numărul cărora era şi Daniel. Dregătorii aceştia aveau să le dea socoteală, ca īmpăratul să nu sufere nici o pagubă.

3.           Daniel īnsă īntrecea pe toate aceste căpetenii şi pe dregători, pentru că īn el era un duh īnalt; şi īmpăratul se gīndea să-l pună peste toată īmpărăţia.

 

4.           Atunci căpeteniile şi dregătorii au căutat să afle ceva asupra lui Daniel, ca să-l pīrască īn ce privea treburile īmpărăţiei. Dar n'au putut să găsească nimic, niciun lucru vrednic de mustrare, pentrucă el era credincios, şi nu se găsea nici o greşală la el şi niciun lucru rău.

 

5.           Atunci oamenii aceştia au zis: „Nu vom găsi niciun cuvīnt de plīngere īmpotriva acestui Daniel, afară numai dacă am găsi vreunul īn Legea Dumnezeului lui!“

6.           Apoi aceste căpetenii şi dregătorii aceştia s'au dus cu mare zarvă la īmpărat, şi i-au vorbit aşa: „Să trăieşti vecinic, īmpărate Dariu!“

 

7.           Toate căpeteniile īmpărăţiei, īngrijitorii, dregătorii, sfetnicii, şi cīrmuitorii sīnt de părere să se dea o poruncă īmpărătească, īnsoţită de o aspră oprire, care să spună că oricine va īnălţa, īn timp de trei zeci de zile, rugăciuni către vreun dumnezeu sau către vreun om, afară de tine, īmpărate, va fi aruncat īn groapa cu lei.

8.           Acum, īmpărate, īntăreşte oprirea, şi iscăleşte porunca aceasta, pentru ca să nu se poată schimba, după legea Mezilor şi Perşilor, care, odată dată, rămīne neschimbată.“

 

9.           Īn urma celor de mai sus, īmpăratul Dariu a scris porunca şi oprirea.

10.         Cīnd a aflat Daniel că s'a iscălit porunca, a intrat īn casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise īnspre Ierusalim, şi de trei ori pe zi īngenunchea, se ruga şi lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea şi mai īnainte.

 

11.         Atunci oamenii aceştia au dat năvală īn casă, şi au găsit pe Daniel rugīndu-se şi chemīnd pe Dumnezeul lui.

12.         Apoi s'au īnfăţişat īnaintea īmpăratului, şi i-au zis cu privire la oprirea īmpărătească: „N'ai scris tu o oprire, care spune că oricine va īnălţa, timp de trei zeci de zile, rugăciuni vreunui dumnezeu sau vreunui om, afară de tine, īmpărate, să fie aruncat īn groapa cu lei?„ Īmpăratul a răspuns: „Lucrul acesta este adevărat, după legea Mezilor şi Perşilor, care nu se poate schimba!222

 

13.         Ei au luat din nou cuvīntul şi au zis īmpăratului: „Daniel, unul din prinşii de război ai lui Iuda, nu ţine deloc seama de tine, īmpărate, nici de oprirea pe care ai scris-o, şi īşi face rugăciunea de trei ori pe zi!“

 

14.         Īmpăratul s'a mīhnit foarte mult cīnd a auzit lucrul acesta; s'a gīndit cum ar putea să scape pe Daniel; şi pīnă la asfinţitul soarelui s'a trudit să-l scape.

 

15.         Dar oamenii aceia au stăruit de īmpărat, şi i-au zis: „Să ştii, īmpărate, că, după legea Mezilor şi Perşilor, orice oprire sau orice poruncă, īntărită de īmpărat, nu se poate schimba!“

 

16.         Atunci īmpăratul a poruncit să aducă pe Daniel, şi să-l arunce īn groapa cu lei. Īmpăratul a luat cuvīntul şi a zis lui Daniel: „Dumnezeul tău, căruia necurmat Īi slujeşti, să te scape!“

17.         Au adus o piatră, şi au pus-o la gura gropii. Īmpăratul a pecetluit-o cu inelul lui şi cu inelul mai marilor lui, ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniel.

 

18.         Īmpăratul s'a īntors apoi īn palatul său, a petrecut noaptea fără să mănīnce, nu i s'a adus nicio ţiitoare, şi n'a putut să doarmă.

 

19.         Īn revărsatul zorilor, īnsă, īmpăratul s'a sculat şi s'a dus īn grabă la groapa cu lei.

20.         Şi apropiindu-se de groapă, a chemat pe Daniel cu un glas plīngător. Īmpăratul a luat cuvīntul, şi a zis lui Daniel: „Daniele, robul Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul tău, căruia īi slujeşti necurmat, să te scape de lei?“

 

21.         Şi Daniel a zis īmpăratului: „ Vecinic să trăieşti, īmpărate!

 

22.         Dumnezeul meu a trimes pe īngerul Său şi a īnchis gura leilor, cari nu mi-au făcut niciun rău, pentrucă am fost găsit nevinovat īnaintea Lui. Şi nici īnaintea ta, īmpărate, n'am făcut nimic rău!“

 

23.         Atunci īmpăratul s'a bucurat foarte mult, şi a poruncit să scoată pe Daniel din groapă. Daniel a fost scos din groapă, şi nu s'a găsit nicio rană pe el, pentrucă avusese īncredere īn Dumnezeul său.

