[ Page principale | Commentaires | La Bible ]

 

EVANGHELIA

DUPĂ   IOAN

 

Īntruparea Cuvīntului.

 

1

 

1.           La īnceput era Cuvīntul, şi Cuvīntul era cu Dumnezeu, şi Cuvīntul era Dumnezeu.

2.           El era la īnceput cu Dumnezeu.

3.           Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n'a fost făcut fără El.

4.           Īn El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.

5.           Lumina luminează īn īntunerec, şi īntunerecul n'a biruit-o.

6.           A venit un om trimes de Dumnezeu: numele lui era Ioan.

7.           El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentruca toţi să creadă prin el.

8.           Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină.

9.           Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind īn lume.

10.         El era īn lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.

11.         A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.

12.         Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celorce cred īn Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;

13.         născuţi nu din sīnge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.

14.         Şi Cuvīntul S'a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă īntocmai ca slava  singurului născut din  Tatăl. -

15.         Ioan a mărturisit despre El, cīnd a strigat: „El este Acela despre care ziceam eu: «Celce vine după mine, este īnaintea mea, pentrucă era īnainte de mine». -

16.         Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui, şi har după har;

17.         căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos.

18.         Nimeni n'a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este īn sīnul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.“

 

Mărturia lui Ioan Botezătorul.

 

19.         Iată mărturisirea făcută de Ioan, cīnd Iudeii au trimes din Ierusalim pe nişte preoţi şi Leviţi să-l īntrebe: „Tu cine eşti ?“

20.         El a mărturisit şi n'a tăgăduit: a mărturisit că nu este el Hristosul.

21.         Şi ei l-au īntrebat: „Dar cine eşti? Eşti Ilie?“ Şi el a zis: „Nu sīnt!“ „Eşti proorocul?“ Şi el a răspuns: „Nu!“

22.         Atunci i-au zis: „Dar cine eşti? Ca să dăm un răspuns celorce ne-au trimes. Ce zici tu despre tine īnsuţi?“

23.         „Eu“, a zis el, „sīnt glasul celuice strigă īn pustie: «Neteziţi calea Domnului», cum a zis proorocul Isaia.“

24.         Trimeşii erau din partea  Fariseilor.

25.         Ei i-au mai pus următoarea īntrebare: „Atunci de ce  botezi, dacă nu eşti Hristosul, nici Ilie, nici proorocul?“

26.         Drept răspuns, Ioan le-a zis: „Eu botez cu apă; dar īn mijlocul vostru stă Unul, pe care voi nu-L cunoaşteţi.

27.         El este Acela care vine după mine, - şi care este īnaintea mea; eu nu sīnt vrednic să-I desleg cureaua īncălţămintelor Lui.“

28.         Aceste lucruri s'au petrecut īn Betabara (Sau: Betania.), dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.

 

Mielul lui Dumnezeu.

 

29.         A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el, şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul  lumii!

30.         El este Acela despre care ziceam: „După mine vine un om, care este īnaintea mea, căci era īnainte de mine.

31.         Eu nu-L cunoşteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă: ca El să fie făcut cunoscut lui Israel.“

32.         Ioan a făcut următoarea  mărturisire: „Am văzut Duhul pogorīndu-Se din cer ca un porumbel şi oprindu-Se peste El.

33.         Eu nu-L cunoşteam; dar Celce m'a trimes să botez cu apă, mi-a zis: «Acela peste care vei vedea Duhul pogorīndu-Se şi oprindu-Se, este Celce botează cu Duhul Sfīnt.»

34.         Şi eu am văzut lucrul acesta, şi am mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu.“

 

Cei dintīi ucenici.

 

35.         A doua zi, Ioan stătea iarăş cu doi din ucenicii lui.

36.         Şi, pe cīnd privea pe Isus umblīnd, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!“

37.         Cei doi ucenici l-au auzit rostind aceste vorbe, şi au mers după Isus.

38.         Isus S'a īntors; şi, cīnd i-a văzut că merg după El, le-a zis: „Ce căutaţi?“ Ei I-au răspuns: „Rabi (care, tīlmăcit, īnsemnează : „Īnvăţătorule), unde locuieşti?“

39.         „Veniţi de vedeţi“, le-a zis El. S'au dus şi au  văzut unde locuia; şi īn ziua aceea au rămas la El. Era cam pela ceasul al zecelea.

40.         Unul din cei doi, cari auziseră cuvintele lui Ioan şi merseseră după Isus, era Andrei, fratele lui Simon Petru.

41.         El, cel dintīi, a găsit pe fratele său Simon, şi i-a zis: „Noi am găsit pe Mesia“ (care, tīlmăcit īnsemnează Hristos).

42.         Şi l-a adus la Isus. Isus l-a privit, şi i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa“, (care, tīlmăcit, īnsemnează Petru).

43.         A doua zi Isus a vrut să Se ducă īn Galilea, şi a găsit pe Filip. Şi i-a zis: „Vino după Mine.“

44.         Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei şi a lui Petru.

45.         Filip a găsit pe Natanael, şi i-a zis: „Noi am găsit pe Acela, despre care a scris Moise īn lege, şi proorocii: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif.

46.         Natanael i-a zis: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?“ „Vino şi vezi!“ i-a răspuns Filip.

47.         Isus a văzut pe Natanael venind la El, şi a zis despre el: „Iată cu adevărat un Israelit, īn care nu este vicleşug.“

48.         „De unde mă cunoşti?“ I-a zis Natanael. Drept răspuns Isus i-a zis: „Te-am văzut mai īnainte ca să te chieme Filip, cīnd erai supt smochin.“

49.         Natanael I-a răspuns : „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Īmpăratul lui Israel!“

50.         Drept răspuns, Isus i-a zis: „Pentrucă ţi-am spus că te-am văzut supt smochin, crezi? Lucruri mai mari decīt acestea vei vedea.“

51.         Apoi i-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, că, deacum īncolo, veţi vedea cerul deschis şi pe īngerii lui Dumnezeu suindu-se şi pogorīndu-se peste Fiul omului.“

 

Nunta din Cana.

 

2

 

1.           A treia zi s'a făcut o nuntă īn Cana din Galilea. Mama lui Isus era acolo.

2.           Şi la nuntă a fost chemat şi Isus cu ucenicii Lui.

3.           Cīnd s'a isprăvit vinul, mama lui Isus I-a zis: „Nu mai au vin.“

4.           Isus i-a răspuns: „Femeie, ce am a face Eu cu tine? Nu Mi-a venit īncă ceasul.“

5.           Mama lui a zis slugilor: „Să faceţi orice vă va zice“.

6.           Şi acolo erau şase vase de piatră, puse după obiceiul de curăţire al Iudeilor; şi īn fiecare vas īncăpeau cīte două sau trei vedre.

7.           Isus le-a zis: „Umpleţi vasele  acestea cu apă“. Şi le-au umplut pīnă sus.

8.           „Scoateţi acum“, le-a zis El, şi „aduceţi nunului.“ Şi i-au adus:

9.           Nunul, dupăce a gustat apa  făcută vin, - el nu ştia de unde  vine vinul acesta (slugile īnsă, cari scoseseră apa, ştiau), - a chemat pe mire,

10.         şi i-a zis: „Orice om pune la masă īntīi vinul cel bun; şi, după ce oamenii au băut bine, atunci pune pe cel mai puţin bun; dar tu ai ţinut vinul cel bun pīnă acum.“

11.         Acest īnceput al semnelor Lui l-a făcut Isus īn Cana din Galilea. El Şi-a arătat slava Sa, şi ucenicii Lui au crezut īn El.

12.         După aceea, S'a pogorīt la Capernaum, īmpreună cu mama, fraţii şi ucenicii Lui; şi acolo n'au rămas multe zile.

 

Izgonirea vīnzătorilor din Templu.

 

13.         Paştele Iudeilor erau aproape; şi Isus S'a suit la Ierusalim.

14.         Īn Templu a găsit pe cei ce vindeau boi, oi şi porumbei, şi pe schimbătorii de bani şezīnd jos.

15.         A făcut un bici de ştreanguri, şi i-a scos pe toţi afară din Templu, īmpreună cu oile şi boii; a vărsat banii schimbătorilor,  şi le-a răsturnat mesele.

16.         Şi a zis celor ce vindeau porumbei: „Ridicaţi acestea de aici, şi nu faceţi din casa Tatălui Meu o casă de negustorie.“

17.         Ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: „Rīvna pentru casa Ta Mă mănīncă pe Mine.“

18.         Iudeii au luat cuvīntul, şi I-au zis: „Prin ce semn ne arăţi că ai putere să faci astfel de lucruri?“

19.         Drept răspuns, Isus le-a zis: „Stricaţi Templul acesta, şi īn trei zile īl voi ridica.“

20.         Iudeii au zis: „Au trebuit  patruzeci şi şase de ani, ca să se zidească Templul acesta, şi Tu īl vei ridica īn trei zile?“

21.         Dar El le vorbea despre Templul trupului Său.

22.         Tocmai de aceea, cīnd a īnviat din morţi, ucenicii Lui şi-au adus  aminte că le spusese vorbele acestea; şi au crezut Scriptura şi cuvintele pe cari le spusese Isus.

 

Isus şi ceice cred īn Numele Lui.

 

23.         Pe cīnd era Isus īn Ierusalim, la praznicul Paştelor, mulţi au crezut īn Numele Lui; căci vedeau semnele pe cari le făcea.

24.         Dar  Isus nu Se īncredea īn ei, pentrucă īi cunoştea pe toţi.

25.         Şi n'avea trebuinţă să-I facă cineva mărturisiri despre niciun om, fiindcă El īnsuş ştia ce este īn om.

 

Isus şi Nicodim.

 

3

 

1.           Īntre Farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al Iudeilor.

2.           Acesta a venit la Isus, noaptea, şi I-a zis: „Īnvăţătorule, ştim că eşti un Īnvăţător, venit dela Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe cari le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.“

3.           Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat īţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Īmpărăţia lui Dumnezeu.“

4.           Nicodim I-a zis: „Cum se poate naşte un om bătrīn? Poate el să intre a doua oară īn pīntecele maicii sale, şi să se nască?“

5.           Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat īţi spun, că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre īn Īmpărăţia lui Dumnezeu.

6.           Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh.

7.           Nu te mira că ţi-am  zis: „Trebuie să vă naşteţi din nou.

8.           Vīntul suflă īncotro vrea, şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici īncotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.“

9.           Nicodim I-a zis: „Cum se poate face aşa ceva?“

10.         Isus I-a răspuns: „Tu eşti īnvăţătorul lui Israel, şi nu pricepi aceste lucruri?

11.         Adevărat, adevărat īţi spun, că noi vorbim ce ştim, şi mărturisim ce am văzut; şi voi nu primiţi mărturia noastră.

12.         Dacă v'am vorbit despre lucruri pămīnteşti şi nu credeţi, cum veţi crede cīnd vă voi vorbi despre lucrurile cereşti?

13.         Nimeni nu s'a suit īn cer, afară de Cel ce S'a pogorīt din cer, adică Fiul omului, care este īn cer.

 

Şarpele de aramă.

 

14.         Şi, după cum a īnălţat Moise şarpele īn pustie, tot aşa trebuie să fie īnălţat şi Fiul omului,

15.         pentruca oricine crede īn El să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică.

16.         Fiindcă atīt de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede īn El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică.

17.         Dumnezeu, īn adevăr, n'a trimes pe Fiul Său īn lume ca să judece  lumea, ci ca lumea să fie mīntuită prin El.

18.         Oricine crede īn El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentrucă n'a crezut īn Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.

19.         Şi judecata aceasta stă īn faptul că, odată venită Lumina īn lume, oamenii au iubit mai mult īntunerecul decīt lumina, pentrucă faptele lor erau rele.

20.         Căci oricine face răul, urăşte lumina, şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.

21.         Dar cine lucrează după adevăr, vine la lumină, pentruca să i se arate faptele, fiindcă sīnt făcute īn Dumnezeu.“

 

O nouă mărturie a lui Ioan Botezătorul.

 

22.         După aceea Isus, şi ucenicii Lui, a venit īn ţinutul Iudeii; şi stătea acolo cu ei şi boteza.

23.         Ioan boteza şi el īn Enon, aproape de Salim, pentrucă acolo erau multe ape; şi oamenii veneau ca să fie botezaţi.

24.         Căci Ioan īncă nu fusese aruncat īn temniţă.

25.         Īntre ucenicii lui Ioan şi īntre un Iudeu, s'a iscat o neīnţelegere cu privire la curăţire.

26.         Au venit deci la Ioan şi i-au zis: „Īnvăţătorule, Celce era cu tine dincolo de Iordan, şi despre care ai mărturisit tu, iată că botează, şi toţi oameni  se duc la El.“

27.         Drept răspuns, Ioan i-a zis: „Omul nu poate primi decīt ce-i este dat din cer.

28.         Voi īnşivă īmi sīnteţi martori că am zis: „Nu sīnt eu Hristosul, ci sīnt trimes īnaintea Lui.

29.         Cine are mireasă, este mire; dar prietenul mirelui, care stă şi-l ascultă, se bucură foarte mult cīnd aude glasul mirelui: şi această bucurie, care este a mea, este deplină.

30.         Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez.

31.         Celce vine din cer, este mai pe sus de toţi; celce este depe pămīnt, este pămīntesc, şi vorbeşte ca de pe pămīnt. Celce vine din cer, este mai pe sus de toţi.

32.         El mărturiseşte ce a văzut  şi a auzit, şi totuş nimeni nu primeşte mărturia Lui.

33.         Cine primeşte mărturia Lui, adevereşte prin aceasta că  Dumnezeu spune adevărul.

34.         Căci Acela, pe care L-a trimes Dumnezeu, vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentrucă Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură.

35.         Tatăl iubeşte pe Fiul, şi a  dat toate lucrurile īn mīna Lui.

36.         Cine crede īn Fiul, are viaţa vecinică; dar cine nu crede īn Fiul, nu va vedea viaţa, ci mīnia lui Dumnezeu rămīne peste el.“

 

Samariteanca.

 

4

 

1.           Domnul a aflat că Fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decīt Ioan.

2.           Īnsă Isus nu boteza El īnsuş, ci ucenicii Lui.

3.           Atunci a părăsit Iudea, şi S'a īntors īn Galilea.

4.           Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria,

5.           a ajuns līngă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul, pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif.

6.           Acolo se afla fīntīna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea līngă fīntīnă. Era cam pe la ceasul al şaselea.

