[ Page principale | Commentaires | La Bible ]

 

EVANGHELIA

DUPĂ MARCU

 

Propovăduirea lui Ioan Botezătorul.

 

1

 

1.           Īnceputul Evangheliei lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

2.           Dupăcum este scris īn proorocul Isaia: „Iată, trimet īnaintea Ta pe solul Meu, care Īţi va pregăti calea ...­

3.           Glasul celui ce strigă īn pustie: „Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările,“

4.           a venit Ioan care boteza īn pustie, propovăduind botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor.

5.           Tot ţinutul Iudeii şi toţi locuitorii Ierusalimului au īnceput să iasă la el; şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el īn rīul Iordan.

6.           Ioan era īmbrăcat cu o haină de păr de cămilă, şi īmprejurul mijlocului era īncins cu un brīu de curea. El se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică.

7.           Ioan propovăduia, şi zicea: „După mine vine Cel ce este mai puternic decīt mine, căruia eu nu sīnt vrednic să mă plec să-I desleg curelele īncălţămintelor.

8.           Eu, da, v'am botezat cu apă; dar El vă va boteza cu Duhul Sfīnt.“

 

Botezul şi ispitirea lui Isus.

 

9.           Īn vremea aceea, a venit Isus din Nazaretul Galileii, şi a fost botezat de Ioan īn Iordan.

10.         Şi īndată, cīnd ieşea Isus din apă, el a văzut cerurile deschise, şi Duhul pogorīndu-Se peste El ca un porumbel.

11.         Şi din ceruri s'a auzit un glas, care zicea: „Tu eşti Fiul Meu prea iubit, īn Tine īmi găsesc toată plăcerea Mea.“

12.         Īndată Duhul a mīnat pe Isus īn pustie,

13.         unde a stat patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Acolo stătea īmpreună cu fiarele sălbatice şi-I slujeau īngerii.

 

Īnceputul propovăduirii lui Isus.

 

14.         După ce a fost īnchis Ioan, Isus a venit īn Galilea, şi propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu.

15.         El zicea: „S'a īmplinit vremea, şi Īmpărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă, şi credeţi īn Evanghelie.“

 

Chemarea celor dintīi ucenici.

 

16.         Pe cīnd trecea Isus pe līngă marea Galileii, a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncīnd o mreajă īn mare, căci erau pescari.

17.         Isus le-a zis: „Veniţi după Mine, şi vă voi face pescari de oameni.“

18.         Īndată, ei şi-au lăsat mrejile, şi au mers după El.

19.         A mers puţin mai departe, şi a văzut pe Iacov, fiul lui Zebedei,şi pe Ioan, fratele lui, cari, şi ei, erau īntr'o corabie, şi īşi dregeau mrejile.

20.         Īndată i-a chemat; şi ei au lăsat pe tatăl lor Zebedei īn corabie cu cei ce lucrau pe plată, şi au mers după El.

 

Isus vindecă pe un īndrăcit īn Capernaum.

 

21.         S'au dus la Capernaum. Şi īn ziua Sabatului, Isus a intrat īndată īn sinagogă, şi a īnceput să īnveţe pe norod.

22.         Oamenii erau uimiţi de īnvăţătura Lui; căci īi īnvăţa ca unul care are putere, nu cum īi īnvăţau cărturarii.

23.         Īn sinagoga lor era un om, care avea un duh necurat. El a īnceput să strige:

24.         „Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne pierzi? Te ştiu cine eşti: Eşti Sfīntul lui Dumnezeu!“

25.         Isus l-a certat, şi i-a zis: „Taci, şi ieşi afară din omul acesta!“

26.         Şi duhul necurat a ieşit din el, scuturīndu-l cu putere, şi scoţīnd un strigăt mare.

27.         Toţi au rămas īnmărmuriţi, aşa că se īntrebau unii pe alţii: „Ce este aceasta? O īnvăţătură nouă! El porunceşte ca un stăpīn chiar şi duhurilor necurate, şi ele Īl ascultă!“

28.         Şi īndată I s'a dus vestea īn toate īmprejurimile Galileii.

 

Tămăduirea soacrei lui Petru.

 

29.         Dupăce a ieşit din sinagogă, a intrat īmpreună cu Iacov şi Ioan, īn casa lui Simon şi a lui Andrei.

30.         Soacra lui Simon zăcea īn pat, prinsă de friguri: şi īndată au vorbit lui Isus despre ea.

31.         El a venit, a apucat-o de mīnă, a ridicat-o īn sus, şi au lăsat-o frigurile. Apoi ea a īnceput să le slujească.

 

Tămăduirea altor bolnavi.

 

32.         Seara, după asfinţitul soarelui, au adus la El pe toţi bolnavii şi īndrăciţii.

33.         Şi toată cetatea era adunată la uşă.

34.         El a vindecat pe mulţi cari pătimeau de felurite boale; de asemenea, a scos mulţi draci, şi nu lăsa pe draci să vorbească, pentrucă-L cunoşteau.

35.         A doua zi dimineaţa, pe cīnd era īncă īntunerec de tot, Isus S'a sculat, a ieşit, şi S'a dus īntr'un loc pustiu. Şi Se ruga acolo.

36.         Simon şi ceilalţi cari erau cu El s'au dus să-L caute;

37.         şi cīnd L-au găsit, I-au zis: „Toţi Te caută.“

38.         El le-a răspuns: „Haidem să mergem īn altă parte, prin tīrgurile şi satele vecine, ca să propovăduiesc şi acolo; căci pentru aceasta am ieşit.“

39.         Şi s'a dus să propovăduiască īn sinagogi, prin toată Galilea; şi scotea dracii.

 

Tămăduirea unui lepros.

 

40.         A venit la El un lepros, care s'a aruncat īn genunchi īnaintea Lui, Īl ruga şi-I zicea: „Dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.“

41.         Lui Isus I s'a făcut milă de el, a īntins mīna, S'a atins de el, şi i-a zis: „Da, voiesc, fii curăţit!“

42.         Īndată l-a lăsat lepra, şi s'a curăţit.

43.         Isus i-a poruncit cu tot dinadinsul, i-a spus să plece numai decīt,

44.         şi i-a zis: „Vezi să nu spui nimănui nimic; ci du-te de te arată preotului, şi adu pentru curăţirea ta ce a poruncit Moise, ca mărturie pentru ei.“

45.         Dar omul acela, după ce a plecat, a īnceput să vestească şi să spună īn gura mare lucrul acesta, aşa că Isus nu mai putea să intre pe faţă īn nicio cetate; ci stătea afară, īn locuri pustii, şi veneau la El din toate părţile.

 

Vindecarea  slăbănogului.

 

2

 

1.           După cīteva zile, Isus S'a īntors īn Capernaum. S'a auzit că este īn casă,

2.           şi s'au adunat īndată aşa de mulţi că nu putea să-i mai īncapă locul dinaintea uşii. El le vestea Cuvīntul.

3.           Au venit la el nişte oameni, cari I-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi.

4.           Fiindcă nu puteau să ajungă pīnă la El, din pricina norodului, au desfăcut acoperişul casei unde era Isus, şi, după ce l-au spart, au pogorīt pe acolo patul īn care zăcea slăbănogul.

5.           Cīnd le-a văzut Isus credinţa, a zis slăbănogului: „Fiule, păcatele īţi sīnt iertate!“

6.           Unii din cărturari, cari erau de faţă, se gīndeau īn inimile lor:

7.           „Cum vorbeşte omul acesta astfel? Huleşte! Cine poate să ierte păcatele decīt numai Dumnezeu?“

8.           Īndată, Isus a cunoscut, prin duhul Său, că ei gīndeau astfel īn ei, şi le-a zis: „Pentru ce aveţi astfel de gīnduri īn inimile voastre?

9.           Ce este mai lesne: a zice slăbănogului: „Păcatele īţi sīnt iertate“, ori a zice: „Scoală-te, ridică-ţi patul, şi umblă?“

10.         Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pămīnt să ierte păcatele,

11.         „Ţie īţi poruncesc“, a zis El slăbănogului, - „scoală-te, ridică-ţi patul, şi du-te acasă.“

12.         Şi īndată, slăbănogul s'a sculat, şi-a ridicat patul, şi a ieşit afară īn faţa tuturor; aşa că toţi au rămas uimiţi, şi slăveau pe Dumnezeu, şi ziceau: „Niciodată n'am văzut aşa ceva!“

 

Chemarea lui Levi.

 

13.         Isus a ieşit iarăş la mare. Toată mulţimea venea la El; şi El īnvăţa pe toţi.

14.         Cīnd trecea pe acolo, a văzut pe Levi, fiul lui Alfeu, şezīnd la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine!“ Levi s'a sculat, şi a mers după El.

 

Isus stă la masă cu vameşii şi păcătoşii.

 

15.         Pe cīnd şedea Isus la masă īn casa lui Levi, mulţi vameşi şi păcătoşi au şezut şi ei la masă cu El şi cu ucenicii Lui; căci erau mulţi cari mergeau de obicei după El.

16.         Cărturarii şi Fariseii, cīnd L-au văzut mīncīnd cu vameşii şi cu păcătoşii, au zis ucenicilor Lui: „De ce mănīncă El şi bea cu vameşii şi cu păcătoşii?“

17.         Isus, cīnd a auzit acest lucru, le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doftor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.“

 

Despre post.

 

18.         Ucenicii lui Ioan şi Fariseii obicinuiau să postească. Ei au venit şi au zis lui Isus: „Pentruce ucenicii lui Ioan şi ai Fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc?“

19.         Isus le-a răspuns: „Oare pot posti nuntaşii cītă vreme este mirele cu ei? Cītă vreme au pe mire cu ei, nu pot posti.

20.         Vor veni zile, cīnd va fi luat mirele dela ei, şi atunci vor posti īn ziua aceea.

21.         Nimeni nu coase un petec de postav nou la o haină veche; altfel, petecul de postav nou rupe o parte din cel vechi, şi mai rea ruptură se face.

22.         Şi nimeni nu pune vin nou īn burdufuri vechi; altfel, vinul cel nou sparge burdufurile, şi vinul se varsă, iar burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou este pus īn burdufuri noi.“

 

Spicele de grīu şi Sabatul.

 

23.         S'a īntīmplat că īntr'o zi de Sabat, Isus trecea prin lanurile de grīu. Ucenicii Lui, pe cīnd mergeau, au īnceput să smulgă spice de grīu.

24.         Fariseii I-au zis: „Vezi, de ce fac ei ce nu este īngăduit să facă īn ziua Sabatului?“

25.         Isus le-a răspuns: „Oare n'aţi citit niciodată ce a făcut David, cīnd a fost īn nevoie, şi cīnd a flămīnzit el şi cei ce erau īmpreună cu el?

26.         Cum a intrat īn Casa lui Dumnezeu, īn zilele marelui preot Abiatar, şi a mīncat pīnile pentru punerea īnaintea Domnului, pe cari nu este īngăduit să le mănīnce decīt preoţii? Şi cum a dat din ele chiar şi celor ce erau cu el?

27.         Apoi le-a zis: „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat;

28.         aşa că Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului.“

 

Omul cu mīna uscată.

 

3

 

1.           Isus a intrat din nou īn sinagogă. Acolo se afla un om cu mīna uscată.

2.           Ei pīndeau pe Isus să vadă dacă-l va vindeca īn ziua Sabatului, ca să-L poată īnvinui.

3.           Şi Isus a zis omului, care avea mīna uscată: „Scoală-te, şi stai la mijloc!“

4.           Apoi le-a zis: „Este īngăduit īn ziua Sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi viaţa cuiva sau s'o pierzi?“ Dar ei tăceau.

5.           Atunci, rotindu-Şi privirile cu mīnie peste ei, şi mīhnit de īmpietrirea inimii lor, a zis omului: „Īntinde-ţi mīna!“ El a īntins-o, şi mīna i s'a făcut sănătoasă.

6.           Fariseii au ieşit afară, şi s'au sfătuit īndată cu Irodianii cum să-L piardă.

 

Isus vindecă pe bolnavi.

 

7.           Isus S'a dus cu ucenicii Săi la mare. După El a mers o mare mulţime de oameni din Galileia; şi o mare mulţime de oameni din Iudea,

8.           din Ierusalim, din Idumea, de dincolo de Iordan, şi dimprejurul Tirului şi Sidonului, cīnd a auzit tot ce făcea, a venit la El.

