ZAHARIA

 

(1 Samuel 12.22 Hagai 2.5-9.  Romani 11.11,26-29.)

 

Îndemn la pocăinţă.

 

1

 

1.           În luna a opta, în anul al doilea al lui Dariu, Cuvîntul Domnului a vorbit proorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel:

2.           „Domnul S'a mîniat foarte tare pe părinţii voştri.

3.           Spune-le dar: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Întoarceţi-vă la Mine, zice Domnul oştirilor: şi Mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul oştirilor.»

4.           Nu fiţi ca părinţii voştri, cărora le vorbeau proorocii de mai înainte, zicînd: «Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Întoarceţi-vă dela căile voastre cele rele, dela faptele voastre cele rele!» Dar n'au ascultat şi n'au lut aminte la Mine, zice Domnul.“

5.           „Unde sînt acum părinţii voştri? Şi puteau proorocii să trăiască vecinic?

6.           Totuş cuvintele Mele şi poruncile pe cari le dădusem slujitorilor Mei proorocii, ca să le vestească, n'au atins ele pe părinţii voştri? Şi atunci ei s'au întors, şi au zis: „Domnul oştirilor ne-a făcut cum hotărîse să ne facă, după căile şi faptele noastre!“

 

Vedenii.

 

7.           În a două zeci şi patra zi a lunii a unsprezecea, care este luna Şebat, în anul al doilea al lui Dariu, Cuvîntul Domnului a vorbit proorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel:

8.           M'am uitat noaptea, şi iată că un om era călare pe un cal roş, şi stătea între mirţi într'un umbrar; în urma lui erau nişte cai roşi, murgi şi albi.

9.           Am întrebat: „Ce înseamnă caii aceştia, domnul meu?“ Şi îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: „Îţi voi arăta ce înseamnă caii aceştia!“

10.         Omul care stătea între mirţi a luat cuvîntul şi a zis: „Aceştia sînt aceia pe cari i-a trimes Domnul să cutreiere pămîntul!“

11.         Şi ei au vorbit Îngerului Domnului, care stătea între mirţi, şi au zis: „Am cutreierat pămîntul, şi iată că tot pămîntul este în pace şi liniştit!“

12.         Atunci Îngerul Domnului a luat cuvîntul, şi a zis: „Doamne al oştirilor, pînă cînd nu vei avea milă de Ierusalim şi de cetăţile lui Iuda, pe cari Te-ai mîniat în aceşti şapte zeci de ani?“

13.         Domnul a răspuns cu vorbe bune, cu vorbe de mîngîiere, îngerului care vorbea cu mine.

14.         Şi îngerul, care vorbea cu mine, mi-a zis: „Strigă, şi zi: «Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Sînt plin de o mare gelozie pentru Ierusalim şi pentru Sion,

15.         şi sînt plin de o mare mînie împotriva neamurilor îngîmfate; căci Mă mîniasem numai puţin, dar ele au ajutat spre nenorocire.

16.         Deaceea aşa vorbeşte Domnul: «Mă întorc cu îndurarea către Ierusalim; Casa Mea va fi zidită iarăş în el, şi funia de măsurat se va întinde asupra Ierusalimului.»

17.         Strigă din nou, şi zi: «Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Cetăţile Mele vor avea iarăş belşug de bunătăţi, Domnul va mîngîia iarăş Sionul, va alege iarăş Ierusalimul.“

18.         Am ridicat ochii şi m'am uitat, şi iată că erau patru coarne!

19.         Am întrebat îngerul, care vorbea cu mine: „Ce înseamnă coarnele acestea?“ Şi el mi-a zis: “Acestea sînt coarnele, cari au risipit pe Iuda, pe Israel şi Ierusalimul.“

20.         Domnul mi-a arătat patru fierari.

21.         Eu am întrebat: „Ce vor să facă aceştia?“ Şi el a zis: „Aceştia vin să sperie coarnele cari au risipit pe Iuda, de n'a mai putut ridica nimeni capul; ferarii aceştia au venit să sperie, şi să taie coarnele neamurilor cari au ridicat cornul împotriva ţării lui Iuda, ca să-i risipească locuitorii.“

 

2

 

1.           Am ridicat ochii şi m'am uitat, şi iată că era un om care ţinea în mînă o funie de măsurat.

2.           L'am întrebat: „Unde te duci?“ Şi el mi-a zis: “Mă duc să măsor Ierusalimul, ca să văd ce lăţime şi ce lungime are.“

3.           Şi îngerul, care vorbea cu mine, a înaintat, şi un alt înger i-a ieşit înainte.

4.           El i-a zis: „Aleargă de vorbeşte tînărului acestuia, şi spune-i: «Ierusalimul va fi o cetate deschisă, din pricina mulţimii oamenilor şi vitelor cari vor fi în mijlocul lui;

5.           Eu Însumi - zice Domnul - voi fi un zid de foc de jur împrejurul lui, şi voi fi slava lui în mijlocul lui!»

6.           «Fugiţi, fugiţi din ţara dela miază noapte! zice Domnul. Căci v'am împrăştiat în cele patru vînturi ale cerurilor, zice Domnul.»

