[ Page principale | Commentaires | La Bible ]

 

FAPTELE APOSTOLILOR

 

Īnălţarea lui Isus.

 

1

 

1.           Teofile, īn cea dintīi carte a mea, am vorbit despre tot ce a īnceput Isus să facă şi să īnveţe pe oameni,

2.           dela īnceput pīnă īn ziua īn care S'a īnălţat la cer, după ce, prin Duhul Sfīnt, dăduse poruncile Sale apostolilor, pe cari-i alesese.

3.           După patima Lui, li S'a īnfăţişat viu, prin multe dovezi, arătīndu-li-Se deseori timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Īmpărăţia lui Dumnezeu.

4.           Pe cīnd Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, „pe care,“ le-a zis El, „aţi auzit-o dela Mine.

5.           Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfīnt.“

6.           Deci apostolii, pe cīnd erau strīnşi laolaltă, L-au īntrebat: „Doamne, īn vremea aceasta ai de gīnd să aşezi din nou Īmpărăţia lui Israel?“

7.           El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat supt stăpīnirea Sa.

8.           Ci voi veţi primi o putere, cīnd Se va pogorī Duhul Sfīnt peste voi, şi-Mi veţi fi martori īn Ierusalim, īn toată Iudea, īn Samaria, şi pīnă la marginile pămīntului.“

9.           După ce a spus aceste lucruri, pe cīnd se uitau ei la El, S'a īnălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor.

10.         Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe cīnd Se suia El, iată că li s'au arătat doi bărbaţi īmbrăcaţi īn alb,

11.         şi au zis: „Bărbaţi Galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S'a īnălţat la cer din mijlocul vostru, va veni īn acelaş fel cum L-aţi văzut mergīnd la cer.“

 

Īntoarcerea apostolilor.

 

12.         Atunci ei s'au īntors īn Ierusalim din muntele numit al Măslinilor, care este līngă Ierusalim, departe cīt un drum īn ziua Sabatului.

13.         Cīnd au ajuns acasă, s'au suit īn odaia de sus, unde stăteau de obicei. Erau: Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon Zilotul, şi Iuda, fiul lui Iacov.

14.         Toţi aceştia stăruiau cu un cuget īn rugăciune şi īn cereri, īmpreună cu femeile, şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui.

 

Alegerea lui Matia.

 

15.         Īn zilele acelea, Petru s'a sculat īn mijlocul fraţilor, - numărul celor adunaţi laolaltă era de aproape o sută douăzeci, - şi a zis:

16.         „Fraţilor, trebuia să se īmplinească Scriptura spusă de Duhul Sfīnt mai īnainte, prin gura lui David, despre Iuda, care a fost călăuza celor ce au prins pe Isus.

17.         El era din numărul nostru, şi era părtaş al aceleiaşi slujbe.

18.         Omul acesta a dobīndit un ogor cu plata nelegiuirii lui, a căzut cu capul īn jos, a plesnit īn două prin mijloc, şi i s'au vărsat toate măruntaiele.

19.         Lucrul acesta a ajuns aşa de cunoscut de toţi locuitorii din Ierusalim, īncīt ogorul acela a fost numit īn limba lor: «Acheldama», adică: «Ogorul sīngelui.» -

20.         Īn adevăr, īn cartea Psalmilor este scris: «Locuinţa lui să rămīnă pustie, şi nimeni să nu locuiască īn ea!» Şi: «Slujba lui s'o ia altul!»

21.         Trebuie deci ca, dintre ceice ne-au īnsoţit īn toată vremea īn care a trăit Domnul Isus īntre noi,

22.         cu īncepere dela botezul lui Ioan pīnă īn ziua cīnd S'a īnălţat El dela noi, să fie rīnduit, unul care să ne īnsoţească drept martor al īnvierii Lui.

23.         Ei au pus īnainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis şi Iust, şi pe Matia.

24.         Apoi au făcut următoarea rugăciune: «Doamne, Tu, care cunoşti inimile tuturor oamenilor, arată-ne pe care din aceşti doi l-ai ales,

25.         ca să ia loc īn slujba şi apostolia aceasta, din care a căzut Iuda, ca să meargă la locul lui.»

26.         Au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Matia, care a fost numărat īmpreună cu cei unsprezece apostoli.

 

Pogorīrea Duhului Sfīnt.

 

2

 

1.           Īn ziua  Cincizecimii, erau toţi īmpreună īn acelaş loc.

2.           Deodată a venit din cer un sunet ca vījīitul unui vīnt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.

3.           Nişte limbi ca de foc au fost văzute īmpărţindu-se printre ei, şi s'au aşezat cīte una pe fiecare din ei.

4.           Şi toţi s'au umplut de Duh Sfīnt, şi au īnceput să vorbească īn alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.

5.           Şi se aflau atunci īn Ierusalim Iudei, oameni cucernici din toate neamurile cari sīnt supt cer.

6.           Cīnd s'a auzit sunetul acela, mulţimea s'a adunat şi a rămas īncremenită; pentrucă fiecare īi auzea vorbind īn limba lui.

7.           Toţi se mirau, se minunau, şi ziceau unii către alţii: „Toţi aceştia cari vorbesc, nu sīnt Galileeni?

8.           Cum dar īi auzim vorbind fiecăruia din noi īn limba noastră, īn care ne-am născut?

9.           Parţi, Mezi, Elamiţi, locuitori din Mesopotamia, Iudea, Capadocia, Pont, Asia,

10.         Frigia, Pamfilia, Egipt, părţile Libiei dinspre Cirena, oaspeţi din Roma, Iudei sau prozeliţi,

11.         Cretani şi Arabi, īi auzim vorbind īn limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!“

12.         Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să creadă, şi ziceau unii către alţii: „Ce vrea să zică aceasta?“

13.         Dar alţii īşi băteau joc, şi ziceau: „Sīnt plini de must!“

14.         Atunci Petru s'a sculat īn picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul, şi le-a zis: „Bărbaţi Iudei şi voi toţi cei cari locuiţi īn Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta, şi ascultaţi cuvintele mele!

15.         Oamenii aceştia nu sīnt beţi, cum vă īnchipuiţi voi, căci nu este decīt al treilea ceas din zi.

16.         Ci aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel:

17.         „Īn zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor prooroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrīnii voştri vor visa visuri!

18.         Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, īn zilele acelea, din Duhul Meu, şi vor prooroci.

19.         Voi face să se arate semne sus īn cer şi minuni jos pe pămīnt, sīnge, foc şi un vīrtej de fum;

20.         soarele se va preface  īn īntunerec, şi luna īn sīnge, īnainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi strălucită.

21.         Atunci oricine va chema Numele Domnului, va fi mīntuit.“

 

Cuvīntarea lui Petru.

 

22.         Bărbaţi Israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu īnaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere, pe cari le-a făcut Dumnezeu prin El īn mijlocul vostru, după cum bine ştiţi;

23.         pe Omul acesta, dat īn mīnile voastre, după sfatul hotărīt şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorīt prin mīna celor fărădelege.

24.         Dar Dumnezeu L-a īnviat, deslegīndu-I legăturile morţii, pentrucă nu era cu putinţă să fie ţinut de ea.

25.         Căci David zice despre El:

              „Eu aveam totdeauna pe Domnul īnaintea mea, pentrucă El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin.

26.         De aceea, mi se bucură inima, şi mi se veseleşte limba; chiar şi trupul mi se va odihni īn nădejde:

27.         căci nu-mi vei lăsa sufletul īn Locuinţa morţilor, şi nu vei īngădui ca Sfīntul Tău să vadă putrezirea.

28.         Mi-ai făcut cunoscut căile  vieţii, şi Mă vei umplea de bucurie cu starea Ta de faţă.“

29.         Cīt despre patriarhul David, să-mi fie īngăduit, fraţilor, să vă spun fără sfială că a murit şi a fost īngropat; şi mormīntul lui este īn mijlocul nostru pīnă īn ziua de azi.

30.         Fiindcă David era prooroc, şi ştia că Dumnezeu īi făgăduise cu jurămīnt că va ridica pe unul din urmaşii săi pe scaunul lui de domnie,

31.         despre īnvierea lui Hristos a proorocit şi a vorbit el, cīnd a zis că sufletul lui nu va fi lăsat īn Locuinţa morţilor, şi trupul lui nu va vedea putrezirea.

32.         Dumnezeu a īnviat pe acest Isus, şi noi toţi sīntem martori ai lui.

33.         Şi acum, odată ce S'a īnălţat prin dreapta lui Dumnezeu, şi a  primit dela Tatăl făgăduinţa Duhului Sfīnt, a turnat ce vedeţi şi auziţi.

34.         Căci David nu s'a suit īn ceruri, ci el singur zice: „Domnul a zis Domnului meu: «Şezi la dreapta Mea,

35.         pīnăce voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale.»

36.         Să ştie bine dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus, pe care L-aţi răstignit voi.“

 

Cei dintīi creştini.

 

37.         După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi īn inimă, şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?“

38.         „Pocăiţi-vă“, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat īn Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfīntului Duh.

39.         Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sīnt departe acum, īn oricīt de mare număr īi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.“

40.         Şi, cu multe alte cuvinte, mărturisea, īi īndemna, şi zicea: „Mīntuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos.“

41.         Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezaţi; şi īn ziua aceea, la numărul ucenicilor s'au adaus aproape trei mii de suflete.

42.         Ei stăruiau īn īnvăţătura apostolilor, īn legătura frăţească, īn frīngerea pīnii, şi īn rugăciuni.

43.         Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne.

44.         Toţi cei ce credeau, erau īmpreună la un loc, şi aveau toate de obşte.

45.         Īşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii īi īmpărţeau īntre toţi, după nevoile fiecăruia.

46.         Toţi īmpreună erau nelipsiţi dela Templu īn fiecare zi,  frīngeau pīnea acasă, şi luau hrana, cu bucurie şi curăţie de inimă.

47.         Ei lăudau pe Dumnezeu, şi erau plăcuţi īnaintea īntregului norod. Şi Domnul adăuga īn fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mīntuiţi.

 

Vindecarea ologului din naştere.

 

3

 

1.           Petru şi Ioan se suiau īmpreună la Templu, la ceasul rugăciunii: era ceasul al nouălea.

2.           Acolo era un om olog din naştere, care era dus şi pus īn toate zilele la poarta Templului, numit㠄Frumoasă“, ca să ceară de milă dela cei ce intrau īn Templu.

3.           Omul acesta, cīnd a văzut pe Petru şi pe Ioan că voiau să intre īn Templu, le-a cerut milostenie.

4.           Petru, ca şi Ioan, s'a uitat ţintă la el, şi a zis: „Uită-te la noi!“

5.           Şi el se uita la ei cu luare aminte, şi aştepta să capete ceva dela ei.

6.           Atunci Petru i-a zis: „Argint şi aur, n'am; dar ce am, īţi dau: Īn Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!“

7.           L-a apucat de mīna dreaptă, şi l-a ridicat īn sus. Īndată i s'au īntărit tălpile şi glesnele;

8.           dintr'o săritură a fost  īn picioare, şi a īnceput să umble. A intrat cu ei īn Templu, umblīnd, sărind, şi lăudīnd pe Dumnezeu.

9.           Tot norodul l-a văzut umblīnd şi lăudīnd pe Dumnezeu.

10.         Īl cunoşteau că era cel ce şedea la poarta „Frumoas㓠a Templului, ca să ceară de pomană, şi s'au umplut de uimire şi de mirare pentru cele ce i se īntīmplaseră.

11.         Fiindcă el se ţinea de Petru şi de  Ioan, tot norodul, mirat, a alergat la ei īn pridvorul zis al lui Solomon.

 

Cuvīntarea lui Petru către norod.

 

12.         Petru, cīnd a văzut lucrul acesta, a luat cuvīntul, şi a zis norodului:

              „Bărbaţi Israeliţi, pentruce vă miraţi de lucrul acesta? Dece vă uitaţi cu ochii ţintă la noi, ca şi cum prin puterea noastră sau prin cucernicia noastră am fi făcut pe omul acesta să umble?

13.         Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri, a proslăvit pe Robul Său Isus, pe care voi L-aţi dat īn mīna lui Pilat; şi v'aţi lepădat de El īnaintea lui, măcar că el era de părere să-I dea drumul.

14.         Voi v'aţi lepădat de Cel Sfīnt şi Neprihănit, şi aţi cerut să vi se dăruiască un ucigaş.

15.         Aţi omorīt pe Domnul vieţii, pe care Dumnezeu L-a īnviat din morţi; noi sīntem martori ai Lui.

16.         Prin credinţa īn Numele lui Isus, a īntărit Numele Lui pe omul acesta, pe care-l vedeţi şi-l cunoaşteţi; credinţa īn El a dat omului acestuia o tămăduire deplină, cum vedeţi cu toţii.

17.         Şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut aşa, ca şi mai marii voştri.

18.         Dar Dumnezeu a īmplinit astfel ce vestise mai īnainte prin gura tuturor proorocilor Lui: că, adică, Hristosul Său va pătimi.

19.         Pocăiţi-vă dar, şi īntoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină dela Domnul vremile de īnviorare,

20.         şi să trimeată pe Cel ce a fost rīnduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos,

21.         pe care cerul trebuie să-L primească, pīnă la vremile aşezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremi a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi  prooroci din vechime.

22.         Īn adevăr, Moise a zis părinţilor noştri: „Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un prooroc ca mine; pe El să-L ascultaţi īn tot ce vă va spune.

23.         Şi oricine nu va asculta de Proorocul acela, va fi nimicit cu desăvīrşire din mijlocul norodului.“

24.         Deasemenea toţi proorocii, dela Samuel şi ceilalţi, cari au urmat după el, şi au vorbit, au vestit zilele acestea.

25.         Voi sīnteţi fiii proorocilor şi ai legămīntului, pe care l-a făcut Dumnezeu cu părinţii noştri, cīnd a zis lui Avraam: „Toate neamurile pămīntului vor fi binecuvīntate īn sămīnţa ta.“

26.         Dumnezeu, după ce a ridicat pe Robul Său Isus, L-a trimes mai īntīi vouă, ca să vă binecuvīnteze, īntorcīnd pe fiecare din voi dela fărădelegile sale.“

 

Petru şi Ioan la Sinedriu.

 

4

 

1.           Pe cīnd vorbeau Petru şi Ioan norodului, au venit la ei pe neaşteptate preoţii, căpitanul Templului şi Saducheii,

2.           foarte necăjiţi că īnvăţau pe norod, şi vesteau īn Isus īnvierea din morţi.

3.           Au pus mīnile pe ei, şi i-au aruncat īn temniţă pīnă a doua zi; căci se īnserase.

4.           Īnsă mulţi din ceice auziseră cuvīntarea, au crezut; şi numărul bărbaţilor credincioşi s'a ridicat aproape la cinci mii.

5.           A doua zi, mai marii norodului, bătrīnii şi cărturarii s'au adunat īmpreună la Ierusalim,

6.           cu marele preot Ana, Caiafa, Ioan, Alexandru, şi toţi cei ce se trăgeau din neamul marilor preoţi.

7.           Au pus pe Petru şi pe Ioan īn mijlocul lor, şi i-au īntrebat: „Cu ce putere, sau īn numele cui aţi făcut voi lucrul acesta?“

8.           Atunci Petru, plin de Duhul Sfīnt, le-a zis: „Mai mari ai norodului şi bătrīni ai lui Israel!

9.           Fiindcă sīntem traşi astăzi la răspundere pentru o facere de bine, făcută unui om bolnav, şi sīntem īntrebaţi cum a fost vindecat,

10.         s'o ştiţi toţi, şi s'o ştie tot norodul lui Israel! Omul acesta se īnfăţişează īnaintea voastră pe deplin sănătos, īn Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a īnviat din morţi.

11.         El este «piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă īn capul unghiului.»

12.         Īn nimeni altul nu este mīntuire:  căci nu este supt cer nici un alt Nume dat oamenilor, īn care trebuie să fim  mīntuiţi.“

13.         Cīnd au văzut ei īndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan, s'au mirat, īntrucīt ştiau că erau oameni necărturari şi de rīnd; şi au priceput că fuseseră cu Isus.

14.         Dar fiindcă vedeau līngă ei pe omul care fusese vindecat, nu puteau zice nimic īmpotrivă.

15.         Le-au poruncit doar să iasă afară din Sobor, s'au sfătuit īntre ei,

16.         şi au zis: „Ce vom face oamenilor acestora? Căci este ştiut de toţi locuitorii Ierusalimului că prin ei s'a făcut o minune vădită, pe care n'o putem tăgădui.

17.         Dar, ca să nu se lăţească vestea aceasta mai departe īn norod, să-i ameninţăm, şi să le poruncim ca de acum īncolo să nu mai vorbească nimănui īn Numele acesta.“

18.         Şi dupăce i-au chemat, le-au poruncit să nu mai vorbească cu nici un chip, nici să mai īnveţe pe oameni īn Numele lui Isus.

19.         Drept răspuns, Petru şi Ioan le-au zis: „Judecaţi voi singuri dacă este drept īnaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult  de  voi decīt de Dumnezeu;

20.         căci noi nu putem să nu vorbim  despre ce am văzut şi am auzit.“

21.         I-au ameninţat din nou, şi i-au lăsat să plece, căci nu ştiau cum să-i pedepsească, din pricina norodului; fiindcă toţi slăveau pe Dumnezeu pentru cele īntīmplate.

22.         Căci omul cu care se făcuse această minune de vindecare, avea mai bine de patruzeci de ani.

 

Petru şi Ioan la ai lor.

 

23.         După ce li s'a dat drumul, ei s'au dus la ai lor, şi le-au istorisit tot  ce le spuseseră preoţii cei mai de seamă şi bătrīnii.

24.         Cīnd au auzit ei aceste lucruri, şi-au ridicat glasul toţi īmpreună către Dumnezeu, şi au zis: „Stăpīne, Doamne, care ai făcut cerul, pămīntul, marea şi tot ce este īn ele!

25.         Tu ai zis prin Duhul Sfīnt, prin gura părintelui nostru David, robul Tău: «Pentruce se īntărītă neamurile, şi pentruce cugetă noroadele lucruri deşerte?

26.         Īmpăraţii pămīntului s'au răsculat, şi domnitorii s'au unit īmpotriva Domnului şi īmpotriva Unsului Său.»

27.         Īn adevăr, īmpotriva Robului Tău celui sfīnt, Isus, pe care L-ai uns Tu, s'au īnsoţit īn cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont cu Neamurile şi cu noroadele lui Israel,

28.         ca să facă tot ce hotărīse mai dinainte mīna Ta şi sfatul Tău.

29.         Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvīntul Tău cu toată īndrăzneala,

30.         şi īntinde-Ţi mīna, ca să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin Numele Robului Tău celui Sfīnt, Isus.“

31.         După ce s'au rugat ei, s'a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s'au umplut de Duhul Sfīnt, şi vesteau Cuvīntul lui Dumnezeu cu īndrăzneală.

 

Unirea şi dragostea credincioşilor.

 

32.         Mulţimea celor ce crezuseră, era o inimă şi un suflet. Niciunul nu zicea că averile lui sīnt ale lui, ci aveau toate de obşte.

33.         Apostolii mărturiseau cu multă putere despre īnvierea Domnului Isus. Şi un mare har era peste toţi.

34.         Căci nu era niciunul printre ei, care să ducă lipsă: toţi cei ce aveau ogoare sau case, le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vīndute,

35.         şi-l puneau la picioarele apostolilor; apoi se īmpărţea fiecăruia după cum avea nevoie.

36.         Iosif, numit de apostoli şi Barnaba, adică, īn tīlmăcire, fiul mīngīierii, un Levit, de neam  din Cipru,

37.         a vīndut un ogor, pe care-l avea, a adus banii, şi i-a pus la picioarele apostolilor.

 

Anania şi Safira.

 

5

 

1.           Dar un om, numit Anania, a vīndut o moşioară, cu nevastă-sa Safira,

2.           şi a oprit o parte din preţ, cu ştirea nevestei lui; apoi a adus partea cealaltă, şi a pus-o la picioarele apostolilor.

3.           Petru i-a zis: „Anania, pentruce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfīnt, şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei?

4.           Dacă n'o vindeai, nu rămīnea ea a ta? Şi, după ce ai vīndut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s'a putut naşte un astfel de gīnd īn inima ta? N'ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.“

5.           Anania, cīnd a auzit cuvintele acestea, a căzut jos, şi şi-a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toţi ceice ascultau aceste lucruri.