9.           Isus a poruncit ucenicilor să-I ţină la īndemīnă o corăbioară, ca să nu fie īmbulzit de norod.

10.         Căci El vindeca pe mulţi şi de aceea toţi cei ce aveau boli, se īnghesuiau spre El ca să se atingă de El.

11.         Duhurile necurate, cīnd Īl vedeau, cădeau la pămīnt īnaintea Lui, şi strigau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.“

12.         Dar El le poruncea īndată cu totdinadinsul să nu-L facă cunoscut.

 

Alegerea celor doisprezece apostoli.

 

13.         Īn urmă, Isus S'a suit pe munte; a chemat la El pe cine a vrut, şi ei au venit la El.

14.         A rīnduit dintre ei doisprezece, ca să-i aibă cu Sine, şi să-i trimeată să propovăduiască.

15.         Le-a dat şi putere să vindece boalele şi să scoată dracii.

16.         Iată cei doisprezece, pe cari i-a rīnduit: Simon, căruia i-a pus numele Petru;

17.         Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui Iacov, cărora le-a pus numele Boanerghes, care, tīlmăcit, īnseamnă: „Fiii tunetului;“

18.         Andrei; Filip; Bartolomeu; Matei; Toma; Iacov, fiul lui Alfeu; Tadeu; Simon Cananitul,

19.         şi Iuda Iscarioteanul, care L-a şi vīndut.

 

Păcatul īmpotriva Duhului Sfīnt.

 

20.         Au venit īn casă, şi s'a adunat din nou norodul, aşa că nu puteau nici măcar să prīnzească.

21.         Rudele lui Isus, cīnd au auzit cele ce se petreceau, au venit să pună mīna pe El. Căci ziceau: „Şi-a ieşit din minţi.“

22.         Şi cărturarii, cari se pogorīseră din Ierusalim, ziceau: „Este stăpīnit de Beelzebul; scoate dracii cu ajutorul domnului dracilor.“

23.         Isus i-a chemat la El, şi le-a zis, īn pilde: „Cum poate Satana să scoată afară pe Satana?

24.         Dacă o īmpărăţie este desbinată īmpotriva ei īnsăş, īmpărăţia aceea nu poate dăinui.

25.         Şi dacă o casă este desbinată īmpotriva ei īnsăş, casa aceea nu poate dăinui.

26.         Tot astfel, dacă Satana se răscoală īmpotriva lui īnsuş, este desbinat, şi nu poate dăinui, ci s'a isprăvit cu el.

27.         Nimeni nu poate să intre īn casa unui om tare şi să-i jăfuiască gospodăria, decīt dacă a legat mai īntīi pe omul acela tare; numai atunci īi va jăfui casa.

28.         Adevărat vă spun că toate păcatele şi toate hulele, pe cari le vor rosti oamenii, li se vor ierta;

29.         dar oricine va huli īmpotriva Duhului Sfīnt, nu va căpăta iertare īn veac: ci este vinovat de un păcat vecinic.“

30.         Aceasta, pentrucă ei ziceau: „Are un duh necurat.“

 

Mama şi fraţii lui Isus.

 

31.         Atunci au venit mama şi fraţii Lui, şi, stīnd afară, au trimes să-L cheme.

32.         Mulţimea şedea īn jurul Lui, cīnd I-au spus: „Iată că mama Ta şi fraţii Tăi sīnt afară şi Te caută.“

33.         El a răspuns: „Cine este mama Mea, şi fraţii Mei?“

34.         Apoi, aruncīndu-Şi privirile peste cei ce şedeau īmprejurul Lui: „Iată,“ a zis El, „mama Mea şi fraţii Mei!

35.         Căci oricine face voia lui Dumnezeu, acela Īmi este frate, soră şi mamă.“

 

Pilda sămănătorului.

 

4

 

1.           Isus a īnceput iarăş să īnveţe pe norod līngă mare. Fiindcă se adunase foarte mult norod la El, S'a suit şi a şezut īntr'o corabie, pe mare; iar tot norodul stătea pe ţărm līngă mare.

2.           Apoi a īnceput să-i īnveţe multe lucruri īn pilde; şi, īn īnvăţătura pe care le-o dădea, le spunea:

3.           Ascultaţi! Iată, sămănătorul a ieşit să samene.

4.           Pe cīnd sămăna, o parte din sămīnţă a căzut līngă drum: au venit păsările şi au mīncat-o.

5.           O altă parte a căzut pe un loc stīncos, unde n'avea mult pămīnt: a răsărit īndată, pentrucă n'a dat de un pămīnt adīnc;

6.           dar, cīnd a răsărit soarele, s'a pălit; şi, pentrucă n'avea rădăcină, s'a uscat.

7.           O altă parte a căzut īntre spini; spinii au crescut, au īnecat-o, şi n'a dat roadă.

8.           O altă parte a căzut īn pămīnt bun: a dat roadă, care se īnălţa şi creştea; şi a adus: una treizeci, alta şaizeci, şi alta o sută.“

9.           Apoi a zis: cine are urechi de auzit, să audă.“

10.         Cīnd a fost singur, ceice erau īn jurul Lui īmpreună cu cei doisprezece, L-au īntrebat despre pilde.

11.         „Vouă,“ le-a zis El, „v'a fost dat să cunoaşteţi taina Īmpărăţiei lui Dumnezeu; dar pentru ceice sīnt afară din numărul vostru, toate lucrurile sīnt īnfăţişate īn pilde;

12.         pentruca, „măcar că privesc, să privească şi să nu vadă, şi măcar că aud, să audă şi să nu īnţeleagă, ca nu cumva să se īntoarcă la Dumnezeu, şi să li se ierte păcatele.“

13.         El le-a mai zis: „Nu īnţelegeţi pilda aceasta? Cum veţi īnţelege atunci toate celelalte pilde?“

14.         Sămănătorul samănă Cuvīntul.

15.         Cei īnfăţişaţi prin sămīnţa căzută līngă drum, sīnt aceia īn cari este sămănat Cuvīntul; dar dupăce l-au auzit, vine Satana īndată, şi ia Cuvīntul sămănat īn ei.

16.         Tot aşa, cei īnfăţişaţi prin sămīnţa căzută īn locurile stīncoase, sīnt aceia cari, cīnd aud Cuvīntul, īl primesc īndată cu bucurie;

17.         dar n'au rădăcină īn ei, ci ţin pīnă la o vreme; şi cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvīntului, se leapădă īndată de el.

18.         Alţii sīnt cei īnfăţişaţi prin sămīnţa căzută īntre spini; aceştia sīnt cei ce aud Cuvīntul;

19.         dar năvălesc īn ei grijile lumii, īnşelăciunea bogăţiilor şi poftele altor lucruri, cari īneacă Cuvīntul, şi-l fac astfel neroditor.

20.         Alţii apoi sīnt īnfăţişaţi prin sămīnţa căzută īn pămīnt bun. Aceştia sīnt cei ce aud Cuvīntul, īl primesc, şi fac roadă: unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută.“

 

Lumina.

 

21.         El le-a mai zis: „Oare lumina este adusă ca să fie pusă supt baniţă, sau supt pat? Nu este adusă ca să fie pusă īn sfeşnic?

22.         Căci nu este nimic ascuns, care nu va fi descoperit, şi nimic tăinuit, care nu va ieşi la lumină.

23.         Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.“

24.         El le-a mai zis: „Luaţi seama la ce auziţi. Cu ce măsură veţi măsura, vi se va măsura: şi vi se va da şi mai mult.

25.         Căci celui ce are, i se va da; dar dela celce n'are, se va lua şi ce are.“

 

Pilda cu sămīnţa.

 

26.         El a mai zis: „Cu Īmpărăţia lui Dumnezeu este ca atunci cīnd aruncă un om sămīnţa īn pămīnt;

27.         fie că doarme noaptea, fie că stă treaz ziua: sămīnţa īncolţeşte şi creşte fără să ştie el cum .

28.         Pămīntul rodeşte singur: īntīi un fir verde, apoi spic, după aceea grīu deplin īn spic;

29.         şi cīnd este coaptă roada, pune īndată secerea īn ea, pentrucă a venit secerişul.“

 

Pilda grăuntelui de muştar.

 

30.         El a mai zis: „Cu ce vom asemăna Īmpărăţia lui Dumnezeu, sau prin ce pildă o vom īnfăţişa?

31.         Se aseamănă cu un grăunte de muştar, care, cīnd este sămănat īn pămīnt, este cea mai mică dintre toate seminţele de pe pămīnt;

32.         dar, după ce a fost sămănat, creşte şi se face mai mare decīt toate zarzavaturile, şi face ramuri mari, aşa că păsările cerului īşi pot face cuiburi la umbra lui.“

33.         Isus le vestea Cuvīntul prin multe pilde de felul acesta, după cum erau ei īn stare să-L priceapă.

34.         Nu le vorbea de loc fără pildă; dar, cīnd era singur la o parte, lămurea ucenicilor Săi toate lucrurile.

 

Potolirea furtunii.

 

35.         Īn aceeaş zi, seara, Isus le-a zis: „Să trecem īn partea cealaltă.“

36.         Dupăce au dat drumul norodului, ucenicii L-au luat īn corabia īn care se afla, şi aşa cum era. Īmpreună cu El mai erau şi alte corăbii.

37.         S'a stīrnit o mare furtună de vīnt, care arunca valurile īn corabie, aşa că mai că se umplea corabia.

38.         Şi El dormea la cīrmă pe căpătīi. Ucenicii L-au deşteptat, şi I-au zis: „Īnvăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?“

39.         El S'a sculat, a certat vīntul, şi a zis mării: „Taci! Fără gură!“ Vīntul a stat, şi s'a făcut o linişte mare.

40.         Apoi le-a zis: „Pentruce sīnteţi aşa de fricoşi? Tot n'aveţi credinţă?“

41.         I-a apucat o mare frică, şi ziceau unii către alţii: „Cine este acesta de Īl ascultă chiar şi vīntul şi marea?“

 

Vindecarea unui īndrăcit.

 

5

 

1.           Au ajuns pe celălalt ţărm al mării, īn ţinutul Gadarenilor.

2.           Cīnd a ieşit Isus din corabie, L-a īntīmpinat īndată un om care ieşea din morminte, stăpīnit de un duh necurat.

3.           Omul acesta īşi avea locuinţa īn morminte, şi nimeni nu mai putea să-l ţină legat, nici chiar cu un lanţ.

4.           Căci de multe ori fusese legat cu picioarele īn obezi şi cu cătuşe la mīni, dar rupsese cătuşele şi sfărīmase obezile, şi nimeni nu-l putea domoli.

5.           Totdeauna, zi şi noapte, stătea īn morminte şi pe munţi, ţipīnd şi tăindu-se cu pietre.

6.           Cīnd a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s'a īnchinat,

7.           şi a strigat cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Īnalt? Te jur īn Numele lui Dumnezeu, să nu mă chinuieşti!“

8.           Căci Isus īi zicea: „Duh necurat, ieşi afară din omul acesta!“

9.           „Care-ţi este numele?“ l-a īntrebat Isus. „Numele meu este «Legiune,» a răspuns el, „pentrucă sīntem mulţi.“

10.         Şi Īl ruga stăruitor să nu-i trimeată afară din ţinutul acela.

11.         Acolo, līngă munte, era o turmă mare de porci, cari păşteau.

12.         Şi dracii L-au rugat, şi au zis: „Trimete-ne īn porcii aceia, ca să intrăm īn ei.“

13.         Isus le-a dat voie. Şi duhurile necurate au ieşit şi au intrat īn porci; şi turma s'a repezit de pe rīpă īn mare: erau aproape două mii, şi s'au īnecat īn mare.

14.         Porcarii au fugit, şi au dat de ştire īn cetate şi prin satele vecine. Oamenii au ieşit să vadă ce s'a īntīmplat.

15.         Au venit la Isus, şi iată pe cel ce fusese īndrăcit şi avusese legiunea de draci, şezīnd jos īmbrăcat şi īntreg la minte; şi s'au spăimīntat.

16.         Cei ce văzuseră cele īntīmplate, le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel īndrăcit şi cu porcii.

17.         Atunci au īnceput să roage pe Isus să plece din ţinutul lor.

18.         Pe cīnd Se suia El īn corabie, omul care fusese īndrăcit Īl ruga să-l lase să rămīnă cu El.

19.         Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: „Du-te acasă la ai tăi, şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Domnul, şi cum a avut milă de tine.“

20.         El a plecat, şi a īnceput să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Isus. Şi toţi se minunau.

 

Īnvierea fiicei lui Iair şi vindecarea unei femei bolnave de doisprezece ani.

