[ Page principale | Commentaires | La Bible ]

 

HABACUC

 

SAU AVACUM

 

(Mica 4.10;7.   7-10.   Luca 18.7)

 

1

 

1.           Proorocia descoperită proorocului Habacuc.

2.           Pīnă cīnd voi striga către Tine, Doamne, fără s'asculţi? Pīnă cīnd mă voi tīngui Ţie, fără să dai ajutor?

 

3.           Pentru ce mă laşi să văd nelegiuirea, şi Te uiţi la nedreptate? Asuprirea şi sīlnicia se fac supt ochii mei, se nasc certuri, şi se stīrneşte gīlceavă.

4.           Deaceea legea este fără putere, şi dreptatea nu se vede, căci cel rău biruieşte pe cel neprihănit, de aceea se fac judecăţi nedrepte. -

 

5.           Aruncaţi-vă ochii printre neamuri, şi priviţi, uimiţi-vă, şi īngroziţi-vă! Căci īn zilele voastre voi face o lucrare, pe care n'aţi crede-o dacă v'ar povesti-o cineva!

 

6.           Iată, voi ridica pe Haldei, popor turbat şi iute, care străbate īntinderi mari de ţări, ca să pună mīna pe locuinţe cari nu sīnt ale lui.

 

7.           El este grozav şi īnfricoşat; numai din el īnsuş īi iese dreptul şi mărirea lui.

8.           Caii lui sīnt mai iuţi decīt leoparzii, mai sprinteni decīt lupii de seară, şi călăreţii lui īnaintează īn galop de departe, sboară ca vulturul care se repede asupra prăzii.

 

9.           Tot poporul acesta vine numai ca să jăfuiască; privirile lui lacome caută īnainte, şi strīnge prinşi de război ca nisipul.

10.         Īşi bate joc de īmpăraţi, şi voivozii sīnt o nimica pentru el, rīde de toate īntăriturile, căci grămădeşte pămīnt, şi le ia.

11.         Apoi aprinderea i se īndoieşte, īntrece măsura şi se face vinovat, căci puterea lui o ia ca dumnezeu al lui!

 

12.         Doamne, nu eşti Tu din vecinicie, Dumnezeul meu, Sfīntul meu? Nu vom muri! Doamne, Tu ai ridicat pe poporul acesta ca să-Ţi īmplineşti judecăţile Tale; Tu, Stīnca mea, l-ai ridicat ca să dai prin el pedepsele Tale!

 

13.         Ochii Tăi sīnt aşa de curaţi că nu pot să vadă răul, şi nu poţi să priveşti nelegiuirea! Cum ai putea privi Tu pe cei mişei, şi să taci, cīnd cel rău mănīncă pe cel mai neprihănit decīt el?

 

14.         Vei face Tu omului ca peştilor mării, ca tīrītoarei, care n'are stăpīn?

15.         El īi scoate pe toţi cu undiţa, īi trage īn mreaja sa, īi strīnge īn năvodul său. Deaceea se bucură şi se veseleşte.

 

16.         De aceea aduce jertfe mrejei sale, aduce tămīie năvodului său; căci lor le datoreşte partea lui cea grasă şi bucatele lui gustoase!

 

17.         Pentru aceasta īşi va goli el īntr'una mreaja, şi va īnjunghia fără milă pe neamuri?

 

2

 

1.           M'am dus la locul meu de strajă, şi stam pe turn ca să veghez şi să văd ce are să-mi spună Domnul, şi ce-mi va răspunde la plīngerea mea.

 

2.           Domnul mi-a răspuns, şi a zis: „Scrie proorocia, şi sapă-o pe table, ca să se poată citi uşor!

 

3.           Căci este o proorocie, a cărei vreme  este hotărītă, se apropie de īmplinire, şi nu va minţi; dacă zăboveşte, aşteaptă-o, căci va veni şi se va īmplini negreşit.

 

4.           Iată, i s'a īngīmfat sufletul, nu este fără prihană īn el; dar cel neprihănit va trăi prin credinţa lui.

 

5.           Ca şi cel beat şi semeţ, cel mīndru nu stă liniştit; ci īşi lărgeşte gura ca locuinţa morţilor, este nesăţios ca moartea aşa că pe toate neamurile vrea să le strīngă la el, şi toate popoarele le trage la el.

 

6.           Nu va fi el de batjocura tuturor acestora, de rīs şi de pomină? Se va zice: „Vai de cel ce adună ce nu este al lui! Pīnă cīnd se va īmpovăra cu datorii?

 

7.           Nu se vor ridica deodată ceice te-au īmprumutat? Nu se vor trezi asupritorii tăi, şi vei ajunge prada lor?

8.           Fiindcă ai jăfuit multe neamuri, toată rămăşiţa popoarelor te va jăfui, din pricina vărsării sīngelui oamenilor, din pricina sīlniciilor făcute īn ţară şi īmpotriva cetăţii tuturor locuitorilor ei.“

 

9.           Vai de cel ce strīnge cīştiguri nelegiuite pentru casa lui, ca să-şi aşeze apoi cuibul īntr'un loc īnalt, şi să scape din mīna nenorocirii!

 

10.         Ruşinea casei tale ţi-ai croit, nimicind o mulţime de popoare, şi īmpotriva ta īnsuţi ai păcătuit.

11.         Căci piatra din mijlocul zidului strigă, şi lemnul care leagă grinda īi răspunde.

12.         Vai de cel ce zideşte o cetate cu sīnge, care īntemeiază o cetate cu nelegiuire!

 

13.         Iată, cīnd Domnul oştirilor a hotărīt lucrul acesta, popoarele se ostenesc pentru foc, şi neamurile se trudesc degeaba.