6.           Flăcăii s'au sculat, l'au īnvelit, l-au scos afară, şi l-au īngropat.

7.           Cam după trei ceasuri, a intrat şi nevastă-sa, fără să ştie ce se īntīmplase.

8.           Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atīt aţi vīndut moşioara?“ „Da“, a răspuns ea, „cu atīta.“

9.           Atunci Petru i-a zis: „Cum de v'aţi īnţeles īntre voi să ispitiţi pe Duhul Domnului? Iată picioarele celorce au īngropat pe bărbatul tău, sīnt la uşă, şi te vor lua şi pe tine.“

10.         Ea a căzut īndată la picioarele lui, şi şi-a dat sufletul. Cīnd au intrat flăcăii, au găsit-o moartă; au scos-o afară, şi au īngropat-o līngă bărbatul ei.

11.         O mare frică a cuprins toată adunarea şi pe toţi cei ce au auzit aceste lucruri.

 

Izbīnda apostolilor.

 

12.         Prin mīnile apostolilor se făceau multe semne şi minuni īn norod. Toţi stăteau īmpreună īn pridvorul lui Solomon,

13.         şi niciunul din ceilalţi nu cuteza să se lipească de ei; dar norodul īi lăuda īn gura mare.

14.         Numărul celor ce credeau īn Domnul, bărbaţi şi femei, se mărea tot mai mult;

15.         pīnă acolo că scoteau pe bolnavi chiar pe uliţe, şi īi puneau pe paturi şi pe aşternuturi, pentru ca, atunci cīnd va trece Petru, măcar umbra lui să treacă peste vreunul din ei.

16.         Mulţimea, deasemenea, alerga la Ierusalim, din cetăţile vecine, şi aducea pe cei bolnavi şi pe cei chinuiţi de duhuri necurate: şi toţi se vindecau.

 

Apostolii īnchişi şi izbăviţi.

 

17.         Īnsă marele preot şi toţi cei ce erau īmpreună cu el, adică partida Saducheilor, s'au sculat plini de pizmă,

18.         au pus mīnile pe apostoli, şi i-au aruncat īn temniţa de obşte.

19.         Dar un īnger al Domnului a deschis uşile temniţei, noaptea, i-a scos afară, şi le-a zis:

20.         „Duceţi-vă, staţi īn Templu, şi vestiţi norodului toate cuvintele vieţii acesteia.“

21.         Cīnd au auzit ei aceste vorbe, au intrat dis de dimineaţă īn Templu, şi au īnceput să īnveţe pe norod. Marele preot şi cei ce erau cu el, au venit pe neaşteptate, au adunat Soborul şi pe toată bătrīnimea fiilor lui Israel, şi au trimes la temniţă să aducă pe apostoli.

22.         Aprozii, la venirea lor, nu i-au găsit īn temniţă. S'au īntors şi au spus astfel:

23.         „Temniţa am găsit-o īncuiată cu toată grija, şi pe păzitori stīnd īn picioare la uşi; dar, cīnd am deschis, n'am găsit pe nimeni īnlăuntru.“

24.         Cīnd au auzit aceste vorbe, căpitanul Templului şi preoţii cei mai de seamă au rămas īnmărmuriţi, şi nu ştiau ce să creadă despre apostoli şi despre urmările acestei īntīmplări.

25.         Cineva a venit şi le-a spus: „Iată că oamenii, pe cari i-aţi băgat īn temniţă, stau īn Templu, şi īnvaţă pe norod.“

26.         Atunci căpitanul Templului a plecat cu aprozii, şi i-au adus; dar nu cu sila, căci se temeau să nu fie ucişi cu pietre de norod.

27.         După ce i-au adus, i-au pus īnaintea Soborului. Şi marele preot i-a īntrebat astfel:

28.         „Nu v'am poruncit noi cu tot dinadinsul să nu īnvăţaţi pe norod īn Numele acesta? Şi voi iată că aţi umplut Ierusalimul cu īnvăţătura voastră, şi căutaţi să aruncaţi asupra noastră sīngele acelui om.“

29.         Petru şi apostolii ceilalţi, drept răspuns, i-au zis: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decīt de oameni!

30.         Dumnezeul părinţilor noştri a īnviat pe Isus, pe care voi L-aţi omorīt, atīrnīndu-L pe lemn.

31.         Pe acest Isus, Dumnezeu L-a īnălţat cu puterea Lui, şi L-a făcut Domn şi Mīntuitor, ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor.

32.         Noi sīntem martori ai  acestor lucruri, ca şi Duhul Sfīnt, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.“

 

Apostolilor li se dă drumul.

 

33.         Cīnd au auzit ei aceste vorbe, īi tăia la inimă şi s-au sfătuit să-i omoare.

34.         Dar un Fariseu numit Gamaliel, un īnvăţător al Legii, preţuit de tot norodul, s'a sculat īn picioare īn Sobor şi a poruncit să scoată  puţin afară pe apostoli.

35.         Apoi le-a zis: „Bărbaţi Israeliţi, luaţi seama bine ce aveţi de gīnd să faceţi oamenilor acestora.

36.         Căci nu de mult s'a ivit Teuda, care zicea că el este ceva,  şi la care s'au alipit aproape patru sute de bărbaţi. El a fost omorīt, şi toţi cei ce īl urmaseră, au fost risipiţi şi nimiciţi.

37.         După el s'a ivit Iuda Galileanul, pe vremea īnscrierii, şi a tras mult norod de partea lui: a perit şi el, şi toţi cei ce-l urmaseră, au fost risipiţi.

38.         Şi acum, eu vă spun: «Nu mai necăjiţi pe oamenii aceştia, şi lăsaţi-i īn pace! Dacă īncercarea sau lucrarea aceasta este dela oameni, se va nimici;

39.         dar dacă este dela Dumnezeu, n'o veţi putea nimici. Să nu vă pomeniţi că luptaţi īmpotriva lui Dumnezeu.“

40.         Ei au ascultat de el. Şi, după ce au chemat  pe apostoli, au pus să-i bată cu nuiele, i-au oprit să vorbească īn Numele lui Isus, şi le-au dat drumul.

41.         Ei au plecat dinaintea Soborului, şi s-au bucurat că au fost īnvredniciţi să fie batjocoriţi, pentru Numele Lui.

42.         Şi īn fiecare zi, īn Templu şi acasă, nu īncetau să īnveţe pe oameni, şi să vestească Evanghelia lui Isus Hristos.

 

Cei şapte diaconi.

 

6

 

1.           Īn zilele acelea, cīnd s'a īnmulţit numărul ucenicilor, Evreii cari vorbeau greceşte, cīrteau īmpotriva Evreilor, pentrucă văduvele lor erau trecute cu vederea la īmpărţeala ajutoarelor de toate zilele.

2.           Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor, şi au zis: „Nu este  potrivit pentru noi să lăsăm Cuvīntul lui Dumnezeu ca să slujim la mese.

3.           Deaceea, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfīnt şi īnţelepciune, pe cari īi vom pune la slujba aceasta.

4.           Iar noi vom stărui necurmat īn rugăciune şi īn propovăduirea Cuvīntului.“

5.           Vorbirea aceasta a plăcut īntregei adunări. Au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfīnt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae, un prozelit din Antiohia.

6.           I-au adus īnaintea apostolilor, cari, după ce s-au rugat, şi-au pus mīnile peste ei.

 

Ştefan īnvinuit de hulă.

 

7.           Cuvīntul lui Dumnezeu se răspīndea tot mai mult, numărul ucenicilor se īnmulţea mult īn Ierusalim, şi o mare mulţime de preoţi veneau la credinţă.

8.           Ştefan era plin de har şi de putere, şi făcea minuni şi semne mari īn norod.

9.           Unii din sinagoga, numită a Izbăviţilor, a Cirinenilor, şi a Alexandrinilor, īmpreună cu nişte Iudei din Cilicia şi din Asia, au īnceput o ceartă de vorbe cu Ştefan;

10.         dar nu puteau să stea īmpotriva īnţelepciunii şi Duhului cu care vorbea el.

11.         Atunci au pus la cale pe nişte oameni să zică: „Noi l-am auzit rostind cuvinte de hulă īmpotriva lui Moise şi īmpotriva lui Dumnezeu.“

12.         Au īntărītat norodul, pe bătrīni şi pe cărturari, au năvălit asupra lui, au pus mīna pe el, şi l-au dus īn Sobor.

13.         Au scos nişte martori mincinoşi, cari au zis: „Omul acesta nu īncetează să spună cuvinte de hulă īmpotriva acestui locaş sfīnt şi īmpotriva Legii.

14.         Īn adevăr, l-am auzit zicīnd că acest Isus din Nazaret va dărīma locaşul acesta, şi va schimba obiceiurile, pe cari ni le-a dat Moise.“

15.         Toţi cei ce şedeau īn Sobor, s'au uitat ţintă la Ştefan, şi faţa  lui li s'a arătat ca o faţă de īnger.

 

Cuvīntarea de apărare a lui Ştefan.

 

7

 

1.           Marele preot a zis: „Aşa stau lucrurile?“

2.           Ştefan a răspuns: „Fraţilor şi părinţilor, ascultaţi! Dumnezeul slavei S'a arătat părintelui nostru Avraam, cīnd era īn Mesopotamia, īnainte ca să se aşeze īn Haran.

3.           Şi i-a zis: «Ieşi  din ţara ta şi din familia ta, şi du-te īn ţara, pe care ţi-o voi arăta.“

4.           El a ieşit atunci din ţara Haldeilor,  şi s'a aşezat īn Haran. De acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l-a strămutat  īn ţara aceasta, īn care locuiţi voi acum.

5.           Din ţara aceea nu i-a dat nimic īn stăpīnire, nici măcar o palmă de loc, ci i-a făgăduit că i-o va da īn stăpīnire lui, şi seminţei lui după el, măcar că n'avea niciun copil.

6.           Dumnezeu i-a spus că sămīnţa lui va locui īntr-o ţară străină, va fi robită, şi va fi chinuită patru sute de ani.

7.           «Dar neamul, căruia īi vor fi robi, īl voi judeca Eu», a zis Dumnezeu. «După aceea, vor ieşi, şi-Mi vor sluji īn locul acesta.»

8.           Apoi i-a dat legămīntul tăierii īmprejur; şi astfel Avraam, cīnd a născut pe Isaac, l-a tăiat īmprejur īn ziua a opta; Isaac a născut şi a  tăiat īmprejur pe Iacov, şi Iacov pe cei doisprezece patriarhi.

9.           Iar patriarhii, cari pizmuiau pe Iosif, l-au vīndut, ca să fie dus īn Egipt. Dar Dumnezeu a fost cu el,

10.         şi l-a izbăvit din toate necazurile lui; i-a dat īnţelepciune şi trecere īnaintea lui Faraon, īmpăratul Egiptului, care l-a pus dregător peste Egipt şi peste toată casa lui.

11.         A venit o foamete īn tot Egiptul şi Canaanul. Nevoia era mare, şi părinţii noştri nu găseau merinde.

12.         Iacov a auzit că īn Egipt era grīu, şi a trimes pe părinţii noştri īntīiaş dată acolo.

13.         Şi cīnd au venit a doua oară, Iosif a fost cunoscut de fraţii săi, şi Faraon a aflat din ce neam  era Iosif.

14.         Apoi Iosif a trimes să cheme pe tatăl său Iacov şi pe toată familia lui, şaptezeci şi cinci de suflete.

15.         Iacov s'a pogorīt īn Egipt, unde a murit el şi părinţii noştri.

16.         Şi au fost strămutaţi la Sihem, şi puşi īn mormīntul, pe care īl cumpărase Avraam cu o sumă de bani dela fiii lui Emor, īn Sihem.

17.         Se apropia vremea cīnd trebuia să se īmplinească făgăduinţa, pe care o făcuse Dumnezeu lui Avraam. Norodul a crescut şi s'a īnmulţit īn Egipt,

18.         pīnă cīnd s'a ridicat un alt īmpărat, care nu cunoştea pe Iosif.

19.         Īmpăratul acesta a uneltit īmpotriva neamului nostru, şi a chinuit pe părinţii noştri, pīnă acolo ca să-şi lepede pruncii, ca să nu trăiască.

 

Vremea lui Moise.

 

20.         Pe vremea aceasta s'a născut Moise, care era frumos īnaintea lui Dumnezeu. El a fost hrănit trei luni īn casa tatălui său.

21.         Şi cīnd a fost lepădat, l-a luat fiica lui Faraon, şi l-a crescut ca pe copilul ei.

22.         Moise a īnvăţat toată īnţelepciunea Egiptenilor, şi era puternic īn cuvinte şi īn fapte.

23.         El  avea patruzeci de ani, cīnd i-a venit īn inimă dorinţa să cerceteze pe fraţii săi, pe fiii lui Israel.

24.         A văzut pe unul din ei suferind nedreptate; i-a luat apărarea, a răzbunat pe cel asuprit, şi a omorīt pe Egiptean.

25.         Credea că fraţii lui vor pricepe că Dumnezeu prin mīna lui le va da izbăvirea; dar n'au priceput.

26.         A doua zi, cīnd se băteau ei, Moise a venit īn mijlocul lor, şi i-a īndemnat la pace. «Oamenilor», a zis el, «voi sīnteţi fraţi; de ce vă nedreptăţiţi unul pe altul?»

27.         Dar cel ce nedreptăţea pe aproapele său, l-a īmbrīncit, şi i-a zis: «Cine te-a pus pe tine stăpīnitor şi judecător peste noi?

28.         Vrei să mă omori şi pe mine cum ai omorīt ieri pe Egiptean?»

29.         La auzul acestor vorbe, Moise a fugit, şi s'a dus de a locuit ca străin īn pămīntul Madian, unde a născut doi fii.

30.         Peste patruzeci de ani, i s'a arătat un īnger īn pustia muntelui Sinai, īn para focului unui rug.

31.         Moise, cīnd l-a văzut, s'a mirat de arătarea aceasta; şi, pe cīnd se apropia să vadă ce este, a auzit glasul Domnului,

32.         care i-a zis: «Eu sīnt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov.»  Şi Moise, tremurīnd, n'a īndrăznit să se uite.

33.         Domnul i-a zis: «Scoate-ţi īncălţămintea din  picioare, căci locul pe care stai, este un pămīnt sfīnt.

34.         Am văzut suferinţa poporului Meu, care este īn Egipt, le-am auzit gemetele, şi M'am pogorīt să-i izbăvesc. Acum, du-te, te voi trimete īn Egipt.»

35.         Pe acest Moise, de care se lepădaseră ei, cīnd au zis: «Cine te-a pus pe tine stăpīnitor şi judecător?» Dumnezeu l-a trimes ca stăpīnitor şi izbăvitor, cu ajutorul īngerului, care i se arătase īn rug.

36.         El i-a scos din Egipt, şi a făcut minuni şi semne īn Egipt, la Marea Roşie, şi  īn pustie, patruzeci de ani.

37.         Acest Moise a zis fiilor lui Israel: «Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un prooroc ca mine: de el să ascultaţi.“

38.         El este acela care, īn adunarea Israeliţilor din pustie, cu īngerul, care i-a vorbit pe muntele Sinai, şi cu părinţii noştri, a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă.

39.         Părinţii noştri n'au vrut să-l asculte, ci l-au nesocotit: şi, īn inimile lor, s'au īntors spre Egipt,

40.         şi au zis lui Aaron: «Fă-ne nişte dumnezei,cari să meargă īnaintea noastră; căci acest Moise, care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s'a făcut.»

41.         Şi īn zilele acelea, au făcut un viţel, au adus jertfă idolului, şi s'au bucurat de lucrul mīnilor lor.

42.         Atunci Dumnezeu S'a īntors dela ei, şi i-a dat să se īnchine oştirii cerului, după cum este scris īn cartea proorocilor: «Mi-aţi adus voi vite junghiate şi jertfe timp de patruzeci de ani īn pustie, casă a lui Israel?..

43.         Aţi purtat cortul lui Moloh şi chipul stelei zeului Remfan, chipurile acelea, pe cari le-aţi făcut ca să vă īnchinaţi lor! De aceea vă voi strămuta dincolo de Babilon.»

44.         Părinţii noştri aveau īn pustie cortul īntīlnirii, aşa cum īl rīnduise Celce a spus lui Moise să-l facă după chipul, pe care-l văzuse.

45.         Şi părinţii noştri l-au adus, la rīndul lor, supt povăţuirea lui Iosua, cīnd au intrat īn ţara stăpīnită de Neamurile, pe cari Dumnezeu le-a izgonit dinaintea părinţilor noştri; şi a rămas acolo pīnă īn zilele lui David.

46.         David a căpătat milă īnaintea lui Dumnezeu, şi a cerut să ridice o locuinţă pentru Dumnezeul lui Iacov.

47.         Şi Solomon a fost acela care I-a zidit  o casă.

48.         Dar Cel Prea Īnalt nu locuieşte īn lăcaşuri făcute de mīni omeneşti, cum zice proorocul:

49.         «Cerul este scaunul Meu de domnie, şi pămīntul este aşternutul picioarelor Mele. Ce fel de casă Īmi veţi zidi voi Mie, zice Domnul, sau  care va fi locul Meu de odihnă?

50.         N'a făcut mīna Mea toate aceste lucruri?...“

 

Uciderea lui Ştefan cu pietre.

 

51.         ... „Oameni tari la cerbice, netăiaţi īmprejur cu inima şi cu urechile! Voi totdeauna vă īmpotriviţi Duhului Sfīnt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi.

52.         Pe cari din prooroci nu i-au prigonit părinţii voştri? Au omorīt pe ceice vesteau mai dinainte venirea Celui Neprihănit, pe care L-aţi vīndut acum, şi L-aţi omorīt.

53.         voi, cari aţi primit Legea dată prin īngeri, şi n'aţi păzit-o!...“

54.         Cīnd au auzit ei aceste vorbe, īi tăia pe inimă, şi scrīşneau din dinţi īmpotriva lui.

55.         Dar Ştefan, plin de Duhul Sfīnt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu, şi pe Isus stīnd īn picioare la dreapta lui Dumnezeu;

56.         şi a zis: „Iată , văd cerurile deschise, şi pe Fiul omului stīnd īn picioare la dreapta lui Dumnezeu.“

57.         Ei au īnceput atunci să răcnească, şi-au astupat urechile, şi s'au năpustit toţi īntr'un gīnd asupra lui.

58.         L-au tīrīt afară din cetate, şi l-au ucis cu pietre. Marturii şi-au pus hainele la picioarele unui tīnăr, numit Saul.

Deut.13.9,10;17.7.      Cap.8.1;22.20.

59.         Şi aruncau cu pietre īn Ştefan, care se ruga şi zicea: „Doamne Isuse, primeşte duhul meu!“

60.         Apoi a īngenuncheat, şi a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le ţinea īn seamă păcatul acesta!“ Şi după aceste vorbe, a adormit.

 

Prigonirea creştinilor.

 

8

 

1.           Saul se īnvoise la uciderea lui Ştefan. Īn ziua aceea, s'a pornit o mare prigonire īmpotriva Bisericii din Ierusalim. Şi toţi, afară de apostoli, s'au īmprăştiat prin părţile Iudeii şi ale Samariei.

2.           Nişte oameni temători de Dumnezeu au īngropat pe Ştefan, şi l-au jălit cu mare tīnguire.

3.           Saul de partea lui, făcea prăpăd īn Biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbaţi şi pe femei, şi-i arunca īn temniţă.

4.           Ceice se īmprăştiaseră, mergeau din loc īn loc, şi propovăduiau Cuvīntul.

5.           Filip s'a coborīt īn cetatea Samariei, şi le-a propovăduit pe Hristos.

6.           Noroadele luau aminte cu un gīnd la cele spuse de Filip, cīnd au auzit şi au văzut semnele, pe cari le făcea.

7.           Căci din mulţi īndrăciţi ieşeau duhuri necurate, şi scoteau mari ţipete; mulţi slăbănogi şi şchiopi erau tămăduiţi.

8.           Şi a fost o mare bucurie īn cetatea aceasta.

9.           Īn cetate era un om, numit Simon, care zicea că este un om īnsemnat; el vrăjea şi punea īn uimire pe poporul Samariei.

10.         Toţi, dela mic pīnă la mare, īl ascultau cu luare aminte, şi ziceau: „Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numeşte «mare».

11.         Īl ascultau cu luare aminte, pentrucă multă vreme īi uimise  cu vrăjitoriile lui.

12.         Dar cīnd au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Īmpărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezaţi, atīt bărbaţi cīt şi femei.

13.         Chiar Simon a crezut; şi dupăce a fost botezat, nu se mai despărţea de Filip, şi privea cu uimire minunile şi semnele mari cari se făceau.

 

Petru şi Ioan īn Samaria.

 

14.         Apostolii, cari erau īn Ierusalim, cīnd au auzit că Samaria a primit Cuvīntul lui Dumnezeu, au trimes la ei pe Petru şi pe Ioan.