7.           Scapă, Sioane, tu care locuieşti la fiica Babilonului!

8.           Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „După slavă m'a trimes El la neamurile cari v'au jăfuit; căci celce se atinge de voi se atinge de lumina ochilor Lui.

9.           Iată, Îmi ridic mîna împotriva lor, - zice Domnul - şi ele vor fi prada celorce le erau supuşi, ca să ştiţi că Domnul oştirilor m'a trimes.

10.         Strigă de veselie şi bucură-te, fiica Sionului! Căci iată, Eu vin, şi voi locui în mijlocul tău, zice Domnul.“

11.         „Multe neamuri se vor alipi de Domnul, în ziua aceea, şi vor fi poporul Meu. Eu voi locui în mijlocul tău, şi vei şti că Domnul oştirilor m'a trimes la tine.

12.         Domnul va lua în stăpînire pe Iuda, ca partea Lui de moştenire în pămîntul sfînt, şi va alege iarăş Ierusalimul.

13.         Orice făptură să tacă înaintea Domnului, căci El S'a şi sculat din locaşul Lui cel sfînt!“

 

3

 

1.           El (îngerul) mi-a arătat pe marele preot Iosua, stînd în picioare înaintea Îngerului Domnului, şi pe Satana stînd la dreapta lui, ca să-l pîrască.

2.           Domnul a zis Satanei: „Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc?“

3.           Dar Iosua era îmbrăcat cu haine murdare, şi totuş stătea în picioare înaintea Îngerului.

4.           Iar Îngerul, luînd cuvîntul, a zis celor ce erau înaintea Lui: “Desbrăcaţi-l de hainele murdare de pe el!“ Apoi a zis lui Iosua: „Iată că îndepărtez dela tine nelegiuirea, şi te îmbrac cu haine de sărbătoare!“

5.           Eu am zis: „Să i se pună pe cap o mitră curată!“

              Şi i-au pus o mitră curată pe cap, şi l-au îmbrăcat în haine, în timp ce Îngerul Domnului stătea acolo.

6.           Îngerul Domnului a făcut lui Iosua următoarea mărturisire:

7.           „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Dacă vei umbla pe căile Mele şi dacă vei păzi poruncile Mele, vei judeca şi Casa Mea şi vei priveghea asupra curţilor Mele, şi te voi lăsa să intri împreună cu ceice sînt aici.

8.           Ascultă dar, Iosua, mare preot, tu şi tovarăşii tăi de slujbă, cari stau înaintea ta - căci aceştia sînt nişte oameni cari vor sluji ca semne. - Iată, voi aduce pe Robul Meu, Odrasla.

9.           Căci iată că numai spre piatra aceasta pe care am pus-o înaintea lui Iosua, sînt îndreptaţi şapte ochi; iată, Eu Însumi voi săpa ce trebuie săpat pe ea, zice Domnul oştirilor; şi într'o singură zi, voi înlătura nelegiuirea ţării acesteia.

10.         În ziua aceea, - zice Domnul oştirilor, - vă veţi pofti unii pe alţii supt viţă şi supt smochin.“»

 

4

 

1.           Îngerul, care vorbea cu mine, s'a întors şi m'a trezit ca pe un om, pe care-l trezeşti din somnul lui.

2.           El m'a întrebat: „Ce vezi?“ Eu am răspuns: „M'am uitat şi iată că este un sfeşnic cu totul de aur, şi deaspura lui un vas cu untdelemn şi pe el şapte candele, cu şapte ţevi pentru candelele cari sînt în vîrful sfeşnicului.

3.           Şi lîngă el sînt doi măslini, unul la dreapta vasului, şi altul la stînga lui.

4.           Şi, luînd iarăş cuvîntul, am zis îngerului, care vorbea cu mine: “Ce înseamnă lucrurile acestea, domnul meu?“

5.           Îngerul, care vorbea cu mine, mi-a răspuns: „Nu ştii ce înseamnă aceste lucruri?“ Eu am zis: „Nu, domnul meu.“

6.           Atunci el a luat din nou cuvîntul, şi mi-a zis: „Acesta este cuvîntul Domnului către Zorobabel, şi sună astfel: «Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, - zice Domnul oştirilor! -

7.           Cine eşti tu, munte mare, înaintea lui Zorobabel? Te vei preface într'un loc şes. El va pune piatra cea mai însemnată în vîrful Templului, în mijlocul strigătelor de: „Îndurare, îndurare cu ea!“

8.           Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:

9.           „Mînile lui Zorobabel au întemeiat Casa aceasta, şi tot mînile lui o vor isprăvi; şi veţi şti dacă Domnul oştirilor m'a trimes la voi.