7.           A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau“, i-a zis Isus.

8.           Căci ucenicii Lui se duseseră īn cetate să cumpere de ale mīncării.

9.           Femeia Samariteancă I-a zis: „Cum Tu, Iudeu, ceri să bei dela mine, femeie Samariteancă?“ - Iudeii, īn adevăr, n'au legături cu Samaritenii.

10.         - Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, şi Cine este Cel ce-ţi zice: «Dă-Mi să beau!» tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.“

11.         „Doamne“, I-a zis femeia, „n'ai cu ce să scoţi apă, şi fīntīna aste adīncă; de unde ai putea să ai dar această apă vie?

12.         Eşti Tu oare mai mare decīt părintele nostru Iacov, care ne-a dat fīntīna aceasta, şi a băut din ea el īnsuş şi feciorii lui şi vitele lui?“

13.         Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta, īi va fi iarăş sete.

14.         Dar oricui va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, īn veac  nu-i va fi sete; ba īncă apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface īn el īntr'un izvor de apă, care va ţīşni īn viaţa vecinică.“

15.         „Doamne“, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete, şi să nu mai vin pīnă aici să scot.“

16.         „Du-te“, i-a zis Isus, „de  cheamă pe bărbatul tău, şi vino aici“.

17.         Femeia I-a răspuns: „N'am bărbat.“ Isus i-a zis: „Bine ai zis că n'ai bărbat.

18.         Pentrucă cinci bărbaţi ai avut; şi acela, pe care-l ai acum, nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.“

19.         „Doamne“, I-a zis femeia, „văd  că eşti prooroc.

20.         Părinţii noştri s'au īnchinat pe muntele acesta; şi voi ziceţi că īn Ierusalim este locul unde trebuie să se īnchine oamenii.“

21.         „Femeie“, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul cīnd nu vă veţi īnchina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici īn Ierusalim.

22.         Voi vă īnchinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne īnchinăm la ce cunoaştem, căci Mīntuirea vine dela Iudei.

23.         Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, cīnd īnchinătorii adevăraţi se vor īnchina Tatălui īn duh şi īn adevăr; fiindcă astfel de īnchinători doreşte şi Tatăl.

24.         Dumnezeu este Duh; şi cine se īnchină Lui, trebuie să I se īnchine īn duh şi īn adevăr.“

25.         „Ştiu“, i-a zis femeia, „că are să vină Mesia, (căruia I se zise Hristos); cīnd va veni El, are să ne spună toate lucrurile.“

26.         Isus i-a zis: „Eu, cel care vorbesc cu tine, sīnt Acela.“

 

Trezirea din Samaria.

 

27.         Atunci au venit ucenicii Lui, şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuş nici unul nu I-a zis: „Ce căuţi?“ sau: „Despre ce vorbeşti cu ea?“

28.         Atunci femeia şi-a lăsat găleata, s'a dus īn cetate, şi a zis oamenilor:

29.         „Veniţi de vedeţi un om, care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Hristosul?“

30.         Ei au ieşit din cetate, şi veneau spre El.

31.         Īn timpul acesta, ucenicii Īl rugau să mănīnce, şi ziceau: „Īnvăţătorule, mănīncă!“

32.         Dar El le-a zis: „Eu am de mīncat o mīncare, pe care voi n'o cunoaşteţi.“

33.         Ucenicii au īnceput să-şi  zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănīnce?“

34.         Isus le-a zis: „Mīncarea Mea este să fac voia Celui ce M'a trimes, şi să īmplinesc lucrarea Lui.

35.         Nu ziceţi voi că mai sīnt patru luni pīnă la seceriş? Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii, şi priviţi holdele, cari sīnt albe acum, gata pentru seceriş.

36.         Cine seceră, primeşte o plată, şi strīnge roadă pentru viaţa vecinică; pentruca şi cel ce samănă şi celce seceră să se bucure īn acelaş timp.

37.         Căci īn această privinţă, este adevărată zicerea: «Unul samănă, iar altul  seceră».

38.         Eu v'am trimes să seceraţi acolo unde nu voi v'aţi ostenit; alţii s'au ostenit, şi voi aţi intrat īn osteneala lor.“

39.         Mulţi Samariteni din cetatea aceea au crezut  īn Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.“

40.         Cīnd au venit Samaritenii la El, L-au rugat să rămīnă la ei. Şi El a rămas acolo două zile.

41.         Mult mai mulţi au crezut īn El din pricina cuvintelor Lui.

42.         Şi ziceau femeii:  „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi īnşine, şi ştim că acesta este īn adevăr Hristosul, Mīntuitorul lumii.“

 

Vindecarea fiului unui slujbaş īmpărătesc.

 

43.         După aceste două zile, Isus a plecat de acolo, ca să se ducă īn Galilea.

44.         Căci El īnsuş spusese că un prooroc nu este preţuit īn patria sa.

45.         Cīnd a ajuns īn Galilea, a fost primit bine de Galileeni, cari văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim īn timpul praznicului; căci fuseseră şi ei la praznic.

46.         Isus S'a īntors deci īn Cana din Galilea, unde prefăcuse apa īn vin.

              Īn Capernaum  era un slujbaş īmpărătesc, al cărui fiu era bolnav.

47.         Slujbaşul acesta a aflat că Isus venise din Iudea īn Galilea, s'a dus la El, şi L-a rugat să vină şi să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte.

48.         Isus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, cu niciun chip nu credeţi!“

49.         Slujbaşul īmpărătesc I-a zis: „Doamne, vino pīnă nu moare micuţul meu.“

50.         „Du-te“, i-a zis Isus, „fiul tău trăieşte.“ Şi omul acela a crezut cuvintele pe cari i le spusese Isus, şi a pornit la drum.

51.         Pe cīnd  se pogora el, l-au īntīmpinat robii lui, şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte.

52.         El i-a īntrebat de ceasul īn care a īnceput să-i fie mai bine. Şi ei i-au zis: „Ieri, īn ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile.“

53.         Tatăl a cunoscut că tocmai īn ceasul acela īi zisese Isus: „Fiul tău trăieşte“. Şi a crezut el şi toată casa lui.

54.         Acesta este iarăş al doilea semn, făcut de Isus, după ce S'a īntors din Iudea īn Galilea.

 

Vindecarea slăbănogului de 38 de ani.

 

5

 

1.           După aceea era un praznic al Iudeilor; şi Isus S'a suit la Ierusalim.

2.           Īn Ierusalim, līngă Poarta Oilor, este o scăldătoare, numită īn evreieşte Betesda, care are cinci  pridvoare.

3.           Īn pridvoarele acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, cari aşteptau mişcarea apei.

4.           Căci un īnger al Domnului se pogora, din cīnd īn cīnd, īn scăldătoare, şi turbura apa. Şi cel dintīi, care se pogora īn ea, după turburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut.

5.           Acolo se afla un om bolnav de treizeci şi opt de ani.

6.           Isus, cīnd l-a văzut zăcīnd, şi, fiindcă ştia că este bolnav de multă vreme, i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?“

7.           „Doamne“, I-a răspuns bolnavul, „n'am pe nimeni să mă bage īn scăldătoare cīnd se turbură apa; şi, pīnă să mă duc eu, se pogoară altul īnaintea mea.

8.           „Scoală-te“, i-a zis Isus, „ridică-ţi patul şi umblă.“

9.           Īndată omul acela s'a făcut sănătos, şi-a luat patul, şi umbla. Ziua aceea era o zi de Sabat.

10.         Iudeii ziceau deci celui ce fusese vindecat: „Este ziua Sabatului; nu-ţi este īngăduit să-ţi ridici patul“.

11.         El le-a răspuns: „Celce m'a făcut sănătos, mi-a zis: «Ridică-ţi patul, şi umblă.“

12.         Ei l-au īntrebat : „Cine este omul acela, care ţi-a zis: «Ridică-ţi patul, şi umblă?.“

13.         Dar cel vindecat nu ştia cine este: căci Isus se făcuse nevăzut din norodul care era īn locul acela.

14.         După aceea, Isus l-a găsit īn Templu, şi i-a zis: „Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se īntīmple ceva mai rău.“

15.         Omul acela s'a dus, şi a spus Iudeilor că Isus este Acela care-l făcuse sănătos.

16.         Din pricina aceasta, Iudeii au īnceput să urmărească pe Isus, şi căutau să-L omoare, fiindcă făcea aceste lucruri īn ziua Sabatului.

 

Lucrarea Fiului.

 

17.         Dar Isus le-a răspuns: „Tatăl Meu lucrează pīnă acum; şi Eu de asemenea lucrez.“

18.         Tocmai de aceea căutau şi mai mult Iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă deslega ziua Sabatului, dar şi pentrucă zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, şi Se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu.

19.         Isus a luat din nou cuvīntul, şi le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, că, Fiul nu poate face nimic dela Sine; El nu face decīt ce vede pe Tatăl făcīnd; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul īntocmai.

20.         Căci Tatăl iubeşte pe Fiul, şi-I arată tot ce face; şi-I va arăta lucrări mai mari decīt acestea, ca voi să vă minunaţi.

21.         Īn adevăr, după cum Tatăl īnviază morţii, şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea.

22.         Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului,

23.         pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte pe Tatăl, care L-a trimes.

24.         Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, şi crede īn Celce M'a trimes, are viaţa vecinică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.

25.         Adevărat, adevărat vă spun, că vine ceasul, şi acum a şi venit, cīnd cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi ceice-l vor asculta, vor īnvia.

26.         Căci, dupăcum Tatăl are viaţa īn Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa īn Sine.

27.         Şi I-a dat putere să judece, īntrucīt este Fiu al omului.

28.         Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentrucă vine ceasul cīnd toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui,

29.         şi vor ieşi afară din ele. Ceice au făcut binele, vor īnvia pentru viaţă; iar ceice au făcut răul, vor īnvia pentru judecată.

30.         Eu nu pot face nimic dela Mine īnsumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M'a trimes.

 

Mărturia Tatălui şi a lui Ioan.

 

31.         Dacă Eu mărturisesc despre Mine īnsumi, mărturia Mea nu este adevărată.

32.         Este un Altul, care mărturiseşte despre mine; şi ştiu că mărturisirea, pe care o face El despre Mine, este adevărată.

33.         Voi aţi trimes la Ioan, şi el a mărturisit pentru adevăr.

34.         Nu că mărturia, pe care o primesc Eu, vine dela un om; dar spun lucrurile acestea pentru ca să fiţi mīntuiţi.

35.         Ioan era lumina, care este aprinsă şi luminează, şi voi aţi vrut să vă veseliţi cītăva vreme la lumina lui.

36.         Dar Eu am o mărturie mai mare decīt a lui Ioan; căci lucrările, pe cari Mi le-a dat Tatăl să le săvīrşesc, tocmai  lucrările acestea, pe cari le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M'a trimes.

37.         Şi Tatăl, care M'a trimes, a mărturisit El īnsuş despre Mine. Voi nu I-aţi auzit niciodată glasul, nu I-aţi văzut deloc  faţa;

38.         şi Cuvīntul Lui nu rămīne īn voi, pentrucă nu credeţi īn Acela, pe care L-a trimes El.

39.         Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că īn ele aveţi viaţa vecinică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.

40.         Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!

41.         Eu nu umblu după slava care vine dela oameni.

42.         Dar ştiu că n'aveţi īn voi dragoste de Dumnezeu.

43.         Eu am venit īn Numele Tatălui Meu, şi nu Mă primiţi; dacă va veni un altul, īn numele lui īnsuş, pe acela īl veţi primi.

44.         Cum puteţi crede voi, cari umblaţi după slava, pe care v'o daţi unii altora, şi nu căutaţi slava care vine dela singurul Dumnezeu?

45.         Să nu credeţi că vă voi īnvinui īnaintea Tatălui; este cine să vă īnvinuiască: Moise, īn care v'aţi pus nădejdea.

46.         Căci, dacă aţi crede pe Moise, M'aţi crede şi pe Mine, pentrucă el a scris despre Mine.

47.         Dar dacă nu credeţi cele scrise de el, cum veţi crede cuvintele Mele?“

 

Īnmulţirea pīnilor.

 

6

 

1.           După aceea, Isus S'a dus dincolo de marea Galileii, numită marea Tiberiadei.

2.           O mare gloată mergea după El, pentrucă vedea semnele pe cari le  făcea cu cei bolnavi.

3.           Isus S'a suit pe munte, şi şedea acolo cu ucenicii Săi.

4.           Paştele, praznicul Iudeilor, erau aproape.

5.           Isus Şi-a ridicat ochii, şi a văzut că o mare gloată vine spre El. Şi a zis lui Filip: „De unde avem să cumpărăm pīni ca să mănīnce oamenii aceştia?“

6.           Spunea lucrul acesta ca să-l īncerce, pentrucă ştia ce are de gīnd să facă.

7.           Filip i-a răspuns: „Pīnile, pe cari le-am putea cumpăra cu două sute de lei (Greceşte: dinari.), n'ar ajunge ca fiecare să capete puţintel din ele.“

8.           Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:

9.           „Este aici un băieţel, care are cinci pīni de orz şi doi peşti; dar ce sīnt acestea la atīţia?“

10.         Isus a zis: „Spuneţi oamenilor să şadă jos.“ Īn locul acela era multă iarbă. Oamenii au şezut jos, īn număr de aproape cinci mii.

11.         Isus a luat pīnile, a mulţămit lui Dumnezeu, le-a īmpărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au īmpărţit celorce şedeau jos; de asemenea, le-a dat şi din peşti cīt au voit.

12.         Dupăce s'au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strīngeţi fărămiturile cari au rămas, ca să nu se piardă nimic.“

13.         Le-au adunat deci, şi au umplut douăsprezece coşuri cu fărămiturile cari rămăseseră din cele cinci pīni de orz, după ce mīncaseră toţi.

14.         Oamenii aceia, cīnd au văzut minunea, pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, acesta este proorocul cel aşteptat īn lume.“

15.         Isus, fiindcă ştia că au de gīnd să vină să-L ia cu sila ca să-L facă īmpărat, S'a dus iarăş la munte, numai El singur.

 

Isus umblă pe mare.

 

16.         Cīnd s'a īnserat, ucenicii Lui s'au coborīt la marginea mării.

17.         S'au suit īntr'o corabie, şi treceau marea, ca să se ducă īn Capernaum. Se īntunecase, şi Isus tot nu venise la ei.

