[ Page principale | Commentaires | La Bible ]

 

EPISTOLA  LUI  PAVEL

CĂTRE  ROMANI

 

Urarea.

 

1

 

1.           Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu,

2.           pe care o făgăduise mai īnainte prin proorocii Săi īn Sfintele Scripturi.

3.           Ea priveşte pe Fiul Său, născut din sămīnţa lui David, īn ce priveşte trupul,

4.           iar īn ce priveşte duhul sfinţeniei dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin īnvierea morţilor; adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,

5.           prin care am primit harul şi apostolia, ca să aducem, pentru Numele Lui, la ascultarea credinţei pe toate Neamurile,

6.           īntre cari sīnteţi şi voi, cei chemaţi să fiţi ai lui Isus Hristos.

7.           Deci, vouă tuturor, cari sīnteţi prea iubiţi ai lui Dumnezeu īn Roma, chemaţi să fiţi sfinţi: Har şi pace dela Dumnezeu, Tatăl nostru, şi dela Domnul Isus Hristos!

 

Pavel şi creştinii din Roma.

 

8.           Mai īntīi mulţămesc Dumnezeului meu, prin Isus Hristos, pentru voi toţi, căci credinţa voastră este vestită īn toată lumea.

9.           Dumnezeu, căruia Īi slujesc īn duhul meu, īn Evanghelia  Fiului Său, īmi este martor că vă pomenesc neīncetat īn rugăciunile mele,

10.         şi cer totdeauna ca, prin voia lui Dumnezeu, să am īnsfīrşit fericirea să vin la voi.

11.         Căci doresc să vă văd, ca să vă dau vreun dar duhovnicesc pentru īntărirea voastră,

12.         sau mai degrabă, ca să ne īmbărbătăm laolaltă īn mijlocul vostru, prin credinţa, pe care o avem īmpreună, şi voi şi eu.

13.         Nu vreau să nu ştiţi, fraţilor, că, de multeori am avut de gīnd să vin la voi, ca să culeg vreun rod printre voi, ca printre celealte neamuri, dar am fost īmpedicat pīnă acum.

14.         Eu sīnt dator şi Grecilor şi Barbarilor, şi celor īnvăţaţi şi celor neīnvăţaţi.

15.         Astfel, īn ce mă priveşte pe mine, am o vie dorinţă să vă vestesc Evanghelia  vouă celor din Roma.

 

Neprihănirea se capătă prin credinţă.

 

16.         Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mīntuirea fiecăruia care crede: īntīi a Iudeului, apoi a Grecului;

17.         deoarece īn ea este descoperită o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris:„Cel neprihănit va trăi prin credinţă.“

 

Starea de păcat a omenirii.

 

18.         Mīnia lui Dumnezeu se descopere din cer īmpotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi īmpotriva oricărei nelegiuri a oamenilor, cari īnăduşe adevărul īn nelegiuirea lor.

19.         Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit īn ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.

20.         Īn adevăr, īnsuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui vecinică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, dela facerea lumii, cīnd te uiţi cu băgare de seamă la ele īn lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot desvinovăţi;

21.         fiindcă, măcar că au cunoscut  pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţămit; ci s'au dedat la gīndiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s'a īntunecat.

22.         S'au fălit că sīnt īnţelepţi, şi au īnebunit;

23.         şi au schimbat slava Dumnezelui nemuritor īntr'o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi tīrītoare.

24.         De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că īşi necinstesc singuri trupurile;

25.         căci au schimbat īn minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s'au īnchinat făpturii īn locul Făcătorului, care este binecuvīntat īn veci! Amin.

26.         Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat īn voia unor patimi scīrboase; căci femeile lor au schimbat īntrebuinţarea firească a lor īntr'una care este īmpotriva firii;

27.         tot astfel  şi bărbaţii, au părăsit īntrebuinţarea firească a femeii, s'au aprins īn poftele lor unii pentru alţii, au săvīrşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scīrboase, şi au primit īn ei īnşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.

28.         Fiindcă n'au  căutat să păstreze pe Dumnezeu īn cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat īn voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neīngăduite.

29.         Astfel au ajuns plini de ori ce fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de īnşelăciune, de porniri răutăcioase; sīnt şoptitori,

30.         bīrfitori, urītori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi,

31.         fără pricepere, călcători de cuvīnt, fără dragoste firească, neīnduplecaţi, fără milă.

32.         Şi, măcar că ştiu hotărīrea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri, sīnt vrednici de moarte, totuş, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.

 

Nepocăinţa Iudeilor.

 

2

 

1.           Aşa dar, omule, oricine ai fi tu, care, judeci pe altul, nu te poţi desvinovăţi; căci prin faptul că judeci pe altul, te osīndeşti singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.

2.           Ştim, īn adevăr, că judecata lui Dumnezeu īmpotriva celor ce săvīrşesc astfel de lucruri,este potrivită cu adevărul.

3.           Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvīrşesc astfel de lucruri, şi pe cari le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?

4.           Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, īngăduinţei şi īndelungei Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te īndeamnă la pocăinţă?

5.           Dar, cu īmpietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, īţi aduni o comoară de mīnie pentru ziua mīniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,

6.           care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.

7.           Şi anume, va da viaţa vecinică celor ce, prin stăruinţa īn bine, caută  slava, cinstea şi nemurirea;

8.           şi va da mīnie şi urgie celor ce, din duh de gīlceavă, se īmpotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire.

9.           Necaz şi strīmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: īntīi peste Iudeu, apoi peste Grec.

10.         Slavă, cinste şi pace va veni īnsă peste oricine face binele: īntīi peste Iudeu, apoi peste Grec.

11.         Căci īnaintea lui Dumnezeu nu se are īn vedere faţa omului.

12.         Toţi ceice au păcătuit fără lege, vor pieri fără lege; şi toţi ceice au păcătuit avīnd lege, vor fi judecaţi după lege.

13.         Pentrucă nu cei ce aud Legea, sīnt neprihăniţi īnaintea lui Dumnezeu, ci cei ce īmplinesc legea aceasta, vor fi socotiţi neprihăniţi.

14.         Cīnd Neamurile, măcar că n'au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, cari n'au o lege, īşi sīnt singuri lege;

15.         şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă īn inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gīndurile lor, cari sau se īnvinovăţesc sau se desvinovăţesc īntre ele.

16.         Şi faptul acesta se va vedea īn ziua cīnd, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.

 

Iudeii nu se pot desvinovăţi.

 

17.         Tu, care te numeşti Iudeu, care te reazimi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tău,

18.         care cunoşti voia Lui, care ştii să faci deosebire īntre lucruri, pentrucă eşti īnvăţat de Lege;

19.         tu, care te măguleşti că eşti călăuza orbilor, lumina celor ce sīnt īn īntunerec,

20.         povăţuitorul celor fără minte, īnvăţătorul celor neştiutori, pentrucă īn Lege ai dreptarul cunoştinţei depline şi al adevărului;-

21.         tu deci, care īnveţi pe alţii, pe tine īnsuţi nu te īnveţi? Tu, care propovăduieşti: „Să nu furi,“ furi?

22.         Tu care zici: „Să nu preacurveşti,“ preacurveşti? Tu, căruia ţi-e scīrbă de idoli, le jăfuieşti templele?

23.         Tu, care te făleşti cu Legea, necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi?

24.         Căci „din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu īntre Neamuri“, după cum este scris.

 

Adevărata tăiere īmprejur.