 

21.         După ce a trecut Isus iarăş de cealaltă parte, cu corabia, s'a adunat mult norod īn jurul Lui. El stătea līngă mare.

22.         Atunci a venit unul din fruntaşii sinagogii, numit Iair. Cum L-a văzut, fruntaşul s'a aruncat la picioarele Lui,

23.         şi I-a făcut următoarea rugăminte stăruitoare: „Fetiţa mea trage să moară; rogu-Te, vino de-Ţi pune mīnile peste ea, ca să se facă sănătoasă şi să trăiască.“

24.         Isus a plecat īmpreună cu el. Şi după El mergea mult norod şi-L īmbulzea.

25.         Şi era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sīnge.

26.         Ea suferise mult dela mulţi doftori; cheltuise tot ce avea, şi nu simţise nici o uşurare; ba īncă īi era mai rău.

27.         A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulţime, şi s'a atins de haina Lui.

28.         Căci īşi zicea ea: „Dacă aş putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui.“

29.         Şi īndată, a secat izvorul sīngelui ei. Şi a simţit īn tot trupul ei că s'a tămăduit de boală.

30.         Isus a cunoscut īndată că o putere ieşise din El; şi, īntorcīndu-Se spre mulţime, a zis: „Cine s'a atins de hainele Mele?“

31.         Ucenicii I-au zis: „Vezi că mulţimea Te īmbulzeşte, şi mai zici: „Cine s'a atins de Mine?“

32.         El se uita de jur īmprejur să vadă pe cea care făcuse lucrul acesta.

33.         Femeea, īnfricoşată şi tremurīnd, căci ştia ce se petrecuse īn ea, a venit de s'a aruncat la picioarele Lui, şi I-a spus tot adevărul.

34.         Dar Isus i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a mīntuit; du-te īn pace, şi fii tămăduită de boala ta.“

35.         Pe cīnd vorbea El īncă, iată că vin nişte oameni dela fruntaşul sinagogii, cari-i spun: „Fiica ta a murit; pentruce mai superi pe Īnvăţătorul?“

36.         Dar Isus, fără să ţină seamă de cuvintele acestea, a zis fruntaşului sinagogii: „Nu te teme, crede numai!“

37.         Şi n'a īngăduit nimănui să-L īnsoţească, afară de Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov.

38.         Au ajuns la casa fruntaşului sinagogii. Acolo Isus a văzut o zarvă, şi pe unii cari plīngeau şi se tīnguiau mult.

39.         A intrat īnlăuntru, şi le-a zis: „Pentruce faceţi atīta zarvă, şi pentruce plīngeţi? Copila n'a murit, ci doarme.“

40.         Ei īşi băteau joc de El. Atunci, după ce i-a scos afară pe toţi, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei, şi pe cei ce-L īnsoţiseră, şi a intrat acolo unde zăcea copila.

41.         A apucat-o de mīnă, şi i-a zis: „Talita cumi“, care, tīlmăcit, īnsemnează: „Fetiţo, scoală-te, īţi zic!“

42.         Īndată fetiţa s'a sculat, şi a īnceput să umble; căci era de doisprezece ani. Ei au rămas īncremeniţi.

43.         Isus le-a poruncit cu tărie să nu ştie nimeni lucrul acesta; şi a zis să dea de mīncare fetiţei.

 

Isus la Nazaret. - Necredinţa locuitorilor.

 

6

 

1.           Isus a plecat de acolo, şi S'a dus īn patria Lui. Ucenicii Lui au mers după El.

2.           Cīnd a venit ziua Sabatului, a īnceput să īnveţe pe norod īn sinagogă. Mulţi, cīnd Īl auzeau, se mirau şi ziceau: „De unde are El aceste lucruri? Ce fel de īnţelepciune este aceasta, care I-a fost dată? Şi cum se fac astfel de minuni prin mīnile Lui?

3.           Nu este acesta tīmplarul, feciorul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sīnt surorile Lui aici īntre noi?“  Şi găseau o pricină de poticnire īn El.

4.           Dar Isus le-a zis: „Un prooroc nu este dispreţuit decīt īn patria Lui, īntre rudele Lui şi īn casa Lui.“

5.           N'a putut să facă nici o minune acolo, ci doar Şi-a pus mīnile peste cīţiva bolnavi, şi i-a vindecat.

6.           Şi se mira de necredinţa lor.

 

Trimiterea celor doisprezece.

 

              Isus străbătea satele de primprejur şi īnvăţa pe norod.

7.           Atunci a chemat la Sine pe cei doisprezece, şi a īnceput să-i trimeată doi cīte doi, dīndu-le putere asupra duhurilor necurate.

8.           Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum decīt un toiag; să n'aibă nici pīne, nici traistă, nici bani de aramă la brīu;

9.           să se īncalţe cu sandale, şi să nu se īmbrace cu două haine.

10.         Apoi le-a zis: „Īn orice casă veţi intra, să rămīneţi acolo pīnă veţi pleca din locul acela.

11.         Şi, dacă īn vreun loc nu vă vor primi, şi nu vă vor asculta, să plecaţi de acolo, şi să scuturaţi īndată praful de supt picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat vă spun că, īn ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru pămīntul Sodomei şi Gomorei decīt pentru cetatea aceea.“

12.         Ucenicii au plecat, şi au propovăduit pocăinţa.

13.         Scoteau mulţi draci, şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi, şi-i vindecau.

 

Moartea lui Ioan Botezătorul.

 

14.         Impăratul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus, al cărui Nume ajunsese vestit; şi a zis: „Ioan Botezătorul a īnviat din morţi, şi de aceea lucrează aceste puteri prin el.“

15.         Alţii ziceau: „Este Ilie.“ Iar alţii ziceau: „Este un prooroc ca unul din prooroci.“

16.         Dar Irod, cīnd a auzit lucrul acesta, zicea: „Ioan acela, căruia i-am tăiat capul, a īnviat din morţi.“

17.         Căci Irod īnsuş trimesese să prindă pe Ioan, şi-l legase īn temniţă, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip, pentrucă o luase de nevastă.

18.         Şi Ioan zicea lui Irod: „Nu-ţi este īngăduit să ţii pe nevasta fratelui tău!“

19.         Irodiada avea necaz pe Ioan, şi voia să-l omoare. Dar nu putea,

20.         căci Irod se temea de Ioan, fiindcă īl ştia om neprihănit şi sfīnt; īl ocrotea, şi, cīnd īl auzea, de multe ori sta īn cumpănă, neştiind ce să facă; şi-l asculta cu plăcere.

21.         Totuş a venit o zi cu bun prilej, cīnd Irod īşi prăznuia ziua naşterii, şi a dat un ospăţ boierilor săi, mai marilor oastei şi fruntaşilor Galileii.

22.         Fata Irodiadei a intrat la ospăţ, a jucat, şi a plăcut lui Irod şi oaspeţilor lui. Īmpăratul a zis fetei: „Cere-mi orice vrei, şi-ţi voi da.“

23.         Apoi a adăugat cu jurămīnt: „Ori ce-mi vei cere, īţi voi da, fie şi jumătate din īmpărăţia mea.“

24.         Fata a ieşit afară, şi a zis mamei sale: „Ce să cer? Şi  mamă-sa i-a răspuns: „Capul lui Ioan Botezătorul.“

25.         Ea s'a grăbit să vină īndată la Īmpărat, şi i-a făcut următoarea cerere: „Vreau să-mi dai īndată, īntr'o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul.“

26.         Īmpăratul s'a īntristat foarte mult; dar, din pricina jurămintelor sale şi din pricina oaspeţilor, n'a vrut să zică nu.

27.         A trimes īndată un ostaş de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostaşul de pază s'a dus şi a tăiat capul lui Ioan īn temniţă,

28.         l-a adus pe o farfurie, l-a dat fetei, şi fata l-a dat mamei sale.

29.         Ucenicii lui Ioan, cīnd au auzit acest lucru, au venit de i-au ridicat trupul, şi l-au pus īntr'un mormīnt.

 

Īnmulţirea pīnilor.

 

30.         Apostolii s'au adunat la Isus, şi I-au spus tot ce făcuseră şi tot ce īnvăţaseră pe oameni.

31.         Isus le-a zis: „Veniţi singuri la o parte, īntr'un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.“ Căci erau mulţi cari veneau şi se duceau, şi ei n'aveau vreme nici să mănīnce.

32.         Au plecat dar cu corabia, ca să se ducă īntr'un loc pustiu, la o parte.

33.         Oamenii i-au văzut plecīnd, şi i-au cunoscut; au alergat pe jos din toate cetăţile, şi au venit īnaintea lor īn locul īn care se duceau ei.

34.         Cīnd a ieşit din corabie, Isus a văzut mult norod; şi I s'a făcut milă de ei, pentrucă erau ca nişte oi cari n'aveau păstor; şi a īnceput să-i īnveţe multe lucruri.

35.         Fiindcă ziua era pe sfīrşite, ucenicii s'au apropiat de El şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu şi ziua este pe sfīrşite.

36.         Dă-le  drumul să se ducă īn cătunele şi satele de primprejur, ca să-şi cumpere pīne, fiindcă n'au ce mīnca.“

37.         „Daţi-le voi să mănīnce“, le-a răspuns Isus. Dar ei I-au zis: „Oare să ne ducem să cumpărăm pīni de două sute de lei, şi să le dăm să mănīnce?“

38.         Şi El i-a īntrebat: „Cīte pīni aveţi? Duceţi-vă de vedeţi.“ S'au dus de au văzut cīte pīni au, şi au răspuns: „Cinci, şi doi peşti.“

39.         Atunci le-a poruncit să-i aşeze pe toţi, cete-cete, pe iarba verde.

40.         Şi au şezut jos īn cete de cīte o sută şi de cīte cincizeci.

41.         El a luat cele cinci pīni şi cei doi peşti. Şi-a ridicat ochii spre cer, şi a rostit binecuvīntarea. Apoi a frīnt pīnile şi le-a dat ucenicilor, ca ei să le īmpartă norodului. Asemenea şi cei doi peşti, i-a īmpărţit la toţi.

42.         Au mīncat toţi şi s'au săturat;

43.         şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu fărămituri de pīne şi cu ce mai rămăsese din peşti.

44.         Cei ce mīncaseră pīnile, erau cinci mii de bărbaţi.

 

Isus umblă pe mare.

 

45.         Īndată, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre īn corabie, şi să treacă īnaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida. Īn timpul acesta, El avea să dea drumul norodului.

46.         Dupăce Şi-a luat rămas bun dela norod, S'a dus īn munte, ca să Se roage.

47.         Cīnd s'a īnserat, corabia era īn mijlocul mării, iar Isus era singur pe ţărm.

48.         A văzut pe ucenici că se necăjesc cu vīslirea, căci vīntul le era īmpotrivă. Şi īntr'a patra strajă din noapte, a mers la ei, umblīnd pe mare, şi voia să treacă pe līngă ei.

49.         Cīnd L-au văzut ei umblīnd pe mare, li s'a părut că este o nălucă, şi au ţipat;

50.         pentrucă toţi L-au văzut, şi s'au spăimīntat. Isus a vorbit īndată cu ei, şi le-a zis: „Īndrăzniţi, Eu sīnt, nu vă temeţi!“

51.         Apoi S'a suit la ei īn corabie, şi a stat vīntul. Ei au rămas uimiţi şi īnmărmuriţi,

52.         căci nu īnţeleseseră minunea cu pīnile, fiindcă le era inima īmpietrită.

 

Vindecări la Ghenezaret.

 

53.         După ce au trecut marea, au venit īn ţinutul Ghenezaretului, şi au tras la mal.

54.         Cīnd au ieşit din corabie, oamenii au cunoscut īndată pe Isus,

55.         au alergat prin toate īmprejurimile, şi au īnceput să aducă pe bolnavi īn paturi, pretutindeni pe unde se auzea că era El.

56.         Oriunde intra El, īn sate, īn cetăţi sau īn cătune, puneau pe bolnavi pe pieţe, şi-L rugau să le dea voie doar să se atingă de poalele hainei Lui. Şi toţi cīţi se atingeau de El, erau tămăduiţi.

 

Fariseii şi datina bătrīnilor.