 

24.         Īmpăratul a poruncit să aducă pe oamenii aceia cari pīrīseră pe Daniel. Şi au fost aruncaţi īn groapa cu lei, ei, copiii lor şi nevestele lor; şi, pīnă să ajungă īn fundul gropii, leii i-au şi apucat şi le-au fărīmiţat oasele.

 

25.         După aceea, īmpăratul Dariu a scris o scrisoare către toate popoarele, către toate neamurile, către oamenii de toate limbile, cari locuiau īn toată īmpărăţia: „Pacea să vă fie dată din belşug!

 

26.         Poruncesc ca, īn toată īntinderea īmpărăţiei mele, oamenii să se teamă şi să se īnfricoşeze de Dumnezeul lui Daniel. Căci El este Dumnezeul cel viu, şi El dăinuieşte vecinic; īmpărăţia Lui nu se va nimici niciodată, şi stăpīnirea Lui nu va avea sfīrşit.

 

27.         El izbăveşte şi mīntuieşte, El face semne şi minuni īn ceruri şi pe pămīnt. El a izbăvit pe Daniel din ghirele leilor!“

 

28.         Daniel a dus-o bine supt domnia lui Dariu şi supt domnia lui Cir, Persanul.

 

 

Vedeniile lui Daniel.

 

7

 

1.           Īn anul dintīi al lui Belşaţar, īmpăratul Babilonului, Daniel a visat un vis şi a avut vedenii īn mintea lui, pe cīnd era īn pat. Īn urmă a scris visul şi a istorisit lucrurile de căpetenie.

 

2.           Daniel a īnceput şi a zis: „Īn vedenia mea de noapte am văzut cum cele patru vīnturi ale cerurilor au izbucnit pe marea cea mare.

3.           Şi patru fiare mari au ieşit din mare, deosebite una de alta.

 

4.           Cea dintīi semăna cu un leu, şi avea aripi de vultur. M'am uitat la ea, pīnă īn clipa cīnd i s'au smuls aripile; şi, sculīndu-se de pe pămīnt, a stat drept īn picioare ca un om, şi i s'a dat o inimă de om.

 

5.           Şi, iată că o a doua fiară era ca un urs şi stătea īntr'o rīnă; avea trei coaste īn gură īntre dinţi; şi i s'a zis: „Scoală-te, şi mănīncă multă carne!“

 

6.           După aceea m'am uitat mai departe şi iată o alta ca un pardos, care avea pe spate patru aripi ca o pasăre; fiara aceasta avea şi patru capete, şi i s'a dat stăpīnire.

 

7.           După aceea m'am uitat īn vedeniile mele de noapte, şi iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de īnspăimīntătoare şi de puternică; avea nişte dinţi mari de fer, mīnca, sfărīma, şi călca īn picioare ce mai rămīnea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai īnainte, şi avea zece coarne.

 

8.           M'am uitat cu băgare de seamă la coarne, şi iată că un alt corn mic a ieşit din mijlocul lor, şi dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintīi coarne. Şi cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om, şi o gură_, care vorbea cu trufie.

 

9.           Mă uitam la aceste lucruri, pīnă cīnd s'au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Īmbătrīnit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, şi părul capului Lui era ca nişte līnă curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc, şi roatele Lui ca un foc aprins.

 

10.         Un rīu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Īi slujeau, şi de zece mii de ori zece mii stăteau īnaintea Lui. S'a ţinut judecata şi s'au deschis cărţile.

 

11.         Eu mă uitam mereu, din pricina cuvintelor pline de trufie, pe cari le rostea cornul acela: m'am uitat pīnă cīnd fiara a fost ucisă, şi trupul ei a fost nimicit şi aruncat īn foc, ca să fie ars.

 

12.         Şi celelalte fiare au fost desbrăcate de puterea lor, dar li s'a īngăduit o lungire a vieţii pīnă la o vreme şi un ceas anumit.

13.         M'am uitat īn timpul vedeniilor mele de noapte, şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a īnaintat spre Cel īmbătrīnit de zile şi a fost adus īnaintea Lui.

 

14.         I S'a dat stăpīnire, slavă şi putere īmpărătească, pentru ca să©i slujească toate popoarele, neamurile, şi oamenii de toate limbile. Stăpīnirea Lui este o stăpīnire vecinică, şi nu va trece nicidecum, şi īmpărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată.

 

15.         Eu, Daniel m'am turburat cu duhul, şi vedeniile din capul meu m'au īnspăimīntat.

 

16.         M'am apropiat de unul din cei ce stăteau acolo, şi l-am rugat să-mi dea lămuriri temeinice cu privire la toate aceste lucruri. El mi-a vorbit şi mi le-a tīlcuit astfel:

17.         „Aceste patru fiare mari, sīnt patru īmpăraţi, cari se vor ridica pe pămīnt.

 

18.         Dar sfinţii Celui Prea Īnalt vor primi īmpărăţia şi vor stăpīni īmpărăţia īn veci, din vecinicie īn vecinicie.

 

19.         Īn urmă am dorit să ştiu adevărul asupra fiarei a patra, care se deosebea de toate celelalte, şi era nespus de grozavă: avea dinţi de fer şi ghiare de aramă, mīnca, sfărīma şi călca īn picioare ce rămīnea;

 

20.         şi asupra celor zece coarne pe cari le avea īn cap, şi asupra celuilalt corn care ieşise, şi īnaintea căruia căzuseră trei; asupra cornului acestuia, care avea ochi, o gură, care vorbea cu trufie, şi avea o īnfăţişare mai mare decīt celelalte coarne.