18.         Sufla un vīnt puternic şi marea era īntărītată.

19.         După ce au vīslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblīnd pe mare şi apropiindu-Se de corabie. Şi s'au īnfricoşat.

20.         Dar Isus le-a zis: „Eu sīnt, nu vă temeţi!“

21.         Voiau deci să-L ia īn corabie. Şi corabia a sosit īndată la locul spre care mergeau.

 

Pīnea  vieţii.

 

22.         Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era decīt o corabie, şi că Isus nu Se suise īn corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea.

23.         A doua zi sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mīncaseră ei pīnea, dupăce Domnul mulţămise lui Dumnezeu.

24.         Cīnd au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s'au suit şi ele īn corăbiile acestea, şi s'au dus la Capernaum să caute pe Isus.

25.         Cīnd L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: „Īnvăţătorule, cīnd ai venit aici?“

26.         Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că Mă căutaţi nu pentrucă aţi văzut semne, ci pentrucă aţi mīncat din pīnile acelea, şi v'aţi săturat.

27.         Lucraţi nu pentru mīncarea peritoare, ci pentru mīncarea, care rămīne pentru viaţa vecinică, şi pe care v'o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică, īnsuş Dumnezeu, pe el L-a īnsemnat cu pecetea Lui.“

28.         Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvīrşim lucrările lui Dumnezeu?“

29.         Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi īn Acela, pe care L-a trimes El.“

30.         „Ce semn faci Tu, deci“, I-au zis ei, „ca să-l vedem, şi să credem īn Tine? Ce lucrezi Tu?

31.         Părinţii noştri au mīncat mană īn pustie, după cum este scris: «Le-a dat să mănīnce pīne din cer.“

32.         Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că Moise nu v'a dat pīnea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pīne din cer;

33.         căci Pīnea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer, şi dă lumii viaţa“.

34.         „Doamne“, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pīne.“

35.         Isus le-a zis: „Eu sīnt Pīnea vieţii. Cine vine la Mine, nu va flămīnzi niciodată; şi cine crede īn Mine, nu va īnseta niciodată.

36.         Dar v'am spus că M'aţi şi văzut, şi tot nu credeţi.

37.         Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară:

38.         căci M'am pogorīt din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M'a trimes.

39.         Şi voia Celuice M'a trimes, este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l īnviez īn ziua de apoi.

40.         Voia Tatălui meu este ca oricine vede pe Fiul, şi crede īn El, să aibă viaţa vecinică; şi Eu īl voi īnvia īn ziua de apoi.“

41.         Iudeii cīrteau īmpotriva Lui, pentrucă zisese: „Eu sīnt pīnea care s'a pogorīt din cer.“

42.         Şi ziceau: „Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată şi mamă īi cunoaştem ? Cum dar zice El: «Eu M'am pogorīt din cer?“

43.         Isus le-a răspuns: „Nu cīrtiţi īntre voi.

44.         Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M'a trimes; şi Eu īl voi īnvia īn ziua de apoi.

45.         Īn prooroci este scris: «Toţi vor fi īnvăţaţi de Dumnezeu.»  Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl, şi a primit īnvăţătura Lui, vine la Mine.

46.         Nu că cineva a văzut pe  Tatăl, afară de Acela care vine dela  Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl.

47.         Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede īn Mine, are viaţa vecinică.

48.         Eu sīnt Pīnea vieţii.

49.         Părinţii voştri au mīncat mană īn pustie, şi au murit.

50.         Pīnea, care se pogoară din cer, este de aşa fel, ca cineva să  mănīnce din ea, şi să nu moară.

51.         Eu sīnt Pīnea vie, care s'a pogorīt din cer. Dacă mănīncă cineva din pīnea aceasta, va trăi īn veac; şi pīnea, pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care īl voi da pentru viaţa lumii.“

52.         La auzul acestor cuvinte, Iudeii se certau īntre ei, şi ziceau: „Cum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mīncăm?“

53.         Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă nu mīncaţi trupul Fiului omului, şi dacă nu beţi sīngele Lui, n'aveţi viaţa īn voi īnşivă.

54.         Cine mănīncă trupul Meu, şi bea sīngele Meu, are viaţa vecinică; şi Eu īl voi īnvia īn ziua de apoi.

55.         Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sīngele Meu este cu adevărat o băutură.

56.         Cine mănīncă trupul Meu, şi bea sīngele Meu, rămīne īn Mine, şi Eu rămīn īn el.

57.         După cum Tatăl, care este viu,  M'a trimes pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănīncă pe Mine, va  trăi şi el prin Mine.

58.         Astfel este pīnea, care s'a pogorīt din cer, nu ca mana, pe care au mīncat-o părinţii voştri, şi totuş au murit: cine mănīncă pīnea aceasta, va trăi īn veac.“

59.         Isus a spus aceste lucruri īn sinagogă, cīnd īnvăţa pe oameni īn Capernaum.

 

Unii ucenici Il părăsesc. - Mărturisirea lui Petru.

 

60.         Mulţi din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s'o sufere?“

61.         Isus, care ştia īn Sine că ucenicii Săi cīrteau īmpotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire?

62.         Dar dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai īnainte? ...

63.         Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele, pe cari vi le-am spus Eu, sīnt duh şi viaţă.

64.         Dar sīnt unii din voi cari nu cred.“ Căci Isus ştia dela īnceput cine erau ceice nu cred, şi cine era celce avea să-L vīndă.

65.         Şi a adăogat: „Tocmai de aceea v'am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.“

66.         Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s'au īntors īnapoi, şi nu mai umblau cu El.

67.         Atunci Isus a zis celor  doisprezece: „Voi nu vreţi să vă duceţi?“

68.         „Doamne“, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii vecinice.

69.         Şi noi am crezut, şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfīntul lui Dumnezeu.“

70.         Isus le-a răspuns : „Nu v'am ales Eu pe voi cei doisprezece? Şi totuş unul din voi este un drac.“

71.         Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul; căci el avea să-L vīndă: el, unul din cei doisprezece.

 

Necredinţa fraţilor lui Isus.

 

7

 

1.           După aceea, Isus străbătea Galilea; nu voia să stea īn Iudea, pentrucă Iudeii căutau să-L omoare.

2.           Şi praznicul Iudeilor, praznicul zis al Corturilor, era aproape.

3.           Fraţii Lui I-au zis: „Pleacă de aici, şi du-Te īn Iudea, ca să vadă şi ucenicii Tăi lucrările, pe cari le faci.

4.           Nimeni nu face ceva īn ascuns, cīnd caută să se facă cunoscut: dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii.“

5.           Căci nici fraţii Lui nu credeau īn El.

6.           Isus le-a zis: „Vremea Mea n'a sosit īncă, dar vouă vremea totdeauna vă este prielnică.

7.           Pe voi lumea nu vă poate urī; pe Mine Mă urăşte, pentrucă  mărturisesc despre ea că lucrările ei sīnt rele.

8.           Suiţi-vă voi la praznicul acesta; Eu īncă nu Mă sui la praznicul acesta, fiindcă nu Mi s'a īmplinit īncă vremea.“

9.           Dupăce le-a spus aceste lucruri, a rămas īn Galilea.

 

Isus īn Ierusalim la praznicul Corturilor.

 

10.         După ce s'au suit fraţii Lui la praznic, S'a suit şi El, dar nu pe faţă, ci cam pe ascuns.

11.         Iudeii Īl căutau īn timpul praznicului, şi ziceau: „Unde este?“

12.         Noroadele vorbeau mult īn şoaptă despre El. Unii ziceau: „Este un om bun.“  Alţii ziceau: „Nu, ci duce norodul īn rătăcire.“

13.         Totuş, de frica Iudeilor, nimeni nu vorbea de El pe faţă.

14.         Pela jumătatea praznicului, Isus S'a suit la Templu. Şi īnvăţa norodul.

15.         Iudeii se mirau, şi ziceau: „Cum are omul acesta īnvăţătură, căci n'a īnvăţat niciodată?“

16.         Isus le-a răspuns: „Īnvăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celuice M'a trimes pe Mine.

17.         Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă īnvăţătura este de la Dumnezeu, sau dacă Eu vorbesc dela Mine.

18.         Cine vorbeşte dela sine, caută slava lui īnsuş; dar cine caută slava Celuice l-a trimes, acela este adevărat, şi īn el nu este strīmbătate.

19.         Oare nu v'a dat Moise Legea? Totuş nimeni din voi nu ţine Legea. De ce căutaţi să Mă omorīţi?“

20.         Norodul I-a răspuns: „Ai drac. Cine caută să Te omoare?“

21.         Drept răspuns, Isus le-a zis: „O lucrare am făcut, şi toţi vă miraţi de ea.

22.         Moise v'a dat porunca privitoare la tăierea īmprejur - nu că ea vine dela Moise, ci dela patriarhi - şi voi tăiaţi īmprejur pe om īn ziua Sabatului.

23.         Dacă un om primeşte tăierea īmprejur īn ziua Sabatului, ca să nu se calce Legea lui Moise, de ce turbaţi de mīnie īmpotriva Mea, pentrucă am īnsănătoşat un om īntreg īn ziua Sabatului?

24.         Nu judecaţi după īnfăţişare, ci judecaţi după dreptate.“

25.         Nişte locuitori din Ierusalim ziceau: „Nu este El acela, pe care caută ei să-L omoare?

26.         Şi totuş, iată că vorbeşte pe faţă, şi ei nu-I zic nimic! Nu cumva, īn adevăr, cei mai mari vor fi cunoscut că El este Hristosul?

27.         Dar noi  ştim de unde este omul acesta; īnsă, cīnd va veni Hristosul, nimeni nu va şti de unde este.“

28.         Şi Isus, pe cīnd īnvăţa pe norod īn Templu, striga: „Mă  cunoaşteţi şi Mă ştiţi de unde sīnt! Eu n'am venit dela Mine īnsumi, ci Cel ce M'a trimes, este adevărat, şi voi nu-L cunoaşteţi.

29.         Eu Īl cunosc, căci vin dela El, şi El M'a trimes.“

30.         Ei căutau deci să-L prindă; şi nimeni n'a pus mīna pe El, căci īncă nu-I sosise ceasul.

31.         Mulţi din norod au crezut īn El, şi ziceau: „Cīnd va veni Hristosul, va face mai multe semne decīt a făcut omul acesta?“

32.         Fariseii au auzit pe norod spunīnd īn şoaptă aceste lucruri despre El. Atunci preoţii cei mai de seamă şi Fariseii au trimes nişte aprozi să-L prindă.

33.         Isus a zis: „Mai sīnt cu voi puţină vreme, şi apoi Mă duc la Cel ce M'a trimes.

34.         Voi Mă veţi căuta, şi nu Mă veţi găsi; şi unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni.“

35.         Iudeii au zis īntre ei: „Unde are de gīnd să se ducă omul acesta, ca să nu-l putem găsi? Doar n'o avea de gīnd  să se ducă la cei īmprăştiaţi printre Greci, şi să īnveţe pe Greci?

36.         Ce īnsemnează cuvintele acestea, pe cari le-a spus: «Mă veţi căuta, şi nu Mă veţi găsi; şi unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni?“

 

Isus, apa vieţii.

 

37.         Īn ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stătut īn picioare, şi a strigat: „Dacă īnsetează cineva, să vină la Mine, şi să bea.

38.         Cine crede īn Mine, din inima lui vor curge rīuri de apă vie, cum zice Scriptura.“

39.         Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească ceice vor crede īn El. Căci Duhul Sfīnt īncă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese īncă proslăvit.

 

Īncercări pentru prinderea lui Isus.

 

40.         Unii din norod, cīnd au auzit aceste cuvinte, ziceau: „Acesta este cu adevărat Proorocul.“

41.         Alţii ziceau: „Acesta este Hristosul.“  Şi alţii ziceau: „Cum, din Galilea are să vină Hristosul?

42.         Nu zice Scriptura că Hristosul are să vină din sămīnţa lui David, şi din satul Betleem, unde era David?“

43.         S'a făcut deci desbinare īn norod din pricina Lui.

44.         Unii din ei voiau să-L prindă; dar nimeni n'a pus mīna pe El.

45.         Aprozii s'au īntors deci la preoţii cei mai de seamă şi la Farisei. Şi aceştia le-au zis: „De ce nu L-aţi adus?“

46.         Aprozii au răspuns: „Niciodată n'a vorbit vreun om ca omul acesta.“

47.         Fariseii le-au răspuns: „Doar n'aţi fi fost duşi şi voi īn rătăcire?

48.         A crezut īn El vreunul din mai marii noştri sau din Farisei?

49.         Dar norodul acesta, care nu ştie Legea, este blestemat!“

50.         Nicodim, cel care venise la Isus noaptea, şi care era unul din ei, le-a zis:

51.         „Legea noastră osīndeşte ea pe un om īnainte ca să-l asculte şi să ştie ce face?“

52.         Drept răspuns, ei i-au zis: „Şi tu eşti din Galilea? Cercetează bine, şi vei vedea că din Galilea nu s'a ridicat niciun prooroc.“

53.         (Şi s'a īntors fiecare acasă.

 

Femeia prinsă īn preacurvie.

 

8

 

1.           Isus  S'a dus la muntele Măslinilor.

2.           Dar disdedimineaţă, a venit din nou īn Templu; şi tot norodul a venit la El. El a şezut jos, şi-i īnvăţa.

3.           Atunci cărturarii şi Fariseii I-au adus o femeie prinsă īn preacurvie. Au pus-o īn mijlocul norodului,

4.           şi au zis lui Isus: „Īnvăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar cīnd săvīrşea preacurvia.

5.           Moise, īn Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu  dar ce zici?“

6.           Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească şi să-L poată īnvinui. Dar Isus S'a plecat īn jos, şi scria cu degetul pe pămīnt.

7.           Fiindcă ei nu īncetau să-L īntrebe, El S'a ridicat īn sus, şi le-a zis: „Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintīi cu piatra īn ea.“

8.           Apoi S'a plecat iarăş, şi scria cu degetul pe pămīnt.

9.           Cīnd au auzit ei cuvintele acestea, s'au simţit mustraţi de cugetul lor, şi au ieşit afară, unul cīte unul, īncepīnd  dela cei mai bătrīni, pīnă la cei din urmă. Şi Isus a rămas singur cu femeia, care stătea īn mijloc.

10.         Atunci S'a ridicat īn sus; şi, cīnd n'a mai văzut pe nimeni decīt pe femeie, Isus i-a zis: „Femeie, unde sīnt pīrīşii tăi? Nimeni nu te-a osīndit?“

11.         „Nimeni, Doamne“, I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osīndesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.“)

 

Isus, Lumina lumii.