15.         Aceştia au venit la Samariteni, şi s'au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfīnt.

16.         Căci nu Se pogorīse īncă peste niciunul din ei, ci fuseseră numai botezaţi īn Numele Domnului Isus.

17.         Atunci Petru şi Ioan au pus mīnile peste ei, şi aceia au primit Duhul Sfīnt.

18.         Cīnd a văzut Simon că Duhul Sfīnt era dat prin punerea mīnilor apostolilor, le-a dat bani,

19.         şi a zis: „Daţi-mi şi mie puterea aceasta, pentruca peste oricine-mi voi pune mīnile, să primească Duhul Sfīnt.“

20.         Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să piară īmpreună cu tine, pentrucă ai crezut că darul lui Dumnezeu s'ar putea căpăta cu bani!

21.         Tu n'ai nici parte, nici sorţ īn toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată īnaintea lui Dumnezeu.

22.         Pocăieşte-te dar de această răutate a ta, şi roagă-te Domnului să  ţi se ierte gīndul acesta al inimii tale, dacă este cu putinţă;

23.         căci văd că eşti plin de fiere amară, şi īn lanţurile fărădelegii.“

24.         Simon a răspuns: „Rugaţi-vă voi Domnului pentru mine, ca să nu mi se īntīmple nimic din ce aţi zis.“

25.         După ce au mărturisit despre Cuvīntul Domnului, şi după ce l-au propovăduit, Petru şi Ioan s'au īntors la Ierusalim, vestind Evanghelia īn multe sate de ale Samaritenilor.

 

Filip şi famenul Etiopian.

 

26.         Un īnger al Domnului a vorbit lui Filip, şi i-a zis: „Scoală-te, şi du-te spre miazăzi, pe drumul care pogoară spre Ierusalim la Gaza, şi care este pustiu.“

27.         Filip s'a sculat şi a plecat. Şi iată că un Etiopian, un famen cu mare putere la īmpărăteasa Candace a Etiopienilor, şi īngrijitorul tuturor vistieriilor ei, venit la Ierusalim  ca să se īnchine,

28.         se īntorcea de acolo, şi şedea īn carul lui, şi citea pe proorocul Isaia.

29.         Duhul a zis lui Filip: „Du-te, şi ajunge  carul acesta!“

30.         Filip a alergat, şi a auzit pe Etiopian citind pe proorocul  Isaia. El i-a  zis: „Īnţelegi tu ce citeşti?“

31.         Famenul a răspuns: „Cum aş putea să īnţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?“ Şi a rugat pe Filip să se  suie īn car, şi să şadă īmpreună cu el.

32.         Locul din Scriptură, pe care-l citea, era acesta: „El a  fost dus ca o  oaie la tăiere; şi, ca un miel fără glas īnaintea celui ce-l tunde, aşa nu  Şi-a deschis gura;

33.         īn smerenia Lui, judecata I-a fost luată. Şi cine va zugrăvi pe cei din timpul Lui? Căci viaţa I-a fost luată de pe pămīnt.“

34.         Famenul a zis lui Filip: „Rogu-te, despre cine vorbeşte proorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?“

35.         Atunci Filip a luat cuvīntul, a īnceput dela Scriptura aceasta, şi i-a propovăduit pe Isus.

36.         Pe cīnd īşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: „Uite apă; ce mă īmpiedică să fiu botezat?“

37.         Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.“ Famenul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.“

38.         A poruncit să stea carul, s'au pogorīt amīndoi īn apă, şi Filip a botezat pe famen.

39.         Cīnd au ieşit afară din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut. Īn timp ce famenul īşi vedea de drum, plin de bucurie,

40.         Filip se afla la Azot, de unde s'a dus pīnă la Cezarea. Şi propovăduia Evanghelia īn toate cetăţile prin care trecea.

 

Īntoarcerea lui Saul.

 

9

 

1.           Dar Saul sufla īncă ameninţarea  şi uciderea īmpotriva ucenicilor Domnului. S'a dus la marele preot,

2.           şi i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblīnd pe Calea credinţei, atīt bărbaţi cīt şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim.

3.           Pe drum, cīnd s'a apropiat de Damasc, de odată a stălucit o lumină din cer īn jurul lui.

4.           El a căzut la pămīnt, şi a auzit un glas, care-i zicea: „Saule, Saule, pentruce Mă prigoneşti?“

5.           „Cine eşti Tu, Doamne?“ a răspuns el. Şi Domnul a zis: „Eu sīnt Isus, pe care-L prigoneşti. „Ţi-ar fi greu să arunci īnapoi cu piciorul īntr'un ţepuş.“

6.           Tremurīnd şi plin de frică, el a zis: „Doamne, ce vrei să fac?“ „Scoală-te,“ i-a zis Domnul, „intră īn cetate, şi ţi se va spune ce trebuie să faci.“

7.           Oamenii cari-l  īnsoţeau, au rămas īncremeniţi;  auzeau īn adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni.

8.           Saul s'a sculat dela pămīnt; şi măcar că ochii īi erau deschişi, nu vedea nimic. L-au luat de mīni, şi l-au dus īn Damasc.

9.           Trei zile n'a văzut, şi n'a mīncat, nici n'a băut nimic.

10.         Īn Damasc era un ucenic numit Anania. Domnul i-a zis īntr'o vedenie: „Anania!“ „Iată-mă Doamne,“ a răspuns el.

11.         Şi Domnul i-a zis: „Scoală-te, du-te pe uliţa care se cheamă «Dreaptă,» şi caută īn casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă;

12.         şi a văzut īn vedenie pe un om, numit Anania, intrīnd la el, şi punīndu-şi mīnile peste el, ca să-şi capete iarăş vederea.“

13.         „Doamne,“ a răspuns Anania, „am auzit dela mulţi despre  toate relele, pe cari le-a făcut omul acesta sfinţilor Tăi īn Ierusalim;

14.         ba şi aici are puteri din partea preoţilor celor mai de seamă, ca să lege pe toţi cari cheamă Numele Tău.

15.         Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el este un vas, pe care l-am  ales, ca să ducă Numele Meu īnaintea Nemurilor, īnaintea īmpăraţilor, şi īnaintea fiilor lui Israel;

16.         şi īi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.“

17.         Anania  a plecat; şi, după ce a intrat īn casă, a pus mīnile peste Saul, şi a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ţi S'a arătat pe drumul pe care veneai, m'a trimes ca să capeţi vederea, şi să te umpli de Duhul Sfīnt.“

18.         Chiar īn clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi; şi el şi-a căpătat iarăş vederea. Apoi s'a sculat, şi a  fost botezat.

19.         După ce a mīncat, a prins iarăş putere.

              Saul a  rămas cīteva zile cu ucenicii, cari erau īn Damasc.

20.         Şi īndată a īnceput să propovăduiască īn sinagogi că Isus este Fiul  lui Dumnezeu.

21.         Toţi ceice-l ascultau, rămīneau uimiţi, şi ziceau: „Nu este el acela care făcea  prăpăd īn Ierusalim, printre ceice chemau Numele acesta? Şi n'a venit el aici ca să-i ducă legaţi īnaintea preoţilor celor mai de seamă?“

22.         Totuş Saul se īntărea din ce īn ce mai mult, şi făcea de ruşine pe Iudeii, cari locuiau īn Damasc, dovedind că Isus este Hristosul.

 

Iudeii caută să omoare pe Saul.

 

23.         După cītva timp, Iudeii s'au sfătuit să-l omoare;

24.         şi uneltirea lor a ajuns la cunoştinţa lui Saul. Porţile erau păzite zi şi noapte, ca să-l omoare.

25.         Dar īntr'o noapte, ucenicii l-au luat şi l-au coborīt prin zid, dīndu-l jos īntr'o coşniţă.

26.         Cīnd a ajuns īn Ierusalim, Saul a căutat să se lipească de ucenici; dar toţi se temeau de el, căci nu puteau să creadă că este ucenic.

27.         Atunci Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli, şi le-a istorisit cum, pe drum, Saul văzuse pe Domnul, care i-a vorbit, şi cum īn Damasc propovăduise cu īndrăzneală īn Numele lui Isus.

28.         De atunci se ducea şi venea īmpreună cu ei īn Ierusalim,

29.         şi propovăduia cu īndrăzneală īn Numele Domnului. Vorbea şi se īntreba şi cu Evreii cari vorbeau greceşte, dar ei căutau să-l omoare.

30.         Cīnd au aflat fraţii de lucrul acesta, l-au dus la Cezarea, şi l-au pornit la Tars.

 

Vindecarea lui Enea.

 

31.         Biserica se bucura de pace īn toată Iudea, Galilea şi Samaria, se īntărea sufleteşte, şi umbla īn frica Domnului; şi, cu ajutorul Duhului Sfīnt, se īnmulţea.

32.         Pe cīnd cerceta Petru pe toţi sfinţii, s'a pogorīt şi la ceice locuiau īn Lida.

33.         Acolo a găsit un om, anume Enea, care zăcea de opt ani olog īn pat.

34.         „Enea,“ i-a zis Petru, „Isus Hristos te vindecă; scoală-te, şi fă-ţi patul.“ Şi Enea s'a sculat īndată.

35.         Toţi locuitorii din Lida şi din Sarona, l-au văzut, şi s'au īntors la Domnul.

 

Īnvierea Tabitei.

 

36.         Īn Iope, era o uceniţă numită Tabita, nume, care īn tīlmăcire se zice Dorca. Ea făcea o mulţime de fapte bune şi milostenii.

37.         Īn vremea aceea, s'a īmbolnăvit, şi a murit. Dupăce au scăldat-o, au pus-o īntr'o odaie de sus.

38.         Fiindcă Lida este aproape de Iope, ucenicii, cīnd au auzit că Petru  este acolo, au trimes doi oameni la el, să-l roage: Nu pregeta să vii pīnă la noi.

39.         Petru s'a sculat, şi a plecat īmpreună cu ei. Cīnd a sosit, l-au dus īn odaia de sus. Toate văduvele l-au īnconjurat plīngīnd, şi i-au arătat hainele şi cămăşile, pe cari le făcea Dorca, pe cīnd era cu ele.

40.         Petru a scos pe toată lumea afară, a īngenuncheat, şi s'a rugat; apoi, s'a īntors spre trup, şi a zis: „Tabita, scoală-te!“ Ea a deschis ochii, şi, cīnd a văzut pe Petru, a stătut īn capul oaselor.

41.         El i-a dat mīna, şi a ridicat-o īn sus. A chemat īndată pe sfinţi şi pe văduve, şi le-a pus-o īnainte vie.

42.         Minunea aceasta a fost cunoscută īn toată cetatea Iope, şi mulţi au crezut īn Domnul.

43.         Petru a rămas multe zile īn Iope la un tăbăcar, numit Simon.

 

Sutaşul Corneliu.

 

10

 

1.           Īn Cezarea era un om cu numele Corneliu, sutaş din ceata de ostaşi numit㠄Italiana“.

2.           Omul acesta era cucernic şi temător de Dumnezeu, īmpreună cu toată casa lui. El făcea  multe milostenii norodului, şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu.

3.           Pela ceasul al nouălea din zi, a văzut lămurit īntr'o vedenie pe un īnger al lui Dumnezeu că a intrat la el, şi i-a zis: „Cornelie!“

4.           Corneliu s'a uitat ţintă la el, s'a īnfricoşat, şi a răspuns: „Ce este, Doamne?“ Şi īngerul i-a zis: „Rugăciunile şi milosteniile tale s'au suit īnaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a adus aminte de ele.

5.           Trimete acum nişte oameni la Iope, şi chiamă pe Simon, zis şi Petru.

6.           El găzduieşte la un om, numit Simon tăbăcarul, a cărui casă este līngă mare: acela īţi va spune ce trebuie să faci.“

7.           Cum a plecat īngerul, care vorbise cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale, şi un ostaş cucernic din aceia cari-i slujeau īn tot timpul;

8.           şi, dupăce le-a istorisit totul, i-a trimes la Iope.

 

Corneliu īntors la Dumnezeu.

 

9.           A doua zi, cīnd erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s'a suit să se roage pe acoperişul casei, pela ceasul al şaselea.

10.         L-a ajuns foamea, şi a vrut să mănīnce. Pe cīnd īi pregăteau mīncarea, a căzut īntr'o răpire sufletească.

11.         A văzut cerul deschis, şi un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, coborīndu-se şi slobozindu-se īn jos pe pămīnt.

12.         Īn ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare şi tīrītoare de pe pămīnt şi păsările cerului.

13.         Şi un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie şi mănīncă.“

14.         „Nicidecum, Doamne“, a răspuns Petru. „Căci niciodată n'am mīncat ceva spurcat sau necurat.“

15.         Şi glasul i-a zis iarăş a doua oară: „Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.“

16.         Lucrul acesta s'a făcut de trei ori, şi īndată după aceea vasul  a fost  ridicat iarăş la cer.

17.         Pe cīnd Petru nu ştia ce să creadă despre īnţelesul vedeniei, pe care o avusese, iată că, oamenii trimeşi de Corneliu, īntrebīnd de casa lui Simon, au stătut la poartă,

18.         şi au īntrebat cu glas tare dacă Simon, zis şi Petru, găzduieşte acolo.

19.         Şi pe cīnd se gīndea Petru la vedenia aceea, Duhul i-a zis:  „Iată că te caută trei oameni;

20.         scoală-te, pogoară-te, şi du-te cu ei, fără şovăire, căci Eu i-am trimes.“

21.         Petru deci s'a pogorīt, şi a zis oamenilor acelora: „Eu sīnt acela, pe care-l căutaţi; ce pricină vă aduce?“

22.         Ei au răspuns: „Sutaşul Corneliu, om drept şi temător de Dumnezeu şi vorbit de bine de tot neamul Iudeilor, a fost īnştiinţat de Dumnezeu, printr'un īnger sfīnt, să te cheme īn casa lui, şi să audă cuvintele, pe cari i le vei spune.“

23.         Petru deci i-a chemat īnlăuntru, şi i-a găzduit.

24.         A doua zi, s'a sculat, şi a plecat cu ei. L-au īnsoţit şi cīţiva fraţi din Iope.

              Īn cealaltă zi au ajuns la Cezarea. Corneliu īi aştepta cu rudele şi prietenii de aproape, pe cari-i chemase.

25.         Cīnd era să intre Petru, Corneliu, care-i ieşise īnainte, s'a aruncat la picioarele lui, şi i s'a īnchinat.

26.         Dar Petru l-a  ridicat, şi a zis: „Scoală-te, şi eu sīnt om!“

27.         Şi vorbind cu el, a intrat īn casă, şi a găsit adunaţi pe mulţi.

28.         „Ştiţi“, le-a zis el, „că nu este īngăduit de Lege unui Iudeu să se īnsoţească īmpreună cu unul de alt neam, sau să vină la el; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat.

29.         Deaceea am venit fără cīrtire cīnd m'aţi chemat; vă īntreb dar, cu ce gīnd aţi trimes după mine?“

30.         Corneliu a răspuns: „Acum patru zile, chiar īn clipa  aceasta, mă rugam īn casa mea la ceasul al nouălea; şi iatăcă a stătut īnaintea mea un om cu o haină strălucitoare,

31.         şi a zis: „Cornelie, rugăciunea ta a fost ascultată, şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de milosteniile tale.

32.         Trimete dar la Iope, şi cheamă pe Simon, zis şi Petru; el găzduieşte īn casa lui Simon tăbăcarul, līngă mare; cīnd va veni el, īţi va vorbi.“

33.         Am  trimes īndată la tine, şi bine ai făcut că ai venit. Acum dar, toţi sīntem aici īnaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ţi-a poruncit Domnul să ne spui.“

34.         Atunci Petru a īnceput să vorbească, şi a zis: „Īn adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor,

35.         ci că īn orice neam, cine se teme de El, şi lucrează neprihănire este  primit de El.

36.         El a trimes Cuvīntul Său fiilor lui Israel, şi le-a vestit Evanghelia păcii, prin Isus Hristos, care este Domnul tuturor.

37.         Ştiţi vorba făcută prin toată Iudea, īncepīnd din Galilea, īn urma botezului propovăduit de Ioan;

38.         cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfīnt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc īn loc, făcea bine, şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El.

39.         Noi sīntem martori a tot ce a făcut El īn ţara Iudeilor şi īn Ierusalim. Ei L-au omorīt, atīrnīndu-L pe lemn.

40.         Dar Dumnezeu L-a īnviat a treia zi, şi a īngăduit să Se arate,

41.         nu la tot norodul, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouă, cari am  mīncat şi am băut īmpreună cu El, după ce a īnviat din morţi.

42.         Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului, şi să mărturisim că El a fost rīnduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi.

43.         Toţi proorocii mărturisesc despre El că oricine crede īn El, capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.“

44.         Pe cīnd rostea Petru cuvintele acestea, S'a pogorīt Duhul Sfīnt peste toţi cei ce ascultau Cuvīntul.

45.         Toţi credincioşii tăiaţi īmprejur, cari veniseră cu Petru, au rămas uimiţi cīnd au văzut că darul Duhului Sfīnt s'a  vărsat şi peste Neamuri.

46.         Căci īi auzeau vorbind īn limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis:

47.         „Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia, cari au primit Duhul Sfīnt ca şi noi?“

48.         Şi a poruncit să fie botezaţi īn Numele Domnului Isus Hristos. Atunci l-au rugat să mai rămīnă cīteva zile la ei.

 

Petru īşi īndreptăţeşte purtarea.

 

11

 

1.           Apostolii şi fraţii, cari erau īn Iudea, au auzit că şi Neamurile au primit Cuvīntul lui Dumnezeu.

2.           Şi cīnd s'a suit Petru la Ierusalim, īl mustrau cei tăiaţi īmprejur,

3.           şi ziceau: „Ai intrat īn casă la nişte oameni netăiaţi īmprejur, şi ai mīncat cu ei.“

4.           Petru a īnceput să le spună pe rīnd cele īntīmplate. El a zis:

5.           „Eram īn cetatea Iope; şi, pe cīnd mă rugam, am  căzut īntr'o răpire sufletească, şi am  avut o vedenie: un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, se cobora din cer, şi a venit pīnă la mine.

6.           Cīnd m'am uitat īn ea, am văzut dobitoacele cu patru picioare de pe pămīnt, fiarele, tīrītoarele şi păsările cerului.

7.           Şi am auzit un glas, care mi-a zis: «Petre, scoală-te, taie şi mănīnīncă.»

8.           Dar eu am răspuns: «Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n'a intrat vreodată īn gura mea.»

9.           Şi glasul mi-a zis a doua oară din cer: «Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.»

10.         Lucrul acesta s'a făcut de trei ori; apoi toate au fost ridicate iarăş īn cer.

11.         Şi iată că īndată, trei oameni trimeşi din Cezarea la mine, au stătut la poarta casei, īn care eram.

12.         Duhul mi-a spus să plec cu ei, fără să fac vreo deosebire. Aceşti şase fraţi m'au īnsoţit şi ei, şi am intrat īn casa omului.

13.         El ne-a istorisit cum a văzut  īn casa lui pe īnger stīnd īnaintea lui, şi zicīndu-i: «Trimete la Iope,  şi cheamă pe Simon, zis şi Petru,

14.         care-ţi va spune cuvinte prin cari vei fi mīntuit tu şi toată casa ta.»

15.         Şi, cum am īnceput să vorbesc, Duhul Sfīnt S'a pogorīt peste ei ca şi peste noi la īnceput.

16.         Şi mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: «Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfīnt.»

17.         Deci, dacă Dumnezeu le-a dat acelaş dar, ca şi nouă, cari am crezut īn Domnul Isus Hristos, cine eram eu să mă īmpotrivesc lui Dumnezeu?“

18.         Dupăce au auzit aceste lucruri, s'au potolit, au slăvit pe Dumnezeu, şi au zis: „Dumnezeu a dat deci şi Neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa.“

 

Barnaba şi Saul la Antiohia.

 

19.         Ceice se īmprăştiaseră, din pricina prigonirii īntīmplate cu prilejul lui Ştefan, au ajuns pīnă īn Fenicia, īn Cipru şi īn Antiohia, şi propovăduiau Cuvīntul numai Iudeilor.

20.         Totuş printre ei au fost cīţiva oameni din Cipru şi din Cirena, cari au venit īn Antiohia, au vorbit şi Grecilor, şi le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus.

21.         Mīna Domnului era cu ei, şi un mare număr de oameni au crezut şi s'au īntors la Domnul.

22.         Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, şi au trimes pe Barnaba pīnă la Antiohia.

23.         Cīnd a ajuns el, şi a văzut harul lui Dumnezeu, s'a bucurat, şi i-a īndemnat pe toţi să rămīnă cu inimă  hotărītă alipiţi de Domnul.

24.         Căci Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfīnt şi de credinţă. Şi destul de mult norod s'a adaos la Domnul.

25.         Barnaba s'a dus apoi la Tars, ca să caute pe Saul;

26.         şi, cīnd l-a găsit, l-a  adus la Antiohia. Un an īntreg, au luat parte la adunările  Bisericii, şi au īnvăţat pe mulţi oameni. Pentru īntīiaş dată, ucenicilor li s'a dat numele de creştini īn Antiohia.