21.         Am văzut deasemenea cum cornul acesta a făcut război sfinţilor, şi i-a biruit,

 

22.         pīnă cīnd a veni Cel Īmbătrīnit de zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Prea Īnalt, şi a venit vremea, cīnd sfinţii au luat īn stăpīnire īmpărăţia.

 

23.         El mi-a vorbit aşa: „Fiara a patra, este o a patra īmpărăţie, care va fi pe pămīnt. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfīşia tot pămīntul, īl va călca īn picioare şi-l va zdrobi.

 

24.         Cele zece coarne, īnseamnă că din īmpărăţia aceasta se vor ridica zece īmpăraţi. Iar după ei se va ridica un altul, care se va deosebi de īnaintaşii lui, şi va doborī trei īmpăraţi.

 

25.         El va rosti vorbe de hulă īmpotriva Celui Prea Īnalt, va asupri pe sfinţii Celui Prea Īnalt, şi se va īncumeta să schimbe vremile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi īn mīnile lui timp_ de o vreme, două vremi, şi o jumătate de vreme.

 

26.         Apoi va veni judecata, şi i se va lua stăpīnirea, care va fi prăbuşită şi nimicită pentru totdeauna.

 

27.         Dar domnia, stăpīnirea şi puterea tuturor īmpărăţiilor cari sīnt pretutindeni supt ceruri, se vor da poporului sfinţilor Celui Prea Īnalt. Īmpărăţia Lui este o īmpărăţie vecinică, şi toate puterile Īi vor sluji şi-L vor asculta!

 

28.         Aici s'au sfīrşit cuvintele. Pe mine, Daniel, m'au turburat nespus de mult gīndurile mele, şi mi s'a schimbat coloarea feţii; dar am păstrat cuvintele acestea īn inima mea.

 

 

8

 

1.           Īn anul al treilea al domniei īmpăratului Belşaţar, eu, Daniel, am avut o vedenie, afară de cea pe care o avusesem mai īnainte.

 

2.           Cīnd am avut vedenia aceasta, mi s'a părut că eram la capitala Susa, īn ţinutul Elam; şi īn timpul vedeniei mele, mă aflam līngă rīul Ulai.

 

3.           Am ridicat ochii, m'am uitat, şi iată că īntr'un rīu stătea un berbece, şi avea două coarne; coarnele acestea erau īnalte, dar unul era mai īnalt decīt celălalt, şi cel mai īnalt a crescut cel din urmă.

4.           Am văzut cum berbecele īmpungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte şi spre miazăzi; nici o fiară nu putea să-i stea īmpotrivă şi nimeni nu putea să scape pe cine-i cădea īn mīnă; ci el făcea ce voia, şi a ajuns puternic.

 

5.           Pe cīnd mă uitam cu băgare de seamă, iată că a venit un ţap dela apus, şi a cutreierat toată faţa pămīntului, fără să se atingă de el; ţapul acesta īnsă avea un corn mare īntre ochi.

 

6.           A venit pīnă la berbecele care avea coarne, şi pe care-l văzusem stīnd īn rīu, şi s'a repezit asupra lui cu toată puterea lui.

7.           L-am văzut cum s'a apropiat de berbece, s'a arunct īncruntat asupra lui, a izbit pe berbece, şi i-a frīnt amīndouă coarnele, fără ca berbecele să i se fi putut īmpotrivi; l-a trīntit la pămīnt, şi l-a călcat īn picioare, şi nimeni n-a scăpat pe berbece din mīna lui.

8.           Ţapul īnsă a ajuns foarte puternic; dar cīnd a fost puternic de tot i s'a frīnt cornul cel mare. Īn locul lui au crescut patru coarne mari, īn cele patru vīnturi ale cerurilor.

 

9.           Dintr'unul din ele a crescut un corn mic, care s'a mărit nespus de mult spre miazăzi, spre răsărit, şi spre ţara cea minunată.

 

10.         S'a īnălţat pīnă la oştirea cerurilor, a doborīt la pămīnt o parte din oştirea aceasta şi din stele, şi le-a călcat īn picioare.

 

11.         S'a īnălţat pīnă la căpetenia oştirii, i-a smuls jertfa necurmată, şi i-a surpat locul locaşului său celui sfīnt.

 

12.         Oastea a fost pedepsită din pricina păcatului săvīrşit īmpotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul la pămīnt, şi a izbutit īn ce a īnceput.

 

13.         Am auzit pe un sfīnt vorbind; şi un alt sfīnt a īntrebat pe celce vorbea: „Īn cītă vreme se va īmplini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urīciunea pustiirii? Pīnă cīnd va fi călcat īn picioare sfīntul Locaş şi oştirea?“

 

14.         Şi el mi-a zis: „Pīnă vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi sfīntul Locaş va fi curăţit!“

15.         Pe cīnd eu, Daniel, aveam vedenia aceasta, şi căutam s'o pricep, iată că īnaintea mea stătea cineva, care avea īnfăţişarea unui om.