10.         Căci cine dispreţuieşte ziua începuturilor slabe? Aceşti şapte vor privi cu bucurie cumpăna în mîna lui Zorobabel. Aceşti şapte sînt ochii Domnului, cari cutreieră tot pămîntul.“

11.         Eu am luat cuvîntul, şi i-am zis: „Ce însemnează aceşti doi măslini, la dreapta sfeşnicului şi la stînga lui?“

12.         Am luat a doua oară cuvîntul, şi i-am zis: „Ce înseamnă cele două ramuri de măslin, cari sînt lîngă cele două ţevi de aur, prin cari curge uleiul auriu din el?“

13.         El mi-a răspuns: „Nu ştii ce înseamnă?“ Eu am zis: „Nu, domnul meu.“ Şi el a zis:

14.         „Aceştia sînt cei doi unşi, cari stau înaintea Domnului întregului pămînt.“

 

5

 

1.           Am ridicat din nou ochii, şi m'am uitat, şi iată că era un sul de carte, care sbura.

2.           El m'a întrebat: „Ce vezi?“ Eu am răspuns: „Văd un sul de carte sburînd; are o lungime de douăzeci de coţi, şi o lăţime de zece coţi“.

3.           Şi el mi-a zis: “Acesta este blestemul care este peste toată ţara; căci, după cum este scris pe el, orice hoţ, şi oricine jură strîmb va fi nimicit cu desăvîrşire de aici.

4.           Îl trimet - zice Domnul oştirilor, - ca să intre în casa hoţului şi a celui ce jură strîmb în Numele Meu, ca să rămînă în casa aceea, şi s'o mistuie împreună cu lemnele şi pietrele ei.“

5.           Îngerul, care vorbea cu mine, a înaintat, şi mi-a zis: „Ridică ochii, şi priveşte ce iese de acolo.“

6.           Eu am răspuns: „Ce este aceasta? “Şi el a zis: „Iese efa.“ Şi a adăugat: „Aceasta este nelegiuirea lor în toată ţara.“

7.           Şi iată că se ridica un talant de plumb, şi în mijlocul efei, şedea o femeie.

8.           El a zis: „Aceasta este nelegiuirea!“ Şi i-a dat brînci în efă, şi a aruncat bucata de plumb peste gura efei.

9.           Am ridicat ochii şi m'am uitat, şi iată că s'au arătat două femei. În aripile lor sufla vîntul: ele aveau aripi ca ale cocostîrcului. Au ridicat efa între pămînt şi cer.

10.         Atunci am întrebat pe îngerul, care vorbea cu mine: „Unde duc ele efa?“

11.         El mi-a răspuns: „Se duc să-i zidească o casă în ţara Şinear, ca să fie aşezată acolo şi să rămînă pe locul ei.“

 

6

 

1.           Am ridicat din nou ochii şi m'am uitat, şi iată că patru cară ieşeau dintre doi munţi; şi munţii erau de aramă.

2.           La carul dintîi erau nişte cai roşi, la al doilea car cai negri,

3.           la al treilea car cai albi, şi la al patrulea car cai bălţaţi şi roşi.

4.           Am luat cuvîntul, şi am zis îngerului, care vorbea cu mine: „Ce înseamnă aceştia, domnul meu?“

5.           Îngerul mi-a răspuns: „Aceştia sînt cele patru vînturi ale cerurilor, cari ies din locul în care stăteau înaintea Domnului întregului pămînt.“

6.           Caii cei negri, înhămaţi la unul din cară, s'au îndreptat spre ţara dela miază-noapte, şi cei albi au mers după ei; cei bălţaţi s'au îndreptat spre ţara de miază-zi.

7.           Cei roşi au ieşit şi ei şi au cerut să meargă să cutreiere pămîntul. Îngerul le-a zis: „Duceţi-vă de cutreieraţi pămîntul!“ Şi au cutreierat pămîntul.

8.           El m'a chemat, şi mi-a zis: „Iată că cei ce se îndreaptă spre ţara de miază-noapte fac să se mai potolească mînia Mea în ţara dela miază-noapte.“

9.           Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:

10.         „Să primeşti daruri dela prinşii de război din Babilon: Heldai, Tobia, şi Iedaia, - şi anume să te duci tu însuţi în ziua aceea în casa lui Iosia, fiul lui Ţefania, unde s'au dus ei cînd au venit din Babilon.

11.         Să iei dela ei argint şi aur, şi să faci din el o cunună, şi s'o pui pe capul lui Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot.

12.         Şi să-i spui: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Iată că un om, al cărui nume este Odrasla, va odrăsli din locul lui, şi va zidi Templul Domnului.

13.         Da, El va zidi Templul Domnului, va purta podoabă împărătească, va şedea şi va stăpîni pe scaunul Lui de domnie, va fi preot pe scaunul Lui de domnie, şi o desăvîrşită unire va domni între ei amîndoi.“

14.         Cununa va fi pentru Helem, Tobia şi Iedaia, şi pentru Hen, fiul lui Ţefania, ca o aducere aminte în Templul Domnului.

15.         Ceice sînt departe vor veni şi vor lucra la Templul Domnului; şi veţi şti astfel că Domnul oştirilor m'a trimes la voi. Lucrul acesta se va întîmpla, dacă veţi asculta glasul Domnului, Dumnezeului vostru.“

 

Posturi şi binecuvîntări.