 

O foamete proorocită de Agab.

 

27.         Īn vremea aceea, s'au pogorīt nişte prooroci din  Ierusalim la Antiohia.

28.         Unul din ei, numit Agab, s'a sculat şi a vestit, prin Duhul, că va fi o foamete mare īn toată lumea. Şi a fost, īn adevăr, īn zilele īmpăratului Claudiu.

29.         Ucenicii au hotărīt să trimeată, fiecare după puterea lui, un ajutor fraţilor, cari locuiau īn Iudea,

30.         ceeace au şi făcut; şi au trimes acest ajutor la presbiteri (Sau: bătrīni.) prin mīna lui Barnaba şi a lui Saul.

 

Petru izbăvit din temniţă.

 

12

 

1.           Cam pe aceeaş vreme, īmpăratul Irod a pus mīnile pe unii din Biserică, pentruca să-i chinuiască;

2.           şi a ucis cu sabia pe Iacov,  fratele lui Ioan.

3.           Cīnd a văzut că lucrul acesta place Iudeilor, a mai pus mīna şi pe Petru. - Erau zilele praznicului Azimilor. -

4.           După ce l-a prins, şi l-a băgat īn temniţă, l-a pus supt paza  a patru cete de cīte patru ostaşi, cu gīnd ca după Paşte să-l scoată īnaintea norodului.

5.           Deci Petru era păzit īn temniţă, şi Biserica nu īnceta să īnalţe rugăciuni către Dumnezeu pentru el.

6.           Īn noaptea zilei cīnd avea de gīnd Irod să-l īnfăţişeze la judecată, Petru dormea īntre doi ostaşi, legat de mīni cu două lanţuri; şi nişte păzitori păzeau temniţa la uşă.

7.           Şi iată, un īnger al Domnului a stătut līngă el pe neaşteptate, şi o lumină a strălucit īn temniţă. Īngerul a deşteptat pe Petru, lovindu-l īn coastă, şi i-a zis: „Scoală-te, iute!“ Lanţurile i-au căzut jos de pe mīni.

8.           Apoi īngerul i-a zis: „Īncinge-te, şi leagă-ţi īncălţămintele.“ Şi el a făcut aşa. Īngerul i-a mai zis: „Īmbracă-te īn haină, şi vino după mine.“

9.           Petru a ieşit afară, şi a mers după el, fără să ştie dacă ce făcea īngerul este adevărat. I se părea că are o vedenie.

10.         După ce au trecut de straja īntīia şi a doua, au ajuns la poarta de fer, care dă īn cetate, şi ea li s'a deschis singură; au ieşit, şi au trecut īntr'o uliţă.  Īndată, īngerul a plecat de līngă el.

11.         Cīnd şi-a venit Petru īn fire, a zis: „Acum văd cu adevărat că Domnul a trimes pe īngerul Său, şi m'a scăpat din mīna lui Irod şi dela tot ce aştepta poporul Iudeu.“

12.         După ce şi-a dat bine seama  de cele īntīmplate, s'a īndreptat spre casa Mariei, mama lui Ioan, zis şi Marcu, unde erau adunaţi mulţi laolaltă, şi se rugau.

13.         A bătut la uşa care dădea īn pridvor; şi o slujnică, numită Roda, a venit să vadă cine e.

14.         A cunoscut glasul lui Petru: şi de bucurie, īn loc să deschidă, a alergat īnlăuntru să dea de veste că Petru stă īnaintea porţii.

15.         „Eşti nebună!“ i-au zis ei. Dar ea stăruia şi spunea că el este. Ei, dimpotrivă, ziceau: „Este īngerul lui.“

16.         Petru īnsă bătea mereu. Au deschis, şi au rămas īncremeniţi cīnd l-au văzut.

17.         Petru le-a făcut semn cu mīna să tacă, le-a istorisit cum īl scosese Domnul din temniţă, şi a zis: „Spuneţi lucrul acesta lui Iacov şi fraţilor.“ Apoi a ieşit, şi s'a dus īntr'alt loc.

18.         Cīnd s'a făcut ziuă, ostaşii au fost īntr'o mare fierbere, ca să ştie ce s'a făcut Petru.

19.         Irod, după ce l-a căutat īn toate părţile, şi nu l-a aflat, a luat la cercetare pe păzitori, şi a poruncit să-i omoare. Īn urmă s'a pogorīt din Iudea la Cezarea, ca să rămīnă acolo.

 

Moartea lui Irod.

 

20.         Irod era foarte mīniat pe cei din Tir şi din Sidon. Dar aceştia au venit toţi īntr'un gīnd la el; şi după ce au cīştigat de partea lor pe Blast, care era mai mare peste odaia de dormit a īmpăratului, au cerut pace, pentrucă ţara lor se hrănea din ţara īmpăratului.

21.         Īntr'o zi anumită, Irod s'a īmbrăcat cu hainele lui īmpărăteşti, a şezut pe scaunul lui īmpărătesc, şi le vorbea.

22.         Norodul a strigat: „Glas de Dumnezeu, nu de om!“

23.         Īndată l-a lovit un īnger al Domnului, pentrucă nu dăduse slavă lui Dumnezeu. Şi a murit mīncat de viermi.

24.         Īnsă Cuvīntul lui Dumnezeu se răspīndea tot mai mult, şi numărul ucenicilor se mărea.

25.         Barnaba şi Saul, după ce şi-au īmplinit īnsărcinarea, s'au īntors din Ierusalim, luīnd cu ei pe Ioan,  zis şi Marcu.

 

Barnaba şi Saul. Elima.

 

13

 

1.           Īn Biserica din Antiohia erau nişte prooroci şi īnvăţători: Barnaba, Simon, numit Niger, Luciu din Cirena, Manaen, care fusese crescut īmpreună cu cīrmuitorul Irod, şi Saul.

2.           Pe cīnd slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfīnt a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la  care i-am chemat.“

3.           Atunci, după ce au postit şi s'au rugat, şi-au pus mīnile peste ei, şi i-au lăsat să plece.

4.           Barnaba şi Saul, trimeşi de Duhul Sfīnt, s'au coborīt la Seleucia, şi de acolo au plecat cu corabia la Cipru.

5.           Ajunşi la Salamina, au vestit Cuvīntul lui Dumnezeu īn sinagogile Iudeilor. Aveau de slujitor pe Ioan.

6.           Dupăce au străbătut toată insula pīnă la Pafos, au īntīlnit pe un vrăjitor, prooroc mincinos, un Iudeu, cu numele Bar-Isus,

7.           care era cu dregătorul Sergius Paulus, un om īnţelept. Acesta din urmă a chemat pe Barnaba şi pe Saul, şi şi-a arătat dorinţa să audă Cuvīntul lui Dumnezeu.

8.           Dar Elima, vrăjitorul, - căci aşa  se tīlcuieşte numele lui - le stătea īmpotrivă, şi căuta să abată pe dregător dela credinţă.

9.           Atunci Saul, care se mai numeşte şi Pavel, fiind plin de Duhul Sfīnt, s'a uitat ţintă la el,

10.         şi a zis: „Om plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul dracului, vrăjmaş al oricărei neprihăniri, nu mai īncetezi tu să strīmbi căile drepte ale Domnului?

11.         Acum, iată că mīna Domnului este īmpotriva ta: vei fi orb, şi nu vei vedea soarele pīnă la o vreme.“ Īndată a căzut peste el ceaţă şi īntunerec, şi căuta bījbīind nişte oameni, cari să-l ducă de mīnă.

12.         Atunci dregătorul, cīnd a văzut ce se īntīmplase, a crezut, şi a rămas uimit de īnvăţătura Domnului.

 

Pavel īn Perga şi īn Antiohia Pisidiei.

 

13.         Pavel şi tovarăşii lui au pornit cu corabia din Pafos, şi s'au dus la Perga īn Pamfilia. Ioan s'a despărţit de ei, şi s'a īntors la Ierusalim.

14.         Din Perga şi-au urmat drumul īnainte, şi au ajuns la Antiohia din Pisidia.

              Īn ziua Sabatului, au intrat īn sinagogă şi au şezut jos.

15.         După citirea Legii şi a Proorocilor, fruntaşii sinagogii au trimes să le zică: „Fraţilor, dacă aveţi un cuvīnt de īndemn pentru norod, vorbiţi“.

16.         Pavel s'a sculat, a făcut semn cu mīna, şi a zis: „Bărbaţi Israeliţi şi voi cari vă temeţi de Dumnezeu, ascultaţi!

17.         Dumnezeul acestui popor Israel a ales pe părinţii noştri. A ridicat la cinste pe norodul acesta, īn timpul şederii lui īn ţara Egiptului, şi l'a scos din Egipt cu braţul Său cel puternic.

18.         Timp de aproape patruzeci de ani, le-a suferit purtarea īn pustie.

19.         Şi, dupăce a nimicit şapte popoare īn ţara Canaanului, le-a dat de moştenire pămīntul lor, pentru aproape patru sute cincizeci de ani.

20.         După aceste lucruri le-a dat judecători, pīnă la proroocul Samuel.

21.         Ei au cerut atunci un īmpărat. Şi, timp de aproape patruzeci de ani, Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chis, din seminţia lui Beniamin;

22.         apoi l-a īnlăturat, şi le-a ridicat īmpărat pe David, despre care a mărturisit astfel: „Am găsit pe David, fiul lui Iese, om după inima Mea, care va īmplini toate voile Mele.“

23.         Din sămīnţa lui David, Dumnezeu, după făgăduinţa Sa, a ridicat lui Israel un Mīntuitor, care este Isus.

24.         Īnainte de venirea Lui, Ioan propovăduise botezul pocăinţei la tot norodul lui Israel.

25.         Şi Ioan, cīnd era la sfīrşitul īnsărcinării lui, zicea: „Cine credeţi că sīnt eu? Nu sīnt Acela; ci iată că după mine vine Unul, căruia eu nu sīnt vrednic să-i desleg īncălţămintea picioarelor.“

26.         Fraţilor, fii ai neamului lui Avraam, şi ceice vă temeţi de Dumnezeu, vouă v'a fost trimes Cuvīntul acestei mīntuiri.

27.         Căci locuitorii din Ierusalim şi mai marii lor n'au cunoscut pe Isus; şi prin faptul că L-au osīndit, au īmplinit cuvintele proorocilor, cari se citesc īn fiecare Sabat.

28.         Măcarcă n'au găsit īn El nicio vină de moarte, totuş ei au cerut lui Pilat să-L omoare.

29.         Şi, dupăce au īmplinit tot ce este scris despre El, L-au dat jos depe lemn, şi L-au pus īntr'un mormīnt.

30.         Dar Dumnezeu L-a īnviat din morţi.

31.         El S'a arătat, timp de mai multe zile celorce se suiseră cu El din Galilea la Ierusalim, şi cari acum sīnt martorii Lui īnaintea norodului.

32.         Şi noi vă aducem vestea aceasta bună că făgăduinţa făcută părinţilor noştri,

33.         Dumnezeu a īmplinit-o pentru noi, copiii lor, īnviind pe Isus; după cum este scris īn psalmul al doilea: „Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.“

34.         Că L-a īnviat din morţi, aşa că nu Se va mai īntoarce īn putrezire, a spus-o cīnd a zis: „Vă voi īmplini cu toată credincioşia făgăduinţele sfinte, pe cari le-am făcut lui David.“

35.         De aceea mai zice şi īn alt psalm: „Nu vei īngădui ca Sfīntul Tău să vadă putrezirea.“

36.         Şi David, după ce a slujit celor din vremea lui, după planul lui Dumnezeu, a murit, a fost īngropat līngă părinţii săi, şi a văzut putrezirea.

37.         Dar Acela, pe care L-a īnviat Dumnezeu, n'a văzut putrezirea.

38.         Să ştiţi dar, fraţilor, că īn El  vi se vesteşte iertarea păcatelor;

39.         şi oricine crede, este iertat prin El de toate lucrurile de cari n'aţi putut fi iertaţi prin Legea lui Moise.

40.         Astfel, luaţi seama să nu vi se īntīmple ce se spune īn prooroci:

41.         „Uitaţi-vă, dispreţuitorilor, miraţi-vă şi pieriţi; căci īn zilele voastre, am să fac o lucrare, pe care n'o veţi crede nicidecum, dacă v'ar istorisi-o cineva.“

 

Prigonirile Iudeilor.

 

42.         Cīnd au ieşit afară, Neamurile i-au rugat să le vorbească şi īn Sabatul viitor despre aceleaşi lucruri.

43.         Şi după ce s'a īmprăştiat adunarea, mulţi din Iudei şi din prozeliţii evlavioşi au mers după Pavel şi Barnaba, cari stăteau de vorbă cu ei, şi-i īndemnau să stăruiască īn harul lui Dumnezeu.

44.         Īn Sabatul viitor, aproape toată cetatea s'a adunat ca să audă Cuvīntul lui Dumnezeu.

45.         Iudeii, cīnd au văzut noroadele, s'au umplut de pizmă, vorbeau īmpotriva celor spuse de Pavel, şi-l batjocoreau.

46.         Dar Pavel şi Barnaba le-au zis cu īndrăzneală: „Cuvīntul lui Dumnezeu trebuia vestit mai īntīi vouă; dar fiindcă voi nu-l primiţi, şi singuri vă judecaţi nevrednici de viaţa vecinică, iată că ne īntoarcem  spre Neamuri.

47.         Căci aşa ne-a poruncit Domnul: «Te-am pus ca să fii Lumina Neamurilor, ca să duci mīntuirea pīnă la marginile pămīntului.“

48.         Neamurile se bucurau cīnd au auzit lucrul acesta şi preamăreau Cuvīntul Domnului. Şi toţi cei ce erau rīnduiţi să capete viaţa vecinică, au crezut.

49.         Cuvīntul Domnului se răspīndea īn toată ţara.

50.         Dar Iudeii au īntărītat pe femeile cucernice cu vază şi pe fruntaşii cetăţii, au stīrnit o prigonire īmpotriva lui Pavel şi Barnaba, şi i-au izgonit din hotarele lor.

51.         Pavel şi Barnaba au scuturat praful de pe picioare īmpotriva lor, şi s'au dus īn Iconia,

52.         īn timp ce ucenicii erau plini de bucurie şi de Duhul Sfīnt.

 

Pavel īn Iconia.

 

14

 

1.           Īn Iconia, Pavel şi Barnaba au intrat īn sinagoga Iudeilor, şi au vorbit īn aşa fel că o mare mulţime de Iudei şi de Greci au crezut.

2.           Dar Iudeii cari n'au crezut, au īntărītat şi au răzvrătit sufletele Neamurilor īmpotriva fraţilor.

3.           Totuş au rămas destul de multă vreme īn Iconia şi vorbeau cu īndrăzneală īn Domnul, care adeverea Cuvīntul privitor la harul Său, şi īngăduia să se facă semne şi minuni prin mīnile lor.

4.           Mulţimea din cetate s'a desbinat: unii erau cu Iudeii, alţii cu apostolii.

5.           Neamurile şi Iudeii, īn īnvoire cu mai marii lor, s'au pus īn mişcare, că să-i batjocorească şi să-i ucidă cu pietre.

6.           Pavel şi Barnaba au īnţeles lucrul acesta, şi au fugit īn cetăţile Licaoniei: Listra şi Derbe, şi īn ţinutul de primprejur.

7.           Şi au propovăduit Evanghelia acolo.

 

Vindecarea unui olog.

 

8.           Īn Listra era un om neputincios de picioare, olog din naştere, care nu umblase niciodată.

9.           El şedea jos şi asculta pe Pavel cīnd vorbea. Pavel s'a uitat ţintă la el, şi fiindcă a văzut că are credinţă ca să fie tămăduit,

10.         a zis cu glas tare: „Scoală-te drept īn picioare.“ Şi el s'a sculat dintr'o săritură, şi a īnceput să umble.

11.         La vederea celor făcute de Pavel, noroadele şi-au ridicat glasul, şi au zis īn limba licaoneană: „Zeii s'au pogorīt la noi īn chip omenesc.“

12.         Pe Barnaba īl numeau Jupiter, iar pe Pavel Mercur, pentrucă mīnuia cuvīntul.

13.         Preotul lui Jupiter, al cărui templu era la intrarea  cetăţii, a adus tauri şi cununi īnaintea porţilor, şi voia să le aducă jertfă, īmpreună cu noroadele.

14.         Apostolii Barnaba şi Pavel, cīnd au auzit lucrul acesta, şi-au rupt hainele, au sărit īn mijlocul norodului, şi au strigat:

15.         „Oamenilor, de ce faceţi lucrul acesta? Şi noi sīntem oameni de aceeaş fire cu voi; noi vă aducem o veste bună, ca să vă īntoarceţi dela aceste lucruri deşerte la Dumnezeul cel viu, care a făcut cerul, pămīntul şi marea, şi tot ce este īn ele.

16.         El, īn veacurile trecute, a lăsat  pe toate Neamurile să umble pe căile lor,

17.         măcar că, drept vorbind, nu s'a lăsat fără mărturie, īntrucīt v'a făcut bine, v'a trimes ploi din cer, şi timpuri roditoare, v'a dat hrană din belşug, şi v'a umplut inimile de bucurie.“

18.         Abia au putut să īmpiedice, cu vorbele acestea, pe noroade, să le aducă jertfă.

 

Pavel īn Derbe şi Antiohia.

 

19.         Atunci au venit pe neaşteptate din Antiohia şi Iconia nişte Iudei, cari au aţīţat pe noroade. Aceştia, după ce au īmproşcat pe Pavel cu pietre, l-au tīrīt afară din cetate, crezīnd că a murit.

20.         Cīnd l-au īnconjurat īnsă ucenicii, Pavel s'a sculat şi a intrat īn cetate.

              A doua zi, a plecat cu Barnaba la Derbe.

21.         După ce au propovăduit Evanghelia īn cetatea aceasta, şi au făcut mulţi ucenici, s'au īntors la Listra, la Iconia şi la Antiohia,

22.         īntărind sufletele ucenicilor. El īi īndemna să stăruie īn credinţă şi spunea că īn Īmpărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.

23.         Au rīnduit presbiteri īn fiecare Biserică, şi după ce s'au rugat şi au postit, i-au īncredinţat īn mīna Domnului, īn care crezuseră.

24.         Au trecut apoi prin Pisidia, au venit īn Pamfilia,

25.         au vestit Cuvīntul īn Perga, şi s'au pogorīt la Atalia.

26.         De acolo au mers cu corabia la Antiohia, de unde fuseseră īncredinţaţi īn grija harului lui Dumnezeu, pentru lucrarea, pe care o săvīrşiseră.

27.         După venirea lor, au adunat Biserica, şi au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei, şi cum  deschisese Neamurilor uşa credinţei.

28.         Şi au rămas destul de multă vreme acolo cu ucenicii.

 

Adunarea Bisericii din Ierusalim.

 

15

 

1.           Cīţiva oameni, veniţi din Iudea, īnvăţau pe fraţi şi ziceau: Dacă nu sīnteţi tăiaţi īmprejur după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mīntuiţi.“

2.           Pavel şi Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe şi păreri deosebite; şi fraţii au hotărīt ca Pavel şi Barnaba, şi cīţiva dintre ei, să se suie la Ierusalim la apostoli şi presbiteri, ca să-i īntrebe asupra acestei neīnţelegeri.

3.           După ce au fost petrecuţi de Biserică pīnă afară din  cetate, şi-au urmat drumul prin Fenicia şi Samaria, istorisind īntoarcerea Neamurilor la Dumnezeu; şi au făcut o mare bucurie tuturor fraţilor.

4.           Cīnd au ajuns la Ierusalim, au fost primiţi de Biserică, de apostoli şi de presbiteri, şi au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei.

5.           Atunci unii din  partida Fariseilor, cari crezuseră, s'au ridicat, şi au zis că Neamurile trebuie să fie tăiate īmprejur, şi să li se ceară să păzească Legea lui Moise.

6.           Apostolii şi presbiterii s'au adunat laolaltă, ca să vadă ce este de făcut.

7.           După ce s'a făcut multă vorbă, s'a sculat Petru şi le-a zis:

              „Fraţilor, ştiţi că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere īntre voi, ca, prin gura mea, Neamurile să audă cuvīntul Evangheliei, şi să creadă.

8.           Şi Dumnezeu, care cunoaşte inimile, a mărturisit pentru ei, şi le-a dat Duhul Sfīnt ca şi nouă.

9.           N'a făcut nici o deosebire īntre noi şi ei, īntrucīt le-a curăţit inimile prin credinţă.

10.         Acum dar, de ce ispitiţi pe Dumnezeu, şi puneţi pe grumazul ucenicilor un jug, pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta?