 

16.         Şi am auzit un glas de om īn mijlocul rīului Ulai, care a strigat şi a zis: „Gavrile, tīlcuieşte-i vedenia aceasta.“

 

17.         El a venit atunci līngă locul unde eram; şi la apropierea lui, m'am īnspăimīntat, şi am căzut cu faţa la pămīnt. El mi-a zis: „Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia priveşte vremea sfīrşitului!“

 

18.         Pe cīnd īmi vorbea el, am căzut cu faţa la pămīnt leşinat. El m'a atins, şi m'a aşezat iarăş īn picioare īn locul īn care mă aflam.

 

19.         Apoi mi-a zis: „Iată, īţi arăt ce se va īntīmpla la vremea de apoi a mīniei, căci vedenia aceasta priveşte vremea sfīrşitului.

 

20.         Berbecele, pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sīnt īmpăraţii Mezilor şi Perşilor.

 

21.         Ţapul īnsă este īmpărăţia Greciei, şi cornul cel mare dintre ochii lui, este cel dintīi īmpărat.

 

22.         Cele patru coarne cari au crescut īn locul acestui corn frīnt, sīnt patru īmpărăţii, cari se vor ridica din neamul acesta, dar cari nu vor avea atīta putere.

 

23.         La sfīrşitul stăpīnirii lor, cīnd păcătoşii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un īmpărat fără ruşine şi viclean.

 

24.         El va fi tare, dar nu prin puterea lui īnsuş; el va face pustiiri de necrezut, va izbuti īn tot ce va īncepe, va nimici pe cei puternici şi chiar pe poporul sfinţilor.

 

25.         Din pricina propăşirii lui şi izbīndirii vicleniilor lui, inima i se va īngīmfa, va pierde pe mulţi oameni cari trăiau liniştiţi, şi se va ridica īmpotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit, fără ajutorul vreunei mīni omeneşti.

 

26.         Iar vedenia cu serile şi dimineţile, de cari a fost vorba, este adevărată. Tu, pecetluieşte vedenia aceasta, căci este cu privire la nişte vremi īndepărtate.“

 

27.         Eu, Daniel, am stat leşinat şi bolnav mai multe zile; apoi m'am sculat şi mi-am văzut de treburile īmpăratului. Eram uimit de vedenia aceasta, şi nimeni nu ştia.

 

 

9

 

1.           Īn anul dintīi al lui Dariu, fiul lui Ahaşveros, din neamul Mezilor, care ajunsese īmpărat peste īmpărăţia Haldeilor,

 

2.           īn anul dintīi al domniei lui, eu, Daniel, am văzut din cărţi că trebuiau să treacă şaptezeci de ani pentru dărīmăturile Ierusalimului, după numărul anilor, despre cari vorbise Domnul către proorocul Ieremia.

 

3.           Şi mi-am īntors faţa spre Domnul Dumnezeu, ca să-L caut cu rugăciune şi cereri, postind īn sac şi cenuşă.

 

4.           M'am rugat Domnului, Dumnezeului meu şi I-am făcut următoarea mărturisire:

              „Doamne, Dumnezeule mare şi īnfricoşate, Tu, care ţii legămīntul şi dai īndurare celorce Te iubesc şi păzesc poruncile Tale!

 

5.           Noi am păcătuit, am săvīrşit nelegiuire, am fost răi şi īndărătnici, ne-am abătut dela poruncile şi orīnduirile Tale.

 

6.           N'am ascultat pe robii Tăi proorocii, cari au vorbit, īn Numele Tău, īmpăraţilor noştri, căpeteniilor noastre, părinţilor noştri, şi către tot poporul ţării.

 

7.           Tu, Doamne, eşti drept, iar nouă ni se cuvine astăzi să ni se umple faţa de ruşine, nouă tuturor oamenilor lui Iuda, locuitorilor Ierusalimului şi īntregului Israel, fie ei aproape, fie departe, īn toate ţările īn cari i-ai izgonit, din pricina fărădelegilor de cari s'au făcut vinovaţi faţă de Tine!

 

8.           Doamne, nouă ni se cuvine să ni se umple faţa de ruşine, da, nouă, īmpăraţilor noştri, căpeteniilor noastre, şi părinţilor noştri, pentrucă am păcătuit īmpotriva Ta!

 

9.           La Domnul, Dumnezeul nostru, īnsă, este īndurarea şi iertarea, căci īmpotriva Lui ne-am răzvrătit!

 

10.         N'am ascultat glasul Domnului, Dumnezeului nostru, ca să urmăm legile Lui pe care ni le pusese īnainte prin robii Săi, proorocii;

 

11.         ci tot Israelul a călcat Legea Ta, şi s'a abătut astfel ca să n'asculte de glasul Tău. De aceea, ne-au şi lovit blestemurile şi jurămintele scrise īn Legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, pentrucă am păcătuit īmpotriva lui Dumnezeu.

 

12.         El a īmplinit astfel cuvintele pe cari le rostise īmpotriva noastră şi īmpotriva căpeteniilor noastre, cari ne-au cīrmuit, şi a adus peste noi o mare nenorocire, aşa cum nici odată şi nicăieri supt cer nu s'a mai īntīmplat o nenorocire ca aceea care a venit acum asupra Ierusalimului.

 

13.         După cum este scris īn Legea lui Moise, toată nenorocirea aceasta a venit peste noi; şi noi n'am rugat pe Domnul, Dumnezeul nostru, nu ne-am īntors de la nelegiuirile noastre, şi n'am luat aminte la adevărul Tău.