 

12.         Isus le-a vorbit din nou, şi a zis: „Eu sīnt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla īn īntunerec, ci va avea lumina vieţii.“

13.         La auzul acestor vorbe, Fariseii I-au zis: „Tu mărturiseşti despre Tine īnsuţi: deci mărturia Ta nu este adevărată.“

14.         Drept răspuns, Isus le-a zis: „Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine īnsumi, totuş mărturia Mea este adevărată; căci Eu ştiu de unde am venit şi unde Mă duc, dar voi nu ştiţi nici de unde vin nici unde Mă duc.

15.         Voi judecaţi după īnfăţişare; Eu nu judec pe nimeni.

16.         Şi chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, pentrucă nu sīnt  singur, ci Tatăl, care  M'a trimes, este cu Mine.

17.         Īn Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată:

18.         deci despre Mine īnsumi, mărturisesc Eu, şi despre Mine mărturiseşte şi Tatăl, care M'a trimes.“

19.         Ei I-au zis deci: „Unde este Tatăl Tău?“ Isus a răspuns: „Voi nu Mă cunoaşteţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M'aţi cunoaşte pe Mine, aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu.“

20.         Isus a spus aceste cuvinte, pe cīnd īnvăţa pe norod īn Templu, īn locul unde era vistieria; şi nimeni n'a pus mīna pe el, pentrucă īncă nu-I sosise ceasul.

21.         Isus le-a mai spus: „Eu Mă duc, şi Mă veţi căuta, şi veţi muri īn păcatul vostru; acolo unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni.“

22.         Atunci Iudeii au zis: „Doar n'o avea de gīnd să se omoare, de zice: «Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni!“

23.         „Voi sīnteţi de jos“, le-a zis El; „Eu sīnt de sus: voi sīnteţi din lumea aceasta, Eu nu sīnt din lumea aceasta.

24.         De aceea v'am spus că veţi muri īn păcatele voastre; căci, dacă nu credeţi că Eu sīnt, veţi muri īn păcatele voastre.“

25.         „Cine eşti Tu?“ I-au zis ei. Isus le-a răspuns: „Ceeace dela īnceput vă spun că sīnt.“

26.         Am multe de zis despre voi şi de osīndit īn voi; dar Celce M-a trimes, este adevărat; şi Eu, ce am auzit de la El, aceea spun lumii.“

27.         Ei n'au īnţeles că le vorbea despre Tatăl.

28.         Isus deci le-a zis: „Cīnd veţi īnălţa pe Fiul omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sīnt, şi că nu fac nimic dela Mine īnsumi, ci vorbesc după cum M'a īnvăţat Tatăl Meu.

29.         Cel ce M'a trimes, este cu Mine; Tatăl nu M'a lăsat singur, pentrucă totdeauna fac ce-I este plăcut.“

 

Adevărata slobozenie.

 

30.         Pe cīnd vorbea Isus astfel, mulţi au crezut īn El.

31.         Şi a zis Iudeilor, cari crezuseră īn El: „Dacă rămīneţi īn cuvīntul Meu, sīnteţi īn adevăr ucenicii Mei;

32.         veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.“

33.         Ei I-au răspuns: „Noi sīntem sămīnţa lui Avraam, şi n'am fost  niciodată robii nimănui; cum zici Tu: «Veţi fi slobozi!“

34.         „Adevărat, adevărat, vă spun“, le-a răspuns Isus, „că, oricine trăieşte īn păcat, este rob al păcatului.

35.         Şi robul nu rămīne pururea īn casă; fiul īnsă rămīne pururea.

36.         Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.

37.         Ştiu că sīnteţi sămīnţa lui Avraam; dar căutaţi să Mă omorīţi, pentrucă nu pătrunde īn voi cuvīntul Meu.

38.         Eu spun ce am văzut la Tatăl Meu; şi voi faceţi ce aţi auzit dela tatăl vostru.“

39.         „Tatăl nostru“, I-au răspuns ei, „este Avraam“. Isus le-a zis: „Dacă aţi fi copii ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam.

40.         Dar acum căutaţi să Mă omorīţi, pe Mine, un om, care v'am spus adevărul, pe care l-am auzit dela Dumnezeu. Aşa ceva Avraam n'a făcut.

41.         Voi faceţi faptele tatălui vostru.“ Ei I-au zis: „Noi nu sīntem copii născuţi din curvie; avem un singur Tată: pe Dumnezeu.“

42.         Isus le-a zis: „Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M'aţi iubi şi pe Mine, căci Eu am ieşit şi vin dela Dumnezeu: n'am venit dela Mine īnsumi, ci El M'a trimes.

43.         Pentru ce nu īnţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvīntul Meu.

44.         Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să īmpliniţi poftele tatălui vostru. El dela īnceput a fost ucigaş; şi nu stă īn adevăr, pentrucă īn el nu este adevăr. Oridecīteori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.

45.         Iar pe Mine, pentrucă spun adevărul, nu Mă credeţi.

46.         Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi?

47.         Cine este din Dumnezeu, ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n'ascultaţi, pentrucă nu sīnteţi din Dumnezeu.“

 

Isus este īnainte de Avraam.

 

48.         Iudeii I-au răspuns: „Nu zicem noi bine că eşti Samaritean, şi că ai drac?“

49.         „N'am drac“ le-a răspuns Isus; „ci Eu cinstesc pe Tatăl Meu, dar voi nu Mă cinstiţi.

50.         Eu nu caut slava Mea; este Unul care o caută şi care judecă.

51.         Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă păzeşte cineva cuvīntul Meu, īn veac nu va vedea moartea.“

52.         „Acum“, I-au zis Iudeii, „vedem bine că ai drac; Avraam a murit, proorocii de asemenea au murit, şi tu zici: «Dacă păzeşte cineva cuvīntul Meu, īn veac nu va gusta moartea.»

53.         Doar n'ai fi Tu mai mare decīt părintele nostru Avraam, care a murit? Şi decīt proorocii, cari de asemenea au murit? Cine te crezi Tu că eşti?“

54.         Isus a răspuns: „Dacă Mă slăvesc Eu īnsumi, slava Mea nu este nimic; Tatăl Meu Mă slăveşte, El, despre care voi ziceţi că este Dumnezeul vostru;

55.         şi totuş nu-L cunoaşteţi. Eu Īl cunosc bine; şi dacă aş zice că nu-L cunosc, aş fi şi Eu un mincinos ca voi. Dar īl cunosc şi păzesc Cuvīntul Lui.

56.         Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea: a văzut-o şi s'a bucurat.“

57.         „N'ai nici cincizeci ce ani“, I-au zis Iudeii, „şi ai văzut pe Avraam!“

58.         Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun că, mai īnainte ca să se nască Avraam, sīnt Eu.“

59.         La auzul acestor vorbe, au luat pietre ca să arunce īn El. Dar Isus S'a ascuns, şi a ieşit din Templu, trecīnd prin mijlocul lor. Şi aşa a plecat din Templu.

 

Vindecarea unui orb din naştere.

 

9

 

1.           Cīnd trecea, Isus a văzut pe un orb din naştere.

2.           Ucenicii Lui L-au īntrebat: „Īnvăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s'a născut orb?“

3.           Isus a răspuns : „N'a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui; ci s'a născut aşa, ca să se arate īn el lucrările lui Dumnezeu.

4.           Cīt este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celuice M'a trimes; vine noaptea, cīnd nimeni nu mai poate să lucreze.

5.           Cīt sīnt īn lume, sīnt Lumina lumii.“

6.           După ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pămīnt şi a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta,

7.           şi i-a zis: „Du-te de te spală īn scăldătoarea  Siloamului“ (care, tīlmăcit, īnsemnează: Trimes). El s'a dus, s'a spălat, şi s'a īntors văzīnd bine.

8.           Vecinii şi ceice-l cunoscuseră mai īnainte ca cerşetor, ziceau: „Nu este acesta celce şedea şi cerşea?“

9.           Unii ziceau: „El este.“ Alţii ziceau: „Nu; dar seamănă cu el.“  Şi el īnsuş zicea: „Eu sīnt.“

10.         Deci i-au zis: „Cum ţi s'au deschis ochii?“

11.         El a răspuns: „Omul acela, căruia i se zice Isus, a făcut tină, mi-a uns ochii, şi mi-a zis: «Du-te la scăldătoarea Siloamului, şi spală-te.» M'am  dus, m'am spălat, şi mi-am căpătat vederea.“

12.         „Unde este omul acela“, l-au īntrebat ei. El a răspus: „Nu ştiu.“

 

Cercetarea orbului de  Farisei.

 

13.         Au adus la Farisei pe cel ce fusese orb mai īnainte.

14.         Şi era o zi de Sabat cīnd făcuse Isus tină, şi-i deschisese ochii.

15.         Din nou, Fariseii l-au īntrebat şi ei cum şi-a căpătat vederea. Şi el le-a zis: „Mi-a pus tină pe ochi, m'am spălat, şi văd.“

16.         Atunci unii din Farisei au īnceput să zică: „Omul acesta nu vine de la Dumnezeu, pentrucă nu ţine Sabatul.“ Alţii ziceau: „Cum poate un om păcătos să facă asemenea semne?“ Şi era desbinare īntre ei.

17.         Iarăş au īntrebat pe orb: „Tu ce zici despre El, īn privinţa  faptului că ţi-a deschis ochii?“ „Este un prooroc“, le-a răspuns el.

18.         Iudeii n'au crezut că fusese orb şi că īşi căpătase vederea, pīnă n'au chemat pe părinţii lui.

19.         Şi cīnd i-au venit părinţii, i-au īntrebat: „Acesta este fiul vostru, care spuneţi că s'a născut orb? Cum dar vede acum?“

20.         Drept răspuns, părinţii lui au zis: „Ştim că acesta este fiul nostru, şi că s'a născut orb.

21.         Dar cum vede acum, sau cine i-a deschis ochii, nu ştim. Īntrebaţi-l pe el; este īn vīrstă, el singur poate vorbi despre ce-l priveşte.“

22.         Părinţii lui au zis aceste lucruri, pentrucă se temeau de Iudei; căci Iudeii hotărīseră acum că, dacă va mărturisi cineva că Isus este Hristosul, să fie dat afară din sinagogă.

23.         De aceea au zis părinţii lui : „Este īn vīrstă, īntrebaţi-l pe el.“

24.         Fariseii au chemat a doua oară pe omul care fusese orb, şi i-au zis: „Dă slavă lui Dumnezeu: noi ştim că omul acesta este un păcătos.“

25.         El a răspuns: „Dacă este un păcătos, nu ştiu; eu una ştiu: că eram orb, şi acum văd.“

26.         Iarăş l-au īntrebat : „Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?“

27.         „Acum v'am spus“, le-a răspuns el, „şi n'aţi ascultat. Pentruce voiţi să mai auziţi īncăodată? Doar n'aţi vrea să vă faceţi şi voi ucenicii Lui!“

28.         Ei l-au ocărīt, şi i-au zis: „Tu eşti ucenicul Lui, noi sīntem ucenicii lui Moise.

29.         Ştim că Dumnezeu a vorbit lui Moise, dar acesta nu ştim de unde este.“

30.         „Aici este mirarea“, le-a răspuns omul acela, „că voi nu ştiţi de unde este, şi totuş, El mi-a deschis ochii.

31.         Ştim că Dumnezeu n'ascultă pe păcătoşi; ci, dacă este cineva temător de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acela īl ascultă.

32.         De cīnd este lumea, nu s'a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere.

33.         Dacă omul acesta n'ar veni dela Dumnezeu, n'ar putea face nimic.“

34.         „Tu eşti născut cu totul īn păcat“, i-au răspuns ei, „şi vrei să ne īnveţi pe noi?“ Şi l-au dat afară.

 

Isus īntīlneşte pe orb īn Templu.

 

35.         Isus a auzit că l-au dat afară; şi, cīnd l-a găsit, i-a zis: „Crezi tu īn Fiul lui Dumnezeu?“

36.         El a răspuns: „Şi cine este, Doamne, ca să cred īn El?“

37.         „L-ai şi văzut“, i-a zis Isus, „şi cel care vorbeşte cu tine, Acela este.“

38.         „Cred, Doamne“, I-a zis el; şi I s'a īnchinat.

39.         Apoi Isus a zis: „Eu am venit īn lumea aceasta pentru judecată: ca ceice nu văd, să vadă, şi ceice văd, să ajungă orbi.“

40.         Unii din Fariseii cari erau līngă el, cīnd au auzit aceste vorbe, I-au zis: „Doar n'om fi şi noi orbi!“

41.         „Dacă aţi fi orbi“, le-a răspuns Isus, „n'aţi avea păcat; dar acum ziceţi: «Vedem.» Tocmai de aceea, păcatul vostru rămīne.“

 

Păstorul cel bun.

 

10

 

1.           „Adevărat, adevărat, vă spun că, cine nu intră pe uşă īn staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoţ şi un tīlhar.

2.           Dar cine intră pe uşă, este păstorul oilor.

3.           Portarul īi deschide, şi oile aud glasul lui; el īşi cheamă oile pe nume, şi le scoate afară din staul.

4.           După ce şi-a scos toate oile, merge īnaintea lor; şi oile merg după el, pentrucă īi cunosc glasul.

5.           Nu merg deloc după un străin; ci fug de el, pentrucă nu cunosc glasul străinilor.“

6.           Isus le-a spus această pildă, dar ei n'au īnţeles despre ce le vorbea.

 

Isus, uşa oilor.

 

7.           Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat, vă spun că Eu sīnt uşa oilor.

8.           Toţi ceice  au venit īnainte de Mine, sīnt hoţi şi tīlhari; dar oile n'au ascultat de ei.

9.           Eu sīnt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mīntuit; va intra şi va ieşi, şi va găsi păşune.

10.         Hoţul nu vine decīt să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s'o aibă din belşug.

11.         Eu sīnt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun īşi dă viaţa pentru oi.

12.         Dar cel plătit, care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sīnt ale lui, cīnd vede lupul venind, lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le īmprăştie.

13.         Cel plătit fuge, pentrucă este plătit, şi nu-i pasă de oi.

14.         Eu sīnt Păstorul cel bun. Eu Īmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine,

15.         aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl, şi cum cunosc Eu pe Tatăl; şi Eu Īmi dau viaţa pentru oile Mele.