11.         Ci credem că noi, ca şi ei, sīntem mīntuiţi prin harul Domnului Isus.“

12.         Toată adunarea a tăcut, şi a ascultat pe Barnaba şi pe Pavel, cari au istorisit toate semnele şi minunile, pe cari le făcuse Dumnezeu prin ei īn mijlocul Neamurilor.

 

Hotărīrea Bisericii.

 

13.         Cīnd au īncetat ei de vorbit, Iacov a luat cuvīntul, şi a zis: „Fraţilor, ascultaţi-mă!

14.         Simon a spus cum mai īntīi Dumnezeu Şi-a aruncat privirile peste Neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor, care să-I poarte Numele.

15.         Şi cu faptul acesta se potrivesc cuvintele proorocilor, după cum  este scris:

16.         «După aceea, Mă voi īntoarce, şi voi ridica din nou cortul lui David din  prăbuşirea lui, īi voi zidi dărīmăturile, şi-l voi īnălţa din nou:

17.         pentruca rămăşiţa de oameni să caute pe Domnul, ca şi toate Neamurile peste cari este chemat Numele Meu,

18.         zice Domnul, care face aceste lucruri, şi căruia Īi sīnt cunoscute din vecinicie.»

19.         De aceea, eu sīnt de părere să nu se pună greutăţi acelora dintre Neamuri cari se īntorc la Dumnezeu;

20.         ci să li se scrie doar să se ferească de pīngăririle idolilor, de curvie, de dobitoace zugrumate şi de sīnge.

21.         Căci īncă din vechime, Moise are īn fiecare cetate oameni, cari-l propovăduiesc, fiindcă este citit īn sinagogi īn toate zilele de Sabat.“

22.         Atunci apostolii şi presbiterii1 şi īntreaga Biserică au găsit cu cale să aleagă vreo cīţiva dintre ei, şi să-i trimeată la Antiohia, īmpreună cu Pavel şi Barnaba. Şi au ales pe Iuda, zis şi Barsaba, şi pe Sila, oameni cu vază īntre fraţi.

23.         Şi au scris astfel prin ei:

              „Apostolii, presbiterii (Sau: bătrīni.) şi fraţii: către fraţii dintre Neamuri, cari sīnt īn Antiohia, īn Siria şi īn Cilicia, plecăciune!

24.         Fiindcă am auzit că unii, plecaţi dintre noi, fără vreo īnsărcinare din partea noastră, v'au turburat prin vorbirile lor, şi v'au zdruncinat sufletele, zicīnd să vă tăiaţi īmprejur şi să păziţi Legea;

25.         noi, după ce ne-am adunat  cu toţii laolaltă, cu un  gīnd, am găsit cu cale să alegem nişte oameni, şi să-i trimetem la voi, īmpreună cu prea iubiţii noştri Barnaba şi Pavel,

26.         oamenii aceştia, cari şi-au pus īn joc viaţa pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos.

27.         Am trimes dar pe Iuda şi pe Sila, cari vă vor spune prin viu grai aceleaşi lucruri.

28.         Căci s'a părut nimerit Duhului Sfīnt şi nouă, să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decīt ceeace trebuie,

29.         adică: să vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de sīnge, de dobitoace zugrumate, şi de curvie, lucruri de cari, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi. Fiţi sănătoşi.“

 

Hotărīrea adusă īn Antiohia.

 

30.         Ei deci, şi-au luat rămas bun dela Biserică, şi s'au dus la Antiohia, unde au dat epistola mulţimii adunate.

31.         După ce au citit-o, fraţii s'au bucurat de īmbărbătarea, pe care le-o aducea.

32.         Iuda şi Sila, cari şi ei erau prooroci, au īndemnat pe fraţi, şi i-au  īntărit cu multe cuvinte.

33.         După cītăva vreme, fraţii i-au lăsat să se īntoarcă īn pace la aceia de cari fuseseră trimeşi.

34.         Totuş Sila a găsit cu cale să rămīnă acolo.

35.         Pavel şi Barnaba au rămas īn Antiohia, şi īnvăţau pe norod şi propovăduiau, cu mulţi alţii, Cuvīntul Domnului.

 

Pavel cercetează Bisericile.

 

36.         După cīteva zile, Pavel a zis lui Barnaba: „Să ne īntoarcem, şi să mergem pela fraţii din toate cetăţile, īn cari am vestit Cuvīntul Domnului, ca să vedem ce mai fac.“

37.         Barnaba voia să ia cu el şi pe Ioan, numit Marcu;

38.         dar Pavel socotea că nu este bine să ia cu ei pe acela, cari īi părăsise din Pamfilia, şi nu-i īnsoţise īn lucrarea lor.

39.         Neīnţelegerea aceasta a fost destul de mare, ca să-i facă să se despartă unul de altul. Barnaba a luat cu el pe Marcu, şi a plecat cu corabia la Cipru.

40.         Pavel şi-a ales pe Sila, şi a plecat, dupăce a fost īncredinţat de fraţi īn grija harului Domnului.

41.         El a străbătut Siria şi Cilicia, īntărind Bisericile.

 

Timotei. - Vedenia lui Pavel.

 

16

 

1.           Īn urmă, Pavel s'a dus la Derbe şi la Listra. Şi iată că acolo era un ucenic, numit Timotei, fiul unei iudeice credincioase şi al unui tată Grec.

2.           Fraţii din Listra şi Iconia īl vorbeau de bine.

3.           Pavel a vrut să-l ia cu el; şi, dupăce l-a luat, l-a tăiat īmprejur, din pricina Iudeilor, cari erau īn acele locuri; căci toţi ştiau că tatăl lui era Grec.

4.           Pe cīnd trecea prin cetăţi, īnvăţa pe fraţi să păzească hotărīrile apostolilor şi presbiterilor din Ierusalim.

5.           Bisericile se īntăreau īn credinţă, şi sporeau la număr din zi īn zi.

6.           Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfīnt să vestească Cuvīntul īn Asia, au trecut prin ţinutul Frigiei şi Galatiei.

7.           Ajunşi līngă Misia, se pregăteau să intre īn Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie.

8.           Au trecut atunci prin Misia, şi s'au pogorīt la Troa.

9.           Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia sta īn picioare şi i-a făcut următoarea rugăminte: „Treci īn Macedonia, şi ajută-ne!“

10.         După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat īndată să ne ducem īn Macedonia, căci īnţelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia.

 

Pavel la Filipi. - Lidia.

 

11.         Dupăce am pornit din Troa, am mers cu corabia drept la Samotracia, şi a doua zi ne-am oprit la Neapolis.

12.         De acolo ne-am dus la Filipi, care este cea dintīi cetate dintr'un ţinut al Macedoniei, şi o colonie romană. Īn cetatea aceasta am stat cīteva zile.

13.         Īn ziua Sabatului am ieşit afară pe poarta cetăţii, līngă un rīu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Am şezut jos, şi am vorbit femeilor, cari erau adunate laolaltă.

14.         Una din ele, numită Lidia, vīnzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu, şi asculta. Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel.

15.         După ce a fost botezată, ea şi casa ei, ne-a rugat şi ne-a zis: „Dacă mă socotiţi credincioasă Domnului, intraţi şi rămīneţi īn casa mea.“ Şi ne-a silit să intrăm.

 

O slujnică ghicitoare - Temnicerul din Filipi.

 

16.         Pe cīnd ne duceam la locul de rugăciune, ne-a ieşit īnainte o roabă, care avea un duh de ghicire (Greceşte: Un duh al lui Piton.). Prin ghicire, ea aducea mult cīştig stăpīnilor ei.

17.         Roaba aceasta s'a luat după Pavel şi după noi, şi striga: „Oamenii aceştia sīnt robii Dumnezeului Celui Prea Īnalt şi ei vă vestesc calea mīntuirii.“

18.         Aşa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit, s'a īntors, şi a zis duhului: „Īn Numele lui Isus Hristos īţi poruncesc să ieşi din ea.“  Şi a ieşit chiar īn ceasul acela.

19.         Cīnd au văzut stăpīnii roabei că s'a dus nădejdea cīştigului lor, au pus mīna pe Pavel şi pe Sila şi i-au tīrīt īn piaţă īnaintea fruntaşilor.

20.         I-au dat pe mīna dregătorilor, şi au zis: „Oamenii aceştia ne tulbură cetatea; sīnt nişte Iudei,

21.         cari vestesc nişte obiceiuri, pe cari noi, Romanii nu trebuie nici să le primim, nici să le urmăm.“

22.         Norodul s'a ridicat şi el īmpotriva lor, şi dregătorii au pus să le smulgă hainele de pe ei, şi au poruncit să-i bată cu nuiele.

23.         După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat īn temniţă, şi au dat īn grijă temnicerului să-i păzească bine.

24.         Temnicerul, ca unul care primise o astfel de poruncă, i-a aruncat īn temniţa din lăuntru, şi le-a băgat picioarele īn butuci.

25.         Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau, şi cīntau cīntări de laudă lui Dumnezeu; iar cei īnchişi īi ascultau.

26.         Deodată, s'a făcut un mare cutremur de pămīnt, aşa că s'au clătinat temeliile temniţei. Īndată, s'au deschis toate uşile, şi s'au deslegat legăturile fiecăruia.

27.         Temnicerul s'a deşteptat; şi, cīnd a văzut uşile temniţei deschise, a scos sabia, şi era să se omoare, căci credea că cei īnchişi au fugit.

28.         Dar Pavel a strigat cu glas tare: „Să nu-ţi faci nici un rău, căci toţi sīntem aici.“

29.         Atunci temnicerul a cerut o lumină, a sărit īnlăuntru, şi, tremurīnd de frică, s'a aruncat la picioarele lui Pavel şi ale lui Sila;

30.         i-a scos afară, şi le-a zis: „Domnilor, ce trebuie  să fac ca să fiu mīntuit?“

31.         Pavel şi Sila i-au răspuns: „Crede īn Domnul Isus, şi vei fi mīntuit tu şi casa ta.“

32.         Şi i-au vestit Cuvīntul Domnului, atīt lui cīt şi tuturor celor din casa lui.

33.         Temnicerul i-a luat cu el, chiar īn ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile, şi a fost botezat īndată, el şi toţi ai lui.

34.         După ce i-a dus īn casă, le-a pus masa, şi s'a bucurat cu toată casa lui că a crezut īn Dumnezeu.

 

Pavel şi Sila slobozi.

 

35.         Cīnd s'a făcut ziuă, dregătorii au trimes pe ceice purtau nuielele (Greceşte: lictori.), să spună temnicerului: „Dă  drumul oamenilor acelora.“

36.         Şi temnicerul a spus lui Pavel aceste cuvinte: „Dregătorii au trimes să vi se dea drumul; acum dar, ieşiţi afară, şi duceţi-vă īn pace.“

37.         Dar Pavel le-a zis: „După ce ne-au bătut cu nuiele īn faţa tuturor, fără să fim judecaţi, pe noi, cari sīntem romani, ne-au aruncat īn temniţă, şi acum ne scot afară pe ascuns! Nu merge aşa! Să vină ei singuri să ne scoată afară!“

38.         Ceice purtau nuielele, au spus aceste cuvinte dregătorilor. Aceştia s'au temut, cīnd au auzit că sīnt romani.

39.         Dregătorii au venit să-i potolească, i-au scos afară din temniţă, şi i-au rugat să părăsească cetatea.

40.         Ei au ieşit din temniţă, şi au intrat īn casa Lidiei; şi, dupăce au văzut şi mīngīiat pe fraţi, au plecat.

 

Pavel la Tesalonic.

 

17

 

1.           Pavel şi Sila au trecut prin Amfipoli şi Apolonia, şi au venit īn Tesalonic, unde era o sinagogă a Iudeilor.

2.           Pavel, după obiceiul său, a intrat īn sinagogă. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi,

3.           dovedind şi lămurind, că Hristosul trebuia să pătimească şi să īnvieze din morţi. „Şi acest Isus, pe care vi-L vestesc eu“, zicea el, „este Hristosul.“

4.           Unii din ei, şi o mare mulţime de Greci temători de Dumnezeu, şi multe femei de frunte au crezut, şi au trecut de partea lui Pavel şi a lui Sila.

5.           Dar Iudeii cari nu crezuseră, de pizmă, au luat cu ei nişte oameni fără căpătīi din mulţime, au făcut gloată, şi au īntărītat cetatea. S'au năpustit asupra casei lui Iason, şi căutau pe Pavel şi pe Sila, ca să-i aducă afară la norod.

6.           Fiindcă nu i-au găsit, au tīrīt pe Iason şi pe vreo cīţiva fraţi īnaintea dregătorilor cetăţii, şi strigau: „Oamenii aceştia, cari au răscolit lumea, au venit şi aici,

7.           şi Iason i-a găzduit. Ei toţi lucrează īmpotriva poruncilor Cezarului, şi spun că este un alt Īmpărat: Isus.“

8.           Prin aceste vorbe, Iudeii au turburat norodul şi pe dregătorii cetăţii,

9.           cari au dat drumul lui Iason şi celorlalţi, numai după ce au căpătat dela ei un zălog.

 

Pavel la Berea.

 

10.         Fraţii au trimes īndată, noaptea, pe Pavel şi pe Sila la Berea. Cīnd au sosit, au intrat īn  sinagoga Iudeilor.

11.         Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă decīt cei din Tesalonic. Au primit Cuvīntul cu toată rīvna, şi cercetau Scripturile īn fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa.

12.         Mulţi dintre ei şi din femeile cu vază ale Grecilor, şi mulţi bărbaţi au crezut.

13.         Dar Iudeii din Tesalonic, cīnd au aflat că Pavel vestea Cuvīntul lui Dumnezeu şi īn Berea, au venit acolo, ca să turbure şi să aţīţe noroadele.

14.         Atunci fraţii au pornit īndată pe Pavel spre mare; Sila şi Timotei au rămas īn Berea.

 

Pavel la Atena.- Cuvīntarea.

 

15.         Cei ce īnsoţeau pe Pavel, l-au dus pīnă la Atena. Apoi s'au īntors, cu īnsărcinarea să ducă lui Sila şi lui Timotei porunca să vină cīt mai curīnd la el.

16.         Pe cīnd īi aştepta Pavel īn Atena, i se  īntărīta duhul la vederea acestei cetăţi pline de idoli.

17.         Īn sinagogă stătea deci de vorbă cu Iudeii şi cu oamenii temători de Dumnezeu, iar īn piaţă stătea de vorbă īn fiecare zi cu aceia pe cari-i īntīlnea.

18.         Unii din filosofii epicurieni şi stoici au intrat īn vorbă cu el. Şi unii ziceau: „Ce vrea să spună palavragiul acesta?“ Alţii, cīnd l-au auzit că vesteşte pe Isus şi īnvierea, ziceau: „Pare că vesteşte nişte dumnezei străini.“

19.         Atunci l-au luat, l-au dus la Areopag, şi au zis: „Putem să ştim care este această īnvăţătură nouă, pe care o vesteşti tu?

20.         Fiindcă tu ne aduci ceva ciudat la auz. Am vrea dar să ştim ce vrea să zică aceasta.“

21.         Căci toţi Atenienii şi străinii, cari stăteau īn Atena, nu-şi petreceau vremea cu nimic altceva decīt să spună sau să asculte ceva nou.

22.         Pavel a stat īn picioare īn mijlocul Areopagului, şi a zis:

              „Bărbaţi Atenieni! Īn toate privinţele vă găsesc foarte religioşi.

23.         Căci, pe cīnd străbăteam cetatea voastră şi mă uitam de aproape la lucrurile la cari vă īnchinaţi voi, am descoperit chiar şi un altar, pe care este scris: «Unui Dumnezeu necunoscut!» Ei bine, ceeace voi cinstiţi, fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu.

24.         Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este īn ea, este Domnul cerului şi al pămīntului, şi nu locuieşte īn temple făcute de mīni.

25.         El nu este slujit de mīni omeneşti, ca şi cīnd ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile.

26.         El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr'unul singur, să locuiască pe toată faţa pămīntului; le-a aşezat anumite vremi şi a pus anumite hotare locuinţei lor,

27.         ca ei să caute pe Dumnezeu, şi să se silească să-L găsească bījbăind, măcar că nu este departe de fiecare din noi.

28.         Căci īn El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum  au zis şi unii din poeţii voştri: «Sīntem din neamul lui ...»

29.         Astfel dar, fiindcă sīntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meşteşugirea şi iscusinţa omului.

30.         Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască;

31.         pentrucă a rīnduit o zi, īn care va judeca lumea după dreptate, prin Omul, pe care L-a rīnduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a īnviat din morţi ...“

32.         Cīnd au auzit ei de īnvierea morţilor, unii īşi băteau joc, iar alţii au zis: „Asupra acestor lucruri te vom asculta altădată.“

33.         Astfel, Pavel a ieşit din mijlocul lor.

34.         Totuş unii au trecut de partea lui, şi au crezut; īntre aceştia era Dionisie Areopagitul, o femeie numită Damaris, şi alţii īmpreună cu ei.

 

Pavel la Corint.

 

18

 

1.           După aceea, Pavel a plecat din Atena, şi s'a dus la Corint.

2.           Acolo a găsit pe un Iudeu, numit Acuila, de neam din Pont, venit de curīnd din Italia, cu nevastă-sa Priscila, de oarece Claudiu poruncise ca toţi Iudeii să plece din Roma. A venit la ei.

3.           Şi, fiindcă avea acelaş meşteşug, a rămas la ei, şi lucrau: meseria lor era facerea corturilor.

4.           Pavel vorbea īn sinagogă īn fiecare zi de Sabat, şi īndupleca pe Iudei şi pe Greci.

5.           Dar cīnd au venit Sila şi Timotei din Macedonia, Pavel s'a dedat īn totul propovăduirii, şi dovedea Iudeilor că Isus este Hristosul.

6.           Fiindcă Iudeii i se īmpotriveau şi-l batjocoreau, Pavel şi-a scuturat hainele, şi le-a zis: „Sīngele vostru să cadă asupra capului vostru; eu sīnt curat. Deacum īncolo, mă voi duce la Neamuri.“

7.           Şi după ce a ieşit de acolo, a intrat īn casa unui om temător de Dumnezeu, numit Iust, a cărui casă era vecină cu sinagoga.

8.           Dar Crisp, fruntaşul sinagogii, a crezut īn Domnul īmpreună cu toată casa lui. Şi mulţi dintre Corinteni, cari auziseră pe Pavel, au crezut şi ei, şi au fost botezaţi.

9.           Noaptea, Domnul a zis lui Pavel īntr'o vedenie: „Nu te teme; ci vorbeşte şi nu tăcea,

10.         căci Eu sīnt cu tine; şi nimeni nu va pune mīna pe tine, ca să-ţi facă rău: vorbeşte, fiindcă am  mult norod īn această cetate.“

11.         Aici a rămas un an şi şase luni, şi īnvăţa printre Corinteni Cuvīntul lui Dumnezeu.

 

Răscoala Iudeilor.

 

12.         Pe cīnd era Galion cīrmuitor al Ahaiei, Iudeii s'au ridicat cu un gīnd īmpotriva lui Pavel, l-au dus īnaintea scaunului de judecată,

13.         şi au zis: „Omul acesta aţīţă pe oameni să se  īnchine lui Dumnezeu īntr'un fel care este īmpotriva Legii.“

14.         Pavel voia să īnceapă vorba, cīnd Galion a zis Iudeilor:

              „Dacă ar fi vorba de vreo faptă rea sau de vreo blestemăţie, v'aş asculta după cuviinţă, Iudeilor!

15.         Dar dacă este vorba de neīnţelegeri asupra unui cuvīnt, asupra unor nume şi asupra Legii voastre, treaba voastră: eu nu vreau să fiu judecător peste aceste lucruri.“

16.         Şi i-a alungat dela scaunul de judecată.

17.         Atunci au pus toţi mīna pe Sosten, fruntaşul sinagogii, şi-l băteau īnaintea scaunului de judecată, fără ca lui Galion să-i pese.

 

Pavel la Ierusalim şi Antiohia.

 

18.         Pavel a mai rămas destul de multă vreme īn Corint. Īn urmă, şi-a luat ziua bună dela fraţi, şi a plecat cu corabia spre Siria, īmpreună cu Priscila şi Acuila, după ce şi-a tuns capul īn Chencrea, căci făcuse o juruinţă.

19.         Au ajuns īn Efes; şi Pavel a lăsat acolo pe īnsoţitorii lui. A intrat īn sinagogă, şi a stat de vorbă cu Iudeii,

20.         cari l-au rugat să rămīnă la ei mai multă vreme. El īnsă n'a voit,

21.         ci şi-a luat rămas bun dela ei, şi a zis: „Trebuie numaidecīt ca sărbătoarea care vine, s'o fac īn Ierusalim. Dacă va voi Dumnezeu, mă voi īntoarce iarăş la voi.“ Şi a plecat din Efes.