 

14.         De aceea şi Domnul a īngrijit ca nenorocirea aceasta să vină peste noi; căci Domnul, Dumnezeul nostru, este drept īn toate lucrurile pe cari le-a făcut, dar noi n'am ascultat glasul Lui.

 

15.         Şi acum, Doamne Dumnezeul nostru, Tu care ai scos pe poporul Tău din ţara Egiptului prin mīna Ta cea puternică, şi Ţi-ai făcut un Nume, aşa cum este şi astăzi: noi am păcătuit_, am săvīrşit nelegiuire.

 

16.         Dar, Doamne, după toată īndurarea Ta, abate mīnia şi urgia Ta de la cetatea ta Ierusalimul, dela muntele Tău cel sfīnt; căci din pricina păcatelor noastre şi din pricina nelegiuirilor părinţilor noştri este Ierusalimul şi poporul Tău de ocara tuturor celor ce ne īnconjoară.

 

17.         Ascultă dar, acum, Dumnezeul nostru, rugăciunea şi cererile robului Tău, şi, pentru dragostea Domnului, fă să strălucească Faţa Ta peste sfīntul Tău locaş pustiit!

 

18.         Pleacă urechea, Dumnezeule, şi ascultă! Deschide ochii şi priveşte la dărīmăturile noastre, şi la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu pentru neprihănirea noastră Īţi aducem noi cererile noastre, ci pentru īndurările Tale cele mari.

 

19.         Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează şi nu zăbovi, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta şi peste poporul Tău!“

 

20.         Pe cīnd īncă vorbeam eu, mă rugam, īmi mărturiseam păcatul meu şi păcatul poporului meu Israel, şi īmi aduceam cererile īnaintea Domnului, Dumnezeului meu, pentru muntele cel sfīnt al Dumnezeului meu;

 

21.         pe cīnd vorbeam eu īncă īn rugăciunea mea, a venit repede īn zbor iute, omul Gavriil, pe care-l văzusem mai īnainte īntr'o vedenie, şi m'a atins īn clipa cīnd se aducea jertfa de seară.

 

22.         El m'a īnvăţat, a stat de vorbă cu mine, şi mi-a zis: „Daniele, am venit acum să-ţi luminez mintea.

23.         Cīnd ai īnceput tu să te rogi, a ieşit cuvīntul, şi eu vin să ţi-l vestesc; căci tu eşti prea iubit şi scump. Ia aminte dar la cuvīntul acesta, şi īnţelege vedenia!

 

24.         Şaptezeci de săptămīni au fost hotărīte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, pīnă la īncetarea fărădelegilor, pīnă la ispăşirea păcatelor, pīnă la ispăşirea nelegiuirii, pīnă la aducerea neprihănirii vecinice, pīnă la pecetluirea vedeniei şi proorociei, şi pīnă la ungerea Sfīntului sfinţilor.

 

25.         Să ştii dar, şi să īnţelelgi, că dela darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, pīnă la Unsul (Mesia), la Cīrmuitorul, vor trece şapte săptămīni; apoi timp de şasezeci şi două de săptămīni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume īn vremuri de strīmtorare.

 

26.         După aceste şasezeci şi două de săptămīni, unsul va fi stīrpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea şi sfīntul Locaş, şi sfīrşitul lui va fi ca printr'un potop; este hotărīt că războiul va ţinea pīnă la sfīrşit şi īmpreună cu el şi pustiirile.

 

27.         El va face un legămīnt trainic cu mulţi, timp de o săptămīnă, dar la jumătatea săptămīnii va face să īnceteze jertfa şi darul de mīncare, şi pe aripa urīciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, pīnă va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărīt.“

 

 

10

 

1.           Īn anul al treilea al lui Cir, īmpăratul Persiei, s'a descoperit un cuvīnt lui Daniel, numit Beltşaţar. Cuvīntul acesta, care este adevărat, vesteşte o mare nenorocire. El a fost cu luare aminte la cuvīntul acesta, şi a priceput vedenia.

 

2.           „Īn vremea aceea, eu, Daniel, trei săptămīni am fost īn jale.

3.           N'am mīncat deloc bucate alese, nu mi-a intrat īn gură nici carne, nici vin, şi nici nu m'am uns deloc, pīnă s'au īmplinit cele trei săptămīni.

 

4.           Īn a douăzeci şi patra zi a lunii īntīi, eram pe malul rīului celui mare, care este Hidechel (Tigru).

 

5.           Am ridicat ochii, m'am uitat, şi iată că acolo stătea un om īmbrăcat īn haine de in, şi īncins la mijloc cu un brīu de aur din Ufaz.

 

6.           Trupul lui era ca o piatră de hrisolit, faţa īi strălucea ca fulgerul şi ochii īi erau nişte flăcări ca de foc; dar braţele şi picioarele semănau cu nişte aramă lustruită, şi glasul lui tuna ca vuietul unei mari mulţimi.

 

7.           Eu, Daniel, am văzut singur vedenia; dar oamenii cari erau cu mine n'au văzut-o; totuş au fost apucaţi de o mare spaimă, şi au luat-o la fugă ca să se ascundă!

 

8.           Eu am rămas singur, şi am văzut această mare vedenie. Puterile m'au lăsat, coloarea mi s'a schimbat, faţa mi s'a sluţit, şi am pierdut orice vlagă.