 

7

 

1.           Fariseii şi cīţiva cărturari, veniţi din Ierusalim, s'au adunat la Isus.

2.           Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prīnzīnd cu mīnile necurate, adică nespălate. -

3.           Fariseii, īnsă, şi toţi Iudeii nu mănīncă fără să-şi spele cu mare băgare de seamă mīnile, după datina bătrīnilor.

4.           Şi cīnd se īntorc din piaţă, nu mănīncă decīt dupăce s'au scăldat. Sīnt multe alte obiceiuri pe cari au apucat ei să le ţină, precum: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a căldărilor şi a paturilor. -

5.           Şi Fariseii şi cărturarii L-au īntrebat: „Pentruce nu se ţin ucenicii Tăi de datina bătrīnilor, ci prīnzesc cu mīnile nespălate?“

6.           Isus le-a răspuns: „Făţarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, după cum este scris: «Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.

7.           Degeaba Mă cinstesc ei, dīnd īnvăţături cari nu sīnt decīt nişte porunci omeneşti.»

8.           Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu, şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea.“

9.           El le-a mai zis: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră.

10.         Căci Moise a zis: „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta;“ şi: „Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.“

11.         Voi, dimpotrivă, ziceţi: „Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: «Ori cu ce te-aş putea ajuta, este «Corban», adică dat lui Dumnezeu, face bine;

12.         şi nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa.

13.         Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvīntul lui Dumnezeu, prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!“

 

Ce spurcă pe om.

 

14.         Īn urmă, a chemat din  nou noroadele la Sine, şi le-a zis: „Ascultaţi-Mă toţi şi īnţelegeţi.

15.         Afară din om nu este nimic care, intrīnd īn el, să-l poată spurca; dar ce iese din om, aceea-l spurcă.

16.         Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.“

17.         Dupăce a intrat īn casă, pe cīnd era departe de norod, ucenicii Lui L-au īntrebat despre pilda aceasta.

18.         El le-a zis: „Şi voi sīnteţi aşa de nepricepuţi? Nu īnţelegeţi că nimic din ce intră īn om de afară, nu-l poate spurca?

19.         Fiindcă nu intră īn inima lui, ci īn pīntece, şi apoi este dat afară īn hazna?“ A zis astfel, făcīnd toate bucatele curate.

20.         El le-a mai zis: „Ce iese din om, aceea spurcă pe om.

21.         Căci dinlăuntru, din inima oamenilor, ies gīndurile rele, preacurviile, curviile, uciderile,

22.         furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, īnşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia.

23.         Toate aceste lucruri rele ies dinlăuntru, şi spurcă pe om.“

 

Femeia Cananeancă.

 

24.         Isus a plecat de acolo, şi S'a dus īn ţinutul Tirului şi al Sidonului. A intrat īntr'o casă, dorind să nu ştie nimeni că este acolo; dar n'a putut să rămīnă ascuns.

25.         Căci īndată, o femeie, a cărei fetiţă era stăpīnită de un duh necurat, a auzit vorbindu-se despre El, şi a venit de s'a aruncat la picioarele Lui.

26.         Femeia aceasta era o grecoaică, de obīrşie Siro-feniciană. Ea īl ruga să scoată pe dracul din fiica ei.

27.         Isus i-a zis: „Lasă să se sature mai īntīi copiii; căci nu este bine să iei pīnea copiilor, şi s'o arunci la căţei.“

28.         „Da, Doamne“, I-a răspuns ea; „dar şi căţeii de supt masă mănīncă din fărămiturile copiilor.“

29.         Atunci Isus i-a zis: „Pentru vorba aceasta, du-te; a ieşit dracul din fiică-tă.“

30.         Şi cīnd a intrat femeia īn casa ei, a găsit pe copilă culcată īn pat; şi ieşise dracul din ea.

 

Vindecarea unui surd-mut.

 

31.         Isus a părăsit ţinutul Tirului, şi a venit iarăş prin Sidon la marea Galileii, trecīnd prin ţinutul Decapole.

32.         I-au adus un surd, care vorbea cu anevoie, şi L-au rugat să-Şi pună mīnile peste el.

33.         El l-a luat la o parte din norod, i-a pus degetele īn urechi, şi i-a atins limba cu scuipatul Lui.

34.         Apoi, Şi-a ridicat ochii spre cer, a suspinat, şi a zis: „Efata“, adică: „Deschide-te!“

35.         Īndată, i s'au deschis urechile, i s'a deslegat limba, şi a vorbit foarte desluşit.

36.         Isus le-a poruncit să nu spună nimănui; dar cu cīt le poruncea mai mult, cu atīt Īl vesteau mai mult.

37.         Ei erau uimiţi peste măsură de mult, şi ziceau: „Toate le face de minune; chiar şi pe surzi īi face să audă, şi pe muţi să vorbească.“

 

A doua īnmulţire a pīnilor.

 

8

 

1.           Īn zilele acelea, fiindcă se strīnsese din nou mult norod, şi n'avea ce mīnca, Isus a chemat pe ucenicii Săi, şi le-a zis:

2.           „Mi-e milă de norodul acesta; căci iată că de trei zile stau līngă Mine, şi n'au ce mīnca.

3.           Dacă le voi da drumul acasă flămīnzi, au să leşine de foame pe drum, fiindcă unii din ei au venit de departe.“

4.           Ucenicii I-au răspuns: „Cum ar putea cineva să sature cu pīne pe oamenii aceştia, aici īntr'un loc pustiu?“

5.           „Cīte pīni aveţi?“ i-a īntrebat Isus. „Şapte“, I-au răspuns ei.

6.           Atunci a poruncit norodului să şadă pe pămīnt; a luat cele şapte pīni; şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, le-a frīnt şi le-a dat ucenicilor Săi ca să le īmpartă; şi ei le-au īmpărţit norodului.

7.           Mai aveau şi cīţiva peştişori: şi Isus, după ce i-a binecuvīntat, a poruncit să-i īmpartă şi pe aceia.

8.           Au mīncat şi s'au săturat; şi au ridicat şapte coşniţe, pline cu rămăşiţele de fărămituri.

9.           Erau aproape patru mii de inşi. Īn urmă Isus le-a dat drumul.

 

Aluatul Fariseilor.

 

10.         Isus a intrat  īndată īn corabie cu ucenicii Săi, şi a venit īn părţile Dalmanutei.

11.         Fariseii au venit deodată, şi au īnceput o ceartă de vorbe cu Isus; şi, ca să-L pună la īncercare, I-au cerut un semn din cer.

12.         Isus a suspinat adīnc īn duhul Său, şi a zis: „Pentru ce cere neamul acesta un semn? Adevărat vă spun că neamului acestuia nu i se va da deloc un semn.“

13.         Apoi i-a lăsat, şi a intrat iarăş īn corabie, ca să treacă de cealaltă parte.

14.         Ucenicii uitaseră să ia pīni; cu ei īn corabie n'aveau decīt o pīne.

15.         Isus le dădea īn grijă, şi le zicea: „Luaţi seama, să vă păziţi bine de aluatul Fariseilor şi de aluatul lui Irod!“

16.         Ucenicii se gīndeau şi ziceau īntre ei: „Fiindcă n'avem pīni.“

17.         Isus a īnţeles lucrul acesta, şi le-a zis: „Pentruce vă gīndiţi că n'aveţi pīni? Tot nu pricepeţi şi tot nu īnţelegeţi? Aveţi inima īmpietrită?

18.         Aveţi ochi, şi nu vedeţi? Aveţi urechi, şi nu auziţi? Şi nu vă aduceţi aminte deloc?

19.         Cīnd am frīnt cele cinci pīni la cei cinci mii de bărbaţi, cīte coşuri pline cu fărămituri aţi ridicat?“ „Douăsprezece“, I-au răspuns ei.

20.         „Şi cīnd am frīnt cele şapte pīni la cei patru mii de bărbaţi, cīte coşniţe pline cu fărămituri aţi ridicat?“ „Şapte“, I-au răspuns ei.

21.         Şi El le-a zis: „Tot nu īnţelegeţi?“

 

Vindecarea unui orb la Betsaida.

 

22.         Au venit la Betsaida; au adus la Isus un orb, şi L-au rugat să Se atingă de el.

23.         Isus a luat pe orb de mīnă, şi l-a scos afară din sat; apoi i-a pus scuipat pe ochi, Şi-a pus mīnile peste el, şi l-a īntrebat: „Vezi ceva?“

24.         El s'a uitat, şi a zis: „Văd nişte oameni umblīnd, dar mi se par ca nişte copaci.“

25.         Isus i-a pus din nou mīnile pe ochi; i-a spus să se uite ţintă; şi cīnd s'a uitat, a fost tămăduit, şi a văzut toate lucrurile desluşit.

26.         Atunci Isus l-a trimes acasă, şi i-a zis: „Să nu intri īn sat, şi nici să nu spui cuiva īn sat.“

 

Mărturisirea lui Petru.

 

27.         Isus a plecat cu ucenicii Săi īn satele Cezareii lui Filip. Pe drum le-a pus următoarea īntrebare: „Cine zic oamenii că sīnt Eu?“

28.         Ei I-au răspuns: „Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Unul din prooroci.“

29.         „Dar voi“, i-a īntrebat El, „cine ziceţi că sīnt Eu?“ „Tu eşti Hristosul!“ I-a răspuns Petru.

30.         Isus le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta despre El.

 

Isus vesteşte patimile şi moartea Sa.

 

31.         Atunci a īnceput să-i īnveţe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrīni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorīt, şi după trei zile să īnvieze.

32.         Le spunea lucrurile acestea pe faţă. Petru īnsă L-a luat de o parte, şi a īnceput să-L mustre.

33.         Dar Isus S'a īntors şi S'a uitat la ucenicii Săi, a mustrat pe Petru, şi i-a zis: „Īnapoia Mea, Satano! Fiindcă tu nu te gīndeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.“

34.         Apoi a chemat la El norodul īmpreună cu ucenicii Săi, şi le-a zis: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine īnsuş, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze.

35.         Căci oricine va vrea să-şi scape  viaţa, o va pierde; dar oricine īşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei, o va mīntui.

36.         Şi ce foloseşte unui om să cīştige toată lumea, dacă īşi pierde sufletul?

37.         Sau ce va da un om īn schimb pentru sufletul său?

38.         Pentrucă de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, īn acest neam preacurvar şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul omului, cīnd va veni īn slava Tatălui Său īmpreună cu sfinţii īngeri.“

 

9

 

1.           El le-a  mai zis: „Adevărat vă spun, că sīnt unii din ceice stau aici, cari nu vor muri pīnă nu vor vedea īmpărăţia lui Dumnezeu venind cu putere.“

 

Schimbarea la faţă.

 

2.           După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, şi i-a dus singuri de o parte pe un munte īnalt. Acolo S'a schimbat la faţă īnaintea lor.

3.           Hainele Lui s'au făcut strălucitoare şi foarte albe, de o albeaţă pe care nici un nălbitor de pe pămīnt n'o poate da.

4.           Ilie li s'a arătat īmpreună cu Moise, şi sta de vorbă cu Isus.

5.           Petru a luat cuvīntul, şi a zis lui Isus: „Īnvăţătorule, este bine să stăm aici; să facem trei colibi: una pentru Tine, una pentru Moise, şi una pentru Ilie.“

6.           Căci nu ştia ce să zică, atīt de mare spaimă īi apucase.

7.           A venit un nor şi i-a acoperit cu umbra lui; şi din nor s'a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El să ascultaţi!“

8.           Īndată, ucenicii s'au uitat īmprejur, şi n'au mai văzut pe nimeni decīt pe Isus singur cu ei.

9.           Pe cīnd se pogorau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu spună nimănui ce au văzut, pīnă  va īnvia Fiul omului dintre cei morţi.

10.         Ei au păstrat īn ei lucrul acesta, şi se īntrebau īntre ei ce să īnsemne īnvierea aceea dintre cei morţi,

11.         Ucenicii I-au pus următoarea īntrebare: „Pentruce zic cărturarii că trebuie să vină īntīi Ilie?“

12.         El le-a răspuns: „Ilie va veni īntīi; şi va aşeza din nou toate lucrurile; tot aşa după cum este scris despre Fiul omului că trebuie să pătimească mult şi să fie defăimat.

13.         Dar Eu vă spun că Ilie a şi venit, şi ei i-au făcut ce au vrut, după cum este scris despre el.“

 

Vindecarea unui īndrăcit.