 

25.         Tăierea īmprejur, negreşit, este de folos, dacă īmplineşti Legea; dar dacă tu calci Legea, tăierea ta īmprejur ajunge netăiere īmprejur.

26.         Dacă deci, cel netăiat īmprejur păzeşte poruncile Legii, netăierea lui īmprejur nu i se va socoti ea ca o tăiere īmprejur?

27.         Cel netăiat īmprejur din naştere, care īmplineşte Legea, nu te va osīndi el pe tine, care o calci, măcar că ai slova Legii şi tăierea īmprejur?

28.         Iudeu nu este acela care se arată pe dinafară că este Iudeu; şi tăiere īmprejur nu este aceea care este pe dinafară, īn carne.

29.         Ci Iudeu este acela care este Iudeu īnlăuntru; şi tăiere īmprejur este aceea a inimii, īn duh, nu īn slovă; un astfel de Iudeu īşi scoate lauda nu dela oameni, ci dela Dumnezeu.

 

Īntīietatea Iudeului.

 

3

 

1.           Care este deci īntīietatea Iudeului, sau care este folosul tăierii īmprejur?

2.           Oricum, sīnt mari. Şi mai īntīi de toate, prin faptul că lor le-au fost īncredinţate cuvintele lui Dumnezeu.

3.           Şi ce are a face dacă unii n'au crezut? Necredinţa lor va nimici ea credincioşia lui Dumnezeu?

4.           Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi, după cum este scris: „Ca să fii găsit neprihănit īn cuvintele Tale, şi să ieşi biruitor cīnd vei fi judecat.“

5.           Dar, dacă nelegiuirea noastră pune īn lumină  neprihănirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept cīnd Īşi deslănţuieşte mīnia? (Vorbescīn felul oamenilor.)

6.           Nicidecum! Pentrucă, altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea?

7.           Şi dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu străluceşte şi mai mult spre slava Lui, dece mai sīnt eu īnsumi judecat ca păcătos?

8.           Şi de ce să nu facem răul ca să vină bine din el, cum pretind unii, cari ne vorbesc  de rău, că spunem noi? Osīnda  acestor oameni este dreaptă.

 

Iudeii şi Neamurile sīnt la fel.

 

9.           Ce urmează atunci? Sīntem noi mai buni decīt ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi, fie Iudei, fie Greci, sīnt supt păcat,

10.         după cum este scris: „Nu este nici un om neprihănit, niciunul măcar.

11.         Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.

12.         Toţi s'au abătut, şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.

13.         Gītlejul lor este un mormīnt deschis; se slujesc de limbile lor ca să īnşele; supt buze au venin de aspidă;

14.         gura le este plină de blestem şi de amărăciune;

15.         au picioarele grabnice să verse sīnge;

16.         prăpădul şi pustiirea sīnt pe drumul lor;

17.         nu cunosc calea păcii;

18.         frica de Dumnezeu nu este  īnaintea ochilor lor.“

19.         Ştim īnsă că tot ce spune Legea, spune celor ce sīnt supt Lege, pentruca orice gură să fie astupată, şi toată lumea să fie găsită vinovată īnaintea lui Dumnezeu.

20.         Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit īnaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.

 

Iertarea prin credinţă.

 

21.         Dar acum s'a arătat o neprihănire (Greceşte: dreptate), pe care o dă Dumnezeu, fără lege - despre ea mărturisesc Legea şi proorocii -

22.         şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa īn Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred īn El. Nu este nici o deosebire.

23.         Căci toţi au păcătuit, şi sīnt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.

24.         Şi sīnt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este  īn Hristos Isus.

25.         Pe El Dumnezeu L-a rīnduit mai dinainte să fie, prin credinţa īn sīngele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, īn vremea īn delungei răbdări a lui Dumnezeu;

26.         pentruca, īn vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui īn aşa fel īn cīt, să fie neprihănit, şi totuş să socotească neprihănit pe cel ce crede īn Isus.

27.         Unde este dar pricina de laudă? S'a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credinţei.

28.         Pentrucă noi credem că omul este socotit neprihănit  prin credinţă, fără faptele Legii.

29.         Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul Iudeilor? Nu este şi al Neamurilor? Da, este şi al Neamurilor;

30.         deoarece Dumnezeu este unul singur şi El va socoti neprihăniţi, prin credinţă, pe cei tăiaţi īmprejur, şi tot prin credinţă şi pe cei netăiaţi īmprejur.

 

Pilda lui Avraam.

 

31.         Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi īntărim Legea.

 

 

 

4

 

1.           Ce vom zice dar că a căpătat, prin puterea lui, strămoşul nostru Avraam?

2.           Dacă Avraam a fost socotit neprihănit prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu īnaintea lui Dumnezeu.

3.           Căci ce zice Scriptura? „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s'a socotit ca neprihănire.“

4.           Īnsă, celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se socoteşte nu ca un har, ci ca ceva datorat;

5.           pe cīnd, celui ce nu lucrează, ci crede īn Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el, īi este socotită ca neprihănire.

6.           Tot astfel, şi David numeşte fericit pe omul acela, pe care Dumnezeu, fără fapte, īl socoteşte neprihănit.

7.           „Ferice“, zice el, „de aceia ale căror fără de legi sīnt iertate, şi ale căror păcate sīnt acoperite!

8.           Ferice de omul, căruia nu-i ţine Domnul īn seamă păcatul!“

9.           Fericirea aceasta este numai pentru cei tăiaţi īmprejur sau şi pentru cei netăiaţi īmprejur? Căci zicem că lui Avraam credinţa „i-a fost socotită ca neprihănire.“

10.         Dar cum i-a fost socotită? După, sau īnainte de tăierea lui īmprejur? Nu cīnd era tăiat īmprejur, ci cīnd era netăiat īmprejur.

11.         Apoi a primit ca semn tăierea īmprejur, ca o pecete a acelei neprihăniri, pe care o căpătase prin credinţă, cīnd era netăiat īmprejur. Şi aceasta, pentru ca să fie tatăl tuturor celor cari cred, măcar că nu sīnt tăiaţi īmprejur; ca, adică, să li se socotească şi lor neprihănirea aceasta;

12.         şi pentru ca să fie şi tatăl celor tăiaţi īmprejur, adică al acelora cari, nu numai că sīnt tăiaţi īmprejur, dar şi calcă pe urmele credinţei aceleia, pe care o avea tatăl nostru Avraam, cīnd nu era tăiat īmprejur.

 

Moştenirea vine prin credinţă.

 

13.         Īn adevăr, făgăduinţa făcută lui Avraam sau seminţei lui, că va moşteni lumea, n'a fost  făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri, care se capătă prin credinţă.

14.         Căci, dacă moştenitori sīnt ceice se ţin de Lege, credinţa este zădarnică, şi făgăduinţa este nimicită;

15.         pentrucă Legea aduce mīnie; şi unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege.

16.         Deaceea moştenitori sīnt ceice se fac prin credinţă, pentruca să fie prin har, şi pentruca făgăduinţa să fie chezăşuită pentru toată sămīnţa lui Avraam: nu numai pentru sămīnţa aceea care este supt Lege, ci şi pentru sămīnţa aceea care are credinţa lui Avraam, tatăl nostru al tuturor,

17.         dupăcum este scris: „Te-am rīnduit să fii tatăl multor neamuri.“ El, adică, este tatăl nostru īnaintea lui Dumnezeu, īn care a crezut, care īnviază morţii, şi care cheamă lucrurile cari nu sīnt, ca şi cum ar fi.