 

9.           Am auzit glasul cuvintelor lui; şi pe cīnd auzeam glasul cuvintelor lui, am căzut leşinat cu faţa la pămīnt.

 

10.         Şi iată că o mīnă m'a atins, şi m'a aşezat tremurīnd pe genunchii şi mīnile mele.

 

11.         Apoi mi-a zis: „Daniele, om prea iubit şi scump, fii cu luare aminte la cuvintele, pe cari ţi le voi spune acum, şi stai īn picioare īn locul unde eşti; căci acum sīnt trimes la tine!“ După ce mi-a vorbit astfel, am stătut īn picioare tremurīnd.

 

12.         El mi-a zis: „Daniele, nu te teme de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintīi zi, cīnd ţi-ai pus inima ca să īnţelegi, şi să te smereşti īnaintea Dumnezeului tău, şi tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum!

 

13.         Dar căpetenia īmpărăţiei Persiei mi-a stat īmpotrivă douăzeci şi una de zile; şi iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit īn ajutor, şi am ieşit biruitor acolo līngă īmpăraţii Persiei.

 

14.         Acum vin să-ţi fac cunoscut ce are să se īntīmple poporului tău īn vremurile de apoi, căci vedenia este cu privire tot la acele vremuri īndepărtate.“

 

15.         Pe cīnd īmi spunea el aceste lucruri, eu mi-am plecat ochii īn pămīnt, şi am tăcut.

 

16.         Şi iată că cineva care avea īnfăţişarea copiilor oamenilor, s'a atins de buzele mele. Eu am deschis gura, am vorbit, şi am zis celui ce stătea īnaintea mea: „Domnul meu, vedenia aceasta m'a umplut de groază, şi am pierdut orice putere!

 

17.         Cum ar putea robul domnului meu să vorbească domnului meu? Acum puterile m'au părăsit, şi nu mai am nici suflare!“

18.         Atunci cel ce avea īnfăţişarea unui om m'a atins din nou, şi m'a īntărit.

19.         Apoi mi-a zis: „Nu te teme de nimic, om prea iubit! Pace ţie! Fii tare şi cu inimă!“ Şi pe cīnd īmi vorbea el, am prins iar puteri, şi am zis: „Vorbeşte, domnul meu, căci m'ai īntărit.“

 

20.         El mi-a zis: „Ştii pentru ce am venit la tine? Acum mă īntorc să mă lupt īmpotriva căpeteniei Persiei; şi cīnd voi pleca, iată că va veni căpetenia Greciei!

 

21.         Dar vreau să-ţi fac cunoscut ce este scris īn cartea adevărului. Nimeni nu mă ajută īmpotriva acestora, afară de voivodul vostru Mihail.

 

 

11

 

1.           Īn anul dintīi al lui Dariu, Medul, eram şi eu la el, ca să-l ajut şi să-l sprijinesc.

 

2.           Acum, īţi voi face cunoscut adevărul:

              Iată că vor mai fi īncă trei īmpăraţi īn Persia. Cel de al patrulea va strīnge mai multă bogăţie decīt toţi ceilalţi; şi cīnd se va simţi puternic prin bogăţiile lui, va răscula totul īmpotriva īmpărăţiei Greciei.

3.           Dar se va ridica un īmpărat viteaz, care va stăpīni cu o mare putere, şi va face ce va voi.

 

4.           Şi cum se va īntări, aşa se va şi sfărīma īmpărăţia lui, şi va fi īmpărţită īn cele patru vīnturi ale cerurilor, dar nu īntre urmaşii lui, şi nici nu va fi tot atīt de puternică pe cīt era supt el, căci va fi făcută bucăţele, şi va trece la alţii afară de aceştia.

 

5.           Īmpăratul dela miază zi va ajunge tare. Dar unul din mai marii lui va fi şi mai tare decīt el, şi va domni īntemeind o mare īmpărăţie.

6.           După cīţiva ani, se vor uni, şi fata īmpăratului dela miază zi va veni ca nevastă la īmpăratul dela miază noapte, ca să facă o īnvoială. Dar aceste mijloace de ajutorare nu vor avea nici o putere, şi nici celelalte mijloace ale ei nu vor putea ţine pept, ci ea va fi dată la moarte īmpreună cu alaiul ei, cu tatăl ei şi cu cel ce s'a legat cu ea.

7.           Īn vremea aceea īnsă se va ridica īn locul ei un lăstar din aceeaş rădăcină cu ea, şi va veni īmpotriva oştirii Siriei, da, va intra īn cetăţuia īmpăratului dela miază noapte, va face ce va voi cu ea, şi va fi biruitor.

8.           Va ridica şi va strămuta īn Egipt, odată cu prinşii de război, chiar şi pe dumnezeii şi chipurile lor turnate, īmpreună cu vasele lor scumpe de argint şi de aur. Apoi va lăsa cīţiva ani īn pace pe īmpăratul dela miază noapte.

9.           Acesta va porni īmpotriva īmpărăţiei īmpăratului dela miază zi, dar se va īntoarce iarăş īn ţara sa.

10.         Totuş, fiii săi vor īncepe iarăş războiul, şi vor strīnge o mare mulţime de oşti, care va īnainta, se va revărsa ca un rīu, care iese din matcă, şi-l vor īmpinge iarăş īnapoi pīnă la cetăţuie.