22.         S'a dat jos din corabie īn Cezarea, s'a suit la Ierusalim, şi, dupăce a urat de bine Bisericii, s'a pogorīt īn Antiohia.

 

A treia călătorie - Apolo.

 

23.         După ce a petrecut cītăva vreme īn Antiohia, Pavel a plecat, şi a străbătut din loc īn loc ţinutul Galatiei şi Frigiei, īntărind pe toţi ucenicii.

24.         La Efes, a venit un Iudeu numit Apolo, de neam din Alexandria. Omul acesta avea darul vorbirii şi era tare īn Scripturi.

25.         El era īnvăţat īn ce priveşte Calea Domnului, avea un duh īnfocat, şi vorbea şi īnvăţa amănunţit pe oameni despre Isus, măcar că nu cunoştea decīt botezul lui Ioan.

26.         A īnceput a vorbi cu īndrăzneală īn sinagogă. Acuila şi Priscila, cīnd l-au auzit, l-au luat la ei, şi i-au arătat mai cu deamăruntul Calea lui Dumnezeu.

27.         Fiindcă el voia să treacă īn Ahaia, fraţii l-au īmbărbătat să se ducă, şi au scris ucenicilor să-l primească bine. Cīnd a ajuns, a ajutat mult, prin harul lui Dumnezeu, pe ceice crezuseră;

28.         căci īnfrunta cu putere pe Iudei īnaintea norodului, şi le dovedea din Scripturi că Isus este Hristosul.

 

Ucenicii lui Ioan se fac creştini.

 

19

 

1.           Pe cīnd era Apolo īn Corint, Pavel, dupăce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a īntīlnit pe cīţiva ucenici,

2.           şi le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfīnt cīnd aţi crezut?“ Ei i-au răspuns:„Nici n'am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfīnt.“

3.           Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?“ le-a zis el. Şi ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan.“

4.           Atunci Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinţei, şi spunea norodului să creadă īn Celce venea după el, adică īn Isus.“

5.           Cīnd au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi īn Numele Domnului Isus.

6.           Cīnd şi-a pus Pavel mīnile peste ei, Duhul Sfīnt S'a pogorīt  peste ei, şi vorbeau īn alte limbi, şi prooroceau.

7.           Erau cam doisprezece bărbaţi de toţi.

 

Pavel īnvaţă pe norod la Efes.

 

8.           Īn urmă, Pavel a intrat īn sinagogă, unde vorbea cu īndrăzneală. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la Īmpărăţia lui Dumnezeu, şi căuta să īnduplece pe cei ce-l ascultau.

9.           Dar, fiindcă unii rămīneau īmpietriţi şi necredincioşi, şi vorbeau de rău Calea Domnului īnaintea norodului, Pavel a plecat dela ei, a despărţit pe ucenici de ei, şi a īnvăţat īn fiecare zi pe norod īn şcoala unuia numit Tiran.

10.         Lucrul acesta a ţinut doi ani, aşa că toţi ceice locuiau īn Asia, Iudei şi Greci, au auzit Cuvīntul Domnului.

11.         Şi Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mīnile lui Pavel;

12.         pīnă acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau şorţuri, cari fuseseră atinse de trupul lui, şi-i lăsau boalele, şi ieşeau afară din ei duhurile rele.

 

Exorciştii Iudei.

 

13.         Nişte exorcişti Iudei, cari umblau din loc īn loc, au īncercat să cheme Numele Domnului Isus peste ceice aveau duhuri rele, zicīnd: „Vă jur pe Isus, pe care-L propovăduieşte Pavel, să ieşiţi afară!“

14.         Ceice făceau lucrul acesta, erau şapte feciori ai lui Sceva, un preot Iudeu din cei mai de seamă.

15.         Duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Īl cunosc, şi pe Pavel īl ştiu; dar voi, cine sīnteţi?“

16.         Şi omul, īn care era duhul cel rău, a sărit asupra lor, i-a biruit pe amīndoi, şi i-a schingiuit īn aşa fel, că au fugit goi şi răniţi din casa aceea.

17.         Lucrul acesta a fost cunoscut de toţi Iudeii, de toţi Grecii cari locuiau īn Efes, şi i-a apucat frica pe toţi: şi Numele Domnului Isus era proslăvit.

18.         Mulţi din cei ce crezuseră, veneau să mărturisească şi să spună ce făcuseră.

19.         Şi unii din cei ce făcuseră vrăjitorii, şi-au adus cărţile, şi le-au ars, īnaintea tuturor: preţul lor s'a socotit la cincizeci de mii de arginţi.

20.         Cu atīta putere se răspīndea şi se īntărea Cuvīntul Domnului.

 

Răscoala argintarului Dimitrie.

 

21.         Dupăce s'au petrecut aceste lucruri, Pavel şi-a pus de gīnd să se ducă la Ierusalim, trecīnd prin Macedonia şi Ahaia. „Dupăce voi merge acolo“, īşi zicea el, „trebuie să văd şi Roma.“

22.         A trimes īn Macedonia pe doi din ajutoarele lui, pe Timotei şi Erast, iar el a mai rămas cītăva vreme īn Asia.

23.         Pe vremea aceea, s'a făcut o mare turburare cu privire la Calea Domnului.

24.         Un argintar, numit Dimitrie, făcea temple de argint de ale Dianei, şi aducea lucrătorilor săi nu puţin cīştig cu ele.

25.         I-a adunat la un loc, īmpreună cu cei de aceeaş meserie, şi le-a zis: „Oamenilor, ştiţi că bogăţia noastră atīrnă de meseria aceasta;

26.         şi vedeţi şi auziţi că Pavel acesta, nu numai īn Efes, dar aproape īn toată Asia, a īnduplecat şi a abătut mult norod, şi zice că zeii făcuţi de mīni nu sīnt dumnezei.

27.         Primejdia, care vine din acest fapt, nu este numai că meseria noastră cade īn dispreţ; dar şi că templul marei zeiţe Diana este socotit ca o nimica, şi chiar măreţia aceleia, care este cinstită īn toată Asia şi īn toată lumea, este nimicită.“

28.         Cuvintele acestea i-au umplut de mīnie, şi au īnceput să strige: „Mare este Diana Efesenilor!“

29.         Toată cetatea s'a tulburat. Au năvălit cu toţii īntr-un gīnd īn teatru, şi au luat cu ei pe Macedonenii Gaiu şi Aristarh, tovarăşii de călătorie ai lui Pavel.

30.         Pavel voia să vină īnaintea norodului, dar nu l-au lăsat ucenicii.

31.         Chiar şi unii din mai marii Asiei, cari-i erau prieteni, au trimes la el să-l roage să nu se ducă la teatru.

32.         Unii strigau una, alţii alta, căci adunarea era īn īnvălmăşală, şi cei mai mulţi nici nu ştiau pentruce se adunaseră.

33.         Atunci au scos din norod pe Alexandru, pe care Iudeii īl īmpingeau īnainte. Alexandru a făcut semn cu mīna, şi voia să se apere īnaintea norodului.

34.         Dar cīnd l-au cunoscut că este Iudeu, au strigat toţi īntr'un glas, timp de aproape două ceasuri: „Mare este Diana Efesenilor!“

35.         Totuş logofătul a potolit norodul, şi a zis: „Bărbaţi Efeseni, cine este acela care nu ştie că cetatea Efesenilor este păzitoarea templului marei Diane şi a chipului ei căzut din cer?

36.         Fiindcă nimeni nu poate să tăgăduiască lucrul acesta, trebuie să vă potoliţi, şi să nu faceţi nimic cu pornire nechibzuită.

37.         Căci aţi adus aici pe oamenii aceştia, cari nu sīnt vinovaţi nici de jăfuirea templului, nici de hulă īmpotriva zeiţei noastre.

38.         Deci, dacă īn adevăr, Dimitrie şi meşterii lui au să se plīngă īmpotriva cuiva, sīnt zile de judecată, şi sīnt dregători; să se pīrască unii pe alţii.

39.         Dar dacă umblaţi după altceva, se va hotărī īntr'o adunare legiuită.

40.         Noi, de fapt, sīntem īn primejdie să fim īnvinuiţi de răscoală pentru cele īntīmplate astăzi, căci n'avem nici un temei, ca să putem īndreptăţi zarva aceasta.“

41.         După aceste cuvinte, a dat drumul adunării.

 

Pavel īn Macedonia.

 

20

 

1.           Cīnd a īncetat zarva, Pavel a chemat pe ucenici, şi, dupăce le-a dat sfaturi, şi-a luat ziua bună dela ei, şi a plecat īn Macedonia.

2.           A străbătut ţinutul acesta, şi a dat ucenicilor o mulţime de sfaturi. Apoi a venit īn Grecia,

3.           unde a rămas trei luni. Era gata să plece cu corabia īn Siria, dar Iudeii i-au īntins curse. Atunci s'a hotărīt să se īntoarcă prin Macedonia.

4.           Avea ca tovarăşi pīnă īn Asia pe: Sopater din Berea, fiul lui Pir, Aristarh şi Secund din Tesalonic, Gaiu din Derbe, Timotei, precum şi Tihic şi Trofim cari erau din Asia.

5.           Aceştia au luat-o īnainte, şi ne-au aşteptat la Troa.

6.           Iar noi, după zilele praznicului Azimilor, am plecat cu corabia din Filipi, şi, īn cinci zile, am ajuns la ei īn Troa, unde am   stat şapte zile.

 

Īnvierea lui Eutih.

 

7.           Īn ziua dintīi a săptămīnii, eram adunaţi la olaltă ca să frīngem pīnea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor, şi şi-a lungit  vorbirea pīnă la miezul nopţii.

8.           Īn odaia de sus, unde eram adunaţi, erau multe lumini.

9.           Şi un tīnăr, numit Eutih, care şedea pe fereastră, a adormit deabinelea īn timpul lungei vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut jos din catul al treilea, şi a fost ridicat mort.

10.         Dar Pavel s'a pogorīt, s'a repezit spre el, l-a luat īn braţe, şi a zis: „Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este īn el.“

11.         După ce s'a suit iarăş, a frīnt pīnea, a cinat, şi a mai vorbit multă vreme pīnă la ziuă. Apoi a plecat.

12.         Flăcăul a fost adus viu, şi lucrul acesta a fost pricina unei mari mīngīieri.

 

Pavel la Milet.

 

13.         Noi am venit īnaintea lui Pavel la corabie, şi am plecat cu corabia la Asos, unde ne īnvoiserăm să ne īntīlnim  din nou; pentrucă el trebuia să facă drumul pe jos.

14.         Cīnd s'a īntīlnit cu noi īn Asos, l-am luat īn corabie, şi ne-am dus la Mitilene.

15.         De aici am mers pe mare, şi a doua zi am ajuns īn faţa insulei Chios. Īn ziua următoare, deabea am atins Samos, ne-am oprit īn Troghilion, şi a doua zi am venit la Milet.

16.         Pavel se hotărīse să treacă pe līngă Efes, fără să se oprească aici, ca să nu peardă vremea īn Asia; căci se grăbea ca, dacă-i va fi cu putinţă, să fie īn Ierusalim  de ziua Cincizecimii.

 

Cuvīntarea de rămas bun.

 

17.         Īnsă din Milet, Pavel a trimes la Efes, şi a chemat pe presbiterii Bisericii.

18.         Cīnd au venit la el, le-a zis:

              „Ştiţi cum m'am purtat cu voi īn toată vremea, din ziua dintīi, īn care am pus piciorul pe pămīntul Asiei.

19.         Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrămi, şi īn mijlocul īncercărilor, pe cari mi le ridicau uneltirile Iudeilor.

20.         Ştiţi că n'am ascuns nimic din ce vă era de folos, şi nu m'am temut să vă propovăduiesc şi să vă īnvăţ īnaintea norodului şi īn case,

21.         şi să vestesc Iudeilor şi Grecilor: pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa īn Domnul nostru Isus Hristos.

22.         Şi acum, iată că, īmpins de duhul, mă duc la Ierusalim, fără să ştiu ce mi se va īntīmpla acolo.

23.         Numai, Duhul Sfīnt mă īnştiinţează din cetate īn cetate  că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri.

24.         Dar eu nu ţin numai decīt la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfīrşesc cu bucurie calea şi slujba, pe care am primit-o dela Domnul Isus, ca să vestesc Evaghelia harului lui Dumnezeu.

25.         Şi acum, ştiu că nu-mi veţi mai vedea faţa, voi toţi aceia, īn mijlocul cărora am umblat propovăduind Īmpărăţia lui Dumnezeu.

26.         De aceea vă mărturisesc astăzi, că sīnt curat de sīngele tuturor.

27.         Căci nu m'am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu.

28.         Luaţi seama dar la voi īnşivă şi la toată turma peste care v'a pus Duhul Sfīnt episcopi (Sau: priveghetori.), ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a cīştigat-o cu īnsuş sīngele Său.

29.         Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vīrī īntre voi lupi răpitori, cari nu vor cruţa turma;

30.         şi se vor scula din mijlocul vostru oameni, cari vor īnvăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor.

31.         De aceea vegheaţi, şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, zi şi nopate, n'am īncetat să sfătuiesc cu lacrămi pe fiecare din voi.

32.         Şi acum, fraţilor, vă īncredinţez īn mīna lui Dumnezeu şi a Cuvīntului harului Său, care vă poate zidi sufleteşte, şi vă poate da moştenirea īmpreună cu toţi cei sfinţiţi.

33.         N'am rīvnit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva.

34.         Singuri ştiţi că mīnile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine.

35.         Īn toate privinţele v'am dat o pildă, şi v'am arătat că, lucrīnd astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi, şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care īnsuş a zis: «Este mai ferice să dai decīt să primeşti.“

36.         După ce a vorbit asfel, a īngenuncheat, şi s'a rugat īmpreună cu ei toţi.

37.         Şi au izbucnit cu toţii īn lacrămi, au căzut pe grumazul lui Pavel, şi l-au sărutat.

38.         Căci erau īntristaţi mai ales de vorba, pe care le-o spusese el, că nu-i vor mai vedea faţa. Şi l-au petrecut pīnă la corabie.

 

Pavel īşi ia rămas bun dela ucenicii din Tir.

 

21

 

1.           După ce ne-am smuls din braţele lor, am plecat pe apă, şi ne-am dus drept la Cos, a doua zi la Rodos, şi deacolo la Patara.

2.           Am găsit o corabie, care avea să treacă īn Fenicia, ne-am suit īn ea, şi am plecat.

3.           Am trecut prin faţa insulei Cipru, am lăsat-o la stīnga, şi ne-am urmat drumul spre Siria; apoi ne-am dat jos īn Tir, unde avea să se descarce corabia.

4.           Acolo am găsit pe ucenici, şi am rămas şapte zile. Ucenicii, prin Duhul, ziceau lui Pavel să nu se suie la Ierusalim.

5.           Dar cīnd s'au īmplinit zilele, am plecat, şi ne-am văzut de drum; şi ne-au petrecut toţi, cu nevestele şi copiii, pīnă afară din cetate. Am īngenuncheat pe mal, şi ne-am rugat.

6.           Apoi ne-am luat ziua bună unii dela alţii, şi noi ne-am suit īn corabie iar ei s'au īntors acasă.

 

Pavel la Ptolemaida şi la Cezarea. - Proorocia lui Agab.

 

7.           După ce ne-am isprăvit călătoria pe mare, din Tir am plecat la Ptolemaida, unde am urat de bine fraţilor, şi am stat la ei o zi.

8.           A doua zi, am  plecat şi am ajuns la Cezarea. Am intrat īn casa lui Filip evanghelistul, care era unul din cei şapte, şi am găzduit la el.

9.           El avea patru fete fecioare cari prooroceau.

10.         Fiindcă stăteam de mai multe zile acolo, un prooroc, numit Agab, s'a pogorīt din Iudea,

11.         şi a venit la noi. A luat brīul lui Pavel, şi-a legat picioarele şi mīnile, şi a zis: „Iată ce zice Duhul Sfīnt: «Aşa vor lega Iudeii īn Ierusalim pe omul acela al cui este brīul acesta, şi-l vor da īn mīnile Neamurilor.»

12.         Cīnd am auzit lucrul acesta, atīt noi cīt şi cei de acolo am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim.

13.         Atunci Pavel a răspuns: «Ce faceţi de plīngeţi aşa, şi-mi rupeţi inima? Eu sīnt gata nu numai să fiu legat, dar chiar să şi mor īn Ierusalim pentru Numele Domnului Isus.“

14.         Dacă am văzut că nu-l putem īndupleca, n'am mai stăruit, şi am zis: «Facă-se voia Domnului!»

15.         După zilele acelea, ne-am pregătit de plecare, şi ne-am suit la Ierusalim.

16.         Cīţiva ucenici din Cezarea au venit şi ei cu noi, şi ne-au dus la unul numit Mnason, din Cipru, vechi ucenic, la care aveam să găzduim.

 

Pavel la Ierusalim īn Templu.

 

17.         Cīnd am ajuns la Ierusalim, fraţii ne-am primit cu bucurie.

18.         A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov, şi toţi presbiterii s'au adunat acolo.

19.         Dupăce le-a dat ziua bună, le-a istorisit cu deamăruntul ce făcuse Dumnezeu īn mijlocul Neamurilor prin slujba lui.

20.         Cīnd l-au auzit, au proslăvit pe Dumnezeu. Apoi i-au zis: «Vezi, frate, cīte mii de Iudei au crezut, şi toţi sīnt plini de rīvnă pentru Lege.

21.         Dar ei au auzit despre tine că īnveţi pe toţi Iudeii, cari trăiesc printre Neamuri, să se lepede de Moise, că le zici să nu-şi taie copiii īmprejur, şi să nu trăiască potrivit  cu obiceiurile.

22.         Ce este de făcut? Negreşit, mulţimea are să se adune, căci vor auzi că ai venit.

23.         Deci, fă ce-ţi vom spune noi. Avem aici patru bărbaţi, cari au făcut o juruinţă.

24.         Ia-i cu tine, curăţeşte-te īmpreună cu ei, şi cheltuieşte tu pentru ei, ca să-şi radă capul. Şi astfel vor cunoaşte toţi că nu este nimic adevărat din celece au auzit despre  tine, ci că şi tu umbli īntocmai după rīnduială, şi păzeşti Legea.

25.         Cu privire la Neamurile, cari au crezut, noi am hotărīt şi le-am scris că trebuie să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de sīnge, de dobitoace zugrumate şi de curvie.“

26.         Atunci Pavel a luat pe oamenii aceia, s'a curăţit, şi a intrat cu ei a doua zi īn Templu, ca să vestească sfīrşitul zilelor curăţirii cīnd se va aduce jertfă pentru fiecare din ei.

 

Prinderea lui Pavel.

 

27.         Către sfīrşitul celor şapte zile, Iudeii din Asia, cīnd au văzut pe Pavel īn Templu, au īntărītat tot norodul, au pus mīnile pe el,

28.         şi au īnceput să strige: „Bărbaţi Israeliţi, daţi ajutor! Iată omul, care propovăduieşte pretutindeni şi īn toată lumea īmpotriva norodului, īmpotriva Legii şi īmpotriva locaşului acestuia; ba, īncă a vīrīt şi pe nişte Greci īn Templu, şi a spurcat acest locaş sfīnt.“

29.         Īn adevăr, văzuseră mai īnainte pe Trofim Efeseanul, īmpreună cu el īn cetate, şi credeau că Pavel īl băgase īn Templu.

30.         Toată cetatea s'a pus īn mişcare, şi s'a strīns norodul din toate părţile. Au pus mīna pe Pavel, şi l-au scos afară din Templu, ale cărui uşi au fost īncuiate īndată.

31.         Pe cīnd cercau să-l omoare, s'a dus vestea la căpitanul oastei că tot Ierusalimul s'a turburat.

32.         Acesta a luat īndată ostaşi şi sutaşi, şi a alergat la ei. Cīnd au văzut pe căpitan şi pe ostaşi, au īncetat să mai bată pe Pavel.

33.         Atunci căpitanul s'a apropiat, a pus mīna pe el, şi a poruncit să-l lege cu două lanţuri. Apoi a īntrebat cine este şi ce a făcut.

34.         Dar unii strigau īntr'un fel, alţii īntr'alt fel prin mulţime; fiindcă nu putea deci să īnţeleagă adevărul, din pricina zarvei, a poruncit să-l ducă īn cetăţuie.

35.         Cīnd a ajuns pe trepte, Pavel a trebuit să fie dus de ostaşi, din pricina īmbulzelii norodului īntărītat;

36.         căci mulţimea norodului se ţinea după el, şi striga: „La moarte cu el!“

 

Pavel cere voie să vorbească.

 

37.         Tocmai cīnd era să fie băgat īn cetăţuie, Pavel a zis căpitanului: „Īmi este īngăduit să-ţi spun ceva?“ Căpitanul a răspuns: „Ştii greceşte?