16.         Mai am şi alte oi, cari nu sīnt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, şi va fi o turmă şi un Păstor.

17.         Tatăl Mă iubeşte, pentrucă Īmi dau viaţa, ca iarăş s'o iau.

18.         Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu dela Mine. Am putere s'o dau, şi am putere s'o iau iarăş: aceasta este porunca, pe care am primit-o dela Tatăl Meu.“

19.         Din pricina acestor cuvinte, iarăş s'a făcut desbinare īntre Iudei.

20.         Mulţi dintre ei ziceau: „Are drac, este nebun; de ce-L ascultaţi?“

21.         Alţii ziceau; „Cuvintele acestea nu sīnt cuvinte de īndrăcit; poate un drac să deschidă ochii orbilor.“

 

Isus la praznicul Īnoirii.

 

22.         Īn Ierusalim se prăznuia atunci praznicul Īnoirii Templului. Era iarna.

23.         Şi Isus Se plimba prin Templu, pe supt pridvorul lui Solomon.

24.         Iudeii L-au īnconjurat, şi I-au zis: „Pīnă cīnd ne tot ţii sufletele īn īncordare? Dacă eşti Hristosul, spune-ne-o desluşit.“

25.         „V'am spus“, le-a răspuns Isus, „şi nu credeţi. Lucrările, pe cari le fac Eu, īn Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine.

26.         Dar voi nu credeţi, pentrucă, după cum v'am spus, nu sīnteţi din oile Mele.

27.         Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine.

28.         Eu le dau viaţa vecinică, īn veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mīna Mea.

29.         Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decīt toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mīna Tatălui Meu.

30.         Eu şi Tatăl una sīntem.“

31.         Atunci Iudeii iarăş au luat pietre ca să-L ucidă.

32.         Isus le-a zis: „V'am arătat multe lucrări bune, cari vin dela Tatăl Meu: pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu pietre īn Mine?“

33.         Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre īn Tine, ci pentru o hulă, şi pentrucă Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu.“

34.         Isus le-a răspuns: „Nu este scris īn Legea voastră: «Eu am zis: Sīnteţi dumnezei?»

35.         Dacă Legea a numit «dumnezei», pe aceia, cărora le-a  vorbit  Cuvīntul lui Dumnezeu, - şi  Scriptura nu poate fi desfinţată, -

36.         cum ziceţi voi că hulesc Eu, pe care Tatăl M'a sfinţit şi M'a trimes īn lume? Şi aceasta, pentrucă am zis: «Sīnt Fiul lui Dumnezeu!»

37.         Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi.

38.         Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este īn Mine şi Eu sīnt īn Tatăl.“

39.         La auzul acestor vorbe, căutau iarăş să-L prindă; dar El a scăpat din mīnile lor.

 

Plecarea lui Isus īn Perea.

 

40.         Isus S'a dus iarăş dincolo de Iordan, īn locul unde botezase Ioan la īnceput. Şi a rămas acolo.

41.         Mulţi veneau la El, şi ziceau: „Ioan n'a făcut nici un semn; dar tot ce a spus Ioan despre omul acesta, era adevărat.“

42.         Şi mulţi au crezut īn El īn locul acela.

 

Īnvierea lui Lazăr.

 

11

 

1.           Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei, era bolnav. -

2.           Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir, şi I-a şters picioarele cu părul ei, şi Lazăr cel bolnav era fratele ei. -

3.           Surorile au trimes la Isus să-i spună: „Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti, este bolnav.“

4.           Dar Isus, cīnd a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu  să fie proslăvit prin ea.“

5.           Şi Isus iubea pe Marta, şi pe sora ei, şi pe Lazăr.

6.           Deci, cīnd a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile īn locul īn care era;

7.           şi īn urmă a zis ucenicilor: „Haidem să ne īntoarcem īn Iudea.“

8.           „Īnvăţătorule“, I-au zis ucenicii, „acum de curīnd căutau Iudeii să Te ucidă cu pietre, şi Te īntorci īn Iudea?“

9.           Isus a răspuns: „Nu sīnt douăsprezece ceasuri īn zi? Dacă umblă cineva ziua nu se poticneşte, pentrucă vede lumina lumii acesteia;

10.         dar dacă umblă noaptea, se poticneşte, pentrucă n'are lumina īn el.“

11.         După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme: dar Mă duc să-l trezesc din somn.“

12.         Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.“

13.         Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn.

14.         Atunci Isus le-a spus pe faţă: „Lazăr a murit.“

15.         „Şi mă bucur că n'am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi. Dar acum, haidem să mergem la el.“

16.         Atunci Toma, zis Geamăn, a zis celorlalţi ucenici: „Haidem să mergem şi noi să murim cu El!“

17.         Cīnd a venit Isus, a aflat că Lazăr era de patru zile īn mormīnt.

18.         Şi, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii,

19.         Mulţi din Iudei veniseră la Marta şi Maria, ca să le mīngīie pentru moartea fratelui lor.

20.         Cīnd a auzit Marta că vine Isus, I-a ieşit īnainte; iar Maria şedea īn casă.

21.         Marta a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi  fost aici, n'ar fi murit fratele meu!

22.         Dar şi acum, ştiu că orice vei cere dela Dumnezeu, Īţi va da Dumnezeu.“

23.         Isus i-a zis: „Fratele tău va īnvia.“

24.         „Ştiu“, I-a răspuns Marta, „că va īnvia la īnviere, īn ziua de apoi.“

25.         Isus i-a zis: „Eu sīnt īnvierea şi viaţa. Cine crede īn Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.

26.         Şi oricine trăieşte, şi crede īn Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?“

27.         „Da, Doamne,“ I-a zis ea, „cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină īn lume.“

28.         Dupăce a spus aceste vorbe, s'a dus şi a chemat īn taină pe soru-sa Maria, şi i-a zis: „A venit Īnvăţătorul şi te cheamă.“

29.         Maria, cum a auzit, s'a sculat iute, şi s'a dus la El.

30.         Căci Isus nu intrase īncă īn sat, ci era tot īn locul unde Īl īntīmpinase Marta.

31.         Iudeii, cari erau cu Maria īn casă şi o mīngīiau, cīnd au văzut-o sculīndu-se iute şi ieşind afară, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormīnt, ca să plīngă acolo.“

32.         Maria, cīnd a ajuns unde era Isus, şi L-a văzut, s'a aruncat la picioarele Lui, şi I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n'ar fi murit fratele meu.“

33.         Isus, cīnd a văzut-o plīngīnd, pe ea şi pe Iudeii cari veniseră cu ea, S'a īnfiorat īn duhul Lui, şi S'a tulburat.

34.         Şi a zis: „Unde l-aţi pus?“ „Doamne,“ I-au răspuns ei,  „vino şi vezi.“

35.         Isus plīngea.

36.         Atunci Iudeii au zis: „Iată cīt īl iubea de mult!“

37.         Şi unii din ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?“

38.         Isus S'a īnfiorat din nou īn Sine, şi S'a dus la mormīnt. Mormīntul era o peşteră, la intrarea căreia era aşezată o piatră.

39.         „Daţi piatra la o parte,“ a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.“

40.         Isus i-a zis: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?“

41.         Au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Şi Isus a ridicat ochii īn sus, şi a zis: „Tată, Īţi mulţămesc  că M'ai ascultat.

42.         Ştiam că totdeauna Mă asculţi; dar vorbesc astfel pentru norodul care stă īmprejur, ca să creadă că Tu M'ai trimes.“

43.         Dupăce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!“

44.         Şi mortul a ieşit cu mīnile şi picioarele legate cu făşii de pīnză, şi cu faţa īnfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: „Deslegaţi-l, şi lăsaţi-l să meargă.“

45.         Mulţi din Iudeii, cari veniseră la Maria, cīnd au văzut ce a făcut Isus, au crezut īn El.

46.         Dar unii din ei s'au dus la Farisei, şi le-au spus ce făcuse Isus.

 

Sinedriul hotărăşte să-L omoare.

 

47.         Atunci preoţii cei mai de seamă şi Fariseii au adunat Soborul, şi au zis: „Ce vom face? Omul acesta face multe minuni.

48.         Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede īn El, şi vor veni Romanii şi ne vor nimici şi locul nostru şi neamul.“

49.         Unul din ei, Caiafa, care era mare preot īn anul acela, le-a zis : „Voi nu ştiţi nimic;

50.         oare nu vă gīndiţi că este īn folosul vostru să moară un singur om pentru norod, şi să nu piară tot neamul?“

51.         Dar lucrul acesta nu l-a spus  de la el; ci, fiindcă era mare preot īn anul acela, a proorocit că Isus avea să moară pentru neam.

52.         Şi nu numai pentru neamul acela, ci şi ca să adune īntr'un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi.

53.         Din ziua aceea, au hotărīt să-L omoare.

54.         De aceea Isus nu mai umbla pe faţă printre Iudei; ci a plecat de acolo īn ţinutul de līngă pustie, īntr'o cetate numită Efraim; şi a rămas acolo īmpreună cu ucenicii Săi.

 

Isus aşteptat la Ierusalim.

 

55.         Paştele Iudeilor erau aproape. Şi mulţi oameni din ţinutul acela s'au suit la Ierusalim, īnainte de Paşte, ca să se curăţească.

56.         Ei căutau pe Isus, şi vorbeau unii cu alţii īn Templu: „Ce credeţi? N'are să vină la praznic?“

57.         Iar preoţii cei mai de seamă şi Fariseii porunciseră că, dacă va şti cineva unde este, să le dea de ştire ca să-L prindă.

 

Maria Īi toarnă mir pe picioare.

 

12

 

1.           Cu şase zile īnainte de Paşte, Isus a venit īn Betania, unde era Lazăr, care fusese mort, şi pe care īl īnviase din morţi.

2.           Acolo I-au pregătit o  cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din ceice şedeau la masă cu El.

3.           Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus, şi I-a şters picioarele cu părul ei; şi s'a umplut casa de mirosul mirului.

4.           Unul din ucenicii Săi, Iuda  Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vīndă, a zis:

5.           „De ce nu s'a vīndut acest mir cu trei sute de lei, şi să se fi dat săracilor?“

6.           Zicea lucrul acesta nu pentrucă purta grijă de săraci, ci pentrucă era un hoţ, şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea īn ea.

7.           Dar Isus a zis: „Lasă-o īn pace; căci ea l-a păstrat pentru ziua īngropării Mele.

8.           Pe săraci īi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.“

9.           O mare mulţime de Iudei au aflat că Isus era īn Betania; şi au venit acolo, nu numai pentru Isus, ci ca să vadă şi pe Lazăr, pe care-l īnviase din morţi.

10.         Preoţii cei mai de seamă au  hotărīt  să omoare şi pe Lazăr,

11.         căci din pricina lui mulţi Iudei plecau dela ei şi credeau īn Isus.

 

Intrarea lui Isus īn Ierusalim.

 

12.         A doua zi, o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus īn Ierusalim,

13.         a luat ramuri de finic, şi I-a ieşit īn īntīmpinare, strigīnd: „Osana! Binecuvīntat este Celce vine īn Numele Domnului, Īmpăratul lui Israel!“

14.         Isus a găsit un măgăruş, şi a īncălecat pe el, dupăcum este scris:

15.         „Nu te teme, fiica Sionului; iată că Īmpăratul tău vine călare pe mīnzul unei măgăriţe.“

16.         Ucenicii Lui n'au īnţeles aceste lucruri dela īnceput; dar, dupăce a fost proslăvit Isus, şi-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El, şi că ei le īmpliniseră cu privire la El.

17.         Toţi ceice fuseseră īmpreună cu Isus, cīnd chemase pe Lazăr din mormīnt şi-l īnviase din morţi, mărturiseau despre El.

18.         Şi norodul I-a ieşit īn  īntīmpinare, pentrucă aflase că făcuse semnul acesta.

19.         Fariseii au zis deci īntre ei: „Vedeţi că nu cīştigaţi nimic: iată că lumea se duce după El!“

 

Isus vorbeşte de moartea Sa.

 

20.         Nişte Greci dintre ceice se suiseră să se īnchine la praznic,

21.         s'au apropiat de  Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat, şi au zis: „Domnule, am vrea să vedem pe Isus.“

22.         Filip s'a dus şi a spus lui Andrei; apoi Andrei şi Filip au spus lui Isus.

23.         Drept răspuns, Isus le-a zis: „A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului.

24.         Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă grăuntele de grīu, care  a căzut pe pămīnt, nu moare, rămīne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă.

25.         Cine īşi iubeşte viaţa, o va pierde; şi cine īşi urăşte viaţa īn lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa vecinică.

26.         Dacă Īmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sīnt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Īmi slujeşte cineva, Tatăl īl va cinsti.

27.         Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice?_ Tată, izbăveşte-Mă  din ceasul acesta?_ Dar tocmai pentru aceasta am venit pīnă la ceasul acesta!

28.         Tată, proslăveşte Numele Tău!“ Şi din cer, s'a auzit un glas, care zicea: „L-am proslăvit, şi-L voi mai proslăvi!“

29.         Norodul, care stătea acolo, şi care auzise glasul, a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: „Un īnger a vorbit cu El!“

30.         Isus a răspuns : „Nu pentru Mine s'a auzit glasul acesta, ci pentru voi.

31.         Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpīnitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.

32.         Şi după ce voi fi īnălţat de pe pămīnt, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.“ -

33.         Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară. -

34.         Norodul I-a răspuns: „Noi am auzit din Lege că Hristosul rămīne īn veac; cum dar zici Tu că Fiul omului trebuie să fie īnălţat? Cine este acest Fiu al omului ?“

35.         Isus le-a zis: „Lumina mai este puţină vreme īn mijlocul vostru. Umblaţi ca unii cari aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă īntunerecul: cine umblă īn īntunerec, nu ştie unde merge.

36.         Cītă vreme aveţi lumina printre voi, credeţi īn lumină, ca să fiţi fii ai luminii.“ Isus le-a spus aceste lucruri: apoi a plecat şi S'a ascuns de ei.

 

Necredinţa Iudeilor.

 

37.         Măcar că făsese atītea semne īnaintea lor, tot nu credeau īn El,

38.         ca să se īmplinească vorba, pe care o spusese proorocul Isaia: „Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre? Şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?“

39.         De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:

40.         „Le-a orbit ochii, şi le-a īmpietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu īnţeleagă cu inima, să nu se īntoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.“

41.         Isaia a spus aceste lucruri cīnd a văzut slava Lui, şi a vorbit despre El.

42.         Totuş, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut īn El; dar de frica  Fariseilor nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă.