 

11.         Īmpăratul dela miază-zi, mīniat de aceasta, va ieşi şi se va lupta cu īmpăratul dela miază-noapte; va ridica o mare oştire, dar oştile īmpăratului dela miază-noapte vor fi date īn mīnile lui şi nimicite.

12.         Atunci inima īmpăratului se va īngīmfa, va doborī zece mii, dar tot nu va birui.

13.         Căci īmpăratul dela miază-noapte se va īntoarce şi va strīnge o oştire mai mare de cīt cea dintīi; şi după cītăva vreme, după cīţiva ani, va porni īn fruntea unei mari oştiri bine īnarmate.

14.         Īn vremea aceea, se vor ridica mulţi īmpotriva īmpăratului dela miază-zi, şi o ceată de derbedei din poporul tău se vor răscula, ca să īmplinească vedenia; dar vor cădea.

15.         Īmpăratul dela miază-noapte va īnainta, va ridica īntărituri, şi va pune mīna pe cetăţile īntărite. Oştile dela miază-zi, nici chiar floarea oamenilor īmpăratului, nu vor putea să ţină piept, nu vor avea putere să se īmpotrivească.

16.         Cel ce va merge īmpotriva lui va face ce va voi, şi nimeni nu i se va īmpotrivi; el se va opri īn ţara minunată, nimicind cu desăvīrşire tot ce-i va cădea īn mīnă.

 

17.         Īşi va pune de gīnd să ia īn stăpīnire toată īmpărăţia lui, şi, făcīndu-se că are gīnduri curate cu el, īi va da pe fiică-sa de nevastă, cu gīnd să-l piardă; dar lucrul acesta nu se va īntīmpla, şi nu-i va izbīndi.

 

18.         Apoi īşi va īntoarce privirile īnspre ostroave, şi va lua pe multe din ele; dar o căpetenie va pune capăt ruşinii pe care voia el să i-o aducă, şi o va īntoarce asupra lui.

19.         Apoi se va īndrepta spre cetăţuile ţării lui; dar se va poticni, va cădea, şi nu-l vor mai găsi.

 

20.         Cel ce-i va lua locul, va aduce un asupritor, īn cea mai frumoasă parte a īmpărăţiei; dar īn cīteva zile va fi zdrobit, şi anume nu prin mīnie, nici prin război.

21.         Īn locul lui se va ridica un om dispreţuit, fără să aibă putere īmpărătească; dar se va ridica deodată, şi va pune mīna pe īmpărăţie prin uneltire.

 

22.         „Oştile se vor revărsa ca un rīu īnaintea lui dar vor fi nimicite, īmpreună cu o căpetenie a legămīntului.

 

23.         După ce se vor uni cu el, el va īntrebuinţa o viclenie; va porni, şi va birui cu puţină lume.

 

24.         Va intra, pe neaşteptate, īn locurile cele mai roditoare ale ţinutului; va face ce nu făcuseră nici părinţii lui, nici părinţii părinţilor lui: va īmpărţi prada, jafurile şi bogăţiile; va urzi la planuri īmpotriva cetăţuilor, şi aceasta va ţinea o vreme.

25.         Apoi, va porni īn fruntea unei mari oştiri, cu puterea şi mīnia lui, īmpotriva īmpăratului dela miazăzi. Şi īmpăratul dela miazăzi se va prinde la război cu o oaste mare şi foarte puternică; dar nu va putea să ţină piept, căci se vor urzi planuri rele īmpotriva lui.

26.         Ceice vor mīnca bucate dela masa lui īi vor aduce pieirea; oştile lui se vor īmprăştia ca un rīu, şi morţii vor cădea īn mare număr.

 

27.         Cei doi īmpăraţi nu vor căuta decīt să-şi facă rău unul altuia, vor sta la aceeaş masă şi vor vorbi cu viclenie. Dar nu vor izbuti, căci sfīrşitul nu va veni decīt la vremea hotărītă.

 

28.         Cīnd se va īntorce īn ţara lui cu mari bogăţii, īn inima lui va fi vrăjmaş legămīntului sfīnt, va lucra īmpotriva lui, şi apoi se va īntoarce īn ţara lui.

 

29.         La o vreme hotărītă, va porni din nou īmpotriva īmpăratului de miază-zi; dar de data aceasta lucrurile nu vor mai merge ca mai īnainte

 

30.         Ci nişte corăbii din Chitim vor īnainta īmpotriva lui; iar el, desnădăjduit, se va īntoarce īnapoi. Apoi, mīnios īmpotriva legămīntului sfīnt, nu va sta cu mīnile īn sīn; ci, la īntoarcere, se va īnţelege cu ceice vor părăsi legămīntul sfīnt.

 

31.         Nişte oşti trimese de el, vor veni şi vor spurca sfīntul Locaş, cetăţuia, vor face să īnceteze jertfa necurmată, şi vor aşeza urīciunea pustiitorului. Va ademeni prin linguşiri pe ceice rup legămīntul.

 

32.         Dar aceia din popor, cari vor cunoaşte pe Dumnezeul lor, vor rămīnea tari, şi vor face mari isprăvi.

33.         Īnţelepţii poporului vor īnvăţa pe mulţi. Unii vor cădea, pentru o vreme, loviţi de sabie şi de flacără, de robie şi de jaf.