 

14.         Cīnd au ajuns la ucenici, au văzut mult norod īmprejurul lor şi pe cărturari īntrebīndu-se cu ei.

15.         De īndată ce a văzut norodul pe Isus, s'a mirat, şi a alergat la El să I se īnchine.

16.         El i-a īntrebat: „Despre ce vă īntrebaţi cu ei?“

17.         Şi un om din norod I-a răspuns: „Īnvăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care este stăpīnit de un duh mut.

18.         Oriunde īl apucă, īl trīnteşte la pămīnt. Copilul face spumă la gură, scrīşneşte din dinţi, şi rămīne ţapăn. M'am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, şi n'au putut.“

19.         „O neam necredincios!“ le-a zis Isus. „Pīnă cīnd voi fi cu voi? Pīnă cīnd vă voi suferi? Aduceţi-l la Mine.“

20.         L-au adus la El. Şi, cum a văzut copilul pe Isus, duhul l-a scuturat cu putere; copilul a căzut la pămīnt, şi se svīrcolea făcīnd spumă la gură.

21.         Isus a īntrebat pe tatăl lui: „Cītă vreme este de cīnd īi vine aşa?“ „Din copilărie“, a răspuns el.

22.         „Şi de multe ori duhul l-a aruncat cīnd īn foc, cīnd īn apă, ca să-l omoare. Dar dacă poţi face ceva, fie-Ţi milă de noi şi ajută-ne.“

23.         Isus a răspuns: „Tu zici: «Dacă poţi!»  ... Toate lucrurile sīnt cu putinţă celui ce crede!“

24.         Īndată tatăl copilului a strigat cu lacrămi: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!“

25.         Cīnd a văzut Isus că norodul vine īn fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat, şi i-a zis: „Duh mut şi surd, īţi poruncesc să ieşi afară din copilul acesta, şi să nu mai intri īn el.“

26.         Şi duhul a ieşit, ţipīnd şi scuturīndu-l cu mare putere. Copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau: „A murit!“

27.         Dar Isus l-a apucat de mīnă, şi l-a ridicat. Şi el s'a sculat īn picioare.

28.         Cīnd a intrat Isus īn casă, ucenicii Lui L-au īntrebat deoparte: „Noi de ce n'am putut să scoatem duhul acesta?“

29.         „Acest soi de draci“, le-a zis El, „nu poate ieşi decīt prin rugăciune şi post.“

 

Isus vesteşte moartea şi īnvierea Sa.

 

30.         Au plecat de acolo, şi au trecut prin Galilea. Isus nu voia să ştie nimeni că trece.

31.         Căci īnvăţa pe ucenicii Săi, şi zicea: „Fiul omului va fi dat īn mīnile oamenilor; ei Īl vor  omorī, şi a treia zi după ce-L vor omorī, va īnvia.“

32.         Dar ucenicii nu īnţelegeau  cuvintele acestea, şi se temeau să-L īntrebe.

 

Cine este cel mai mare?

 

33.         Apoi au venit la Capernaum. Cīnd era īn casă, Isus i-a īntrebat: „Despre ce vorbeaţi unul cu altul pe drum?“

34.         Dar ei tăceau, pentrucă pe drum  se certaseră īntre ei, ca să ştie cine este cel mai mare.

35.         Atunci Isus a şezut jos, a chemat pe cei doisprezece, şi le-a zis: „Dacă vrea cineva să fie cel dintīi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi slujitorul tuturor!“

36.         Şi a luat un copilaş, şi l-a aşezat īn mijlocul lor; apoi l-a luat īn braţe, şi le-a zis:

37.         „Oricine primeşte pe unul din aceşti copilaşi, īn Numele Meu, Mă primeşte pe Mine; şi oricine Mă primeşte pe Mine, nu Mă primeşte pe Mine, ci pe Cel ce M'a trimes pe Mine.“

 

Pricinile de păcătuire.

 

38.         Ioan I-a zis: „Īnvăţătorule, noi am văzut pe un om scoţīnd draci īn Numele Tău; şi l-am oprit, pentrucă nu venea după noi.“

39.         „Nu-l opriţi“, a răspuns Isus, „căci nu este nimeni, care să facă minuni īn Numele Meu, şi să Mă poată grăi de rău īndată după aceea.

40.         Cine nu este īmpotriva noastră, este pentru noi.

41.         Şi oricine vă va da de băut un pahar cu apă, īn Numele Meu, pentrucă sīnteţi ucenici ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.

42.         Dar, dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, cari cred īn Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gīt o piatră mare de moară şi să fie aruncat īn mare.

43.         Dacă mīna ta te face să cazi īn păcat, taie-o; este mai bine pentru tine să intri ciung īn viaţă, decīt să ai două mīni, şi să mergi īn gheenă, īn focul care nu se stinge,

44.         unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.

45.         Dacă piciorul tău te face să cazi īn păcat, taie-l; este mai bine pentru tine să intri īn viaţă şchiop, decīt să ai două picioare, şi să fii aruncat īn gheenă, īn focul care nu se stinge,

46.         unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.

47.         Şi dacă ochiul tău te face să cazi īn păcat, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri īn Īmpărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decīt să ai doi ochi şi să fii aruncat īn focul gheenei,

48.         unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.

49.         Pentrucă fiecare om va fi sărat cu foc, şi orice jertfă va fi sărată cu sare.

50.         Sarea este bună; dar dacă sarea īşi  pierde puterea de a săra, cu ce īi veţi da īnapoi puterea aceasta? Să aveţi sare īn voi īnşivă, şi să trăiţi īn pace unii cu alţii.“

 

Desfacerea căsătoriei.

 

10

 

1.           Isus a plecat de acolo, şi a venit īn ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan. Gloatele s'au adunat din nou la El; şi, după obiceiul Său, a īnceput  iarăş să-i īnveţe.

2.           Au venit la El Fariseii; şi, ca să-L ispitească, L-au īntrebat dacă este īngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta.

3.           Drept răspuns, El le-a zis: „Ce v'a poruncit Moise?“

4.           „Moise“, au zis ei, „a dat voie ca bărbatul să scrie o carte de despărţire, şi s'o lase.“

5.           Isus le-a zis: „Din pricina īmpietririi inimii voastre v'a scris Moise porunca aceasta.

6.           Dar dela īnceputul lumii, «Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască.

7.           De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevastă-sa.

8.           Şi cei doi vor fi un singur trup.» Aşa că nu mai sīnt doi, ci sīnt un singur trup.

9.           Deci, ce a īmpreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.“

10.         Īn  casă, ucenicii L-au īntrebat iarăş asupra celor de mai sus.

11.         El le-a zis: „Oricine īşi lasă nevasta, şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte faţă de ea;

12.         şi dacă o nevastă īşi lasă bărbatul, şi ia pe altul de bărbat, preacurveşte.“

 

Copilaşii.

 

13.         I-au adus nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii au certat pe ceice īi aduceau.

14.         Cīnd a văzut Isus acest lucru, S'a mīniat, şi le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi; căci Īmpărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei.

15.         Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Īmpărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra īn  ea!“

16.         Apoi i-a luat īn braţe, şi i-a binecuvīntat, punīndu-Şi mīnile peste ei.

 

Tīnărul bogat.

 

17.         Tocmai cīnd era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a īngenuncheat īnaintea Lui, şi L-a īntrebat: „Bunule Īnvăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa vecinică?“

18.         „Pentruce Mă numeşti bun?“ i-a  zis Isus. „Nimeni nu este bun decīt Unul singur: Dumnezeu.

19.         Cunoşti poruncile: „Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să nu īnşeli; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.“

20.         El I-a răspuns: „Īnvăţătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinereţea mea.“

21.         Isus S'a uitat ţintă la el, l-a iubit, şi i-a zis: „Īţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară īn cer. Apoi vino, ia-ţi crucea, şi urmează-Mă.“

22.         Mīhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat īntristat de tot; căci avea multe avuţii.

23.         Isus S'a uitat īmprejurul Lui, şi a zis ucenicilor Săi: „Cīt de anevoie vor intra īn Īmpărăţia lui Dumnezeu ceice au avuţii!“

24.         Ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvīntul, şi le-a zis: „Fiilor, cīt de anevoie este pentru ceice se īncred īn bogăţii, să intre īn Īmpărăţia lui Dumnezeu!

25.         Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac, decīt să intre un om bogat īn Īmpărăţia lui Dumnezeu!“

26.         Ucenicii au rămas şi mai uimiţi, şi au zis unii către alţii: „Cine poate atunci să fie mīntuit?“

27.         Isus S'a uitat ţintă la ei, şi le-a zis: „Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu; pentrucă toate lucrurile sīnt cu putinţă la Dumnezeu.“

 

Moştenirea vieţii vecinice.

 

28.         Petru a īnceput să-I zică: „Iată că noi am lăsat totul, şi Te-am  urmat.“

29.         Isus a răspuns: „Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să fi lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau copii, sau  holde, pentru Mine şi pentru Evanghelie,

30.         şi să nu primească acum, īn veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, īmpreună cu prigoniri; iar īn veacul viitor, viaţa vecinică.

31.         Mulţi din cei dintīi vor fi cei de pe urmă, şi mulţi din cei de pe urmă vor fi cei dintīi.“

 

Isus vesteşte moartea şi īnvierea Sa.

 

32.         Ei erau pe drum şi se suiau la Ierusalim; şi Isus mergea īnaintea lor. Ucenicii erau turburaţi, şi mergeau īngroziţi după El. Isus a luat iarăş la El pe cei doisprezece şi a īnceput să le vorbească despre lucrurile cari aveau să I se īntīmple.

33.         „Iată“, a zis El, „ne suim la Ierusalim, şi Fiul omului va fi dat īn mīnile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Īl vor osīndi la moarte, şi-L vor da īn mīnile Neamurilor,

34.         cari īşi vor bate joc de El, Īl vor bate cu nuiele, Īl vor scuipa şi-L vor omorī; dar, după trei zile, va īnvia.“

 

Cererea fiilor lui Zebedei.

 

35.         Fiii lui Zebedei, Iacov şi Ioan, au venit la Isus şi I-au zis: „Īnvăţătorule, am vrea să ne faci ce-Ţi vom cere.“

36.         El le-a zis: „Ce voiţi să vă fac?“

37.         „Dă-ne,“ I-au zis ei, „să şedem unul la dreapta Ta şi altul la stīnga Ta, cīnd vei fi īmbrăcat īn slava Ta.“

38.         Isus le-a răspuns: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul, pe care am să-l beau Eu, sau să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?“

39.         „Putem,“ au zis ei. Şi Isus le-a răspuns: „Este adevărat că paharul pe care-l voi bea Eu, īl veţi bea, şi cu botezul cu care voi fi botezat Eu, veţi fi botezaţi;

40.         dar cinstea de a şedea la dreapta sau la stīnga Mea, nu atīrnă de Mine s'o dau, ci ea  este numai pentru aceia pentru cari a fost pregătită.“

41.         Cei zece, cīnd au auzit lucrul acesta, au īnceput să se mīnie pe Iacov şi pe Ioan.

42.         Isus i-a chemat la El, şi le-a zis: „Ştiţi că cei priviţi drept cīrmuitori ai neamurilor, domnesc peste ele, şi mai marii lor le poruncesc cu stăpīnire.

43.         Dar īntre voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare īntre voi, să fie slujitorul vostru;

44.         şi oricare va vrea să fie cel dintīi īntre voi, să fie robul tuturor.

45.         Căci Fiul omului n'a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!“

 

Orbul Bartimeu.

 

46.         Au ajuns la Ierihon. Şi pe cīnd ieşea Isus din Ierihon cu ucenicii Săi şi cu o mare mulţime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerşetor orb, şedea jos līngă drum, şi cerea de milă.

47.         El a auzit că trece Isus din Nazaret, şi a īnceput să strige: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!“

48.         Mulţi īl certau să tacă; dar el şi mai tare striga: „Fiul lui David, ai milă de mine!“

49.         Isus S'a oprit, şi a zis: „Chemaţi-l!“ Au chemat pe orb, şi i-au zis: „Īndrăzneşte, scoală-te, căci te cheamă.“

50.         Orbul şi-a aruncat haina; a sărit, şi a venit la Isus.

51.         Isus a luat cuvīntul, şi i-a zis: „Ce vrei să-ţi fac?“ „Rabuni,“ I-a răspuns orbul, „să capăt vederea.“

52.         Şi Isus i-a zis: „Du-te, credinţa ta te-a mīntuit.“ Īndată orbul şi-a căpătat vederea, şi a mers pe drum după Isus.