43.         Căci au iubit mai mult slava oamenilor decīt slava lui Dumnezeu.

44.         Iar Isus a strigat : „Cine crede īn Mine, nu crede īn Mine, ci īn Cel ce M'a trimes pe Mine.

45.         Şi cine Mă vede pe Mine, vede pe Cel ce M'a trimes pe Mine.

46.         Eu am venit ca să fiu o lumină īn lume, pentru ca oricine crede īn Mine, să nu rămīnă īn īntunerec.

47.         Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu īl judec; căci Eu n'am venit să judec lumea, ci să mīntuiesc lumea.

48.         Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l osīndi: Cuvīntul, pe care l-am vestit Eu, acela īl va osīndi īn ziua de apoi.

49.         Căci Eu n'am vorbit dela Mine īnsumi, ci Tatăl, care M'a trimes, El īnsuş Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc.

50.         Şi ştiu că porunca Lui este viaţa vecinică. De aceea lucrurile, pe cari le spun, le spun aşa cum Mi le-a spus Tatăl.“

 

Isus spală picioarele ucenicilor Săi.

 

13

 

1.           Īnainte de praznicul Paştelor, Isus, ca Cel care ştia că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl şi fiindcă iubea pe ai Săi, cari erau īn lume, i-a iubit pīnă la capăt.

2.           Īn timpul cinei, după ce diavolul pusese īn inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gīndul să-L vīndă,

3.           Isus, fiindcă ştia că Tatăl Īi dăduse toate lucrurile īn mīni, că dela Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu Se duce,

4.           S-a sculat dela masă, S'a desbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar, şi S'a īncins cu el.

5.           Apoi a turnat apă īntr'un lighean şi a īnceput să spele picioarele ucenicilor, şi să le şteargă cu ştergarul cu care era īncins.

6.           A venit deci la Simon Petru. Şi Petru I-a zis: „Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?“

7.           Drept răspuns, Isus i-a zis: „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.“

8.           Petru I-a zis: „Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!“ Isus i-a răspuns: „Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine.“

9.           „Doamne,“ I-a zis Simon Petru, „nu numai picioarele, dar şi mīnile şi capul!“

10.         Isus i-a zis: „Cine s-a scăldat n'are trebuinţă să-şi spele decīt picioarele, ca să fie curat de tot; şi voi sīnteţi curaţi, dar nu toţi.“

11.         Căci ştia pe cel ce avea să-l vīndă; de aceea a zis: „Nu sīnteţi toţi curaţi.“

12.         Dupăce le-a spălat picioarele, Şi-a luat hainele, S'a aşezat iarăş la masă şi le-a zis: „Īnţelegeţi voi ce v'am făcut Eu?

13.         Voi Mă numiţi «Īnvăţătorul şi Domnul», şi bine ziceţi, căci sīnt.

14.         Deci, dacă Eu, Domnul şi Īnvăţătorul vostru, v'am spălat picioarele, şi voi sīnteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora.

15.         Pentru că Eu v'am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu.

16.         Adevărat, adevărat, vă spun, că robul nu este mai mare decīt domnul său, nici apostolul mai mare decīt cel ce l-a trimes.

17.         Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceţi.

 

Descoperirea vīnzătorului.

 

18.         Nu vorbesc despre voi toţi; cunosc pe aceia pe cari i-am ales. Dar trebuie să se īmplinească Scriptura, care zice: «Celce mănīncă pīne cu Mine a ridicat călcīiul īmpotriva Mea.»

19.         Vă spun lucrul acesta depe acum, īnainte ca să se īntīmple, pentruca, atunci cīnd se va īntīmpla, să credeţi că Eu sīnt.

20.         Adevărat, adevărat, vă spun că, cine primeşte pe acela pe care-l trimet Eu, pe Mine Mă primeşte; şi cine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Celce M'a trimes pe Mine.“

21.         Dupăce a spus aceste cuvinte, Isus S'a tulburat īn duhul Lui, a mărturisit, şi a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că unul din voi Mă va vinde.“

22.         Ucenicii se uitau unii la alţii, şi nu īnţelegeau despre cine vorbeşte.

23.         Unul din ucenici, acela pe care-l iubea Isus, stătea la masă culcat pe sīnul lui Isus.

24.         Simon Petru i-a făcut semn să īntrebe cine este acela despre care vorbea Isus.

25.         Şi ucenicul acela s'a răzemat pe pieptul lui Isus, şi I-a zis: „Doamne, cine este?“

26.         Isus a răspuns: „Acela, căruia īi voi īntinge bucăţica, şi i-o voi da.“  Şi a īntins o bucăţică, şi a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon, Iscarioteanul.

27.         Cum a fost dată bucăţica, a intrat Satana īn Iuda. Isus i-a zis: „Ce-ai să faci, fă repede.“

28.         Dar nimeni din cei ce şedeau la masă, n'a īnţeles pentruce īi zisese aceste vorbe.

29.         Unii credeau că, de vreme ce Iuda avea punga, Isus voia să-i spună: „Cumpără ce ne trebuie pentru praznic;“ sau īi poruncea să dea ceva săracilor.

30.         Iuda, dupăce a luat bucăţica, a ieşit afară īn grabă. Era noapte.

 

Iubirea frăţească.

 

31.         Dupăce a ieşit Iuda, Isus a zis: „Acum, Fiul omului a fost proslăvit şi Dumnezeu a fost proslăvit īn El.

32.         Dacă Dumnezeu a fost proslăvit īn El, şi Dumnezeu Īl va proslăvi īn El īnsuş, şi-L va proslăvi īndată.

33.         Copilaşilor, mai sīnt puţin cu voi. Mă veţi căuta, şi, cum am spus Iudeilor că, unde Mă duc Eu, ei nu pot veni, tot aşa vă spun şi vouă acum.

34.         Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii.

35.         Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sīnteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.“

 

Īnştiinţarea lui Petru.

 

36.         „Doamne“, I-a zis Simon Petru, „unde Te duci?“ Isus i-a răspuns: „Tu nu poţi veni acum după Mine, unde Mă duc Eu; dar mai tīrziu vei veni.“

37.         „Doamne“, I-a zis Petru, „de ce nu pot veni după Tine acum? Eu īmi voi da viaţa pentru Tine.“

38.         Isus i-a răspuns: „Īţi vei da viaţa pentru Mine? Adevărat, adevărat, īţi spun, că nu va cīnta cocoşul, pīnă te vei lepăda de Mine de trei ori.

 

Īmbărbătarea ucenicilor.

 

14

 

1.           Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă īn Dumnezeu, şi aveţi credinţă īn Mine.

2.           Īn casa Tatălui Meu sīnt multe locaşuri. Dacă n'ar fi aşa, v'aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.

3.           Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi īntoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sīnt Eu, să fiţi şi voi.

4.           Ştiţi unde Mă duc, şi ştiţi şi calea īntr'acolo.“

5.           „Doamne“, I-a zis Toma, „nu ştim unde Te duci; cum putem să ştim calea īntr'acolo?“

6.           Isus i-a zis: „Eu sīnt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decīt prin Mine.

7.           Dacă m'aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut şi pe Tatăl Meu. Şi deacum īncolo Īl veţi cunoaşte; şi L-aţi şi văzut.“

8.           „Doamne“, i-a zis Filip, „arată-ne pe Tatăl, şi ne este de ajuns.“

9.           Isus i-a zis: „De atīta vreme sīnt cu voi, şi nu M'ai cunoscut, Filipe? Cine M'a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: «Arată-ne pe Tatăl?»

10.         Nu crezi că Eu sīnt īn Tatăl, şi Tatăl este īn Mine? Cuvintele, pe cari vi le spun Eu, nu le spun dela Mine; ci Tatăl, care locuieşte īn Mine, El face aceste lucrări ale Lui.

11.         Credeţi-Mă că Eu sīnt īn Tatăl, şi Tatăl este īn Mine; credeţi cel puţin pentru lucrările acestea.

12.         Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede īn Mine, va face şi el lucrările pe cari le fac Eu; ba īncă va face altele şi mai mari decīt acestea; pentrucă Eu mă duc la Tatăl:

13.         şi ori ce veţi cere īn Numele Meu, voi face, pentruca Tatăl să fie proslăvit īn Fiul.

14.         Dacă veţi cere ceva īn Numele Meu, voi face.

 

Păzirea poruncilor.

 

15.         Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.

16.         Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mīngīietor (Greceşte: Paraclet, apărător, ajutor.), care să rămīnă cu voi īn veac;

17.         şi anume, Duhul adevărului, pe care lumea nu-l poate primi, pentrucă nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Īl cunoaşteţi, căci rămīne cu voi, şi va fi īn voi.

18.         Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi īntoarce la voi.

19.         Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentrucă Eu trăiesc, şi voi veţi trăi.

20.         Īn ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu sīnt īn Tatăl Meu, că voi sīnteţi īn Mine, şi că Eu sīnt īn voi.

21.         Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu īl voi iubi, şi Mă voi arăta lui.“

22.         Iuda, nu Iscarioteanul, I-a zis: „Doamne, cum se face că Te vei arăta nouă şi nu lumii?“

23.         Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvīntul Meu, şi Tatăl Meu īl va iubi. Noi vom veni la el, şi vom locui īmpreună cu el.

24.         Cine nu Mă iubeşte, nu păzeşte cuvintele Mele. Şi cuvīntul, pe care-l auziţi, nu este al Meu, ci al Tatălui, care M'a trimes.

25.         V'am spus aceste lucruri cīt mai sīnt cu voi.

26.         Dar Mīngīietorul, adică Duhul Sfīnt, pe care-L va trimete Tatăl, īn Numele Meu, vă va īnvăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v'am spus Eu.

27.         Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v'o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se īnspăimīnte.

28.         Aţi auzit că v'am spus: «Mă duc, şi Mă voi īntoarce la voi.»  Dacă M'aţi iubi, v'aţi fi bucurat că v'am zis: «Mă duc la Tatăl;» căci Tatăl este mai mare decīt Mine.

29.         Şi v'am spus aceste lucruri acum, īnainte ca să se īntīmple, pentruca atunci cīnd se vor īntīmpla, să credeţi.

30.         Nu voi mai vorbi mult cu voi; căci vine stăpīnitorul lumii acesteia. El n'are nimic īn Mine;

31.         dar vine, pentruca să cunoască lumea că Eu iubesc pe Tatăl, şi că fac aşa cum Mi-a poruncit Tatăl. Sculaţi-vă, haidem să plecăm de aici!

 

Isus, viţa.

 

15

 

1.           Eu sīnt adevărata viţă, şi Tatăl Meu este vierul.

2.           Pe orice mlădiţă, care este īn Mine şi n'aduce roadă, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce roadă, o curăţeşte, ca să aducă şi mai multă roadă.

3.           Acum voi sīnteţi curaţi, din pricina cuvīntului, pe care vi l-am spus.

4.           Rămīneţi īn Mine, şi Eu voi rămīnea īn voi. Dupăcum mlădiţa nu poate aduce roadă dela sine, dacă nu rămīne īn viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduceţi roadă, dacă nu rămīneţi īn Mine.

5.           Eu sīnt Viţa, voi sīnteţi mlădiţele. Cine rămīne īn Mine, şi īn cine rămīn Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.

6.           Dacă nu rămīne cineva īn Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sīnt strīnse, aruncate īn foc, şi ard.

7.           Dacă rămīneţi īn Mine, şi dacă rămīn īn voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.

8.           Dacă aduceţi multă roadă, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit; şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei.

9.           Cum M'a iubit pe Mine Tatăl, aşa v'am iubit şi Eu pe voi. Rămīneţi īn dragostea Mea.

10.         Dacă  păziţi poruncile Mele, veţi rămīnea īn dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu, şi rămīn īn dragostea Lui.

11.         V'am spus aceste lucruri, pentruca bucuria Mea să rămīnă īn voi, şi bucuria voastră să fie deplină.

 

Dragostea frăţească.

 

12.         Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v'am  iubit Eu.

13.         Nu este mai mare dragoste decīt să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.

14.         Voi sīnteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu.

15.         Nu vă mai numesc robi, pentrucă robul nu ştie ce face stăpīnul său; ci v'am numit prieteni, pentrucă v'am făcut cunoscut tot ce am auzit dela Tatăl Meu.

16.         Nu voi M'aţi ales pe Mine; ci Eu v'am ales pe voi; şi v'am rīnduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămīnă, pentru ca orice veţi cere dela Tatăl, īn Numele Meu, să vă dea.

17.         Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiţi unii pe alţii.

 

Ura din  partea lumii.

 

18.         Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M'a urīt īnaintea voastră.

19.         Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentrucă nu sīnteţi din lume, şi pentrucă Eu v'am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea.

20.         Aduceţi-vă aminte de vorba, pe care v-am spus-o: «Robul nu este mai mare decīt stăpīnul său.» Dacă m'au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvīntul Meu, şi pe al vostru īl vor păzi.

21.         Dar vă vor face toate aceste lucruri pentru Numele Meu, pentrucă ei nu cunosc pe Celce M'a trimes.

22.         Dacă n'aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, n'ar avea păcat; dar acum n'au nicio desvinovăţire pentru păcatul lor.

23.         Cine Mă urăşte pe Mine, urăşte şi pe Tatăl Meu.

24.         Dacă n'aş fi făcut īntre ei lucrări, pe cari nimeni altul nu le-a făcut, n'ar avea păcat; dar acum le-au şi văzut, şi M'au urīt şi pe Mine şi pe Tatăl Meu.

25.         Dar lucrul acesta s'a īntīmplat ca să se īmplinească vorba scrisă īn Legea lor: «M'au urīt fără temei.»

26.         Cīnd va veni Mīngīietorul, pe care-L voi trimete dela Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede dela Tatăl, El va mărturisi despre Mine.

27.         Şi voi deasemenea veţi mărturisi, pentrucă aţi fost cu Mine  dela īnceput.

 

Prigonirea ucenicilor.

 

16

 

1.           V-am spus aceste lucruri, pentruca ele să nu fie pentru voi un prilej de cădere.

2.           Au să vă dea afară din sinagogi: ba īncă, va veni vremea cīnd, oricine vă va ucide, să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu.

3.           Şi se vor purta astfel cu voi, pentrucă n'au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine.

4.           V'am spus aceste lucruri, pentruca, atunci cīnd le va veni ceasul să se īmplinească, să vă aduceţi aminte că vi le-am spus. Nu vi le-am spus dela īnceput, pentrucă eram cu voi.