 

7

 

1.           În anul al patrulea al împăratului Dariu, Cuvîntul Domnului a vorbit lui Zaharia, în ziua a patra a lunii a noua, care este luna lui Chisleu.

2.           Cei din Betel trimiseseră pe Şareţer şi pe Reghem-Melec cu oamenii săi, să se roage Domnului,

3.           şi să întrebe pe preoţii din Casa Domnului oştirilor şi pe prooroci: „Trebuie să plîng şi în luna a cincea şi să mă înfrînez, cum am făcut atîţia ani?“

4.           Atunci Cuvîntul Domnului oştirilor mi-a vorbit astfel:

5.           „Spune la tot poporul ţării şi preoţilor: «Cînd aţi postit şi aţi plîns în luna a cincea şi a şaptea, în aceşti şaptezeci de ani, oare pentru Mine aţi postit voi?

6.           Şi cînd mîncaţi şi beţi, nu sînteţi voi ceice mîncaţi şi beţi?

7.           Nu cunoaşteţi cuvintele, pe cari le-a vestit Domnul prin proorocii de mai înainte, cînd Ierusalimul era încă locuit şi liniştit împreună cu cetăţile lui de primprejur, şi cînd şi partea de miază-zi şi cîmpia erau locuite?“»

8.           Cuvîntul Domnului a vorbit lui Zaharia astfel:

9.           „Aşa a vorbit Domnul oştirilor: «Faceţi cu adevărat dreptate, şi purtaţi-vă cu bunătate şi îndurare unul faţă de altul.

10.         Nu asupriţi pe văduvă şi pe orfan, nici pe străin şi pe sărac, şi niciunul să nu gîndească rău în inima lui împotriva fratelui său.“»

11.         Dar ei n'au vrut să ia aminte, ci au întors spatele, şi şi-au astupat urechile ca să n'audă.

12.         Şi-au făcut inima ca diamantul de tare, ca să n'asculte Legea, nici cuvintele pe cari li le spunea Domnul oştirilor, prin Duhul Său, prin proorocii de mai înainte. Din pricina aceasta Domnul oştirilor S'a aprins de o mare mînie.

13.         Cînd chema El, ei n'au vrut s'asculte: „De aceea nici Eu n'am vrut s'ascult, cînd au chemat ei, zice Domnul oştirilor.“

14.         „Ci i-am împrăştiat printre toate neamurile pe cari nu le cunoşteau; ţara a fost pustiită în urma lor, aşa că nimeni nu mai venea şi nu mai pleca din ea; şi dintr-o ţară plăcută cum era, au făcut o pustie!“

 

8

 

1.           Cuvîntul Domnului oştirilor a vorbit astfel:

2.           „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Am o mare rîvnă pentru Sion, şi sînt stăpînit de o rîvnă plină de mînie pentru el.“»

3.           Aşa vorbeşte Domnul: „Mă întorc iarăş în Sion, şi vreau să locuiesc în mijlocul Ierusalimului. Ierusalimul se va chema: «Cetatea cea credincioasă,» şi muntele Domnului oştirilor se va chema: «Muntele cel sfînt.» “

4.           Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Iarăş, vor şedea pe uliţele Ierusalimului bătrîni şi femei în vîrstă, fiecare cu toiagul în mînă, din pricina marelui lor număr de zile.

5.           Uliţele cetăţii vor fi pline de băieţi şi fete, cari se vor juca pe uliţe.“

6.           Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Dacă lucrul acesta va părea de mirat în ochii rămăşiţei poporului acestuia în zilele acelea, va fi de mirat oare şi în ochii Mei? zice Domnul oştirilor.“

7.           Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Iată, Eu izbăvesc pe poporul Meu din ţara dela răsărit şi din ţara dela asfinţitul soarelui.

8.           Îi voi aduce înapoi, şi vor locui în mijlocul Ierusalimului; ei vor fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor cu adevăr şi dreptate.

9.           Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Întăriţi-vă mînile, ceice auziţi astăzi aceste cuvinte din gura proorocilor, cari au vorbit în ziua cînd s'a pus temelia Casei Domnului oştirilor, cînd s'a început să se zidească Templul!

10.         Căci înainte de aceste zile, nu era răsplată nici pentru lucrul omului nici pentru vite. Cei ce intrau şi ieşeau n'aveau nici ei pace, din pricina vrăjmaşului, şi Eu desbinam pe toţi oamenii unii împotriva altora.

11.         Acum nu voi mai face rămăşiţei poporului acestuia ca în trecut, zice Domnul oştirilor.

12.         „Ci sămănăturile vor merge bine, viţa îşi va da rodul, pămîntul îşi va da roadele, şi cerurile îşi vor trimete roua; şi toate aceste lucruri le voi da în stăpînirea rămăşiţei poporului acestuia.