 

Intrarea īn Ierusalim.

 

11

 

1.           Cīnd s'au apropiat de Ierusalim, şi au fost līngă Betfaghe şi Betania, īnspre muntele Măslinilor, Isus a trimes pe doi din ucenicii Săi,

2.           şi le-a zis: „Duceţi-vă īn satul dinaintea voastră: īndată ce veţi intra īn el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n'a īncălecat īncă nici un om; deslegaţi-l şi aduceţi-Mi-l.

3.           Dacă vă va īntreba cineva: «Pentruce faceţi lucrul acesta?» să răspundeţi: «Domnul are trebuinţă de el. Şi īndată īl va trimete īnapoi aici.“

4.           Ucenicii s'au dus, au găsit măgăruşul legat afară līngă o uşă, la cotitura drumului, şi l-au deslegat.

5.           Unii din cei ce stăteau acolo, le-au zis: „Ce faceţi? De ce deslegaţi măgăruşul acesta?“

6.           Ei au răspuns cum  le poruncise Isus. Şi i-au lăsat să plece.

7.           Au  adus măgăruşul la Isus, şi-au aruncat hainele pe el, şi Isus a īncălecat pe el.

8.           Mulţi oameni īşi aşterneau hainele pe drum, iar alţii presărau ramuri, pe cari le tăiaseră depe cīmp.

9.           Cei ce mergeau īnainte şi cei ce veneau după Isus, strigau: „Osana! Binecuvīntat este cel ce vine īn Numele Domnului!

10.         Binecuvīntată este Īmpărăţia care vine, Īmpărăţia părintelui nostru David! Osana  īn  cerurile prea īnalte!“

11.         Isus a intrat īn Ierusalim, şi S'a dus īn Templu. Dupăce S'a uitat la toate lucrurile de jur īmprejur, fiindcă era pe īnserate, a plecat la Betania, cu cei doisprezece.

 

Smochinul blestemat.

 

12.         A doua zi, după ce au  ieşit din Betania, Isus a flămīnzit.

13.         A zărit de departe un smochin, care avea frunze, şi a venit să vadă poate va găsi ceva īn el. S'a apropiat de smochin, dar n'a găsit decīt frunze, căci nu era īncă vremea smochinelor.

14.         Atunci a luat cuvīntul, şi a zis smochinului: „Īn veac să nu mai mănīnce nimeni rod din tine!“ Şi ucenicii au auzit aceste vorbe.

15.         Au ajuns īn Ierusalim; şi Isus a intrat īn Templu. A īnceput să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau īn Templu; a răsturnat mesele schimbătorilor de bani, şi scaunele celor ce vindeau porumbei.

16.         Şi nu lăsa pe nimeni să poarte vreun vas prin Templu.

17.         Şi-i īnvăţa şi zicea: „Oare nu este scris: «Casa Mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile?» Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tīlhari.“

18.         Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, cīnd au auzit cuvintele acestea, căutau cum să-L omoare; căci se temeau de El, pentrucă tot norodul era uimit de īnvăţătura Lui.

19.         Oridecīte ori se īnsera, Isus ieşea afară din cetate.

 

Puterea  credinţei.

 

20.         Dimineaţa, cīnd treceau pe līngă smochin, ucenicii l-au văzut uscat din rădăcini.

21.         Petru şi-a adus aminte de cele petrecute, şi a zis lui Isus: „Īnvăţătorule, uite că smochinul, pe care l-ai blestemat, s'a uscat.“

22.         Isus a luat cuvīntul, şi le-a zis: „Aveţi credinţă īn Dumnezeu!

23.         Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: «Ridică-te şi aruncă-te īn mare», şi dacă nu se va īndoi īn inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.

24.         De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, cīnd vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.

25.         Şi, cīnd staţi īn picioare de  vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi īmpotriva cuiva, pentruca şi Tatăl vostru care este īn ceruri, să vă ierte greşelile voastre.

26.         Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru care este īn ceruri nu vă va ierta greşelile voastre.

 

Puterea lui Isus.

 

27.         S'au dus din nou īn Ierusalim. Şi, pe cīnd Se plimba Isus prin Templu, au venit la El preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrīnii,

28.         şi I-au zis: „Cu ce putere faci Tu aceste lucruri? Şi cine Ţi-a dat puterea aceasta ca să le faci?“

29.         Isus le-a răspuns: „Am să vă pun şi Eu o īntrebare; răspundeţi-Mi la ea, şi apoi vă voi spune şi Eu cu ce putere fac aceste lucruri.

30.         Botezul lui Ioan venea din cer ori dela oameni? Răspundeţi-Mi!“

31.         Ei īnsă vorbeau astfel īntre ei: „Dacă răspundem: «Din cer», va zice: «Dar de ce nu l-aţi crezut?»

32.         Şi dacă vom răspunde: «Dela oameni ...» se temeau de norod, căci toţi socoteau că Ioan a fost īn adevăr un prooroc.

33.         Atunci au răspuns lui Isus: „Nu ştim.“ Şi Isus le-a zis: „Nici Eu n'am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.“

 

Pilda vierilor.

 

12

 

1.           Isus a īnceput pe urmă să le vorbească īn pilde.

              „Un om a sădit o vie. A īmprejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc īn ea, şi a zidit un turn; apoi a arendat-o unor vieri şi a plecat din ţară.

2.           La vremea roadelor, a trimes la vieri un rob, ca să ia dela ei din roadele viei.

3.           Vierii au pus mīna pe el, l-au bătut, şi l-au trimes īnapoi cu mīnile goale.

4.           A trimes iarăş la ei un alt rob; ei l-au rănit la cap, şi l-au batjocorit.

5.           A mai trimes un altul, pe care l-au omorīt; apoi a trimes mulţi alţii, dintre cari, pe unii i-au bătut, iar pe alţii i-au omorīt.

6.           Mai avea un singur fiu prea iubit; la urmă, l-a trimes şi pe el la ei. «Vor primi cu cinste pe fiul meu!» zicea el.

7.           Dar vierii aceia au zis īntre ei: «Iată moştenitorul; veniţi să-l omorīm, şi moştenirea va fi a noastră.»

8.           Şi au pus mīna pe el, l-au omorīt, şi i-au aruncat trupul afară din vie.

9.           Acum, ce va face stăpīnul viei? Va veni, va nimici pe vierii aceia, şi via o va da altora.

10.         Oare n'aţi citit locul acesta din Scriptură: «Piatra pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă īn capul unghiului;

11.         Domnul a făcut acest lucru, şi este minunat īn ochii noştri?“

12.         Ei căutau să-L prindă, dar se temeau de norod. Pricepuseră că īmpotriva lor spusese Isus pilda aceasta. Şi L-au lăsat, şi au plecat.

 

Birul Cezarului.

 

13.         Apoi au trimes la Isus pe unii din Farisei şi din Irodiani, ca să-L prindă cu vorba.

14.         Aceştia au venit, şi I-au zis: „Īnvăţătorule, ştim că spui adevărul, şi nu-Ţi pasă de nimeni; căci nu cauţi la faţa oamenilor, şi īnveţi pe oameni calea lui Dumnezeu īn adevăr. Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?

15.         Să plătim sau să nu plătim?“ Isus le-a cunoscut făţărnicia, şi le-a răspuns: „Pentruce Mă ispitiţi? Aduceţi-Mi un ban (Greceşte: dinar.) ca să-l văd.“

16.         I-au adus un ban; şi Isus i-a īntrebat: „Chipul acesta şi slovele scrise pe el, ale cui sīnt?“ „Ale Cezarului“, I-au răspuns ei.

17.         Atunci Isus le-a zis: „Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.“ Şi se mirau foarte mult de El.

 

Despre īnviere.

 

18.         Saducheii, cari zic că nu este īnviere, au venit la Isus şi I-au pus următoarea īntrebare:

19.         „Īnvăţătorule, iată ce ne-a scris Moise: «Dacă moare fratele cuiva, şi-i rămīne nevasta fără să aibă copii, fratele său să ia pe nevasta lui, şi să ridice urmaş fratelui său.»

20.         Erau dar şapte fraţi. Cel dintīi s'a īnsurat, şi a murit fără să lase urmaş.

21.         Al doilea a luat de nevastă pe văduvă, şi a murit fără să lase urmaş. Tot aşa şi al treilea.

22.         Şi nici unul din cei şapte n'a lăsat urmaş. După ei toţi, a murit şi femeia.

23.         La īnviere, nevasta căruia dintre ei va fi ea? Căci toţi şapte au avut-o de nevastă.“

24.         Drept răspuns, Isus le-a zis: „Oare nu vă rătăciţi voi, din pricină că nu pricepeţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?

25.         Căci după ce vor īnvia din morţi, nici nu se vor  īnsura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca īngerii īn ceruri.

26.         Īn ce priveşte īnvierea morţilor, oare n'aţi citit īn cartea lui Moise, īn locul unde se vorbeşte despre «Rug», ce i-a spus Dumnezeu, cīnd a zis: «Eu sīnt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov?»

27.         Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii. Tare vă mai rătăciţi!“

 

Cea mai mare poruncă.

 

28.         Unul din cărturari, care-i auzise vorbind, fiindcă ştia că Isus răspunsese bine Saducheilor, a venit la El, şi L-a īntrebat: „Care este cea dintīi dintre toate poruncile?“

29.         Isus i-a răspuns: „Cea dintīi este aceasta: «Ascultă Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este un singur Domn;»

30.         şi: «Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, şi cu toată puterea ta»; iată porunca dintīi.

31.         Iar a doua este următoarea: «Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine īnsuţi.» Nu este altă poruncă mai mare decīt acestea.“

32.         Cărturarul I-a zis: „Bine, Īnvăţătorule. Adevărat ai zis că Dumnezeu este unul singur, că nu este altul afară de El,

33.         şi că a-L iubi cu toată inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul, şi cu toată puterea, şi a iubi pe aproapele ca pe sine, este mai mult decīt toate arderile de tot şi decīt „toate jertfele.“

34.         Isus a văzut că a răspuns cu pricepere, şi i-a zis: „Tu nu eşti departe de Īmpărăţia lui Dumnezeu.“ Şi nimeni nu īndrăznea să-I mai pună īntrebări.

 

Al cui fiu este Hristosul?

 

35.         Pe cīnd īnvăţa pe norod īn Templu, Isus a zis: „Cum zic cărturarii că Hristosul este fiul lui David?

36.         Īnsuş David, fiind īnsuflat de Duhul Sfīnt, a zis: „Domnul a zis Domnului meu: «Şezi la dreapta Mea, pīnă voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale.»

37.         Deci chiar  David Īl numeşte Domn; atunci cum este El fiul lui?“ Şi gloata cea mare Īl asculta cu plăcere.

 

Mustrarea Cărturarilor.

 

38.         Īn īnvăţătura, pe care le-o dădea, Isus le zicea: „Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să umble īn haine lungi, şi să le facă  lumea plecăciuni prin pieţe.

39.         Ei umblă după scaunele dintīi īn sinagogi, şi după locurile dintīi la ospeţe;

40.         casele văduvelor le mănīncă, şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. O mai mare osīndă va veni peste ei.“

 

Văduva săracă.

 

41.         Isus şedea jos īn faţa vistieriei Templului, şi Se uita cum arunca norodul bani īn vistierie. Mulţi, cari erau bogaţi, aruncau mult.

42.         A venit şi o văduvă săracă, şi a  aruncat doi bănuţi, cari fac un gologan.

43.         Atunci Isus a chemat pe ucenicii Săi, şi le-a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decīt toţi cei ce au aruncat īn vistierie;

44.         căci toţi ceilalţi au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.“

 

Dărīmarea Ierusalimului şi venirea Fiului omului.

 

13

 

1.           Cīnd a ieşit Isus din Templu, unul din ucenicii Lui i-a zis: „Īnvăţătorule, uită-Te ce pietre şi ce zidiri!“

2.           Isus i-a răspuns: „Vezi tu aceste zidiri mari? Nu va rămīnea aici piatră pe piatră, care să nu fie dărīmată.“

3.           Apoi a şezut pe muntele Măslinilor īn faţa Templului. Şi Petru, Iacov, Ioan şi Andrei, L-au īntrebat deoparte:

4.           „Spune-ne cīnd se vor īntīmpla aceste lucruri, şi care va fi semnul cīnd se vor īmplini toate aceste lucruri?“

5.           Isus a īnceput atunci să le spună: „Băgaţi de seamă să nu vă īnşele cineva.

6.           Fiindcă vor veni mulţi īn Numele Meu, şi vor zice: «Eu sīnt Hristosul!» Şi vor īnşela pe mulţi.

7.           Cīnd veţi auzi despre războaie şi veşti de războaie, să nu vă spăimīntaţi, căci lucrurile acestea trebuie să se īntīmple. Dar īncă nu va fi sfīrşitul.