18.         Nădăjduind īmpotriva oricărei nădejdi, el a crezut, şi astfel a ajuns tatăl multor neamuri, dupăcum i se spusese: „Aşa va fi sămīnţa ta.“

19.         Şi, fiindcă n'a fost slab īn credinţă, el nu s'a uitat la trupul său, care era īmbătrīnit, - avea aproape o sută de ani, - nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii.

20.         El nu s'a īndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, īntărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu,

21.         deplin īncredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi īmplinească.

22.         De aceea credinţa aceasta „i-a fost socotită ca neprihănire.“

23.         Dar nu numai pentru el este scris c㠄i-a fost socotită ca neprihănire“;

24.         ci este scris şi pentru noi, cărora de asemenea ne va fi socotită, nouă celor ce credem īn Cel ce a īnviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru,

25.         care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a īnviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi.

 

Roadele acestui fapt.

 

5

 

1.           Deci, fiindcă sīntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem (Sau: Să avem.) pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.

2.           Lui Īi datorăm faptul că, prin  credinţă, am intrat īn această stare de har, īn care sīntem; şi ne bucurăm īn nădejdea slavei lui Dumnezeu.

3.           Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi īn necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare,

4.           răbdarea aduce biruinţă īn īncercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea.

5.           Īnsă nădejdea aceasta nu īnşală, pentrucă dragostea lui Dumnezeu a fost turnată īn inimile noastre prin Duhul Sfīnt, care ne-a fost dat.

6.           Căci, pe cīnd eram noi īncă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiuiţi.

7.           Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefăcătorul lui, poate că s'ar găsi cineva să moară.

8.           Dar Dumnezeu Īşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe cīnd eram noi īncă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.

9.           Deci, cu atīt mai mult acum, cīnd sīntem socotiţi neprihăniţi, prin sīngele Lui, vom fi mīntuiţi prin El de mīnia lui Dumnezeu.

10.         Căci, dacă atunci cīnd eram vrăjmaşi, am fost īmpăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, cīnd sīntem īmpăcaţi cu El, vom fi mīntuiţi prin viaţa Lui.

11.         Şi nu numai atīt, dar ne şi bucurăm īn Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat īmpăcarea.

 

Păcatul şi harul.

 

12.         De aceea, după cum printr'un singur om a intrat păcatul īn lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit...

13.         (Căci īnainte de Lege păcatul era īn lume. Dar păcatul  nu este ţinut īn seamă cītă vreme nu este o lege.

14.         Totuş moartea a domnit, dela Adam pīnă la Moise, chiar peste ceice nu păcătuiseră printr'o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care este o icoană preīnchipuitoare a Celuice avea să vină.

15.         Dar cu darul fără plată nu este ca şi cu greşala; căci, dacă prin greşala unuia singur, cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul, pe care ni l-a făcut harul acesta īntr'un singur om, adică īn Isus Hristos, s'au dat din belşug celor mulţi.

16.         Şi darul fără plată nu vine ca printr'acel unul care a păcătuit; căci judecata venită dela unul, a adus osīnda; dar darul fără plată venit īn urma multor greşeli a adus o hotărīre de iertare.

17.         Dacă deci, prin greşala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult ceice primesc, īn toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii, vor domni īn viaţă prin acel unul singur, care este Isus Hristos!)

18.         _Astfel dar, după cum printr'o singură greşală, a venit o osīndă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr'o singură hotărīre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărīre de neprihănire care dă viaţa.

19.         Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin  ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.

20.         Ba īncă şi Legea a venit pentruca să se īnmulţească greşala; dar unde  s'a īnmulţit păcatul, acolo harul s'a īnmulţit şi mai mult;

21.         pentruca, după cum păcatul a stăpīnit dīnd moartea, tot aşa şi harul să stăpīnească dīnd neprihănirea, ca să dea viaţa vecinică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.

 

Harul ne izbăveşte de stăpīnirea păcatului.

 

6

 

1.           Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu, ca să se īnmulţească harul?

2.           Nicidecum! Noi, cari am murit faţă de păcat, cum să mai trăim īn păcat?

3.           Nu ştiţi că toţi cīţi am fost botezaţi īn Isus Hristos, am fost botezaţi īn moartea Lui?

4.           Noi deci, prin botezul īn moartea Lui, am fost īngropaţi īmpreună cu El, pentruca, după cum Hristos a īnviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.

5.           Īn adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr'o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr'o īnviere asemănătoare cu a Lui.

6.           Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit īmpreună cu El, pentruca trupul păcatului să fie desbrăcat de puterea lui, īn aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului;

7.           căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat.

8.           Acum, dacă am murit īmpreună cu Hristos, credem că vom şi trăi īmpreună cu El,

9.           īntrucīt ştim că Hristosul īnviat din morţi, nu mai moare: moartea nu mai are nici o stăpīnire asupra Lui.

10.         Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, odată pentru totdeauna; iar  prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu.

11.         Tot aşa şi voi īnşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, īn Isus Hristos, Domnul nostru.

12.         Deci, păcatul să nu mai domnească īn trupul vostru muritor, şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.

13.         Să nu mai daţi īn stăpīnirea păcatului  mădulările voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi īnşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădulările voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii.

14.         Căci păcatul nu va mai stăpīni asupra voastră, pentrucă nu sīnteţi supt Lege, ci supt har.

 

Harul nu īndreptăţeşte păcatul.

 

15.         Ce urmează de aici? Să păcătuim pentrucă nu mai sīntem supt Lege ci supt har? Nicidecum.

16.         Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sīnteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?

17.         Dar mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, pentrucă, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul īnvăţăturii, pe care aţi primit-o.

18.         Şi prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de subt păcat, v'aţi făcut robi ai neprihănirii.-

19.         Vorbesc omeneşte, din pricina neputinţei firii voastre pămīnteşti: dupăcum odinioară v'aţi făcut mădulările voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, aşa că săvīrşeaţi fărădelegea, tot aşa, acum trebuie să vă faceţi mădulările voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră!

20.         Căci, atunci cīnd eraţi robi ai păcatului, eraţi slobozi faţă de neprihănire.

21.         Şi ce roade aduceaţi atunci? Roade, de cari acum vă este ruşine: pentrucă sfīrşitul acestor lucruri este moartea.

22.         Dar  acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v'aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfīrşit: viaţa vecinică.

23.         Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa vecinică īn Isus Hristos, Domnul nostru.

 

Creştinul izbăvit de Lege.

 

7

 

1.           Nu ştiţi, fraţilor, - căci vorbesc unor oameni cari cunosc Legea - că Legea are stăpīnire asupra omului cītă vreme trăieşte el?

2.           Căci femeia măritată este legată prin Lege de bărbatul ei cītă vreme trăieşte el;

              dar dacă-i moare bărbatul, este deslegată de legea bărbatului ei.

3.           Dacă deci, cīnd īi trăieşte bărbatul, ea se mărită după altul, se va chema preacurvă; dar dacă-i moare bărbatul, este deslegată de Lege, aşa că nu mai este preacurvă, dacă se mărită după altul.

4.           Tot astfel, fraţii mei, prin trupul lui Hristos, şi voi aţi murit īn ce priveşte Legea, ca să fiţi ai altuia, adică ai Celuice a īnviat din morţi; şi aceasta, ca să aducem roadă pentru Dumnezeu.

5.           Căci, cīnd trăiam supt firea noastră pămīntească, patimile păcatelor, aţīţate de Lege, lucrau īn mădularele noastre, şi ne făceau să aducem roade pentru moarte.