13.         După cum aţi fost un blestem între neamuri, casa lui Iuda şi casa lui Israel, tot astfel vă voi mîntui, şi veţi fi o binecuvîntare. Nu vă temeţi, ci întăriţi-vă mînile!“

14.         Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „După cum am căutat să vă fac rău cînd Mă mîniau părinţii voştri, zice Domnul oştirilor, şi nu M'am căit de lucrul acesta,

15.         tot aşa acum Mă întorc în aceste zile şi hotărăsc să fac bine Ierusalimului şi casei lui Iuda. Nu vă temeţi!

16.         Iată ce trebuie să faceţi: Fiecare să spună aproapelui său adevărul; judecaţi în porţile voastre după adevăr şi în vederea păcii;

17.         niciunul să nu gîndească în inima lui rău împotriva aproapelui său, şi nici să nu iubiţi jurămîntul strîmb! Căci toate lucrurile acestea Eu le urăsc, zice Domnul.“

18.         Cuvîntul Domnului oştirilor mi-a vorbit astfel:

19.         „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Postul din luna a patra, postul din luna a cincea, postul din luna a şaptea şi postul din luna a zecea se vor preface pentru casa lui Iuda în zile de veselie şi de bucurie, în sărbători de voioşie. Dar iubiţi adevărul şi pacea!“»

20.         Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Vor mai veni iarăş popoare şi locuitori dintr'un mare număr de cetăţi.

21.         Locuitorii unei cetăţi vor merge la cealaltă, şi vor zice: «Haidem să ne rugăm Domnului şi să căutăm pe Domnul oştirilor! Vrem să mergem şi noi!»

22.         Şi multe popoare şi multe neamuri vor veni astfel să caute pe Domnul oştirilor la Ierusalim, şi să se roage Domnului.“

23.         Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „În zilele acelea, zece oameni din toate limbile neamurilor vor apuca pe un Iudeu de poala hainei, şi-i vor zice: «Vrem să mergem cu voi; căci am auzit că Dumnezeu este cu voi!“

 

Neamurile biruite. Ierusalimul izbăvit.

 

9

 

1.           Iată proorocia, Cuvîntul Domnului despre ţara Hadrac; şi va începe din Damasc. Căci Domnul are ochiul îndreptat asupra oamenilor şi peste toate seminţiile lui Israel.

2.           El se opreşte şi peste Hamat, care se mărgineşte cu Damascul, peste Tir şi Sidon, cu toată înţelepciunea lor!

3.           Tirul şi-a zidit o întăritură; a îngrămădit argint ca pulberea, şi aur ca noroiul de pe uliţe.

4.           Iată că Domnul va pune mîna pe el, îi va năpusti puterea în mare, şi el însuş va fi ars cu foc.

5.           Ascalonul va vedea lucrul acesta, şi se va teme; Gaza de asemenea, şi o va apuca un puternic cutremur; Ecronul deasemenea, căci nădejdea lui va fi dată de ruşine; va pieri împăratul din Gaza, şi Ascalonul nu va mai fi locuit.

6.           Străinul se va aşeza în Asdod, şi voi frînge mîndria Filistenilor.

7.           Îi voi scoate sîngele din gură, şi urîciunile idoleşti dintre dinţi, ca să fie şi el o rămăşiţă pentru Dumnezeul nostru, şi să fie ca o căpetenie din Iuda, şi Ecronul ca Iebusiţii.

8.           Voi tăbărî în jurul Casei Mele, ca s'o apăr împotriva unei oştiri, împotriva celor ce se duc şi vin, şi nu va mai trece asupritorul peste ei, căci acum Mă uit cu ochii Mei.

9.           Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mînz, pe mînzul unei măgăriţe.

10.         Voi nimici carăle de război din Efraim, şi caii din Ierusalim, şi arcurile de război vor fi nimicite. El va vesti nemurilor pacea, şi va stăpîni dela o mare la cealaltă, şi dela rîu pînă la marginile pămîntului.

11.         Însă, cît pentru tine, Sioane, din pricina legămîntului tău pecetluit cu sînge, voi scoate pe prinşii tăi de război din groapa în care nu este apă.

12.         Întoarceţi-vă la cetăţuie, prinşi de război plini de nădejde! O spun şi astăzi, că îţi voi întoarce îndoit!

13.         Căci Îmi încordez pe Iuda ca arc, şi iau pe Efraim ca săgeată şi voi scula pe copiii tăi, Sioane, împotriva copiilor tăi, Grecio! Te voi face ca sabia unui viteaz!

14.         Dar Domnul Se va arăta deaspura lor, şi săgeata Lui va porni ca fulgerul; Domnul Dumnezeu va suna din trîmbiţă, şi va înainta vijelia dela miază-zi.

15.         Domnul oştirilor îi va ocroti, şi vor mînca, şi vor zdrobi pietrele de praştie, vor bea, vor face gălăgie ca ameţiţi de vin; vor fi plini ca un pahar de jertfă, ca şi colţurile altarului.

16.         Domnul, Dumnezeul lor, îi va scăpa în ziua aceea, ca pe turma poporului Său; căci ei sînt pietrele cununii împărăteşti, cari vor străluci în ţara Sa!