38.         Nu cumva eşti Egipteanul acela, care s'a răsculat acum īn urmă, şi a dus īn pustie pe cei patru mii de tīlhari?“

39.         „Eu sīnt Iudeu“, a spus Pavel, „din Tarsul din Cilicia, cetăţean al unei cetăţi nu fără īnsemnătate. Te rog, dă-mi voie să vorbesc  norodului.“

40.         După ce i-a dat voie căpitanul, Pavel a stat īn picioare pe trepte, şi a făcut semn norodului cu mīna. S'a făcut o mare tăcere, şi Pavel le-a vorbit īn limba evreiască astfel:

 

Cuvīntarea lui Pavel.

 

22

 

1.           „Fraţilor şi părinţilor, ascultaţi acum cuvīntul meu de apărare faţă de voi!“

2.           Cīnd au auzit ei că le vorbeşte īn limba evreiască, au ţinut şi mai multă linişte. Şi Pavel a zis:

3.           „Eu sīnt Iudeu, născut īn Tarsul Ciliciei; dar am fost crescut īn cetatea aceasta, am īnvăţat la picioarele lui Gamaliel să cunosc cu deamăruntul Legea părinţilor noştri, şi am fost tot atīt de plin de rīvnă pentru Dumnezeu, cum sīnteţi şi voi toţi azi.

4.           Am prigonit pīnă la moarte această Cale, am legat şi am pus īn temniţă bărbaţi şi femei:

5.           Marele preot şi tot soborul bătrīnilor īmi sīnt martori. Am luat chiar şi scrisori dela ei către fraţii din Damasc, unde m'am dus să aduc legaţi la Ierusalim pe ceice se aflau acolo, ca să fie pedepsiţi.

6.           Cīnd eram pe drum şi mă apropiam de Damasc, deodată, pela amiază, a strălucit īmprejurul meu o mare lumină din cer.

7.           Am căzut la pămīnt, şi am auzit un glas, care-mi zicea: «Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?»

8.           «Cine eşti, Doamne?» am răspuns eu. Şi El mi-a zis: «Eu sīnt Isus din Nazaret, pe care-L prigoneşti.“

9.           Cei ce erau cu mine, au văzut bine lumina, şi s'au īnfricoşat; dar n'au auzit glasul Celui ce vorbea.

10.         Atunci am  zis: «Ce să fac, Doamne?» «Scoală-te», mi-a răspuns Domnul, «du-te īn Damasc, şi acolo ţi se va spune ce trebuie să faci.“

11.         „Fiindcă nu puteam să văd nimic, din pricina strălucirii luminii aceleia, ceice erau cu mine, m'au luat de mīnă, şi aşa am ajuns īn Damasc.

12.         Şi a venit la mine un om, numit Anania,bărbat temător de Dumnezeu, după Lege, şi pe care toţi Iudeii, cari locuiesc īn Damasc, īl vorbeau  de bine.

13.         El mi-a zis: «Frate Saule, capătă-ţi din nou vederea!» Chiar īn clipa aceea, mi-am căpătat vederea, şi m'am uitat le el.

14.         El mi-a zis: «Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales să cunoşti voia Lui, să vezi pe Cel Neprihănit, şi să auzi cuvinte din gura Lui;

15.         căci Īi vei fi martur, faţă de toţi oamenii, pentru lucrurile, pe cari le-ai văzut şi auzit.

16.         Şi acum, ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul, şi fii spălat de păcatele tale, chemīnd Numele Domnului.“

17.         Şi mi s'a īntīmplat că, după ce m'am īntors la Ierusalim, pe cīnd mă rugam īn templu, am căzut īntr'o răpire sufletească;

18.         şi am văzut pe Domnul care-mi zicea: «Grăbeşte-te, ieşi iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine.“

19.         Şi am zis: «Doamne, ei ştiu că eu băgam īn temniţă şi băteam prin sinagogi pe ceice cred īn Tine:

20.         şi că, atunci cīnd se vărsa sīngele lui Ştefan, marturul Tău, eram  şi eu de faţă, īmi uneam īncuviinţarea mea cu a celorlaţi, şi păzeam hainele celor ce-l omorau.“

21.         Atunci El mi-a zis: «Du-te, căci te voi trimite departe la Neamuri ...“

 

Pavel: cetăţean roman.

 

22.         Ei l-au ascultat pīnă la cuvīntul acesta. Dar atunci şi-au ridicat glasul, şi au zis: „Ia de pe pămīnt pe un astfel de om! Nu este vrednic să trăiască!“

23.         Şi scoteau strigăte, īşi aruncau hainele, şi asvīrleau cu ţărīnă īn văduh.

24.         Căpitanul a poruncit să ducă pe Pavel īn cetăţuie şi să-l cerceteze, bătīndu-l cu biciul, ca să afle din ce pricină strigau aşa īmpotriva lui.

25.         Pe cīnd īl legau cu curele, Pavel a zis sutaşului, care era de faţă: „Vă este īngăduit să bateţi pe un Roman, care nu este osīndit?“

26.         La auzul acestor cuvinte, sutaşul s'a dus să dea de ştire căpitanului, şi a zis: „Ce ai de gīnd să faci? Omul acesta este cetăţean roman.“

27.         Şi cīnd a venit căpitanul, a zis lui Pavel: „Spune-mi, eşti roman?“ „Da“, i-a răspuns el.

28.         Căpitanul a zis: „Eu cu o mare sumă de bani am dobīndit cetăţenia aceasta.“ „Şi eu“, a zis Pavel, „sīnt chiar născut Roman.“

29.         Numaidecīt, cei ce aveau să-l cerceteze prin bătaie, au īncetat să-l mai necăjească: ba căpitanul, cīnd a aflat că Pavel este roman, s'a temut, pentrucă-l legase.

 

Pavel īnaintea Sinedriului.

 

30.         A doua zi, fiindcă voia să ştie bine pentruce este pīrīt de Iudei, l-a deslegat, şi a poruncit să se adune laolaltă preoţii cei mai de seamă şi tot Soborul; apoi, a adus pe Pavel jos, şi l-a pus īnaintea lor.

 

23

 

1.           Pavel s'a uitat ţintă la Sobor, şi  a zis: „Fraţilor, eu am vieţuit cu toată curăţia cugetului meu īnaintea lui Dumnezeu, pīnă īn ziua aceasta ... “

2.           Marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau līngă el să-l lovească peste gură.

3.           Atunci Pavel i-a zis: „Te va bate Dumnezeu, părete văruit! Tu şezi să mă judeci după Lege, şi porunceşti să mă lovească, īmpotriva Legii!“

4.           Cei ce stăteau līngă el, i-au zis: „Īţi baţi joc de marele preot al lui Dumnezeu?“

5.           Şi Pavel a zis: „N'am ştiut, fraţilor, că este marele preot; căci este scris: «Pe mai marele norodului tău să nu-l grăieşti de rău.“

6.           Pavel,  ca unul care ştia că o parte din adunare erau Saduchei, iar alta Farisei, a strigat īn plin Sobor: „Fraţilor, eu sīnt Fariseu, fiu de Fariseu; din  pricina nădejdii īn īnvierea morţilor sīnt dat īn judecată.“

7.           Cīnd a zis vorbele acestea, s'a stīrnit o neīnţelegere īntre Farisei şi Saduchei, şi adunarea s'a desbinat.

8.           Căci Saducheii zic că nu este īnviere, nici īnger, nici duh, pe cīnd Fariseii le mărturisesc pe amīndouă.

9.           S'a făcut o mare zarvă; şi cīţiva cărturari din partida Fariseilor, s'au sculat īn picioare, au īnceput o ceartă aprinsă, şi au zis: „Noi nu găsim nici o vină īn omul acesta; dar dacă i-a vorbit un duh sau un īnger?“ ...

10.         Fiindcă gīlceava creştea, căpitanul, se temea ca Pavel să nu fie rupt īn bucăţi de ei. De aceea a poruncit ostaşilor să se pogoare să-l smulgă din mijlocul lor, şi să-l ducă īn cetăţuie.

11.         Īn noaptea următoare, Domnul S'a arătat lui Pavel, şi i-a zis: „Īndrăzneşte, Pavele; căci, după cum ai mărturisit despre Mine īn Ierusalim, tot aşa trebuie să mărturiseşti şi īn Roma.“

 

Pavel este dus la Cezarea.

 

12.         La ziuă, Iudeii au uneltit şi s'au legat cu blestem că nu vor mīnca, nici nu vor bea, pīnă nu vor omorī pe Pavel.

13.         Cei ce făcuseră legămīntul acesta, erau mai mulţi de patruzeci.

14.         Ei s'au dus la preoţii cei mai de seamă şi la bătrīni, şi le-au zis: „Noi ne-am legat cu mare blestem să nu gustăm nimic pīnă nu vom  omorī pe Pavel.

15.         Acum dar, voi, īmpreună cu Soborul, daţi de ştire căpitanului, şi rugaţi-l să-l aducă mīne jos īnaintea voastră, ca şi cum aţi vrea să-i cercetaţi pricina mai cu deamăruntul; şi pīnă să ajungă el, noi sīntem gata să-l omorīm.“

16.         Fiul sorei lui Pavel a auzit de această cursă, s'a dus īn cetăţuie, şi a spus lui Pavel.

17.         Pavel a chemat pe unul din sutaşi, şi a zis: „Du pe tinerelul acesta la căpitan, căci are să-i spună ceva.“

18.         Sutaşul a luat pe tīnăr cu el, l-a dus la căpitan, şi a zis: „Pavel cel īntemniţat m'a chemat şi m'a rugat să aduc la tine pe acest tinerel, care are să-ţi spună ceva.“

19.         Căpitanul l-a apucat de mīnă, l-a luat deoparte, şi l-a īntrebat: „Ce ai să-mi spui?“

20.         El a răspuns: „Iudeii s'au sfătuit să te roage să aduci mīne pe Pavel īnaintea Soborului, ca şi cum ai avea să-l cercetezi mai cu deamăruntul.

21.         Tu să nu-i asculţi, pentrucă mai mulţi de patruzeci dintre ei īl pīndesc, şi s'au legat cu blestem să nu mănīnce şi să nu bea nimic pīnă nu-l vor omorī; acum stau gata, şi n'aşteaptă decīt făgăduiala ta.“

22.         Capitanul a lăsat pe tinerel să plece, şi i-a poruncit să nu spună nimănui că i-a descoperit aceste lucruri.

23.         Īn urmă, a chemat pe doi sutaşi, şi le-a zis: „La ceasul al treilea din noapte, să aveţi gata două sute de ostaşi, şaptezeci de călăreţi şi două sute de suliţari, ca să meargă pīnă la Cezarea.“

24.         Le-a poruncit să aducă şi dobitoace pentru Pavel, ca să-l pună călare, şi să-l ducă sănătos şi teafăr la dregătorul Felix.

25.         Lui Felix i-a scris o scrisoare cu următorul cuprins:

26.         „Claudius Lisias către prea alesul dregător Felix: plecăciune!

27.         Acest om, pe care l-au prins Iudeii, era să fie omorīt de ei; şi eu m'am dus repede cu ostaşi, şi l-am scos din mīna lor, căci am aflat că este Roman.

28.         Am vrut să aflu pricina pentru care-l pīrau, şi l-am adus īnaintea Soborului lor.

29.         Am găsit că era pīrīt pentru lucruri privitoare la Legea lor, dar că nu săvīrşise nicio nelegiuire, care să fie vrednică de moarte sau de lanţuri.

30.         Mi s'a dat īnsă de ştire că Iudeii īl pīndesc ca să-l omoare; l-am trimes īndată la tine, şi am făcut cunoscut şi celor ce-l īnvinuiesc, să-ţi spună ţie ce au īmpotriva lui. Fii sănătos.“

31.         Ostaşii, după porunca, pe care o primiseră, au luat pe Pavel, şi l-au dus noaptea pīnă la Antipatrida.

32.         A doua zi au lăsat pe călăreţi să-şi urmeze drumul īnainte cu el, iar ei s'au īntors īn cetăţuie.

33.         Ajunşi īn Cezarea, călăreţii au dat scrisoarea īn mīna dregătorului, şi au adus pe Pavel īnaintea lui.

34.         Dregătorul, dupăce a citit scrisoarea, a īntrebat din ce ţinut este Pavel. Cīnd a aflat că este din Cilicia,

35.         „te voi asculta“, a zis el, „cīnd vor veni pīrīşii tăi.“ Şi a poruncit să fie păzit īn palatul lui Irod.

 

Pavel la Cezarea.

 

24

 

1.           După cinci zile, a venit marele preot Anania cu unii din bătrīni şi cu un vorbitor, numit Tertul. Au adus īnaintea dregătorului plīngere īmpotriva lui Pavel.

2.           Pavel a fost chemat, şi Tertul a īnceput să-l pīrască astfel:

              „Prea alesule Felix, tu ne faci să ne bucurăm de o pace mare; şi neamul acesta a căpătat īmbunătăţiri sănătoase prin īngrijirile tale.

3.           Lucrul acesta īl mărturisim cu toată mulţămita, īn toată vremea şi īn tot locul.

4.           Dar, ca să nu te ţin  prea mult, te rog să asculţi, īn bunătatea ta, cīteva cuvinte.

5.           Am găsit pe omul acesta, care este o ciumă: pune la cale răzvrătiri printre toţi Iudeii de pe tot pămīntul, este mai marele partidei Nazarinenilor,

6.           şi a cercat să spurce chiar şi Templul. Şi am pus mīnă pe el. Am vrut să-l judecăm după Legea noastră:

7.           dar a venit căpitanul Lisias, l-a smuls din mīnile noastre cu mare silă,

8.           şi a poruncit pīrīşilor lui să vină īnaintea ta. Dacă-l vei cerceta, tu īnsuţi vei putea afla de la el toate lucrurile de cari īl pīrīm noi.“

9.           Iudeii s'au unit la īnvinuirea aceasta, şi au spus că aşa stau lucrurile.

 

Apărarea lui Pavel.

 

10.         După ce i-a făcut dregătorul semn să vorbească, Pavel a răspuns:

              „Fiindcă ştiu că de mulţi ani eşti judecătorul neamului acestuia, voi răspunde cu īncredere pentru apărarea mea.

11.         Nu sīnt mai mult de douăsprezece zile, - te poţi īncredinţa de lucrul acesta - de cīnd m'am suit să mă īnchin la Ierusalim.

12.         Nu m'au găsit nici īn Templu, nici īn sinagogi, nici īn cetate, stīnd de vorbă cu cineva, sau făcīnd răscoală de norod.

13.         Aşa că n'ar putea dovedi lucrurile de cari mă pīrăsc acum.

14.         Īţi mărturisesc că slujesc Dumnezeului părinţilor mei după Calea, pe care ei o numesc partidă; eu cred tot ce este scris īn Lege şi īn Prooroci,

15.         şi am īn Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o au şi ei īnşişi, că va fi o īnviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi.

16.         De aceea mă silesc să am totdeauna un cuget curat īnaintea lui Dumnezeu şi īnaintea oamenilor.

17.         După o lipsă de mai mulţi ani, am venit să aduc milostenii neamului meu, şi să aduc daruri la Templu.

18.         Tocmai atunci nişte Iudei din Asia m'au găsit curăţit īn Templu, nu cu gloată, nici cu zarvă.

19.         Ei īnşişi ar trebui să se īnfăţişeze īnaintea ta, şi să mă pīrască, dacă au ceva īmpotriva mea.

20.         Sau să spună aceştia singuri de ce nelegiuire m'au găsit vinovat, cīnd am stat īnaintea Soborului,

21.         afară numai doar de strigătul acesta, pe care l-am scos īn mijlocul lor: «Pentru īnvierea morţilor sīnt dat eu īn judecată astăzi īnaintea voastră.“

22.         Felix, care ştia destul de bine despre „Calea“ aceasta, i-a amīnat zicīnd: „Am să cercetez pricina voastră cīnd ca veni căpitanul Lisias.“

23.         Şi a poruncit sutaşului să păzească pe Pavel, dar să-l lase puţin mai slobod, şi să nu oprească pe nimeni din ai lui să-i slujească sau să vină la el.

 

Pavel stă de vorbă cu Felix.

 

24.         După cīteva zile, a venit Felix cu nevastă-sa Drusila, care era Iudeică; a chemat pe Pavel, şi l-a ascultat despre credinţa īn Hristos Isus.

25.         Dar, pe cīnd vorbea Pavel despre neprihănire, despre īnfrīnare şi despre judecata viitoare, Felix, īngrozit, a zis: „De astădată, du-te; cīnd voi mai avea prilej, te voi chema.“

26.         Totodată el trăgea nădejde că Pavel are să-i dea bani; de aceea trimetea şi mai des să-l cheme, ca să stea de vorbă cu el.

 

Pavel īnaintea lui Festus.

 

27.         Doi ani au trecut astfel; şi īn locul lui Felix, a venit Porcius Festus. Felix a vrut să facă pe placul Iudeilor, şi a lăsat pe Pavel īn temniţă.

 

25

 

1.           Festus, cīnd a venit īn ţinutul său, după trei zile s'a suit dela Cezarea īn Ierusalim.

2.           Preoţii cei mai de seamă şi fruntaşii Iudeilor i-au adus plīngere īmpotriva lui Pavel. L-au rugat cu stăruinţă,

3.           şi i-au cerut, ca un hatīr pentru ei, să trimeată să-l aducă la Ierusalim. Prin aceasta īi īntindeau o cursă, ca să-l omoare pe drum.

4.           Festus a răspuns că Pavel este păzit īn Cezarea, şi că el īnsuş are să plece īn curīnd acolo.

5.           „Deci“, a zis el, „cei mai de frunte dintre voi să se coboare īmpreună cu mine, şi, dacă este ceva vinovat īn omul acesta, să-l pīrască.“

6.           Festus n'a zăbovit īntre ei decīt opt sau zece zile; apoi s'a coborīt la Cezarea.

              A doua zi, a şezut pe scaunul de judecător, şi a poruncit să fie adus Pavel.

7.           Cīnd a sosit Pavel, Iudeii, cari veniseră dela Ierusalim, l-au īnconjurat, şi au adus īmpotriva lui multe şi grele īnvinuiri, pe cari nu le puteau dovedi.

8.           Pavel a īnceput să se apere, şi a zis: „N'am păcătuit cu nimic, nici īmpotriva Legii Iudeilor, nici īmpotriva Templului, nici īmpotriva Cezarului.“

9.           Festus, care voia să capete bunăvoinţa Iudeilor, drept răspuns, a zis lui Pavel: „Vrei să te sui la Ierusalim, şi să fii judecat pentru aceste lucruri īnaintea mea?“

10.         Pavel a zis: „Eu stau īnaintea scaunului de judecată al Cezarului; acolo trebuie să fiu judecat. Pe Iudei nu i-am nedreptăţit cu nimic, după cum ştii şi tu foarte bine.

11.         Dacă am făcut vreo nedreptate sau vreo nelegiuire vrednică de moarte, nu mă dau īnlături dela moarte; dar, dacă nu este nimic adevărat din lucrurile  de cari mă pīrăsc ei, nimeni n'are dreptul să mă dea īn mīnile lor. Cer să fiu judecat de Cezar.“

12.         Atunci Festus, după ce s'a chibzuit cu sfetnicii lui, a răspuns: „De Cezar ai cerut să fii judecat, īnaintea Cezarului te vei duce.“

 

Īmpăratul Agripa la Cezarea.

 

13.         După cīteva zile, īmpăratul Agripa şi Berenice au sosit la Cezarea, ca să ureze de bine lui Festus.

14.         Fiindcă au stat acolo mai multe zile, Festus a spus īmpăratului cum stau lucrurile cu Pavel; şi a zis: „Felix a lăsat īn temniţă pe un om,

15.         īmpotriva căruia, cīnd eram eu īn Ierusalim, mi s'au plīns preoţii cei mai de seamă şi bătrīnii Iudeilor, şi i-au cerut osīndirea.

16.         Le-am răspuns că la Romani nu este obiceiul să se dea niciun om, īnainte ca cel pīrīt să fi fost pus faţă cu pīrīşii lui, şi să fi avut putinţa să se apere de lucrurile de cari este pīrīt.

17.         Ei au venit deci aici; şi, fără īntīrziere, am şezut a doua zi pe scaunul meu de judecător, şi am poruncit să aducă pe omul acesta.

18.         Pīrīşii, cīnd s'au īnfăţişat, nu l-au īnvinuit de nici unul din lucrurile rele, pe cari mi le īnchipuiam eu.

19.         Aveau īmpotriva lui numai nişte neīnţelegeri, cu privire la religia lor şi la un oarecare Isus, care a murit, şi despre care Pavel spunea că este viu.