6.           Dar acum, am fost izbăviţi de Lege, şi sīntem morţi faţă de Legea aceasta, care ne ţinea robi, pentruca să slujim lui Dumnezeu īntr'un duh nou, iar nu după vechea slovă.

 

Legea dă cunoştinţa păcatului.

 

7.           Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos?

              Nici de cum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decīt prin Lege. De pildă, n'aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu pofteşti!“

8.           Apoi păcatul a luat prilejul, şi a făcut să se nască īn mine prin porunca tot felul de pofte; căci fără Lege, păcatul este mort.

9.           Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam; dar cīnd a venit porunca, păcatul a īnviat, şi eu am murit.

10.         Şi porunca, ea, care trebuia să-mi dea viaţa, mi-a pricinuit moartea.

11.         Pentrucă păcatul a luat prilejul prin ea m'a amăgit, şi prin īnsăş, porunca aceasta m'a lovit cu moartea.

12.         Aşa că Legea, negreşit, este sfīntă, şi porunca este sfīntă, dreaptă şi bună.

13.         Atunci, un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, mi-a dat moartea printr'un lucru bun, pentruca păcatul să se arate afară din cale de păcătos, prin faptul că se slujea de aceeaş poruncă.

 

Lupta firii pămīnteşti īmpotriva Duhului.

 

14.         Ştim, īn adevăr, că Legea este duhovnicească: dar eu sīnt pămīntesc, vīndut rob păcatului.

15.         Căci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc.

16.         Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună.

17.         Şi atunci, nu mai sīnt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte īn mine.

18.         Ştiu, īn adevăr, că nimic bun nu locuieşte īn mine, adică īn firea mea pămīntească, pentrucă, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n'am puterea să-l fac.

19.         Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iacă ce fac!

20.         Şi dacă fac ce  nu vreau să fac, nu mai sīnt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte īn mine.

21.         Găsesc dar īn mine legea aceasta: cīnd vreau să fac binele, răul este lipit de mine.

22.         Fiindcă, după omul din lăuntru īmi place Legea lui Dumnezeu;

23.         dar văd īn mădularele mele o altă lege, care se luptă īmpotriva legii primite de mintea mea, şi mă ţine rob legii păcatului, care este īn mădularele mele.

24.         O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte? ...

25.         Mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru! ... Astfel dar, cu mintea, eu slujesc legii lui Dumnezeu; dar cu firea pămīntească, slujesc legii păcatului.

 

Creştinul trăieşte după Duh.

 

8

 

1.           Acum dar nu este nici o osīndire pentru ceice sīnt īn Hristos Isus, cari nu trăiesc după īndemnurile firii pămīnteşti, ci după īndemnurile Duhului.

2.           Īn adevăr, legea Duhului de viaţă īn Hristos Isus, m'a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii.

3.           Căci - lucru cu neputinţă Legii, īntrucīt firea pămīntească (Greceşte: carnea, aici şi peste tot unde e „firea pămīntească“.) o făcea fără putere - Dumnezeu a osīndit păcatul īn firea pămīntească, trimeţīnd, din pricina păcatului, pe īnsuş Fiul Său īntr'o fire asemănătoare cu a păcatului,

4.           pentruca porunca Legii să fie īmplinită īn noi, cari trăim nu după īndemnurile firii pămīnteşti, ci după īndemnurile Duhului.

5.           Īn adevăr, ceice trăiesc după īndemnurile firii pămīnteşti, umblă după lucrurile firii pămīnteşti; pe cīnd cei ce trăiesc după īndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului.

6.           Şi umblarea după lucrurile firii pămīnteşti, este moarte, pe cīnd umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.

7.           Fiindcă umblarea după lucrurile firii pămīnteşti este vrăjmăşie īmpotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună.

8.           Deci, ceice sīnt pămīnteşti, nu pot să placă lui Dumnezeu.

9.           Voi īnsă nu mai sīnteţi pămīnteşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte īn adevăr īn voi. Dacă n'are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.

10.         Şi dacă Hristos este īn voi, trupul vostru, da, este supus morţii, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii.

11.         Şi dacă Duhul Celui ce a īnviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte īn voi, Cel ce a īnviat pe Hristos Isus din morţi, va īnvia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte īn voi.

 

Creştinul trăieşte īn aşteptarea mīntuirii.

 

12.         Aşa dar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pămīnteşti, ca să trăim după īndemnurile ei.

13.         Dacă trăiţi după īndemnurile ei, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi.

14.         Căci toţi ceice sīnt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sīnt fii ai lui Dumnezeu.

15.         Şi voi n'aţi primit un duh de robie, ca să  mai aveţi frică; ci aţi primit un  duh de īnfiere, care ne face să strigăm: „Ava! adică: Tată!“

16.         Īnsuş Duhul adevereşte īmpreună cu duhul nostru că sīntem copii ai lui Dumnezeu.

17.         Şi, dacă sīntem copii, sīntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi īmpreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat īmpreună cu El, ca să fim şi proslăviţi īmpreună cu El.

18.         Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sīnt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi.

19.         De asemenea, şi firea aşteaptă cu o dorinţă īnfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu.

20.         Căci firea a fost supusă deşertăciunii - nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o - cu nădejdea īnsă,

21.         că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu.

22.         Dar ştim că pīnă īn ziua de azi, toată firea suspină şi sufere durerile naşterii.

23.         Şi nu numai ea, dar şi noi, cari avem cele dintīi roade ale Duhului, suspinăm īn noi, şi aşteptăm īnfierea, adică răscumpărarea trupului nostru.

24.         Căci īn nădejdea aceasta am fost mīntuiţi. Dar o nădejde care se vede, nu mai este nădejde: pentrucă ce se vede, se mai poate nădăjdui?

25.         Pe cīnd, dacă nădăjduim ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare.

26.         Şi tot astfel şi Duhul ne ajută īn slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar īnsuş Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.

27.         Şi Cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa Duhului; pentrucă El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.

              Pe creştin nimic nu-l poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu.

28.         De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează īmpreună spre binele celorce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celorce sīnt chemaţi după planul Său.

29.         Căci pe aceia, pe cari i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărīt mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentruca El să fie cel īntīi născut dintre mai mulţi fraţi.

30.         Şi pe aceia pe cari i-a hotărīt mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe cari i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe cari i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.

31.         Deci, ce vom zice noi īn faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi īmpotriva noastră?

32.         El , care n'a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, īmpreună cu El, toate lucrurile?

33.         Cine va ridica pīră īmpotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela, care-i socoteşte neprihăniţi!

34.         Cine-i va osīndi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi īnviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi!

35.         Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strīmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de īmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia?

36.         După cum este scris: „Din pricina Ta sīntem daţi morţii toată ziua; sīntem socotiţi ca nişte oi de tăiat.“

37.         Totuş īn toate aceste lucruri noi sīntem mai mult decīt biruitori, prin Acela care ne-a iubit.

38.         Căci sīnt bine īncredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici īngerii, nici stăpīnirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,

39.         nici īnălţimea, nici adīncimea, nici o altă făptură (Sau: zidire.), nu vor fi īn stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este īn Isus Hristos, Domnul nostru.

 

Pavel şi mīntuirea Israeliţilor.

 

9

 

1.           Spun adevărul īn Hristos, nu mint;  cugetul meu, luminat de Duhul Sfīnt, īmi este martor,

2.           că simt o mare īntristare, şi am o durere necurmată īn inimă.