17.         O! Cît sînt de înfloritori! Cît sînt de frumoşi! Grîul va veseli pe tineri, şi mustul pe fete.

 

10

 

1.           Cereţi dela Domnul ploaie, ploaie de primăvară! Domnul scoate fulgerile, şi vă trimete o ploaie îmbelşugată, pentru toată verdeaţa de pe cîmp.

2.           Căci terafimii vorbesc nimicuri, ghicitorii proorocesc minciuni, visurile mint şi mîngîie cu deşertăciuni. Deaceea, ei rătăcesc ca o turmă, sînt nenorociţi, pentrucă n'au păstor.

3.           Mînia Mea s'a aprins împotriva păstorilor, şi voi pedepsi pe ţapi. Căci Domnul oştirilor Îşi cercetează turma, casa lui Iuda, şi o va face ca pe calul Său de slavă în luptă.

4.           Din el va ieşi Piatra din capul unghiului, din el va ieşi ţăruşul, din el va ieşi arcul de război; din el vor ieşi toate căpeteniile laolaltă.

5.           Ei vor fi ca nişte viteji cari calcă în picioare noroiul de pe uliţe; în luptă, se vor lupta, pentrucă Domnul va fi cu ei; iar călăreţii vor fi acoperiţi de ruşine.

6.           Voi întări casa lui Iuda, şi voi izbăvi casa lui Iosif; îi voi aduce înapoi, căci Mi-este milă de ei, şi vor fi ca şi cînd niciodată nu i-aş fi lepădat; căci Eu sînt Domnul, Dumnezeul lor, şi-i voi asculta.

7.           Efraim va fi ca un viteaz; inima lor se va bucura ca de vin; fiii lor vor vedea lucrul acesta şi se vor veseli, inima lor se va bucura în Domnul.

8.           Le voi fluiera şi-i voi aduna, căci i-am răscumpărat, şi se vor înmulţi cum se înmulţeau odinioară.

9.           Îi voi risipi printre popoare, şi îşi vor aduce aminte de Mine în ţări depărtate; vor trăi împreună cu copiii lor, şi se vor întoarce.

10.         Îi voi aduce înapoi din ţara Egiptului, şi-i voi aduna din Asiria; îi voi aduce în ţara Galaadului şi în Liban, şi nu le va ajunge locul.

11.         Israel va trece prin strîmtorile mării, va lovi valurile mării şi toate adîncimile rîului Nil se vor usca; mîndria Asiriei va fi frîntă, şi toiagul de cîrmuire al Egiptului va pieri.

12.         Îi voi întări în Domnul, şi vor umbla în Numele Lui, zice Domnul!

 

11

 

1.           Deschide-ţi porţile, Libanule, ca să-ţi mănînce focul cedrii!

2.           Vaită-te, chiparosule, căci cedrul a căzut, şi cei falnici sînt nimiciţi! Văitaţi-vă, stejari din Basan, căci pădurea cea nepătrunsă a fost dată jos!

3.           Păstorii scot strigăte de jale, pentrucă li s'a nimicit fala; puii de lei mugesc, căci desişul Iordanului este nimicit.

4.           Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul meu: „Paşte oile de tăiat!

5.           Căci cei ce le cumpără le taie şi nu se simt vinovaţi. Şi cel ce le vinde zice: «Binecuvîntat să fie Domnul, căci mă îmbogăţesc!» Şi păstorii lor nu le cruţă.

6.           Căci nu mai am milă de locuitorii ţării, - zice Domnul: «Ci iată, dau pe oameni, pe unii în mînile altora şi în mînile împăratului lor; ei vor pustii ţara, şi n'o vor izbăvi din mînile lor.

7.           Atunci M'am apucat să pasc oile de tăiat, în adevăr cele mai ticăloase din turmă. Am luat două toiege: pe unul l-am numit «Îndurare,» iar pe celalt l-am numit «Legămînt.» Şi am păscut oile.

8.           Am nimicit cu desăvîrşire pe cei trei păstori într'o lună: sufletul Meu nu-i mai răbda, şi se scîrbise şi sufletul lor de Mine.

9.           Şi am zis: «Nu vă mai pot paşte! Cea care are să moară, să moară, cea care are să piară să piară, şi cele ce mai rămîn, să se mănînce unele pe altele!»

10.         Mi-am luat toiagul «Îndurare,» şi l-am rupt, ca să rup legămîntul Meu, pe care-l încheiasem cu toate popoarele.

11.         Şi cînd s'a rupt în ziua aceea, nenorocitele acelea de oi, cari au luat seama la Mine, au cunoscut astfel că acesta era Cuvîntul Domnului.

12.         Eu le-am zis: «Dacă găsiţi cu cale, daţi-Mi plata; dacă nu, nu Mi-o daţi!» Şi Mi-au cîntărit, ca plată, trei zeci de arginţi.