 

Lucrarea Mīngīietorului.

 

5.           Acum Mă duc la Cel ce M'a trimes; şi nimeni din voi nu Mă īntreabă: «Unde Te duci?»

6.           Dar, pentrucă v'am spus aceste lucruri, īntristarea v'a umplut inima.

7.           Totuş, vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mīngīietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimete.

8.           Şi cīnd va veni El, va dovedi lumea vinovată īn ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata.

9.           Īn ce priveşte păcatul: fiindcă ei nu cred īn Mine;

10.         īn ce priveşte neprihănirea: fiindcă Mă duc la Tatăl, şi nu Mă veţi mai vedea;

11.         īn ce priveşte judecata: fiindcă stăpīnitorul lumii acesteia este judecat.

12.         Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta.

13.         Cīnd va veni Mīngīietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească īn tot adevărul; căci El nu va vorbi dela El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare.

14.         El Mă va proslăvi, pentrucă va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi.

15.         Tot ce are Tatăl, este al Meu; deaceea am zis că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi.

 

Īntristarea prefăcută īn bucurie.

 

16.         Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea; apoi iarăş peste puţină vreme, Mă veţi vedea, pentrucă Mă duc la Tatăl.“

17.         La auzul acestor vorbe, unii din ucenicii Lui au zis īntre ei: „Ce īnsemnează cuvintele acestea: «Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea;» şi:«Apoi iarăş peste puţină vreme Mă veţi vedea?» Şi: «Pentrucă Mă duc la Tatăl?“

18.         Ei ziceau deci: „Ce īnsemnează aceasta: «Peste puţină vreme?» Nu ştim ce vrea să spună.“

19.         Isus a cunoscut că voiau să-L īntrebe, şi le-a zis: „Vă īntrebaţi īntre voi ce īnsemnează cuvintele : «Peste puţină vreme, nu  Mă veţi mai vedea;» şi: «Apoi iarăş peste puţină vreme, Mă veţi vedea?»

20.         Adevărat, adevărat vă spun că, voi veţi plīnge şi, vă veţi tīrgui, iar lumea se va bucura; vă veţi īntrista, dar īntristarea voastră se va preface īn bucurie.

21.         Femeia, cīnd este īn durerile naşterii, se īntristează, pentrucă i-a sosit ceasul; dar dupăce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţă, de bucurie că s'a născut un om pe lume.

22.         Tot aşa şi voi: acum sīnteţi plini de īntristare; dar Eu vă voi vedea iarăş, inima vi se va bucura, şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră.

23.         Īn ziua aceea, nu Mă veţi mai īntreba de nimic. Adevărat, adevărat, vă spun că, orice veţi cere dela Tatăl, īn Numele Meu, vă va da.

24.         Pīnă acum n'aţi cerut nimic īn Numele Meu: cereţi, şi veţi căpăta, pentruca bucuria voastră să fie deplină.

 

Cuvinte de rămas bun.

 

25.         V'am spus aceste lucruri īn pilde. Vine ceasul cīnd nu vă voi mai vorbi īn pilde, ci vă voi vorbi desluşit despre Tatăl.

26.         Īn ziua aceea, veţi cere īn Numele Meu, şi nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi.

27.         Căci Tatăl īnsuş vă iubeşte, pentrucă M'aţi iubit, şi aţi crezut că am ieşit dela Dumnezeu.

28.         Am ieşit dela Tatăl, şi am venit īn lume; acum las lumea, şi Mă duc la Tatăl.“

29.         Ucenicii Săi I-au zis: „Iată că acum vorbeşti desluşit, şi nu spui nicio pildă.

30.         Acum cunoaştem că ştii toate lucrurile, şi n'ai nevoie să Te īntrebe cineva; de aceea credem că ai ieşit dela Dumnezeu.“

31.         „Acum credeţi?“ le-a răspuns Isus.

32.         „Iată că vine ceasul, şi a şi venit, cīnd veţi fi risipiţi fiecare la ale lui; şi pe Mine Mă veţi lăsa singur; dar nu sīnt singur, căci Tatăl este cu Mine.

33.         V'am spus aceste lucruri ca să aveţi pace īn Mine. Īn lume veţi avea necazuri; dar īndrăzniţi, Eu am biruit lumea.“

 

Rugăciunea lui Isus.

 

17

 

1.           După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer, şi a zis: „Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine,

2.           după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa vecinică tuturor acelora, pe cari I i-ai dat Tu.

3.           Şi viaţa vecinică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimes Tu.

4.           Eu Te-am proslăvit pe pămīnt, am sfīrşit lucrarea, pe care Mi-ai dat-o s'o fac.

5.           Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine īnsuţi cu slava, pe care o aveam la Tine, īnainte de a fi lumea.

6.           Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor, pe cari Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, şi Tu Mi i-ai dat; şi ei au păzit Cuvīntul Tău.

7.           Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu, vine dela Tine.

8.           Căci le-am dat cuvintele, pe cari Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit, şi au cunoscut cu adevărat că dela Tine am  ieşit, şi au crezut că Tu M'ai trimes.

9.           Pentru ei Mă rog. Nu  Mă rog pentru lume, ci pentru aceia, pe cari Mi i-ai dat Tu; pentrucă sīnt ai Tăi: -

10.         tot ce este al Meu, este al Tău, şi ce este al Tău, este al Meu, - şi Eu sīnt proslăvit īn ei.

11.         Eu nu mai sīnt īn lume, dar ei sīnt īn lume, şi Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte, īn Numele Tău, pe aceia pe cari Mi i-ai dat, pentruca ei să fie una, cum sīntem şi noi.

12.         Cīnd eram cu ei īn lume, īi păzeam Eu īn Numele Tău. Eu am păzit pe aceia, pe cari Mi i-ai dat; şi niciunul din ei n'a perit, afară de fiul pierzării, ca să se īmplinească Scriptura.

13.         Dar acum,  Eu vin la Tine; şi spun aceste lucruri, pe cīnd sīnt īncă īn lume, pentruca să aibă īn ei bucuria Mea deplină.

14.         Le-am dat Cuvīntul Tău; şi lumea i-a urīt, pentrucă ei nu sīnt din lume, dupăcum Eu nu sīnt din lume.

15.         Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău.

16.         Ei nu sīnt din lume, dupăcum nici Eu nu sīnt din lume.

17.         Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvīntul Tău este adevărul.

18.         Cum M'ai trimes Tu pe Mine īn lume, aşa i-am trimes şi Eu pe ei īn lume.

19.         Şi Eu īnsumi Mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr.

20.         Şi mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede īn  Mine prin cuvīntul lor.

21.         Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti īn Mine, şi Eu īn Tine; ca, şi ei să fie una īn noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M'ai trimes.

22.         Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentruca ei să fie una, cum şi noi sīntem una, -

23.         Eu īn ei, şi Tu īn Mine; - pentruca ei să fie īn chip desăvīrşit una, ca să cunoască lumea că Tu M'ai trimes, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine.

24.         Tată, vreau ca acolo unde sīnt Eu, să fie īmpreună cu Mine şi aceia, pe cari Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă, pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit īnainte de īntemeierea lumii.

25.         Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut; dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M'ai trimes.

26.         Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău, şi li-L voi mai face cunoscut, pentruca dragostea cu care M'ai iubit Tu, să fie īn ei, şi Eu să fiu īn ei.“

 

Prinderea lui Isus.

 

18

 

1.           După ce a rostit aceste vorbe, Isus a plecat cu ucenicii Săi dincolo de pīrīul Chedron, unde era o grădină, īn care a intrat El şi ucenicii Lui.

2.           Iuda, vīnzătorul, ştia şi el locul  acela, pentrucă Isus de multe ori Se adunase acolo cu ucenicii Lui.

3.           Iuda, deci, a luat ceata ostaşilor şi pe aprozii trimeşi de preoţii cei mai de seamă şi de Farisei, şi a venit acolo cu felinare, cu făclii şi cu arme.

4.           Isus, care ştia tot ce avea să I se īntīmple, a mers spre ei, şi le-a zis: „Pe cine căutaţi?“

5.           Ei I-au răspuns: „Pe Isus  din Nazaret!“. Isus le-a zis: „Eu sīnt!“. Iuda, vīnzătorul, era şi el cu ei.

6.           Cīnd le-a zis Isus: „Eu sīnt“, ei s'au dat īnapoi, şi au căzut jos la pămīnt.

7.           El i-a īntrebat din nou: „Pe cine căutaţi?“ „Pe Isus din Nazaret“, I-au zis ei.

8.           Isus a răspuns: „V-am spus că Eu sīnt. Deci, dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi pe aceştia să se ducă.“

9.           A zis lucrul acesta ca să se īmplinească vorba, pe care o  spusese: „N-am pierdut pe niciunul din aceia, pe cari Mi i-ai dat.“

10.         Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o, a lovit pe robul marelui preot, şi i-a tăiat urechea dreaptă. Robul acela se numea Malhu.

11.         Isus a zis lui Petru: „Bagă-ţi sabia īn teacă. Nu voi bea paharul, pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?“

 

Isus īnaintea lui Ana şi Caiafa.

 

12.         Ceata ostaşilor, căpitanul lor, şi aprozii Iudeilor, au prins deci pe Isus, şi L-au legat.

13.         L-au dus īntīi la Ana; căci el era socrul lui Caiafa, care era mare preot īn anul acela.

14.         Şi Caiafa era celce dăduse Iudeilor sfatul acesta: „Este de folos să moară un singur om pentru norod.“

15.         Simon Petru mergea după Isus; tot aşa a făcut şi un alt ucenic. Ucenicul acesta era cunoscut de marele preot, şi a intrat cu Isus īn curtea marelui preot.

16.         Petru īnsă a rămas afară la uşă. Celalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a ieşit afară, a vorbit cu portăriţa, şi a băgat pe Petru īnlăuntru.

17.         Atunci slujnica, portăriţa, a zis lui Petru: „Nu cumva şi tu eşti unul din ucenicii omului acestuia?“ „Nu sīnt“, a răspuns el.

18.         Robii şi aprozii cari erau acolo, făcuseră un foc de cărbuni, căci era frig: şi se īncălzeau. Petru stătea şi el cu ei, şi se īncălzea.

19.         Marele preot a īntrebat pe Isus despre ucenicii Lui şi despre īnvăţătura Lui.

20.         Isus i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii pe faţă; totdeauna am īnvăţat pe norod īn sinagogă şi īn Templu, unde se adună toţi Iudeii, şi n'am  spus nimic īn ascuns.

21.         Pentruce Mă īntrebi pe Mine? Īntreabă pe ceice M'au auzit despre ce le-am vorbit; iată, aceia ştiu ce am spus.“

22.         La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii, cari stăteau acolo, a dat o palmă lui Isus, şi a zis: „Aşa răspunzi marelui preot?“

23.         Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău; dar dacă am vorbit bine, dece mă baţi?“

24.         Ana L-a trimes legat la marele preot Caiafa.

25.         Simon Petru stătea acolo, şi se īncălzea. Ei i-au zis: „Nu cumva eşti şi tu unul din ucenicii Lui?“ El s'a lepădat, şi a zis: „Nu sīnt.“

26.         Unul din robii marelui preot, rudă cu acela căruia īi tăiase Petru  urechea, a zis: „Nu te-am văzut eu cu El īn grădină?“

27.         Petru iar s-a lepădat. Şi īndată a cīntat cocoşul.

 

Isus īnaintea lui Pilat.

 

28.         Au adus pe Isus dela Caiafa īn odaia de judecată: era dimineaţa. Ei n'au intrat īn odaia de judecată, ca să nu se spurce şi să poată mīnca Paştele.

29.         Pilat deci a ieşit afară la ei, şi le-a zis: „Ce pīră aduceţi īmpotriva omului acestuia?“

30.         Drept răspuns, ei i-au zis: „Dacă n'ar fi fost un făcător de rele, nu L-am fi dat noi īn mīnile tale.“

31.         Atunci Pilat le-a zis: „Luaţi-L voi, şi judecaţi-L după legea voastră.“ „Nouă nu ne este īngăduit de Lege să omorīm pe nimeni“, I-au zis Iudeii.

32.         Aceasta s'a īntīmplat ca să se īmplinească vorba, prin care arătase Isus cu ce moarte avea să moară.

33.         Pilat a intrat iarăş īn odaia de judecată, a chemat pe Isus şi I-a zis: „Eşti Tu Īmpăratul Iudeilor?“

34.         Isus i-a răspuns: „Dela tine īnsuţi zici lucrul acesta, sau ţi l-au spus alţii despre Mine!“

35.         Pilat a răspuns: „Eu sīnt Iudeu? Neamul Tău şi preoţii cei mai de seamă Te-au dat īn mīna mea: ce ai făcut?“

36.         „Īmpărăţia Mea nu este din lumea aceasta“, a răspuns Isus. „Dacă ar fi Īmpărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s'ar fi luptat ca să nu fiu dat īn mīnile Iudeilor; dar acum, Īmpărăţia Mea nu este de aici.“

37.         „Atunci un Īmpărat tot eşti!“ I-a zis Pilat. „Da“, a răspuns Isus. „Eu sīnt Īmpărat. Eu pentru aceasta M'am născut şi am venit īn lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.“

38.         Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?“

 

Isus şi Baraba.

 

              Dupăce a spus aceste vorbe, a ieşit iarăş afară la Iudei, şi le-a zis: „Eu nu găsesc nici o vină īn El.

39.         Dar, fiindcă voi aveţi obicei să vă slobozesc pe cineva de Paşte, vreţi să vă slobozesc pe Īmpăratul Iudeilor?“

40.         Atunci toţi au strigat din nou: „Nu pe El, ci pe Baraba!“ Şi Baraba era un tīlhar.

 

Isus este dat īn mīnile Iudeilor.

 

19

 

1.           Atunci Pilat a luat pe Isus, şi a pus să-L bată.

2.           Ostaşii au īmpletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap, şi L-au īmbrăcat cu o haină de purpură.

3.           Apoi, s'au apropiat de El, şi ziceau: „Plecăciune, Īmpăratul Iudeilor!“ Şi-I dădeau palme.

4.           Pilat a ieşit iarăş afară, şi a zis Iudeilor: „Iată că vi-L aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nicio vină īn El.“

5.           Isus a ieşit deci afară, purtīnd cununa de spini şi haina de purpură. „Iată omul!“ le-a zis Pilat.

6.           Cīnd L-au zărit preoţii cei mai de seamă şi aprozii, au īnceput să strige: „Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!“ „Luaţi-L voi şi răstigniţi-L“, le-a zis Pilat,„căci eu nu găsesc nicio vină īn El.“

7.           Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege, şi după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentrucă S'a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.“

8.           Cīnd a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost şi mai mare frică.

9.           A intrat iarăş īn odaia de judecată, şi a zis lui Isus: „De unde eşti Tu?“ Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns.