3.           Căci aproape să doresc să fiu eu īnsumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti.

4.           Ei sīnt Israeliţi, au īnfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele,

5.           patriarhii, şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai pe sus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvīntat īn veci. Amin!

              Dumnezeu este stăpīn să aleagă.

6.           Dar aceasta nu īnseamnă că a rămas fără putere Cuvīntul lui Dumnezeu. Căci nu toţi cei ce se coboară din Israel, sīnt Israel;

7.           şi, măcar că sīnt sămīnţa lui Avraam, nu toţi sīnt copiii lui Avraam; ci este scris: „Īn Isaac vei avea o sămīnţă, care-ţi va purta numele.“

8.           Aceasta īnsemnează că nu copiii trupeşti sīnt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii făgăduinţei sīnt socotiţi ca sămīnţă.

9.           Căci cuvīntul acesta este o făgăduinţă: „Pe vremea aceasta Mă voi īntoarce, şi Sara va avea un fiu.“

10.         Ba mai mult; tot aşa a fost cu Rebeca. Ea a zămislit doi gemeni numai dela părintele nostru Isaac.

11.         Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră īncă, şi nu făcuseră nici bine nici rău, - ca să rămīnă īn picioare hotărīrea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă, -

12.         s'a zis Rebecii: „Cel mai mare va fi rob celui mai mic“,

13.         după cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urīt.“

 

Dumnezeu se īndură de cine-I place.

 

14.         Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate īn Dumnezeu? Nici de cum!

15.         Căci El a zis lui Moise: „Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă; şi Mă voi īndura de oricine-Mi va plăcea să Mă īndur.“

16.         Aşa dar, nu atīrnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.

17.         Fiindcă Scriptura zice lui Faraon: „Te-am ridicat īnadins, ca să-Mi arăt īn tine puterea Mea, şi pentruca Numele Meu să fie vestit īn tot pămīntul.“

18.         Astfel, El are milă de cine vrea şi īmpietreşte pe cine vrea.

19.         Dar īmi vei zice: „Atunci de ce mai bagă vină? Căci cine poate sta īmpotriva voiei Lui?“

20.         Dar, mai de grabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi īmpotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut aşa?“

21.         Nu este olarul stăpīn pe lutul lui, ca din aceeaş frămīntătură de lut să facă un vas pentru o īntrebuinţare de cinste, şi un alt vas pentru o īntrebuinţare de ocară?

22.         Şi ce putem spune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mīnia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase ale mīniei, făcute pentru peire;

23.         şi să-Şi arate bogăţia slavei Lui faţă de nişte vase ale īndurării, pe cari le-a pregătit mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)?

24.         Astfel, El ne-a chemat nu numai dintre Iudei, ci şi dintre Neamuri,

25.         după cum zice īn Osea: „Voi numi «popor al Meu», pe cel ce nu era poporul Meu, şi «prea iubită», pe cea care nu era prea iubită.

26.         Şi acolo unde li se zicea: «Voi nu sīnteţi poporul Meu», vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui viu.“

27.         Isaia, de altă parte, strigă cu privire la Israel:

              „Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămăşiţa va fi mīntuită.

28.         Căci Domnul va īmplini pe deplin şi repede pe pămīnt cuvīntul Lui.

29.         Şi, cum zisese Isaia mai īnainte: „Dacă nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o sămīnţă, am fi ajuns ca Sodoma,  şi ne-am fi asemănat cu Gomora.“

 

Neamurile au căpătat mīntuirea.

 

30.         Deci ce vom zice? Neamurile, cari nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea şi anume neprihănirea care se capătă prin credinţă;

31.         pe cīnd Israel, care umbla  după o Lege, care să dea neprihănirea, n'a ajuns la Legea aceasta.

32.         Pentruce? Pentru că Israel n'a căutat-o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s'au lovit de piatra de poticnire,

33.         după cum este scris: „Iată că pun īn Sion o Piatră de poticnire, şi o stīncă de cădere: şi cine crede īn El, nu va fi  dat de ruşine.“

 

Mīntuirea este aproape.

 

10

 

1.           Fraţilor, dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru Israeliţi, este să fie mīntuiţi.

2.           Le mărturisesc că ei au rīvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere:

3.           pentrucă, īntrucīt n-au cunoscut neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună īnainte o neprihănire a lor īnşişi, şi nu s'au supus astfel neprihănirii, pe care o dă Dumnezeu.

4.           Căci Hristos este sfīrşitul Legii, pentruca oricine crede īn El, să poată căpăta neprihănirea.

5.           Īn adevăr, Moise scrie că omul care īmplineşte neprihănirea, pe care o dă Legea, va trăi prin ea.

6.           Pe cīnd iată cum vorbeşte neprihănirea, pe care o dă credinţa: „Să nu zici īn inima ta: «Cine se va sui īn cer?» (Să pogoare adică pe Hristos din cer).

7.           Sau: «Cine se va pogorī īn Adīnc?» (Să scoale adică pe Hristos din morţi).

8.           Ce zice ea deci? «Cuvīntul este aproape de tine: īn gura ta şi īn inima ta.» Şi cuvīntul acesta este cuvīntul credinţei, pe care-l propovăduim noi.

9.           Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi īn inima ta că Dumnezeu L-a īnviat din morţi, vei fi mīntuit.

10.         Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mīntuire,

11.         după cum zice Scriptura: «Oricine crede īn el, nu va fi dat de ruşine.»

12.         Īn adevăr, nu este nici o deosebire īntre Iudeu şi Grec; căci toţi au acelaş Domn, care este bogat īn īndurare pentru toţi cei ce-L cheamă.

13.         Fiindcă «oricine va  chema Numele Domnului, va fi mīntuit.»

 

Lucrul acesta a fost vestit.

 

14.         Dar cum vor chema pe Acela īn care n'au crezut? Şi cum vor crede īn Acela, despre care n'au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor?

15.         Şi cum vor propovădui, dacă nu sīnt trimeşi? După cum este scris: «Cīt de frumoase sīnt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!»

16.         Dar nu toţi au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: «Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră?»

17.         Astfel, credinţa vine īn urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvīntul lui Hristos.

18.         Dar eu īntreb: «N'au auzit ei?» Ba da; căci «glasul lor a răsunat prin tot pămīntul, şi cuvintele lor au ajuns pīnă la marginile lumii.»

19.         Dar īntreb iarăş: «N'a ştiut Israel lucrul acesta?» Ba da; căci Moise, cel dintīi, zice: «Vă voi īntărīta la pizmă prin ceeace nu este neam, vă voi aţīţa mīnia printr-un neam fără pricepere.»

20.         Şi Isaia merge cu īndrăzneala pīnă acolo că zice: «Am fost găsit de ceice nu Mă căutau; M'am făcut cunoscut celor ce nu īntrebau de Mine.»

21.         Pe cīnd, despre Israel zice: «Toată ziua Mi-am īntins mīnile spre un norod răzvrătit şi īmpotrivitor la vorbă.»

 

Orbirea lui Israel.

 

11

 

1.           Īntreb dar: «A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?» Nicidecum! Căci şi eu sīnt Israelit, din sămīnţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin.