8.           Un neam se va scula īmpotriva altui neam, şi o īmpărăţie īmpotriva altei īmpărăţii; pe alocurea vor fi cutremure de pămīnt, foamete şi turburări. Aceste lucruri vor fi īnceputul durerilor.

9.           Luaţi seama la voi īnşivă. Au să vă dea pe mīna soboarelor judecătoreşti, şi veţi fi bătuţi īn sinagogi; din pricina Mea veţi fi duşi īnaintea dregătorilor şi īnaintea īmpăraţilor, pentruca să le slujiţi de mărturie.

10.         Mai īntīi trebuie ca Evanghelia să fie propovăduită tuturor neamurilor.

11.         Cīnd vă vor  duce să vă dea īn mīnile lor, să nu vă īngrijoraţi mai dinainte cu privire la celece veţi vorbi, ci să vorbiţi orice vi se va da să vorbiţi īn ceasul acela; căci nu voi veţi vorbi, ci Duhul Sfīnt.

12.         Fratele va da la moarte pe frate-său, şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula īmpotriva părinţilor lor, şi-i vor omorī.

13.         Veţi fi urīţi de toţi pentru Numele Meu; dar cine va răbda pīnă la sfīrşit, va fi mīntuit.

 

Īndemn la veghere.

 

14.         Cīnd veţi vedea «urīciunea pustiirii» stīnd acolo unde nu se cade să fie, - cine citeşte să īnţeleagă - atunci cei ce vor  fi īn Iudea, să fugă la munţi.

15.         Cine va fi pe acoperişul casei, să nu se pogoare, şi să nu intre īn casă, ca să-şi ia ceva din ea.

16.         Şi cine va fi la cīmp, să nu se īntoarcă īnapoi ca să-şi ia haina.

17.         Vai de femeile cari vor fi īnsărcinate, şi de cele ce vor da ţīţă īn zilele acelea!

18.         Rugaţi-vă ca lucrurile acestea să nu se īntīmple iarna.

19.         Pentrucă īn zilele acelea va fi un necaz aşa de mare, cum n'a fost de la īnceputul lumii, pe care a făcut-o Dumnezeu, pīnă azi, şi cum nici nu va mai fi vreodată.

20.         Şi dacă n'ar fi scurtat Domnul zilele acelea, nimeni n'ar scăpa; dar le-a scurtat din pricina celor aleşi.

21.         Dacă vă va zice cineva atunci: «Iată, Hristosul este aici» sau: «Iată-L, acolo», să nu-l credeţi.

22.         Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi. Ei vor face semne şi minuni, ca să īnşele, dacă ar fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.

23.         Păziţi-vă; iată că vi le-am spus toate dinainte.

24.         Dar, īn zilele acelea, după necazul acesta, soarele se va īntuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei,

25.         stelele vor cădea din cer, şi puterile cari sīnt īn ceruri vor fi clătinate.

26.         Atunci se va vedea Fiul omului venind pe nori cu mare putere şi cu slavă.

27.         Atunci va trimete pe īngerii Săi, şi va aduna pe cei aleşi din cele patru vīnturi, dela marginea pămīntului pīnă la marginea cerului.

28.         Luaţi īnvăţătură  dela smochin prin pilda lui. Cīnd mlădiţa lui se face fragedă şi īnfrunzeşte, ştiţi că vara este aproape.

29.         Tot aşa, cīnd veţi vedea aceste lucruri īmplinindu-se, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.

30.         Adevărat vă spun, că nu va trece neamul acesta pīnă nu se vor īmplini toate aceste lucruri.

31.         Cerul şi pămīntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

32.         Cīt despre ziua aceea, sau ceasul acela, nu ştie nimeni, nici īngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.

33.         Luaţi seama, vegheaţi şi rugaţi-vă; căci nu ştiţi cīnd va veni vremea aceea.

34.         Se va īntīmpla ca şi cu un om plecat īntr'altă ţară, care īşi lasă casa, dă robilor săi putere, arată fiecăruia care este datoria lui, şi porunceşte portarului să vegheze.

35.         Vegheaţi dar, pentrucă nu ştiţi cīnd va veni stăpīnul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cīntarea cocoşilor, sau dimineaţa.

36.         Temeţi-vă ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind.

37.         Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheaţi!“

 

Sfatul īmpotriva lui Isus.

 

14

 

1.           După două zile era praznicul Paştelor şi al Azimilor. Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau cum să prindă pe Isus cu vicleşug, şi să-L omoare.

2.           Căci ziceau: „Nu īn timpul praznicului, ca nu cumva să se facă turburare īn norod.“

 

Mirul turnat pe capul lui Isus.

 

3.           Pe cīnd şedea Isus la masă, īn Betania, īn casa lui Simon leprosul, a venit o femeie, care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump; şi, dupăce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus.

4.           Unora dintre ei le-a fost necaz, şi ziceau: „Ce rost are risipa aceasta de mir?

5.           Mirul acesta s'ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei (Greceşte: dinari.), şi să se dea săracilor.“  Şi le era foarte necaz pe femeia aceea.

6.           Dar Isus le-a zis: „Lăsaţi-o īn pace; de ce-i faceţi supărare? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine;

7.           căci pe săraci īi aveţi totdeauna cu voi, şi le puteţi face bine oricīnd voiţi: dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.

8.           Ea a făcut ce a putut; Mi-a uns trupul mai dinainte, pentru īngropare.

9.           Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, īn toată lumea, se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.“

10.         Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s'a dus la preoţii cei mai de seamă, ca să le vīndă pe Isus.

11.         Cīnd au auzit ei lucrul acesta, s'au bucurat, şi i-au făgăduit bani. Şi Iuda căuta un prilej nimerit, ca să-L dea īn mīnile lor.

 

Prăznuirea Paştelor.

 

12.         Īn ziua dintīi a praznicului Azimilor, cīnd jertfeau Paştele, ucenicii lui Isus I-au zis:

              „Unde voieşti să ne ducem să-Ţi pregătim ca să mănīnci Paştele?“

13.         El a trimes pe doi din ucenicii Săi, şi le-a zis: „Duceţi-vă īn cetate; acolo aveţi să īntīlniţi un om ducīnd un ulcior cu apă: mergeţi după el.

14.         Unde va intra el, spuneţi stăpīnului casei: „Īnvăţătorul zice: «Unde este odaia pentru oaspeţi, īn care să mănīnc Paştele cu ucenicii Mei?»

15.         Şi are să vă arate o odaie mare de sus, aşternută gata: acolo să pregătiţi pentru noi.“

16.         Ucenicii au plecat, au ajuns īn cetate, şi au găsit aşa cum le spusese El; şi au pregătit Paştele.

17.         Seara, Isus a venit cu cei doisprezece.

18.         Pe cīnd şedeau la masă şi mīncau, Isus a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi, care mănīncă cu Mine, Mă va vinde.“

19.         Ei au īnceput să se īntristeze, şi să-I zică unul după altul: „Nu cumva sīnt eu?“

20.         „Este unul din cei doisprezece,“ le-a  răspuns El; „şi anume, cel ce īntinge mīna cu Mine īn blid.

21.         Fiul omului, negreşit, Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela, prin care este vīndut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el, să nu se fi născut.“

 

Cina cea de taină.

 

22.         Pe cīnd mīncau, Isus a luat o pīne; şi, după ce a binecuvīntat, a frīnt-o, şi le-a dat, zicīnd: „Luaţi, mīncaţi, acesta este trupul Meu.“

23.         Apoi a luat un pahar, şi, dupăce a mulţămit lui Dumnezeu, li l-a dat, şi au băut toţi din el.

24.         Şi le-a zis: „Acesta este sīngele Meu, sīngele legămīntului celui nou, care se varsă pentru mulţi.

25.         Adevărat vă spun că, de acum īncolo, nu voi mai bea din rodul viţei, pīnă īn ziua cīnd īl voi bea nou īn Īmpărăţia lui Dumnezeu.“

 

Īnştiinţarea lui Petru.

 

26.         Dupăce au cīntat cīntările de laudă, au ieşit īn muntele Măslinilor.

27.         Isus le-a zis: „Īn noaptea aceasta toţi veţi avea un prilej de poticnire; pentrucă este scris: «Voi bate Păstorul, şi oile vor fi risipite.»

28.         Dar, după ce voi īnvia, voi merge īnaintea voastră īn Galilea.“

29.         Petru i-a zis: „Chiar dacă toţi ar  avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea.“

30.         Şi Isus i-a zis: „Adevărat īţi spun că astăzi, chiar īn noaptea aceasta, īnainte ca să cīnte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.“

31.         Dar Petru I-a zis cu şi mai multă tărie: „Chiar dacă ar trebui să mor īmpreună cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.“ Şi toţi ceilalţi au spus acelaş lucru.

 

Ghetsimani.

 

32.         S'au dus apoi īntr'un loc īngrădit, numit Ghetsimani. Şi Isus a zis ucenicilor Săi: „Şedeţi aici pīnă Mă voi ruga.“

33.         A luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, şi a īnceput să Se spăimīnte şi să Se mīhnească foarte tare.

34.         El le-a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o īntristare de moarte; rămīneţi aici, şi vegheaţi!“

35.         Apoi a mers puţin mai īnainte, S'a aruncat la pămīnt, şi Se ruga ca, dacă este cu putinţă, să treacă de la El ceasul acela.

36.         El zicea: „Ava, adică: Tată, - Ţie toate lucrurile Īţi sīnt cu putinţă; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuş, facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu.“

37.         Şi a venit la ucenici, pe cari i-a găsit dormind. Şi a zis lui Petru: „Simone, tu dormi? Un ceas n'ai fost īn stare să veghezi?

38.         Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi īn ispită; duhul este plin de rīvnă, dar trupul este neputincios.“

39.         S'a dus iarăş, şi S'a rugat, zicīnd aceleaşi cuvinte.

40.         Apoi S'a īntors din nou şi i-a găsit dormind; pentrucă li se īngreuiaseră ochii de somn. Ei nu ştiau ce să-I răspundă.

41.         Īn sfīrşit, a venit a treia oară, şi le-a zis: „Dormiţi de acum, şi odihniţi-vă! Destul! A venit ceasul! Iată că Fiul omului este dat īn mīnile păcătoşilor.

42.         Sculaţi-vă; haidem să mergem; iată că se apropie vīnzătorul!“

 

Prinderea lui Isus.

 

43.         Şi īndată, pe cīnd vorbea El īncă, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, şi īmpreună cu el a venit o mulţime de oameni cu săbii şi cu ciomege, trimeşi de preoţii cei mai de seamă, de cărturari şi de bătrīni.

44.         Vīnzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-L voi săruta, acela este; să-L prindeţi şi să-L duceţi supt pază.“

45.         Cīnd a venit Iuda, s'a apropiat īndată de Isus, şi I-a zis: „Īnvăţătorule!“ Şi L-a sărutat mult.

46.         Atunci oamenii aceia au pus mīna pe Isus, şi L-au prins.

47.         Unul din cei ce stăteau līngă El, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot, şi i-a tăiat urechea.

48.         Isus a luat cuvīntul, şi le-a zis: „Aţi ieşit ca după un tīlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi.

49.         Īn toate zilele am fost la voi, şi īnvăţam pe oameni īn Templu, şi nu M'aţi prins. Dar toate aceste lucruri s'au īntīmplat ca să se īmplinească Scripturile.“

50.         Atunci toţi ucenicii L-au părăsit  şi au fugit.

51.         După El mergea un tīnăr, care n'avea pe trup decīt o īnvelitoare de pīnză de in. Au pus mīna pe el;

52.         dar el şi-a lăsat īnvelitoarea, şi a fugit īn pielea goală.

 

Isus osīndit de Sinedriu.

 

53.         Pe Isus L-au dus la marele preot, unde s'au adunat toţi preoţii cei mai de seamă, bătrīnii şi cărturarii.

54.         Petru L-a urmat de departe pīnă īn curtea marelui preot; a şezut jos īmpreună cu aprozii, şi se īncălzea la para focului.