13.         Dar Domnul Mi-a zis: «Aruncă olarului preţul acesta scump, cu care M'au preţuit!» Şi am luat cei trei zeci de arginţi, şi i-am aruncat în casa Domnului, pentru olar.

14.         Apoi Mi-am rupt la doilea toiag «Legămînt,» ca să rup frăţia dintre Iuda şi Israel.

15.         Domnul mi-a zis: «Ia şi uneltele unui păstor nebun!

16.         Căci iată că voi ridica în ţară un păstor, căruia nu-i va păsa de oile cari pier; nu se va duce să caute pe cele mai tinere, nu va vindeca pe cele rănite, nu va îngriji de cele sănătoase; ci va mînca din carnea celor mai grase, şi nu le va mai lăsa decît copitele!

17.         Vai de păstorul de nimic, care îşi părăseşte oile! Să cadă sabia pe braţul lui şi pe ochiul lui cel drept! Să i se usuce braţul de tot, şi să i se stingă ochiul drept!

 

12

 

1.           Proorocia, Cuvîntul Domnului despre Israel. Aşa vorbeşte Domnul, care a întins cerurile şi a întemeiat pămîntul, şi a întocmit duhul omului din el:

2.           «Iată, voi preface Ierusalimul într'un potir de ameţire pentru toate popoarele de primprejur, şi chiar pentru Iuda, la împresurarea Ierusalimului.

3.           În ziua aceea, voi face din Ierusalim o piatră grea pentru toate popoarele. Toţi cei ce o vor ridica, vor fi vătămaţi, şi toate neamurile pămîntului se vor strînge împotriva lui.

4.           În ziua aceea, zice Domnul, voi lovi cu ameţeală pe toţi caii, şi cu turbare pe cei ce vor călări pe ei; dar voi avea ochii deschişi asupra casei lui Iuda, şi voi orbi toţi caii popoarelor.

5.           Căpeteniile lui Iuda vor zice în inima lor: «Locuitorii Ierusalimului sînt tăria noastră, prin Domnul oştirilor, Dumnezeul lor.

6.           În ziua aceea, voi face pe căpeteniile lui Iuda ca o vatră de foc supt lemn, ca o făclie aprinsă supt snopi; voi mistui în dreapta şi în stînga pe toate popoarele de jur împrejur, iar Ierusalimul va fi locuit iarăş la locul lui cel vechi.

7.           Domnul va mîntui mai întîi corturile lui Iuda, pentru ca slava casei lui David şi fala locuitorilor Ierusalimului să nu se înalţe peste Iuda.

8.           În ziua aceea, Domnul va ocroti pe locuitorii Ierusalimului, aşa că cel mai slab dintre ei va fi în ziua aceea ca David; şi casa lui David va fi ca Dumnezeu, ca Îngerul Domnului înaintea lor.

9.           În ziua aceea, voi căuta să nimicesc toate neamurile cari vor veni împotriva Ierusalimului.

10.         Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului, un duh de îndurare şi de rugăciune, şi îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plînge cum plînge cineva pe singurul lui fiu, şi-L vor plînge amarnic, cum plînge cineva pe un întîi născut.

11.         În ziua aceea, va fi jale mare în Ierusalim, ca jalea din Hadadrimon în valea Meghidonului.

12.         Ţara se va jăli, fiecare familie deosebit: familia casei lui David deosebit, şi femeile ei deosebit; familia casei lui Natan deosebit, şi femeile ei deosebit;

13.         familia casei lui Levi deosebit, şi femeile ei deosebit; familia lui Şimei deosebit, şi femeile ei deosebit;

14.         toate celelalte familii, fiecare familie deosebit, şi femeile ei deosebit.

 

13

 

1.           În ziua aceea, se va deschide casei lui David şi locuitorilor Ierusalimului un izvor, pentru păcat şi necurăţie.

2.           În ziua aceea - zice Domnul oştirilor - voi stîrpi din ţară numele idolilor, ca nimeni să nu-şi mai aducă aminte de ei; voi scoate de asemenea din ţară pe proorocii mincinoşi şi duhul necurat.

3.           Şi dacă va mai prooroci cineva, atunci, tatăl său şi mama sa, înşişi părinţii lui, îi vor zice: «Tu nu vei trăi, căci ai spus minciuni în Numele Domnului»; şi tatăl său şi mama sa, cei cari l-au născut, îl vor străpunge, cînd va prooroci.

4.           În ziua aceea, proorocii se vor ruşina fiecare de vedeniile lor, cînd vor prooroci, şi nu se vor mai îmbrăca într'o manta de păr ca să mintă pe oameni.

5.           Ci fiecare din ei va zice: «Eu nu sînt prooroc, ci sînt plugar, căci am fost cumpărat din tinereţa mea!»

6.           Şi dacă-l va întreba cineva: «De unde vin aceste răni pe cari le ai la mîni?» el va răspunde: «În casa celor ce mă iubeau le-am primit.»

7.           «Scoală-te, sabie, asupra păstorului Meu, şi asupra omului care îmi este tovarăş! zice Domnul oştirilor. Loveşte pe păstor, şi se vor risipi oile! Şi Îmi voi întoarce mîna spre cei mici.