10.         Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te răstignesc, şi am  putere să-Ţi dau drumul!“

11.         „N'ai avea nicio putere asupra Mea“, i-a răspuns Isus, „dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus: De aceea, cine Mă dă īn mīnile tale, are un mai mare păcat.“

12.         De atunci Pilat căuta să-I dea drumul. Dar Iudeii strigau: „Dacă dai drumul omului acestuia, nu eşti prieten cu Cezarul. Oricine  se face pe sine īmpărat, este īmpotriva Cezarului.“

13.         Cīnd a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Isus afară; şi a şezut pe scaunul de judecător, īn locul numit „Pardosit cu pietre“, iar evreieşte: „Gabata.“

14.         Era ziua Pregătirii Paştelor, cam pela ceasul al şaselea. Pilat a zis Iudeilor: „Iată Īmpăratul vostru!“

15.         Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!“ „Să răstignesc pe Īmpăratul vostru?“ le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: „Noi n'avem alt īmpărat decīt pe Cezarul!“

16.         Atunci L-a dat īn mīnile  lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus, şi L-au dus să-L răstignească.

 

Răstignirea.

 

17.         Isus, ducīndu-Şi crucea, a ajuns la locul, zis al „Căpăţīnii“, care īn evreieşte se cheam㠄Golgota.“

18.         Acolo a fost răstignit; şi īmpreună cu El au fost răstigniţi alţi doi, unul deoparte şi altul de alta, iar Isus la mijloc.

19.         Pilat a scris o īnsemnare, pe care a pus-o deasupra crucii, şi era scris: „Isus din Nazaret, Īmpăratul Iudeilor.“

20.         Mulţi din Iudei au citit această īnsemnare, pentrucă locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate: era scrisă īn evreieşte, latineşte şi greceşte.

21.         Preoţii cei mai de seamă ai Iudeilor au zis lui Pilat: „Nu scrie: «Īmpăratul Iudeilor». Ci scrie că El a zis: «Eu sīnt Īmpăratul Iudeilor.“

22.         „Ce am scris, am  scris“, a răspuns Pilat.

23.         Ostaşii, dupăce au răstignit pe Isus, I-au luat hainele, şi le-au făcut patru părţi, cīte o parte pentru fiecare ostaş. I-au luat şi cămaşa, care n'avea nici o cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus pīnă jos.

24.         Şi au zis īntre ei: „Să n'o sfīşiem, ci să tragem la sorţi  a cui să fie.“ Aceasta s'a īntīmplat ca să se īmplinească Scriptura, care zice: „Şi-au īmpărţit hainele Mele īntre ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.“ Iată ce au făcut ostaşii.

25.         Līngă crucea lui Isus, stătea mama Lui şi sora mamei Lui, Maria, nevasta lui Clopa, şi Maria Magdalina.

26.         Cīnd a văzut Isus pe mamă-Sa, şi līngă ea pe ucenicul, pe care-l iubea, a zis mamei Sale: „Femeie, iată fiul tău!“

27.         Apoi, a zis ucenicului: „Iată mama ta!“ Şi, din ceasul acela ucenicul a luat-o la el acasă.

28.         După aceea, Isus, care ştia că acum totul s'a sfīrşit, ca să īmplinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete.“

29.         Acolo era un vas plin cu oţet. Ostaşii au pus īntr'o ramură de isop un burete plin cu oţet, şi I l-au dus la gură.

30.         Cīnd a luat Isus oţetul, a zis: „S'a  isprăvit!“ Apoi şi-a plecat capul, şi Şi-a dat duhul.

 

Moartea lui Isus dovedită.

 

31.         De frică să nu rămīnă trupurile pe cruce īn timpul Sabatului, - căci era ziua Pregătirii, şi ziua aceea de Sabat era o zi mare - Iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierile picioarelor celor răstigniţi, şi să fie luaţi de pe cruce.

32.         Ostaşii au venit deci, şi au zdrobit fluierele picioarelor celui dintīi, apoi pe ale celuilalt, care fusese răstignit īmpreună cu El.

33.         Cīnd au venit la Isus, şi au văzut că murise, nu I-au zdrobit  fluierile picioarelor;

34.         ci unul din ostaşi I-a străpuns coasta cu o suliţă; şi īndată a ieşit din ea sīnge şi apă.

35.         Faptul acesta este adeverit de celce l-a văzut: mărturia lui este adevărată, şi el ştie că spune adevărul, pentru ca şi voi să credeţi.

36.         Aceste lucruri s'au īntīmplat, ca să se īmplinească Scriptura: „Niciunul din oasele Lui  nu va fi sfărīmat.“

37.         Şi īn altă parte, Scriptura mai zice: „Vor vedea pe cine au străpuns.“

 

Īngroparea lui Isus.

 

38.         După aceea, Iosif din Arimatea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica Iudeilor, a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. El a venit deci, şi a luat trupul lui Isus.

39.         Nicodim, care la īnceput se dusese la Isus, noaptea, a venit şi el, şi a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe.

40.         Au luat deci trupul lui Isus şi l-au īnfăşurat īn făşii de pīnză de in, cu miresme, dupăcum au obicei Iudeii să īngroape.

41.         Īn locul unde fusese răstignit Isus, era o grădină; şi īn grădină era un mormīnt nou, īn care nu mai fusese pus nimeni.

42.         Din pricină că era ziua Pregătirii Iudeilor, pentrucă mormīntul era aproape, au pus acolo pe Isus.

 

Īnvierea lui Isus Hristos.

 

20

 

1.           Īn ziua dintīi a săptămīnii, Maria Magdalina s'a dus disdedimineaţă la mormīnt, pe cīnd era īncă īntunerec; şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormīnt.

2.           A alergat la Simon Petru şi la celalt ucenic, pe care-l iubea Isus, şi le-a zis: „Au luat pe Domnul din mormīnt, şi nu ştiu unde L-au pus.“

3.           Petru şi celalt ucenic au ieşit, şi au plecat spre mormīnt.

4.           Au īnceput să alerge amīndoi īmpreună. Dar celalt ucenic alerga mai repede decīt Petru, şi a ajuns cel dintīi la mormīnt.

5.           S'a plecat şi s'a uitat īnlăuntru, a văzut făşiile de pīnză jos, dar n'a intrat.

6.           Simon Petru, care venea după el, a ajuns şi el, a intrat īn mormīnt, şi a văzut făşiile de pīnză jos.

7.           Iar ştergarul, care fusese pus pe capul lui Isus, nu era cu făşiile de pīnză, ci făcut sul şi pus īntr'un alt loc singur.

8.           Atunci celalt ucenic, care ajunsese cel dintīi la mormīnt, a intrat şi el; şi a văzut, şi a  crezut.

9.           Căci tot nu pricepeau că, după Scriptură, Isus trebuia să īnvieze din morţi.

10.         Apoi ucenicii s'au īntors acasă.

 

Isus Se arată Mariei.

 

11.         Dar Maria şedea afară līngă mormīnt, şi plīngea. Pe cīnd plīngea s'a plecat să se uite īn mormīnt.

12.         Şi a văzut doi īngeri īn alb, şezīnd īn locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap şi altul la picioare.

13.         „Femeie“, i-au zis ei, „pentruce plīngi?“ Ea le-a răspuns: „Pentrucă au luat pe Domnul meu, şi nu ştiu unde L-au pus.“

14.         Dupăce a zis aceste vorbe, s'a īntors, şi a văzut pe Isus stīnd acolo īn picioare; dar nu ştia că este Isus.

15.         „Femeie“, i-a zis Isus, „de ce plīngi? Pe cine cauţi?“ Ea a crezut că este grădinarul, şi I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, şi mă voi duce să-L iau.“

16.         Isus i-a zis: „Marie!“ Ea s'a īntors, şi I-a zis īn evreieşte: „Rabuni!“ adică: „Īnvăţătorule!“

17.         „Nu mă ţinea“, i-a zis Isus; „căci īncă nu M'am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la fraţii Mei, şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.“

18.         Maria Magdalina s'a dus, şi a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul, şi că i-a spus aceste lucruri.

 

Isus Se arată ucenicilor.

 

19.         Īn seara aceleiaş zile, cea dintīi a săptămīnii, pe cīnd uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau īncuiate, de frica Iudeilor, a venit Isus, a stătut īn mijlocul lor, şi le-a zis: „Pace vouă!“

20.         Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mīnile şi coasta Sa. Ucenicii s'au bucurat, cīnd au văzut pe Domnul.

21.         Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M'a trimes pe Mine Tatăl, aşa vă trimet şi Eu pe voi.“

22.         După aceste vorbe, a suflat peste ei, şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfīnt!

23.         Celorce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi ţinea vor fi ţinute.“

 

Isus Se arată şi lui Toma.

 

24.         Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei cīnd a venit Isus.

25.         Ceilalţi ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!“ Dar el  le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea īn mīnile Lui semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu īn semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mīna mea īn coasta Lui, nu voi crede.“

26.         După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăş īn casă; şi era şi Toma īmpreună cu ei. Pe cīnd erau uşile īncuiate, a venit Isus, a stătut īn mijloc, şi le-a zis: „Pace vouă!“

27.         Apoi a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul īncoace, şi uită-te la mīnile Mele; şi adu-ţi mīna, şi pune-o īn coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.“

28.         Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!“

29.         „Tomo“ i-a zis Isus, „pentrucă M'ai văzut, ai crezut. Ferice de ceice n'au văzut, şi au crezut.“

 

Rostul celor scrise aici.

 

30.         Isus a mai făcut īnaintea ucenicilor Săi multe alte semne cari nu sīnt scrise īn cartea aceasta.

31.         Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentruca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi crezīnd, să aveţi viaţa īn Numele Lui.

 

Arătarea la marea Tiberiadei.

 

21

 

1.           După aceea Isus S'a mai arătat ucenicilor Săi la marea Tiberiadei. Iată cum S'a arătat:

2.           Simon Petru, Toma zis Geamăn, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedei, şi alţi doi din ucenicii lui Isus, erau īmpreună.

3.           Simon Petru le-a zis: „Mă duc să prind peşte.“ „Mergem şi noi cu tine,“ i-au zis ei. Au ieşit, şi au intrat īntr'o corabie; şi n'au prins nimic īn noaptea aceea.

4.           Dimineaţa, Isus stătea pe ţărm;  dar ucenicii nu ştiau că este Isus.

5.           „Copii“, le-a zis Isus,„aveţi ceva de mīncare?“ Ei i-au răspuns: „Nu“.

6.           El le-a zis: „Aruncaţi mreaja īn partea dreaptă a corăbiei, şi veţi găsi.“ Au aruncat-o deci, şi n'o mai puteau trage de mulţimea peştilor.

7.           Atunci ucenicul, pe care-l iubea Isus, a zis lui Petru: „Este Domnul!“ Cīnd a auzit Simon Petru că este Domnul şi-a pus haina pe el, şi s'a īncins, căci era desbrăcat, şi s'a aruncat īn mare.

8.           Ceilalţi ucenici au venit cu corăbioara, trăgīnd mreaja cu peşti, pentrucă nu erau departe de ţărm decīt ca la două sute de coţi.

9.           Cīnd s'au pogorīt pe ţărm au văzut acolo jăratic de cărbuni, peşte pus deasupra şi pīne.

10.         Isus le-a zis: „Aduceţi din peştii, pe cari i-aţi prins acum.“

11.         Simon Petru s'a suit īn corăbioară, şi a tras mreaja la ţărm, plină cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari: şi, măcar că erau atīţia, nu s'a rupt mreaja.

12.         „Veniţi de prīnziţi,“ le-a zis Isus. Şi nici unul din ucenici nu cuteza să-L īntrebe: „Cine eşti?“ căci ştiau că este Domnul.

13.         Isus S'a apropiat, a luat pīnea, şi le-a dat; tot aşa a făcut şi cu peştele.

14.         Aceasta era a treia oară cīnd Se arăta Isus ucenicilor Săi, după ce īnviase din morţi.

 

Isus vesteşte moartea lui Petru.

 

15.         După ce au prīnzit, Isus a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decīt aceştia?“ „Da, Doamne“, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc.“ Isus i-a zis: „Paşte mieluşeii Mei.“

16.         I-a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?“ „Da Doamne“, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc.“ Isus i-a zis: „Paşte oiţele Mele“.

17.         A treia oară i-a zis Isus:„Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?“ Petru s'a īntristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubeşti?“ Şi I-a răspuns: „Doamne, Tu toate le ştii; ştii  că Te iubesc.“ Isus i-a zis: „Paşte oile Mele!

18.         Adevărat, adevărat, īţi spun că, atunci cīnd erai mai tīnăr, singur te īncingeai şi te duceai unde voiai; dar cīnd vei īmbătrīni, īţi vei īntinde mīnile, şi altul te va īncinge, şi te va duce unde nu vei voi.“

19.         A zis lucrul acesta ca să arate cu ce fel de moarte va proslăvi Petru pe Dumnezeu. Şi, după ce a vorbit astfel, i-a zis: „Vino după Mine.“

20.         Petru s'a īntors, şi a văzut venind după ei pe ucenicul pe care-l iubea Isus, acela care, la cină, se rezemase pe pieptul lui Isus, şi zisese: „Doamne, cine este celce Te vinde?“

21.         Petru s'a uitat la el, şi a zis lui Isus: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?“

22.         Isus i-a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămīnă pīnă voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie? Tu vino după Mine!“

23.         Din pricina aceasta, a ieşit svonul printre fraţi că ucenicul acela nu va muri deloc. Īnsă Isus nu zisese lui Petru că nu va muri deloc, ci: „Dacă vreau ca el să rămīnă pīnă voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie?“

24.         Ucenicul acesta este celce adevereşte aceste lucruri, şi care le-a scris. Şi ştim că mărturia lui este adevărată.

25.         Mai sīnt multe alte lucruri, pe cari le-a făcut Isus, cari, dacă s'ar fi scris cu deamăruntul, cred că nici chiar īn lumea aceasta n'ar fi putut īncăpea cărţile cari s'ar fi scris. Amin.