2.           Dumnezeu n'a lepădat pe poporul Său, pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce zice Scriptura, īn locul unde vorbeşte despre Ilie? Cum se plīnge el lui Dumnezeu īmpotriva lui Israel, cīnd zice:

3.           „Doamne, pe proorocii Tăi i-au omorīt, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur, şi caută să-mi ia viaţa?“

4.           Dar ce-i răspunde Dumnezeu?  „Mi-am păstrat şapte mii de bărbaţi, cari nu şi-au plecat genunchiul īnaintea lui Baal.“

5.           Tot aşa, şi īn vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri, prin har.

6.           Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altmintrelea, harul n'ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altmintrelea, fapta n'ar mai fi faptă.

7.           Deci, ce urmează? Că Israel n'a căpătat ce căuta, iar rămăşiţa aleasă a căpătat; pe cīnd ceilalţi au fost īmpietriţi,

8.           după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă, şi urechi ca să n'audă, pīnă īn ziua de astăzi.“

9.           Şi David zice: „Masa lor să li se prefacă īntr-o cursă, īntr-un laţ, īntr-un prilej de cădere şi īntr-o dreaptă răsplătire.

10.         Să li se īntunece ochii ca să nu vadă, şi spinarea să le-o ţii mereu gīrbovită.“

 

Īnştiinţarea Neamurilor.

 

11.         Īntreb dar: „S'au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin alunecarea lor, s'a făcut cu putinţă mīntuirea Neamurilor, ca să facă pe Israel gelos;

12.         dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăţie pentru lume, şi paguba lor a fost o bogăţie pentru Neamuri, ce va fi plinătatea īntoarcerii lor?

13.         V'o spun vouă, Neamurilor: „Īntrucīt sīnt apostol al Neamurilor, īmi slăvesc slujba mea,

14.         şi caut, ca, dacă este cu putinţă, să stīrnesc gelozia celor din neamul meu, şi să mīntuiesc pe unii din ei.

15.         Căci, dacă lepădarea lor a adus īmpăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decīt viaţă din morţi?

16.         Iar dacă cele dintīi roade sīnt sfinte, şi plămădeala este sfīntă; şi dacă rădăcina este sfīntă, şi ramurile sīnt sfinte.

17.         Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate, şi dacă tu, care erai dintr'un măslin sălbatic, ai fost altoit īn locul lor, şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului,

18.         nu te făli faţă de ramuri. Dacă te făleşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine.

19.         Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.“

20.         Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai īn picioare prin credinţă: Nu te īngīmfa dar, ci teme-te!

21.         Căci dacă n'a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine.

22.         Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de ceice au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu īncetezi să rămīi īn bunătatea aceasta; altmintrelea, vei fi tăiat şi tu.

23.         Şi chiar ei: dacă nu stăruiesc īn necredinţă, vor fi altoiţi; căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăş.

24.         Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr'un măslin, care din fire era sălbatec, ai fost altoit, īmpotriva firii tale, īntr'un măslin bun, cu cīt mai mult vor fi altoiţi ei, cari sīnt ramuri fireşti, īn măslinul lor?

 

Tot Israelul va fi mīntuit.

 

25.         Fraţilor, pentruca să nu vă socotiţi singuri īnţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut īntr'o īmpietrire, care va ţinea pīnă va intra numărul deplin al Neamurilor.

26.         Şi atunci tot Israelul va fi mīntuit, dupăcum este scris: „Izbăvitorul va veni din Sion, şi va īndepărta toate nelegiurile dela Iacov.

27.         Acesta va fi legămīntul, pe care-l voi face cu ei, cīnd le voi şterge păcatele.“

28.         Īn ce priveşte Evanghelia, ei sīnt vrăjmaşi, şi aceasta spre binele vostru; dar īn ce priveşte alegerea, sīnt iubiţi, din pricina părinţilor lor.

29.         Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută.

30.         Dupăcum voi odinioară n'aţi ascultat de Dumnezeu, şi dupăcum prin neascultarea lor aţi căpătat īndurare acum,

31.         tot aşa, ei acum n'au ascultat, pentruca, prin īndurarea arătată vouă, să capete şi ei īndurare.

32.         Fiindcă Dumnezeu a īnchis pe toţi oamenii īn neascultare, ca să aibă īndurare de toţi.

33.         O, adīncul bogăţiei, īnţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cīt de nepătrunse sīnt judecăţile Lui, şi cīt de neīnţelese sīnt căile Lui!

34.         Şi īn adevăr, „cine a cunoscut gīndul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?

35.         Cine I-a dat ceva īntīi, ca să aibă de primit īnapoi?“

36.         Din El, prin El, şi pentru El sīnt toate lucrurile. A Lui să fie slava īn veci! Amin.

 

Predarea īn slujba lui Dumnezeu.

 

12

 

1.           Vă īndemn dar, fraţilor, pentru īndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă  vie, sfīntă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.

2.           Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin īnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvīrşită.

3.           Prin harul, care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi, să nu aibă despre sine o părere mai īnaltă decīt se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă, pe care a īmpărţit-o Dumnezeu fiecăruia.

4.           Căci, dupăcum īntr'un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n'au toate aceeaş slujbă,

5.           tot aşa, şi noi, cari sīntem mulţi, alcătuim un singur trup īn Hristos; dar, fiecare īn parte, sīntem mădulare unii altora.

6.           Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul proorociei, să-l īntrebuinţeze după măsura credinţei lui.

7.           Cine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba lui. Cine īnvaţă pe alţii, să se ţină de īnvăţătură.

8.           Cine īmbărbătează pe alţii, să se ţină de īmbărbătare. Cine dă, să dea cu inimă largă. Cine cīrmuieşte, să cīrmuiască cu rīvnă. Cine face milostenie, s'o facă cu bucurie.

 

Dragostea să se arate īn toate.

 

9.           Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău, şi lipiţi-vă tare de bine.

10.         Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. Īn cinste, fiecare să dea īntīietate altuia.

11.         Īn sīrguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de rīvnă cu duhul. Slujiţi Domnului.

12.         Bucuraţi-vă īn nădejde. Fiţi răbdători īn necaz. Stăruiţi īn rugăciune.

13.         Ajutaţi pe sfinţi, cīnd sīnt īn nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi.

14.         Binecuvīntaţi pe cei ce vă prigonesc: binecuvīntaţi şi nu blestemaţi.

15.         Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plīngeţi cu ceice plīng.

16.         Aveţi aceleaşi simţiminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi după lucrurile īnalte, ci rămīneţi la cele smerite. Să nu vă socotiţi singuri īnţelepţi.

 

Răzbunarea este a Domnului

 

17.         Nu īntoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine, īnaintea tuturor oamenilor.

18.         Dacă este cu putinţă, īntrucīt atīrnă de voi, trăiţi īn pace cu toţi oamenii.

19.         Prea iubiţilor, nu vă răsbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mīnia lui Dumnezeu; căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti“, zice Domnul.

20.         Dimpotrivă: dacă īi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănīnce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.“

21.         Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.

 

Supunerea faţă de stăpīnire.

 

13

 

1.           Oricine să fie supus stăpīnirilor celor mai īnalte; căci nu este stăpīnire care să nu vină dela Dumnezeu. Şi stăpīnirile cari sīnt, au fost rīnduite de Dumnezeu.

2.           Deaceea, cine se īmpotriveşte stăpīnirii, se īmpotriveşte rīnduielii puse de Dumnezeu; şi ceice se īmpotrivesc, īşi vor lua osīnda.

3.           Dregătorii nu sīnt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei dar să nu-ţi fie frică de stăpīnire? Fă binele, şi vei avea laudă dela ea.

4.           El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este īn slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău.