 

34.         Cīnd vor cădea, vor fi ajutaţi puţin, şi mulţi se vor uni cu ei din făţărnicie.

35.         Chiar şi din cei īnţelepţi, mulţi vor cădea, ca să fie īncercaţi, curăţiţi şi albiţi, pīnă la vremea sfīrşitului, căci sfīrşitul nu va fi decīt la vremea hotărītă.

 

36.         Īmpăratul va face ce va voi; se va īnălţa, se va slăvi mai pe sus de toţi dumnezeii, şi va spune lucruri nemai auzite īmpotriva Dumnezeului dumnezeilor; şi va propăşi pīnă va trece mīnia, căci ce este hotărīt se va īmplini.

 

37.         Nu va ţinea seamă nici de dumnezeii părinţilor săi, nici de dorinţa femeilor; cu un cuvīnt, nu va ţinea seamă de niciun dumnezeu, ci se va slăvi pe sine mai pe sus de toţi.

 

38.         Īn schimb, va cinsti pe dumnezeul cetăţuilor; acestui dumnezeu, pe care nu-l cunoşteau părinţii săi, īi va aduce cinste cu aur şi argint, cu pietre scumpe şi lucruri de preţ.

39.         Cu ajutorul acestui dumnezeu străin va lucra īmpotriva locurilor īntărite; cui īl va recunoaşte, īi va da mare cinste, īl va face să domnească peste mulţi, şi le va īmpărţi moşii ca răsplată.

40.         La vremea sfīrşitului, īmpăratul dela miazăzi se va īmpunge cu el. Şi īmpăratul dela miazănoapte se va năpusti ca o furtună peste el, cu cară şi călăreţi_, şi cu multe corăbii; va īnainta asupra ţărilor lui, se va revărsa ca un rīu şi le va īneca.

 

41.         Va intra şi īn ţara cea minunată, şi zeci de mii vor cădea. Dar Edomul, Moabul, şi fruntaşii copiilor lui Amon vor scăpa din mīna lui.

 

42.         Īşi va īntinde mīna peste felurite ţări, şi nici ţara Egiptului nu va scăpa.

43.         Ci se va face stăpīn pe vistieriile de aur şi de argint, şi pe toate lucrurile scumpe ale Egiptului. Libienii şi Etiopienii vor veni īn alai după el.

 

44.         Dar nişte zvonuri, venite dela răsărit şi dela miazănoapte, īl vor īnspăimīnta, şi atunci va porni cu o mare mīnie, ca să prăpădească şi să nimicească cu desăvīrşire pe mulţi.

45.         Īşi va īntinde corturile palatului său īntre mare şi muntele cel slăvit şi sfīnt. Apoi īşi va ajunge sfīrşitul, şi nimeni nu-i va fi īntr'ajutor.

 

 

12

 

1.           Īn vremea aceea se va scula marele voivod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strīmtorare, cum n'a mai fost de cīnd sīnt neamurile şi pīnă la vremea aceasta. Dar īn vremea aceea, poporul tău va fi mīntuit, şi anume oricine va fi găsit scris īn carte.

 

2.           Mulţi din cei ce dorm īn ţărīna pămīntului se vor scula: unii pentru viaţa vecinică, şi alţii pentru ocară şi ruşine vecinică.

 

3.           Cei īnţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului, şi cei ce vor īnvăţa pe mulţi să umble īn neprihănire vor străluci ca stelele, īn veac şi īn veci de veci.

 

4.           Tu, īnsă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte, şi pecetluieşte cartea, pīnă la vremea sfīrşitului_. Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte.“

 

5.           Şi eu, Daniel, m'am uitat, şi iată că alţi doi oameni stăteau īn picioare, unul dincoace de rīu, şi altul dincolo de malul rīului.

 

6.           Unul din ei a zis omului aceluia īmbrăcat īn haine de in, care stătea deasupra apelor rīului: „Cīt va mai fi pīnă la sfīrşitul acestor minuni?“

 

7.           Şi am auzit pe omul acela īmbrăcat īn haine de in, care stătea deasupra apelor rīului; el şi-a ridicat spre ceruri mīna dreaptă şi mīna stīngă, şi a jurat pe Cel ce trăieşte vecinic, că va mai fi o vreme, două vremuri, şi o jumătate de vreme, şi că toate aceste lucruri se vor sfīrşi cīnd puterea poporului sfīnt va fi zdrobită de tot.“

 

8.           Eu am auzit, dar n'am īnţeles; şi am zis: „ Domnul meu, care va fi sfīrşitul acestor lucruri?“

9.           El a răspuns: „Du-te Daniele! Căci cuvintele acestea vor fi ascunse şi pecetluite pīnă la vremea sfīrşitului.

 

10.         Mulţi vor fi curăţiţi, albiţi şi lămuriţi; cei răi vor face răul, şi niciunul din cei răi nu va īnţelege, dar cei pricepuţi vor īnţelege.

 

11.         Dela vremea cīnd va īnceta jertfa necurmată, şi de cīnd se va aşeza urīciunea pustiitorului, vor mai fi o mie două sute nouăzeci de zile.

 

12.         Ferice de cine va aştepta, şi va ajunge pīnă la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile!

13.         Iar tu, du-te, pīnă va veni sfīrşitul; tu te vei odihni, şi te vei scula iarăş odată īn partea ta de moştenire, la sfīrşitul zilelor“.