20.         Fiindcă nu ştiam ce hotărīre să iau īn neīnţelegerea aceasta, l-am īntrebat dacă vrea să meargă la Ierusalim, şi să fie judecat acolo pentru aceste lucruri.

21.         Dar Pavel a cerut ca pricina lui să fie ţinută ca să fie supusă hotărīrii īmpăratului, şi am poruncit să fie păzit pīnă ce-l voi  trimite la Cezar.“

22.         Agripa a zis lui Festus: „Aş vrea să aud şi eu pe omul acela.“ „Mīne“, a răspuns Festus, „īl vei auzi.“

23.         A doua zi, deci, Agripa şi Berenice au venit cu multă fală, şi au intrat īn locul de ascultare īmpreună cu căpitanii şi cu oamenii cei mai de frunte ai cetăţii. La porunca lui Festus, Pavel a fost adus acolo.

24.         Atunci Festus a zis: „Īmpărate Agripa, şi voi toţi cari sīnteţi de faţă cu noi; uitaţi-vă la omul acesta, despre care toată mulţimea Iudeilor m'a rugat īn Ierusalim şi aici, strigīnd că nu trebuie să mai trăiască.

25.         Fiindcă am īnţeles  că n'a făcut nimic vrednic de moarte, şi fiindcă singur a cerut să fie judecat de Cezar, am hotărīt să-l trimet.

26.         Eu n'am nimic temeinic de scris domnului meu cu privire la el; de aceea l-am adus īnaintea voastră, şi mai ales īnaintea ta, īmpărate Agripa, ca,după ce se va face cercetarea, să am  ce scrie.

27.         Căci mi se pare fără noimă să trimet pe un īntemniţat, fără să arăt de ce este pīrīt.“

 

Pavel īnaintea lui Agripa.

 

26

 

1.           Agripa a zis lui Pavel: „Ai voie să te aperi!“

              Pavel a īntins mīna, şi a īnceput să se apere astfel:

2.           „Mă socotesc fericit, īmpărate Agripa, că am să mă apăr astăzi īnaintea ta, pentru toate lucrurile de cari sīnt pīrīt de Iudei;

3.           căci tu cunoşti foarte bine toate obiceiurile şi neīnţelegerile lor. De aceea, te rog să mă asculţi cu īngăduinţă.

4.           Viaţa mea, din cele dintīi zile ale tinereţii mele, este cunoscută de toţi Iudeii, pentrucă am petrecut-o īn Ierusalim, īn mijlocul neamului meu.

5.           Dacă vor să mărturisească, ei ştiu dela īnceput că am trăit, ca Fariseu, după cea mai īngustă partidă a religiunii noastre.

6.           Şi acum, sīnt dat īn judecată, pentru nădejdea făgăduinţei, pe care a făcut-o Dumnezeu părinţilor noştri,

7.           şi a cărei īmplinire o aşteaptă cele douăsprezece seminţii ale noastre, cari slujesc necurmat lui Dumnezeu, zi şi noapte. Pentru această  nădejde īmpărate, sīnt pīrīt eu de Iudei!

8.           Ce? Vi se pare de necrezut că Dumnezeu īnviază morţii?

9.           Şi eu, ce-i drept, credeam că trebuie să fac multe lucruri īmpotriva Numelui lui Isus din Nazaret,

10.         şi aşa am şi făcut īn Ierusalim. Am aruncat īn temniţă pe mulţi sfinţi, căci am primit puterea aceasta dela preoţii cei mai de  seamă; şi, cīnd erau osīndiţi la moarte, īmi dădeam şi eu votul īmpotriva lor.

11.         I-am pedepsit adesea īn toate sinagogile şi īmi dădeam toată silinţa ca să-i fac să hulească. Īn pornirea mea nebună īmpotriva lor, īi prigoneam pīnă şi īn cetăţile străine.

12.         Īn acest scop, m'am dus la Damasc, cu putere şi īnvoire dela preoţii cei mai de seamă.

13.         Pela amiază, īmpărate, pe drum, am văzut strălucind īmprejurul meu şi īmprejurul tovarăşilor mei o lumină din cer, a cărei strălucire īntrecea pe a soarelui.

14.         Am căzut cu toţii la pămīnt; şi eu am auzit un glas, care-mi zicea īn limba evreiască: «Saule, Saule, pentruce Mă prigoneşti? Īţi este greu să arunci, cu piciorul īnapoi īn vīrful unui ţepuş.“

15.         «Cine eşti, Doamne?» am răspuns eu. Şi Domnul a zis: «Eu sīnt Isus, pe care-L prigoneşti.

16.         Dar scoală-te, şi stai īn picioare; căci M'am arătat ţie, ca să te pun slujitor şi martor atīt al lucrurilor, pe cari le-ai văzut,cīt şi al lucrurilor, pe cari Mă vei vedea făcīndu-le.

17.         Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul Neamurilor, la cari te trimet,

18.         ca să le deschizi ochii, să se īntoarcă dela īntunerec la lumină, şi de supt puterea Satanei la Dumnezeu; şi să primească, prin credinţa īn Mine, iertare de păcate şi moştenirea īmpreună cu cei sfinţiţi.“

19.         De aceea, īmpărate Agripa, n'am vrut să mă īmpotrivesc vedeniei cereşti.

20.         Ci am propovăduit īntīi celor din Damasc, apoi īn Ierusalim, īn toată Iudea, şi la Neamuri, să se pocăiască şi să se īntoarcă la Dumnezeu, şi să facă fapte vrednice de pocăinţa lor.

21.         Iată de ce au pus Iudeii mīna pe mine īn Templu, şi au căutat să mă omoare.

22.         Dar, mulţămită ajutorului lui Dumnezeu, am rămas īn viaţă pīnă īn ziua aceasta; şi am mărturisit īnaintea celor mici şi celor mari, fără să mă depărtez cu nimic dela ce au spus proorocii şi Moise  că are să se īntīmple;

23.         şi anume, că Hristosul trebuie să pătimească, şi că, după ce va fi cel dintīi din īnvierea morţilor, va vesti lumină norodului şi Neamurilor.“

24.         Pe cīnd vorbea el astfel ca să se apere, Festus a zis cu glas tare: „Pavele, eşti nebun! Īnvăţătura ta cea multă te face să dai īn nebunie.“

25.         „Nu sīnt nebun, prea alesule Festus,“ a răspuns Pavel; „dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate şi chibzuite.

26.         Īmpăratul ştie aceste lucruri, şi de aceea īi vorbesc cu īndrăzneală; căci sīnt īncredinţat că nu-i este nimic necunoscut din ele, fiindcă nu s'au petrecut īntr'un colţ!

27.         Crezi tu īn Prooroci, īmpărate Agripa? ... Ştiu că crezi.“

28.         Şi Agripa a zis lui Pavel: „Curīnd mai vrei tu să mă īndupleci să mă fac creştin!“

29.         „Fie curīnd, fie tīrziu“, a răspuns Pavel, „să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi ceice mă ascultă astă zi, să fiţi aşa cum sīnt eu, afară de lanţurile acestea.“

 

Nevinovăţia lui Pavel recunoscută.

 

30.         Īmpăratul, dregătorul, Berenice, şi toţi cei ce şedeau īmpreună cu ei, s'au sculat.

31.         Şi cīnd au plecat, ziceau unii către alţii: „Omul acesta n'a făcut nimic vrednic de moarte  sau de īnchisoare.“

32.         Şi Agripa a zis lui Festus: „Omului acestuia i s-ar fi putut da drumul, dacă n'ar fi cerut să fie judecat de Cezar.“

 

Plecarea lui Pavel la Roma.

 

27

 

1.           După ce s'a hotărīt să plecăm cu corabia īn Italia, pe Pavel şi pe alţi cīţiva īntemniţaţi i-au dat pe mīna unui sutaş al cetei de ostaşi Augusta, numit Iuliu.

2.           Ne-am suit īntr'o corabie dela Adramit, care avea să meargă pe coasta Asiei, şi am pornit. Aveam cu noi pe Aristarh Macedoneanul din Tesalonic.

3.           A doua zi, am ajuns la Sidon; şi Iuliu, care se purta omenos cu Pavel, i-a dat voie să meargă pe la prietenii săi, şi să fie īngrijit de ei.

4.           După ce am plecat de acolo, am plutit pe līngă Cipru, pentrucă vīnturile erau potrivnice.

5.           După ce am trecut marea care scaldă Cilicia şi Pamfilia, am ajuns la Mira īn Licia.

6.           Acolo sutaşul a găsit o corabie din Alexandria, care mergea īn Italia, şi ne-a suit īn ea.

7.           Timp de mai multe zile, am mers īncet cu corabia, şi nu fără greutate am atins īnălţimea Cnid, unde nu ne-a lăsat vīntul să ne oprim. Am trecut pe la capătul Cretei, alături de Salmona.

8.           De abia am mers cu corabia pe marginea insulei, şi am ajuns la un loc numit „Limanuri bune“, de care era aproape cetatea Lasea.

9.           Trecuse destul de multă vreme, şi călătoria pe mare se făcea primejdioasă, pentrucă trecuse chiar şi vremea „postului“. De aceea Pavel a īnştiinţat pe ceilalţi,

10.         şi le-a zis: „Oamenilor, călătoria văd că nu se va face fără primejdie şi fără multă pagubă, nu numai pentru īncărcătură şi pentru corabie, dar chiar şi pentru vieţile noastre.

11.         Sutaşul a ascultat mai mult de cīrmaci şi de stăpīnul corăbiei de cīt de vorbele lui Pavel.

12.         Şi fiindcă limanul nu era bun de iernat, cei mai mulţi au fost de părere să plece cu corabia de acolo, ca să īncerce să ajungă la Fenix, liman din Creta, aşezat spre miazăzi-apus şi spre miazănoapte-apus, ca să ierneze acolo.

13.         Īncepuse să sufle un vīnt uşor de miazăzi; şi, ca unii cari se credeau stăpīni pe ţintă, au ridicat ancorele, şi au pornit cu corabia pe marginea Cretei.

14.         Dar nu după multă vreme, s'a deslănţuit asupra insulei un vīnt furtunos, numit Eurachilon.

15.         Corabia a fost luată de el, fără să poată lupta īmpotriva vīntului, şi ne-am lăsat duşi īn voia lui.

16.         Am trecut repede pela partea de jos a unui ostrov, numit Clauda, şi abia am putut să punem mīna pe luntre.

17.         După ce au ridicat-o īn sus, au īntrebuinţat mijloace de ajutor, au īncins corabia cu frīnghii; şi, de teamă să nu cadă peste Sirta, au lăsat pīnzele īn jos. Astfel s'au lăsat mīnaţi de vīnt.

18.         Fiindcă eram bătuţi foarte tare de furtună, a doua zi au īnceput să arunce īn mare īncărcătura din corabie,

19.         şi a treia zi, noi, cu mīnile noastre, am lepădat uneltele corăbiei.

20.         Soarele şi stelele nu s'au văzut mai multe zile, şi furtuna era aşa de puternică īn cīt la urmă pierdusem orice nădejde de scăpare.

21.         Oamenii nu mīncaseră de multă vreme. Atunci Pavel s'a sculat īn mijlocul lor, şi a zis: „Oamenilor, trebuia să mă ascultaţi, şi să nu fi pornit cu corabia din Creta, ca să fi scăpat de această primejdie şi de această pagubă.

22.         Acum vă sfătuiesc să fiţi cu voie bună; pentrucă nici unul din voi nu va pieri; şi nu va fi altă pierdere decīt a corăbiei.

23.         Un īnger al Dumnezeului, al căruia sīnt eu, şi căruia Īi slujesc, mi s'a arătat azi noapte,

24.         şi mi-a zis: «Nu te teme, Pavele; tu trebuie să stai īnaintea Cezarului; şi iată că Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei ce merg cu corabia īmpreună cu tine.“

25.         De aceea, oamenilor, liniştiţi-vă, căci am īncredere īn Dumnezeu că se va īntīmpla aşa cum mi s'a spus.

26.         Dar trebuie să dăm peste un ostrov.“

27.         Īn noaptea a patrusprezecea, pe cīnd eram īmpinşi īncoace şi īncolo cu corabia pe marea Adriatică, pela miezul nopţii, marinarii au bănuit că se apropie de pămīnt.

28.         Au măsurat adīncimea apei, şi au găsit douăzeci de stīnjeni; au mers puţin mai departe, au măsurat-o din nou, şi au găsit cincisprezece stīnjeni.

29.         De teamă să nu se lovească de stīnci, au aruncat patru ancore īnspre cīrma corăbiei, şi doreau să se facă ziuă.

30.         Dar deoarece corăbierii căutau să fugă din corabie, şi slobozeau luntrea īn mare, supt cuvīnt că ar vrea să arunce ancorele īn spre partea dinainte a corăbiei,

31.         Pavel a zis sutaşului şi ostaşilor: „Dacă oamenii aceştia nu vor rămīnea īn corabie, nu puteţi fi scăpaţi.“

32.         Atunci ostaşii au tăiat funiile luntrii, şi au lăsat-o să cadă jos.

33.         Īnainte de ziuă, Pavel a rugat pe toţi să mănīnce, şi a zis: „Astăzi sīnt patrusprezece zile, decīnd staţi mereu de veghe, şi n'aţi luat nimic de mīncare īn gură.

34.         Deaceea vă rog să mīncaţi, căci lucrul acesta este pentru scăparea voastră; şi nu vi se va pierde nici un păr din cap.“

35.         După ce a spus aceste vorbe, a luat pīne, a mulţămit lui Dumnezeu, īnaintea tuturor, a frīnt-o, şi a īnceput să mănīnce.

36.         Toţi s'au īmbărbătat atunci, şi au luat şi ei de au mīncat.

37.         Īn corabie eram de toţi: două sute şaptezeci şi şase de suflete.

38.         După ce s'au săturat, au uşurat corabia, aruncīnd grīul īn mare.

39.         Cīnd s'a făcut ziuă, n'au cunoscut pămīntul; dar au văzut de departe un golf, care avea maluri nisipoase, şi au hotărīt să īmpingă corabia īntr'acolo, dacă va fi cu putinţă.

40.         Au tăiat ancorele, ca să le sloboadă īn mare, şi au slăbit īn acelaş timp funiile cīrmelor; apoi au ridicat ventrila cea mică după suflarea vīntului, şi s'au īndreptat spre mal.

41.         Dar au dat peste o limbă de pămīnt, unde s'a  īnfipt corabia; şi partea dinainte a corăbiei s'a īmplīntat şi stătea neclintită, pe cīnd partea dinapoi a īnceput să se rupă de izbitura valurilor.

42.         Ostaşii au fost de părere să omoare pe cei īntemniţaţi,  ca să nu scape vreunul prin īnot.

43.         Sutaşul īnsă, care voia să scape pe Pavel, i-a oprit dela gīndul acesta. A poruncit ca cei ce pot īnota, să se arunce de pe corabie īn apă, şi să iasă cei dintīi la pămīnt;

44.         iar ceilalţi să se aşeze unii pe scīnduri, iar alţii pe frīnturi de corabie, şi aşa s'a făcut că au ajuns toţi teferi la uscat.

 

Trei luni īn insula Malta.

 

28

 

1.           Dupăce am scăpat de primejdie, am aflat că ostrovul se chema Malta.

2.           Barbarii ne-au arătat o bunăvoinţă puţin obicinuită; ne-au primit pe toţi la un foc mare, pe care-l aprinseseră din  pricină că ploua, şi se lăsase un frig mare.

3.           Pavel strīnsese o grămadă de mărăcini, şi-i pusese pe foc; o năpīrcă a ieşit afară din pricina căldurii, şi s'a lipit de mīna lui.

4.           Barbarii, cīnd au văzut năpīrca spīnzurată de mīna lui, au zis unii către alţii: „Cu adevărat omul acesta este un ucigaş, căci «Dreptatea» nu vrea să-l lase să trăiască, măcar că a fost scăpat din mare.“

5.           Pavel a scuturat năpīrca īn foc, şi n'a simţit niciun rău.

6.           Oamenii aceia se aşteptau să-l vadă  umflīndu-se sau căzīnd deodată mort; dar, dupăce au aşteptat mult, şi au văzut că nu i se īntīmplă niciun rău, şi-au schimbat părerea, şi ziceau că este un zeu.

 

Vindecarea tatălui lui Publius.

 

7.           Īn īmprejurimi erau moşiile mai marelui ostrovului, numit Publius. El ne-a primit şi ne-a ospătat cu cea mai mare bunăvoinţă trei zile.

8.           Tatăl lui Publius zăcea atunci īn pat, bolnav de friguri şi de urdinare. Pavel s'a dus la el, s'a rugat, a pus mīnile peste el, şi l-a vindecat.

9.           Atunci au venit şi ceilalţi bolnavi din ostrovul acela, şi au fost vindecaţi.

10.         Ni s'a dat mare cinste; şi, la plecarea noastră cu corabia, ne-au dat tot ce ne trebuia pentru drum.“

 

Sosirea la Roma.

 

11.         După o şedere de trei luni, am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase īn ostrov şi care purta semnul Dioscurilor.

12.         Am ajuns la Siracusa, şi am rămas acolo trei zile.

13.         De acolo, am mers īnainte pe līngă coastă, şi am venit la Regio; iar a doua zi, fiindcă sufla vīntul de miazăzi, după două zile, am venit la Puzole,

14.         unde am dat peste nişte fraţi, cari ne-au rugat să mai rămīnem şapte zile cu ei. Şi aşa am ajuns la Roma.

15.         Din Roma ne-au ieşit īnainte, pīnă īn „Forul lui Apiu“, şi pīnă la „Cele trei Cīrciumi“, fraţii, cari auziseră despre noi. Cīnd i-a văzut Pavel, a mulţămit lui Dumnezeu, şi s'a īmbărbătat.

16.         Cīnd am ajuns la Roma, sutaşul a dat pe cei īntemniţaţi căpitanului străjerilor palatului, iar lui Pavel i s'a īngăduit să rămīnă īntr'un loc deosebit cu un ostaş care-l păzea.

 

Pavel propovăduieşte la Roma.

 

17.         După trei zile, Pavel a chemat pe mai marii Iudeilor; şi, cīnd s'au adunat, le-a zis: „Fraţilor, fără să fi făcut ceva īmpotriva norodului sau obiceiurilor părinţilor noştri, am fost băgat la īnchisoare īn Ierusalim, şi de acolo am fost dat īn mīnile Romanilor.

18.         Dupăce m'au supus la cercetare, ei aveau de gīnd să-mi dea drumul, pentrucă nu era īn mine nici o vină vrednică de moarte.

19.         Dar Iudeii s'au īmpotrivit, şi am fost silit să cer să fiu judecat de Cezar, fără să am dealtfel niciun  gīnd să pīrăsc neamul meu.

20.         De aceea, v'am chemat să vă văd, şi să vorbesc cu voi; căci din pricina nădejdii lui Israel port eu acest lanţ.“

21.         Ei i-au răspuns: „Noi n'am primit din Iudea nici o scrisoare cu privire la tine, şi n'a venit aici nici un frate, care să fi spus sau să fi vorbit ceva rău despre tine.

22.         Dar am vrea să auzim părerea ta, pentrucă ştim că partida aceasta pretutindeni stīrneşte īmpotrivire.“

23.         I-au hotărīt o zi, şi au venit mai mulţi la locuinţa lui. Pavel le-a vestit Īmpărăţia lui Dumnezeu, le-a adus dovezi, şi a căutat să-i īncredinţeze, prin Legea lui Moise şi prin Prooroci, despre lucrurile privitoare la Isus. Vorbirea ţinea de dimineaţă pīnă seara.

24.         Unii au crezut ce le spunea el, iar alţii n'au crezut.

25.         Fiindcă ei au plecat acasă īn neīnţelegere unii cu alţii, Pavel n'a adăugat decīt aceste vorbe: „Bine a spus Duhul Sfīnt prin  proorocul Isaia către părinţii voştri,

26.         cīnd a zis: «Du-te la poporul acesta, şi zi-i: „Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi īnţelege; cu ochii voştri veţi privi, şi nu veţi vedea.

27.         Căci inima acestui norod s'a īmpietrit; ei aud greu cu urechile, şi-au īnchis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să īnţeleagă cu inima, să se īntoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.“

28.         Să ştiţi dar că mīntuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimeasă Neamurilor, şi o vor asculta.“

29.         Cīnd a zis aceste vorbe, Iudeii au plecat, vorbind cu aprindere īntre ei.

 

Pavel stă şi propovăduieşte doi ani la Roma.

 

30.         Pavel a rămas doi ani īntregi īntr'o casă, pe care o luase cu chirie. Primea pe toţi cari veneau să-l vadă,

31.         propovăduia Īmpărăţia lui Dumnezeu, şi īnvăţa pe oameni, cu toată īndrăzneala şi fără nicio pedică, cele privitoare la Domnul Isus Hristos.