55.         Preoţii cei mai de seamă şi tot soborul căutau vreo mărturie īmpotriva lui Isus, ca să-L omoare; dar nu găseau nici una.

56.         Pentrucă mulţi făceau mărturisiri mincinoase īmpotriva Lui, dar mărturisirile lor nu se potriveau.

57.         Unii s'au sculat şi au făcut o mărturisire mincinoasă īmpotriva Lui, şi au zis:

58.         „Noi L-am auzit zicīnd: «Eu voi strica Templul acesta, făcut de mīni omeneşti, şi īn trei zile voi ridica un altul, care nu va fi făcut de mīni omeneşti.“

59.         Nici chiar īn privinţa aceasta nu se potrivea mărturisirea lor.

60.         Atunci marele preot s'a sculat īn picioare īn mijlocul adunării, a īntrebat pe Isus, şi I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc oamenii aceştia īmpotriva Ta?“

61.         Isus tăcea, şi nu răspundea nimic. Marele preot L-a īntrebat iarăş, şi I-a zis: „Eşti Tu, Hristosul, Fiul Celui binecuvīntat ?“

62.         „Da, sīnt,“ i-a răspuns Isus. „Şi veţi vedea pe Fiul omului şezīnd la dreapta puterii şi venind pe norii cerului.“

63.         Atunci marele preot şi-a rupt hainele, şi a zis: „Ce nevoie mai avem de martori?

64.         Aţi auzit hula. Ce vi se pare?“ Toţi L-au osīndit să fie pedepsit cu moartea.

65.         Şi unii au īnceput să-L scuipe, să-I acopere faţa, să-L bată cu pumnii, şi să-I zică: „Prooroceşte!“ Iar aprozii L-au primit īn palme.

 

Tăgăduirea lui Petru.

 

66.         Pe cīnd stătea Petru jos īn curte, a venit una din slujnicele marelui preot.

67.         Cīnd a văzut pe Petru īncălzindu-se, s'a uitat ţintă la el, şi i-a zis: „Şi tu erai cu Isus din Nazaret!“

68.         El s'a lepădat, şi a  zis: „Nu ştiu, nici nu īnţeleg ce vrei să zici.“ Apoi a ieşit īn pridvor. Şi a cīntat cocoşul.

69.         Cīnd l-a văzut slujnica, a īnceput iarăş să spună celor ce stăteau acolo: „Acesta este unul dintre oamenii aceia.“

70.         Şi el s'a lepădat din nou. După puţină vreme, ceice stăteau acolo, au zis iarăş lui Petru: „Nu mai īncape īndoială că eşti unul din oamenii aceia; căci eşti Galilean, şi graiul tău seamănă cu al lor.“

71.         Atunci el a īnceput să se blesteme şi să se jure: „Nu cunosc pe omul acesta, despre care vorbiţi!“

72.         Īndată a cīntat cocoşul a doua oară. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba, pe care i-o spusese Isus: „Īnainte ca să cīnte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.“ Şi gīndindu-se la acest lucru, a īnceput să plīngă.

 

Isus īnaintea lui Pilat.

 

15

 

1.           Dimineaţa, preoţii cei mai de seamă au făcut īndată sfat cu bătrīnii, cărturarii şi tot Soborul. Dupăce au legat pe Isus, L-au dus şi L-au dat īn mīnile lui Pilat.

2.           Pilat L-a īntrebat: „Eşti Tu Īmpăratul Iudeilor?“ „Da, sīnt“, i-a răspuns Isus.

3.           Preoţii cei mai de seamă Īl īnvinuiau de multe lucruri.

4.           Pilat L-a īntrebat din nou: „Nu răspunzi nimic? Uite de cīte lucruri Te īnvinuiesc ei!“

5.           Isus n'a mai dat nici un răspuns, lucru care a mirat pe Pilat.

 

Hotărīrea de moarte īntărită.

 

6.           La fiecare praznic al Paştelor, Pilat le slobozea un īntemniţat, pe care-l cereau ei.

7.           Īn temniţă era unul numit Baraba, īnchis īmpreună cu tovarăşii lui, din pricina unui omor, pe care-l  săvīrşiseră īntr'o răscoală.

8.           Norodul s'a suit, şi a īnceput să ceară lui Pilat să le dea ce avea obicei să le dea totdeauna.

9.           Pilat le-a răspuns: „Voiţi să vă slobozesc pe Īmpăratul Iudeilor?“

10.         Căci pricepuse că preoţii cei mai de seamă din pizmă Īl dăduseră īn mīna lui.

11.         Dar preoţii cei mai de seamă au aţīţat norodul să ceară lui Pilat să le slobozească mai bine pe Baraba.

12.         Pilat a luat din nou cuvīntul, şi le-a zis: „Dar ce voiţi să fac cu Acela, pe care-L numiţi Īmpăratul Iudeilor?“

13.         Ei au  strigat din nou: „Răstigneşte-L!“

14.         „Dar ce rău a făcut?“ le-a zis Pilat. Īnsă ei au īnceput să strige şi mai tare: „Răstigneşte-L!“

15.         Pilat a vrut să facă pe placul norodului, şi le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, dupăce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat să fie răstignit.

16.         Ostaşii au adus pe Isus  īn curte, adică īn palat, şi au adunat toată ceata ostaşilor.

17.         L-au īmbrăcat īntr'o haină de purpură, au īmpletit o cunună de spini, şi I-au pus-o pe cap.

18.         Apoi au īnceput să-I ureze, şi să zică: „Plecăciune, Īmpăratul Iudeilor!“

19.         Şi-L loveau īn cap cu o trestie, Īl scuipau, īngenuncheau şi I se īnchinau.

20.         Dupăce şi-au bătut astfel joc de El, L-au desbrăcat de haina de purpură, L-au īmbrăcat īn hainele Lui, şi L-au dus să-L răstignească.

 

Răstignirea.

 

21.         Au silit să ducă crucea lui Isus pe un trecător, care se īntorcea dela cīmp, numit Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf.

22.         Şi au adus pe Isus la locul numit Golgota, care, tīlmăcit, īnsemnează: „Locul căpăţīnii.“

23.         I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El nu l-a luat.

24.         Dupăce L-au răstignit, I-au īmpărţit hainele īntre ei, trăgīnd la sorţi, ca să ştie ce să ia fiecare.

25.         Cīnd L-au răstignit, era ceasul al treilea.

26.         Deasupra Lui era scrisă vina Lui: „Īmpăratul Iudeilor.“

27.         Īmpreună cu El au răstignit doi tīlhari, unul la dreapta şi altul la stīnga Lui.

28.         Astfel s'a īmplinit Scriptura, care zice: „A fost pus īn numărul celor fărădelege.“

 

Batjocurile trecătorilor.

 

29.         Trecătorii īşi băteau joc de El, dădeau din cap, şi ziceau: „Uă! Tu, care strici Templul, şi-l zideşti la loc īn trei zile,

30.         mīntuieşte-Te pe Tine īnsuţi, şi pogoară-Te de pe cruce!“

31.         Tot astfel şi preoţii cei mai de seamă, īmpreună cu cărturarii īşi băteau joc de El īntre ei, şi ziceau: „Pe alţii i-a mīntuit, şi pe Sine īnsuş nu Se poate mīntui!

32.         Hristosul, Īmpăratul lui Israel, să Se pogoare acum de pe cruce, ca să vedem şi să credem!“ Cei răstigniţi īmpreună cu El, deasemenea īşi băteau joc de El.

 

Moartea lui Isus.

 

33.         La ceasul al şaselea, s'a făcut īntunerec peste toată ţara, pīnă la ceasul al nouălea.

34.         Şi īn ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eloi, Eloi, lama sabactani“ care, tīlmăcit, īnseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentruce M'ai părăsit?“

35.         Unii din cei ce stăteau acolo, cīnd L-au auzit, ziceau: „Iată, cheamă pe Ilie!“

36.         Şi unul din ei a alergat de a umplut un burete cu oţet, l-a pus īntr'o trestie, şi I-a dat să bea, zicīnd: „Lăsaţi să vedem dacă va veni Ilie să-L pogoare de pe cruce!“

37.         Dar Isus a scos un strigăt tare, şi Şi-a dat duhul.

38.         Perdeaua dinlăuntrul Templului s'a rupt īn două de sus pīnă jos.

39.         Sutaşul, care sta īn faţa lui Isus, cīnd a văzut că Şi-a dat astfel duhul, a zis: „Cu adevărat, omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!“

40.         Acolo erau şi nişte femei, cari priveau de departe. Printre ele erau Maria Magdalina, Maria, mama lui Iacov cel mic şi a lui Iose, şi Salome,

41.         cari,pe cīnd era El īn Galilea, mergeau după El şi-I slujeau; şi multe alte femei, cari se suiseră īmpreună cu El īn Ierusalim.

 

Īngroparea lui Isus.

 

42.         Cīnd s'a īnserat - fiindcă era ziua Pregătirii, adică, ziua dinaintea Sabatului. -

43.         a venit Iosif din Arimatea, un sfetnic cu vază al soborului, care şi el aştepta Īmpărăţia lui Dumnezeu. El a īndrăznit să se ducă la Pilat ca să ceară trupul lui Isus.

44.         Pilat s'a mirat că murise aşa de curīnd; a chemat pe sutaş, şi  l-a īntrebat dacă a murit de mult.

45.         După ce s'a īncredinţat de la sutaş că a murit, a dăruit lui Iosif trupul.

46.         Şi Iosif a cumpărat o pīnză subţire de in, a dat jos pe Isus de pe cruce, L-a īnfăşurat īn pīnza de in, şi L-a pus īntr-un mormīnt săpat īn stīncă. Apoi a prăvălit o piatră la uşa mormīntului.

47.         Maria Magdalina şi Maria, mama lui Iose, se uitau unde-L puneau.

 

Īnvierea lui Isus.

 

16

 

1.           După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalina, Maria, mama lui Iacov, şi Salome, au cumpărat miresme, ca să se ducă să ungă trupul lui Isus.

2.           Īn ziua dintīi a săptămīnii, s'au dus la mormīnt dis de dimineaţă, pe cīnd răsărea soarele.

3.           Femeile ziceau una către alta: „Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormīntului?“

4.           Şi cīnd şi-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită.

5.           Au intrat īn mormīnt, au văzut pe un tinerel şezīnd la dreapta, īmbrăcat īntr'un veşmīnt alb, şi s'au spăimīntat.

6.           El le-a zis: „Nu vă spăimīntaţi! Căutaţi pe Isus din Nazaret, care a fost răstignit: a īnviat, nu este aici; iată locul unde īl puseseră.

7.           Dar duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui, şi lui Petru, că merge īnaintea voastră īn Galilea: acolo Īl veţi vedea, cum v'a spus.“

8.           Ele au ieşit afară din mormīnt, şi au luat-o la fugă,pentrucă erau cuprinse de cutremur şi de spaimă. Şi n'au spus nimănui nimic, căci se temeau.

 

Arătările lui Isus după īnviere.

 

9.           (Isus, dupăce a īnviat, īn dimineaţa zilei dintīi a săptămīnii, S'a arătat mai īntīi Mariei Magdalinei, din care scosese şapte draci.

10.         Ea s'a dus şi a dat de ştire celor ce fuseseră īmpreună cu El, cari  plīngeau şi se tīnguiau.

11.         Cīnd au  auzit  ei că este viu şi că a fost văzut de ea, n'au crezut-o.

12.         După aceea, S'a arătat, īntr'alt chip, la doi dintre ei, pe drum, cīnd se duceau la ţară.

13.         Aceştia s'au dus de au spus lucrul acesta celorlalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut.

14.         Īn sfīrşit, S'a arătat celor unsprezece, cīnd şedeau la masă; şi i-a mustrat pentru necredinţa şi īmpietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce-L văzuseră īnviat.

 

Trimiterea celor unsprezece.

 

15.         Apoi le-a zis: „Duceţi-vă īn toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.

16.         Cine va crede şi se va boteza, va fi mīntuit; dar cine nu va crede, va fi osīndit.

17.         Iată semnele cari vor īnsoţi pe cei ce vor crede: īn Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi īn limbi noi;

18.         vor lua īn mīnă şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; īşi vor pune mīnile peste bolnavi, şi bolnavii se vor īnsănătoşa.“

19.         Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S'a īnălţat la cer, şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu.

20.         Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra īmpreună cu ei, şi īntărea Cuvīntul prin semnele, cari-l īnsoţeau. Amin.)