5.           Deaceea trebuie să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci şi din īndemnul cugetului.

6.           Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci dregătorii sīnt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcīnd necurmat tocmai slujba aceasta.

7.           Daţi tuturor ce sīnteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea.

 

Dragostea este īmplinirea Legii.

 

8.           Să nu datoraţi nimănui nimic, decīt să vă iubiţi unii pe alţii: căci cine iubeşte pe alţii, a īmplinit Legea.

9.           De fapt: „Să nu preacurveşti, să nu furi, să nu faci nici o mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti“, şi orice altă poruncă mai poate fi, se cuprind īn porunca  aceasta: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine īnsuţi.“

10.         Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este īmplinirea Legii.

 

Veghere şi curăţie.

 

11.         Şi aceasta cu atīt mai mult, cu cīt ştiţi īn ce īmprejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziţi īn sfīrşit din somn; căci acum mīntuirea este mai aproape de noi decīt atunci cīnd am crezut.

12.         Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne desbrăcăm dar de faptele īntunerecului, şi să ne īmbrăcăm cu armele luminii.

13.         Să trăim frumos, ca īn timpul zilei, nu īn chefuri şi īn beţii; nu īn curvii şi īn fapte de ruşine; nu īn certuri şi īn pizmă;

14.         ci īmbrăcaţi-vă īn Domnul Isus Hristos, şi nu purtaţi grijă de firea pămīntească, pentruca să-i treziţi poftele.

 

Īngăduinţa creştinească.

 

14

 

1.           Primiţi bine pe cel slab īn credinţă, şi nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor īndoelnice.

2.           Unul crede că poate să mănīnce de toate; pe cīnd altul, care este slab, nu mănīncă decīt verdeţuri.

3.           Cine mănīncă să nu dispreţuiască pe cine nu mănīncă; şi cine nu mănīncă, să nu judece pe cine mănīncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit.

4.           Cine eşti tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă īn picioare sau cade, este treaba stăpīnului său; totuş, va sta īn picioare, căci Domnul are putere să-l īntărească pentru ca să stea.

5.           Unul socoteşte o zi mai pe sus decīt alta; pentru altul, toate zilele sīnt la fel. Fiecare să fie deplin īncredinţat īn mintea lui.

6.           Cine face deosebire īntre zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire īntre zile, pentru Domnul n'o face. Cine mănīncă, pentru Domnul mănīncă; pentrucă aduce mulţămiri lui Dumnezeu. Cine nu mănīncă, pentru Domnul nu mănīncă; şi aduce şi el mulţămiri lui Dumnezeu.

7.           Īn adevăr, niciunul din noi nu trăieşte pentru sine, şi nici unul din noi nu moare pentru sine.

8.           Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi sīntem ai Domnului.

9.           Căci Hristos pentru aceasta a murit şi a īnviat ca să aibă stăpīnire şi peste cei morţi şi peste cei vii.

10.         Dar pentruce judeci tu pe fratele tău? Sau pentruce dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci toţi ne vom īnfăţişa īnaintea scaunului de judecată al lui Hristos.

11.         Fiindcă este scris: „Pe viaţa Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca īnaintea Mea, şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu.“

12.         Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine īnsuş lui Dumnezeu.

 

Să nu jignim pe fratele nostru.

 

13.         Să nu ne mai judecăm dar unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să nu faceţi nimic, care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire.

14.         Eu ştiu şi sīnt īncredinţat īn Domnul Isus, că nimic nu este necurat īn sine, şi că un lucru nu este necurat de cīt pentru cel ce crede că este necurat.

15.         Dar dacă faci ca fratele tău să se mīhnească din pricina unei mīncări, nu mai umbli īn dragoste! Nu nimici, prin mīncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos!

16.         Nu faceţi ca binele vostru să fie grăit de rău.

17.         Căci Īmpărăţia lui Dumnezeu nu este mīncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie īn Duhul Sfīnt.

18.         Cine slujeşte lui Hristos īn felul acesta, este plăcut lui Dumnezeu şi cinstit de oameni.

19.         Aşa dar, să urmărim lucrurile, cari duc la pacea şi zidirea noastră.

20.         Să nu nimiceşti, pentru o mīncare, lucrul lui Dumnezeu. Drept vorbind, toate lucrurile sīnt curate. Totuş, a mīnca din ele, cīnd faptul acesta ajunge pentru altul un prilej de cădere, este rău.

21.         Bine este să nu mănīnci carne, să nu bei vin şi să te fereşti de orice lucru, care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire.

22.         Īncredinţarea pe care o ai, păstrează-o pentru tine, īnaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se osīndeşte singur īn ce găseşte bine.

23.         Dar cine se īndoieşte şi mănīncă, este osīndit, pentrucă nu mănīncă din īncredinţare. Tot ce nu vine din īncredinţare, e păcat.

 

Cei tari să īngăduie pe cei slabi.

 

15

 

1.           Noi, cari sīntem tari, sīntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi, şi să nu ne plăcem nouă īnşine.

2.           Fiecare din noi să placă aproapelui, īn ce este bine, īn vederea zidirii altora.

3.           Căci şi Hristos nu Şi-a plăcut Lui īnsuş; ci, după cum este scris: „Ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine, au căzut peste Mine.“

4.           Şi tot ce a fost scris mai īnainte, a fost scris pentru īnvăţătura noastră, pentruca, prin răbdarea şi nu prin mīngīierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.

5.           Dumnezeul răbdării şi al mīngīierii să vă facă să aveţi aceleaşi simţiminte, unii faţă de alţii, după pilda lui Hristos Isus;

6.           pentruca toţi īmpreună, cu o inimă şi cu o gură, să slăviţi pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos.

7.           Aşa dar, primiţi-vă unii pe alţii, cum v'a primit şi pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu.

 

Hristos a īntărit făgăduinţele.

 

8.           Hristos a fost, īn adevăr, un slujitor al tăierii īmprejur, ca să dovedească credincioşia lui Dumnezeu, şi să īntărească făgăduinţele date părinţilor;

9.           şi ca Neamurile să slăvească pe Dumnezeu, pentru īndurarea Lui, după cum este scris: „De aceea Te voi lăuda printre Neamuri, şi voi cīnta Numelui Tău.“

10.         Este zis iarăş: „Veseliţi-vă, Neamuri, īmpreună cu poporul Lui.“

11.         Şi iarăş: „Lăudaţi pe Domnul, toate Neamurile; slăviţi-L, toate noroadele.“

12.         Tot astfel şi Isaia zice: „Din Iese va ieşi o Rădăcină, care se va scula să domnească peste Neamuri; şi Neamurile vor nădăjdui īn El.“

13.         Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea, pe care o dă credinţa, pentruca, prin puterea Duhului Sfīnt, să fiţi tari īn nădejde!

 

Pavel despre slujba lui.

 

14.         Īn ce vă priveşte pe voi, fraţilor, eu īnsumi sīnt īncredinţat că sīnteţi plini de bunătate, plini şi de orice fel de cunoştinţă, şi astfel sīnteţi īn stare să vă sfătuiţi unii pe alţii.

15.         Totuş, ici colea v'am scris mai cu īndrăzneală, ca să vă aduc din nou aminte de lucrurile acestea, īn puterea harului, pe care mi l-a dat Dumnezeu,

16.         ca să fiu slujitorul lui Isus Hristos īntre Neamuri. Eu īmi īmplinesc cu scumpătate slujba Evangheliei lui Dumnezeu, pentruca Neamurile să-I fie o jertfă bine primită, sfinţită de Duhul Sfīnt.