 

14.         Căci pămīntul va fi plin de cunoştinţa salvei Domnului, ca fundul mării de apele cari-l acopăr.

 

15.         Vai de cel ce dă aproapelui său să bea, vai de tine care īi torni băutură spumoasă şi-l ameţeşti, ca să-i vezi goliciunea!

 

16.         Te vei sătura de ruşine īn loc de slavă; bea şi tu, şi desveleşte-te! Īţi va veni şi ţie rīndul să iei paharul din dreapta Domnului, şi va veni ruşinea peste slava ta.

 

17.         Căci sīlniciile făcute īmpotriva Libanului vor cădea asupra ta, şi pustiirile fiarelor te vor īngrozi, pentru vărsarea sīngelui oamenilor, şi sīlniciile făcute īn ţară, īmpotriva cetăţii şi īmporiva tuturor locuitorilor ei.

 

18.         La ce ar putea folosi un chip cioplit, pe care-l ciopleşte lucrătorul? La ce ar putea folosi un chip turnat, care īnvaţă pe oameni minciuni, pentru ca lucrătorul care l-a făcut să-şi pună īncrederea īn el, pe cīnd el făureşte numai nişte idoli muţi?

 

19.         Vai de celce zice lemnului: „Scoală-te“, şi unei pietre mute: „Trezeşte-te“! Poate ea să dea īnvăţătură? Iată că este īmpodobită cu aur şi argint, dar īn ea nu este un duh care s'o īnsufleţească.

 

20.         Domnul īnsă este īn Templul Lui cel sfīnt. Tot pămīntul să tacă īnaintea Lui!

 

 

3

 

1.           Rugăciunea proorocului Habacuc. (De cīntat īn felul cīntecelor de jale).

 

2.           Cīnd am auzit, Doamne, ce ai vestit, m'am īngrozit. Īnsufleţeşte-Ţi lucrarea īn cursul anilor, Doamne! Fă-Te cunoscut īn trecerea anilor! Dar, īn mīnia Ta, adu-ţi aminte de īndurările Tale!

 

3.           Dumnezeu vine din Teman, şi Cel Sfīnt vine din muntele Paran... - (Oprire.) - Măreţia Lui acopere cerurile, şi slava Lui umple pămīntul.

 

4.           Strălucirea Lui este ca lumina soarelui, din mīna Lui pornesc raze, şi acolo este ascunsă tăria Lui.

5.           Īnaintea Lui merge ciuma, şi molima calcă pe urmele lui.

 

6.           Se opreşte, şi măsoară pămīntul cu ochiul; priveşte, şi face pe neamuri să tremure; munţii cei vecinici se sfărīmă, dealurile cele vechi se pleacă; El umblă pe cărări vecinice.

 

7.           Văd corturile Etiopiei, pline de groază, şi se cutremură colibele din ţara Madianului.

8.           S'a mīniat oare Domnul pe rīuri? Īmpotriva rīurilor se aprinde mīnia Ta, sau īmpotriva mării se varsă urgia Ta, de ai īncălecat pe caii Tăi, şi Te-ai suit īn carul Tău de biruinţă?

 

9.           Arcul Tău este desvelit; blestemele sīnt săgeţile Cuvīntului Tău... - (Oprire.) - Tu despici pămīntul ca să dai drumul rīurilor.

 

10.         La vederea Ta, se cutremură munţii; se năpustesc rīuri de apă; adīncul īşi ridică glasul, şi īşi īnalţă valurile īn sus.

 

11.         Soarele şi luna se opresc īn locuinţa lor, de lumina săgeţilor Tale cari pornesc, de strălucirea suliţei Tale care luceşte.

 

12.         Tu cutreieri pămīntul īn urgia ta, zdrobeşti neamurile īn mīnia Ta.

 

13.         Ieşi ca să izbăveşti pe poporul Tău, să izbăveşti pe unsul Tău; sfărīmi acoperişul casei celui rău, o nimiceşti din temelii pīnă īn vīrf. - (Oprire.) -

 

14.         Străpungi cu săgeţile Tale capul căpeteniilor lui, cari se năpustesc peste mine ca furtuna, să mă pună pe fugă, scoţīnd strigăte de bucurie, ca şi cum ar fi şi mīncat pe cel nenorocit īn culcuş.

15.         Cu caii Tăi mergi pe mare, pe spuma apelor mari.

 

16.         Cīnd am auzit... lucrul acesta, mi s'a cutremurat trupul; la vestea aceasta, mi se īnfioară buzele, īmi intră putrezirea īn oase, şi-mi tremură genunchii. Căci aş putea oare aştepta īn tăcere ziua necazului, ziua cīnd asupritorul va merge īmpotriva poporului?

 

17.         Căci chiar dacă smochinul nu va īnflori, viţa nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi, şi cīmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, şi nu vor mai fi boi īn grajduri,

18.         eu tot mă voi bucura īn Domnul, mă voi bucura īn Dumnezeul mīntuirii mele!

 

19.         Domnul Dumnezeul este tăria mea; El īmi face picioarele ca ale cerbilor, şi mă face să merg pe īnălţimile mele. - Către mai marele cīntăreţilor. De cīntat cu instrumente cu coarde.