8.           În toată ţara, zice Domnul, două treimi vor fi nimicite, vor pieri, iar cealaltă treime va rămînea.

9.           Dar treimea aceasta din urmă o voi pune în foc, şi o voi curăţi cum se curăţeşte argintul, o voi lămuri cum se lămureşte aurul. Ei vor chema Numele Meu, şi îi voi asculta; Eu voi zice: «Acesta este poporul Meu!» Şi ei vor zice: «Domnul este Dumnzeul meu!»

 

14

 

1.           Iată, vine ziua Domnului, cînd toate prăzile tale vor fi împărţite în mijlocul tău.

2.           Atunci voi strînge toate neamurile la război împotriva Ierusalimului. Cetatea va fi luată, casele vor fi jăfuite, şi femeile batjocorite; jumătate din cetate va merge în robie, dar rămăşiţa poporului nu va fi nimicită cu desăvîrşire din cetate.

3.           Ci Domnul Se va arăta, şi va lupta împotriva acestor neamuri, cum S'a luptat în ziua bătăliei.

4.           Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe muntele Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului, spre răsărit; muntele Măslinilor se va despica la mijloc, spre răsărit şi spre apus, şi se va face o vale foarte mare: jumătate din munte se va trage înapoi spre miază noapte, iar jumătate spre miazăzi.

5.           Veţi fugi atunci în valea munţilor Mei, căci valea dintre munţi se va întinde pînă la Aţel; şi veţi fugi cum aţi fugit de cutremurul de pămînt pe vremea lui Ozia, împăratul lui Iuda. Şi atunci va veni Domnul, Dumnezeul meu, şi toţi sfinţii împreună cu El!

6.           În ziua aceea, nu va mai fi lumină; stelele strălucitoare se vor ascunde.

7.           Va fi o zi deosebită, cunoscută de Domnul, nu va fi nici zi, nici noapte; dar spre seară se va arăta lumina.

8.           În ziua aceea, vor izvorî ape vii din Ierusalim, şi vor curge jumătate spre marea de răsărit, jumătate spre marea de apus; aşa va fi şi vara şi iarna.

9.           Şi Domnul va fi împărat peste tot pămîntul. În ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn, şi Numele Lui va fi singurul Nume.

10.         Toată ţara va ajunge ca şesul Iordanului, dela Gheba pînă la Rimon, la miazăzi de Ierusalim; iar Ierusalimul va fi înălţat, şi va rămînea liniştit la locul lui, dela poarta lui Beniamin pînă la locul porţii dintîi, pînă la poarta unghiurilor, şi dela turnul lui Hananeel pînă la teascurile împăratului.

11.         Ei vor locui în el, şi nu va mai fi niciun blestem în el; Ierusalimul va fi liniştit.

12.         Dar iată că urgia cu care va lovi Domnul pe toate popoarele, cari vor lupta împotriva Ierusalimului. Le va putrezi carnea stînd încă în picioare, le vor putrezi ochii în găurile lor, şi le va putrezi limba în gură.

13.         În ziua aceea, Domnul va trimete o mare învălmăşală în ei; unul va apuca mîna altuia, şi vor ridica mîna unii asupra altora.

14.         Iuda va lupta şi el în Ierusalim, şi vor strînge bogăţiile tuturor neamurilor de primprejur, aurul, argintul şi haine foarte multe.

15.         Aceeaş urgie va lovi şi caii, catîrii, cămilele, măgarii, şi toate vitele cari vor fi în taberile acelea.

16.         Toţi ceice vor mai rămînea din toate neamurile venite împotriva Ierusalimului, se vor sui în fiecare an să se închine înaintea Împăratului, Domnul oştirilor, şi să prăznuiască sărbătoarea corturilor.

17.         Dacă unele din familiile pămîntului nu vor voi să se suie la Ierusalim ca să se închine înaintea Împăratului, Domnul oştirilor, nu va cădea ploaie peste ele.

18.         Dacă familia Egiptului nu se va sui, dacă nu va veni, nu va cădea ploaie nici peste ea; va fi lovită cu aceeaş urgie cu care va lovi Domnul neamurile cari nu se vor sui să prăznuiască sărbătoarea corturilor.

19.         Aceasta va fi pedeapsa Egiptului, şi pedeapsa tuturor neamurilor cari nu se vor sui să prăznuiască sărbătoarea corturilor.

20.         În ziua aceea, va sta scris pînă şi pe zurgălăii cailor: «Sfinţi Domnului!» Şi oalele din Casa Domnului vor fi ca potirele de jertfă înaintea altarului.

21.         Orice oală din Ierusalim şi din Iuda va fi închinată Domnului oştirilor; toţi ceice vor aduce jerfe vor veni şi se vor sluji de ele ca să-şi fiarbă carnea; şi nu vor mai fi Canaaniţi1 (1. Sau: negustori.) în Casa Domnului oştirilor, în ziua aceea.