17.         Eu dar mă pot lăuda īn Isus Hristos, īn slujirea lui Dumnezeu.

18.         Căci n'aş īndrăzni să pomenesc nici un lucru, pe care să nu-l fi făcut Hristos prin mine, ca să aducă Neamurile la ascultarea de El: fie prin cuvīntul meu, fie prin faptele mele,

19.         fie prin puterea semnelor şi a minunilor, fie prin puterea Duhului Sfīnt. Aşa că, de la Ierusalim şi ţările de primprejur, pīnă la Iliric, am răspīndit cu prisosinţă Evanghelia lui Hristos.

20.         Şi am căutat să vestesc Evanghelia acolo unde Hristos nu fusese vestit, ca să nu zidesc pe temelia pusă de altul,

21.         după cum este scris: „Aceia, cărora nu li se propovăduise despre El, Īl vor vedea, şi cei ce n'auziseră de El, Īl vor cunoaşte.“

 

Planurile apostolului.

 

22.         Iată ce m'a īmpedecat de multe ori să vin la voi.

23.         Dar acum, fiindcă nu mai am nimic care să mă ţină pe aceste meleaguri, şi fiindcă de ani de zile doresc fierbinte să vin la voi,

24.         nădăjduiesc să vă văd īn treacăt, cīnd mă voi duce īn Spania, şi să fiu īnsoţit de voi pīnă acolo, după ce īmi voi īmplini, măcar īn parte, dorinţa de a fi stat la voi.

25.         Acum mă duc la Ierusalim să duc nişte ajutoare sfinţilor.

26.         Căci cei din Macedonia şi Ahaia au avut bunătatea să facă o strīngere de ajutoare pentru săracii dintre sfinţii, cari sīnt īn Ierusalim.

27.         Negreşit, au avut bunătatea; dar era şi o datorie faţă de ei; pentrucă, dacă Neamurile au avut parte de binecuvīntările lor duhovniceşti, este de datoria lor să-i ajute şi ele cu bunurile lor pămīnteşti.

28.         După ce-mi voi īmplini dar īnsărcinarea aceasta, şi le voi īncredinţa aceste daruri, voi pleca īn Spania, şi voi trece pe la voi.

29.         Ştiu că dacă vin la voi, voi veni cu o deplină binecuvīntare dela Hristos.

30.         Vă īndemn dar, fraţilor, pentru Domnul nostru Isus Hristos, şi pentru dragostea Duhului, să vă luptaţi īmpreună cu mine, īn rugăciunile voastre către Dumnezeu pentru mine,

31.         ca să fiu izbăvit de răzvrătiţii din Iudea, şi pentruca slujba, pe care o am pentru Ierusalim, să fie bine primită de sfinţi;

32.         şi astfel să ajung la voi cu bucurie, cu voia lui Dumnezeu, şi să mă răcoresc puţin īn mijlocul vostru.

33.         Dumnezeul păcii să fie cu voi cu toţi! Amin.

 

Urări de sănătate.

 

16

 

1.           Vă dau īn grijă pe Fivi, sora noastră, care este diaconiţă (Sau: slujitoare.) a Bisericii din Chencrea;

2.           s'o primiţi īn Domnul, īntr'un chip vrednic de sfinţi, şi s'o ajutaţi īn orice ar avea trebuinţă de voi; căci şi ea s-a arătat de ajutor multora şi īndeosebi mie.

3.           Spuneţi sănătate Priscilei şi lui Acuila, tovarăşii mei de lucru īn Hristos Isus,

4.           cari şi-au pus capul īn joc, ca să-mi scape viaţa. Le mulţămesc nu numai eu, dar şi toate Bisericile ieşite dintre Neamuri. -

5.           Spuneţi sănătate şi Bisericii care se adună īn casa lor. - Spuneţi sănătate lui Epenet, prea iubitul meu, care a fost cel dintīi rod al Asiei pentru Hristos.

6.           Spuneţi sănătate Mariei, care s'a ostenit mult pentru voi. -

7.           Spuneţi sănătate lui Andronic şi lui Iunia, rudele mele şi tovarăşii mei de temniţă, cari sīnt cu vază īntre apostoli. Ei au venit la Hristos mai īnainte de mine chiar. -

8.           Spuneţi sănătate lui Ampliat, prea iubitul meu īn Domnul. -

9.           Spuneţi sănătate lui Urban, tovarăşul nostru de lucru īn Hristos, şi lui Stache, prea iubitul meu. -

10.         Spuneţi sănătate lui Apele, īncercatul slujitor al lui Hristos. - Spuneţi sănătate celor din casa lui Aristobul. -

11.         Spuneţi sănătate lui Ierodion, ruda mea. - Spuneţi sănătate celor din casa lui Narcis, cari sīnt ai Domnului. -

12.         Spuneţi sănătate Trifenei şi Trifosei, cari se ostenesc pentru Domnul. - Spuneţi sănătate Persidei prea iubite, care s'a ostenit mult pentru Domnul. -

13.         Spuneţi sănătate lui Ruf, cel ales īn Domnul, şi mamei lui, care s'a arătat şi mama mea. -

14.         Spuneţi sănătate lui Asincrit, lui Flegon, lui Hermes, lui Patroba, lui Herma, şi fraţilor cari sīnt īmpreună cu ei. -

15.         Spuneţi sănătate lui Filolog şi Iuliei, lui Nereu şi surorii lui, lui Olimpa, şi tuturor sfinţilor cari sīnt īmpreună cu ei. -

16.         Spuneţi-vă sănătate unii altora cu o sărutare sfīntă.

              Toate Bisericile lui Hristos vă trimet Sănătate.

 

Ferirea de desbinări.

 

17.         Vă īndemn, fraţilor, să vă feriţi de ceice fac desbinări şi tulburare īmpotriva īnvăţăturii, pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei.

18.         Căci astfel de oameni nu slujesc lui Hristos, Domnul nostru, ci pīntecelui lor; şi, prin vorbiri dulci şi amăgitoare, ei īnşală inimile celor lesne crezători.

19.         Cīt despre voi, ascultarea voastră este cunoscută de toţi. Mă bucur dar de voi, şi doresc să fiţi īnţelepţi īn ce priveşte binele, şi proşti īn ce priveşte răul.

20.         Dumnezeul păcii va zdrobi īn curīnd pe Satana supt picioarele voastre. Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi! Amin.

 

Īncheiere.

 

21.         Timotei, tovarăşul meu de lucru, vă trimete sănătate; tot aşa şi Luciu, Iason şi Sosipater, rudele mele. -

22.         Vă trimet sănătate īn Domnul eu, Terţiu, care am scris epistola aceasta. -

23.         Gaiu, gazda mea şi a īntregei Biserici, vă trimete sănătate. - Erast, vistiernicul cetăţii, vă trimete sănătate; tot aşa şi fratele Cuart.

24.         Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin.

25.         Iar Aceluia care poate să vă īntărească, după Evanghelia mea şi propovăduirea lui Isus Hristos, - potrivit cu descoperirea tainei, care a fost ţinută ascunsă timp de veacuri,

26.         dar a fost arătată acum prin scrierile proorocilor, şi, prin porunca Dumnezeului celui vecinic, a fost adusă la cunoştinţa tuturor Neamurilor, ca să asculte de credinţă, -

27.         a lui Dumnezeu, care singur este īnţelept, să fie slava, prin Isus Hristos, īn vecii vecilor! Amin.