[ Page principale | Commentaires | La Bible ]

 

ĪNTĪIA EPISTOLĂ

 A LUI PAVEL CĂTRE CORINTENI

 

Urare.

 

1

 

1.           Pavel, chemat să fie apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Sosten,

2.           către Biserica lui Dumnezeu care este īn Corint, către cei ce au fost sfinţiţi īn Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi, şi către toţi cei ce cheamă īn vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor şi al nostru:

3.           Har şi pace dela Dumnezeu, Tatăl nostru, şi dela Domnul Isus Hristos!

 

 Mulţămiri şi īndemn la unire.

 

4.           Mulţămesc Dumnezeului meu totdeauna, cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu, care v'a fost dat īn Isus Hristos.

5.           Căci īn El aţi fost īmbogăţiţi īn toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă.

6.           Īn felul acesta mărturia despre  Hristos a fost bine īntărită īn mijlocul vostru;

7.           aşa că nu duceţi lipsă de niciun fel de dar, īn aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos.

8.           El vă va īntări pīnă la sfīrşit, īn aşa fel ca să fiţi fără vină īn ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos.

9.           Credincios este Dumnezeu, care v'a chemat la părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru.

10.         Vă īndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi acelaş fel de vorbire, să n'aveţi desbinări īntre voi, ci să fiţi uniţi īn chip desăvīrşit īntr'un gīnd şi o simţire.

11.         Căci, fraţilor, am aflat despre voi dela ai Cloei, că īntre voi sīnt certuri.

12.         Vreau să spun că fiecare din voi zice: „Eu sīnt al lui Pavel!“ - „Şi eu, al lui Apolo!“ - „Şi eu, al lui Chifa!“ - „Şi eu, al lui Hristos!“

13.         Hristos a fost īmpărţit? Pavel a fost răstignit pentru voi? Sau īn numele lui Pavel aţi fost voi botezaţi?

14.         Mulţămesc lui Dumnezeu că n'am botezat pe niciunul din voi, afară de Crisp şi Gaiu,

15.         pentruca nimeni să nu poată spune că aţi fost botezaţi īn numele meu.

16.         Da, am mai botezat şi casa lui Stefana; īncolo, nu ştiu să mai fi botezat pe altcineva.

 

 Īnţelepciunea lumii şi īnţelepciunea lui Dumnezeu.

 

17.         De fapt, Hristos m'a trimes nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia: nu cu īnţelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos să fie făcută zadarnică.

18.         Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sīnt pe calea pierzării: dar pentru noi, cari sīntem pe calea mīntuirii, este puterea lui Dumnezeu.

19.         Căci este scris: „Voi prăpădi īnţelepciunea celor īnţelepţi, şi voi nimici priceperea celor pricepuţi.“

20.         Unde este īnţeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbăreţul veacului acestuia? N'a prostit Dumnezeu īnţelepciunea lumii acesteia?

21.         Căci īntrucīt lumea, cu īnţelepciunea ei, n'a cunoscut pe Dumnezeu īn īnţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mīntuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii.

22.         Iudeii, īntr'adevăr,  cer minuni, şi Grecii caută īnţelepciune;

23.         dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru Iudei este o pricină de poticnire, şi pentru Neamuri o nebunie;

24.         dar pentru cei chemaţi, fie Iudei, fie Greci, este puterea şi īnţelepciunea lui Dumnezeu.

25.         Căci nebunia lui Dumnezeu, este mai īnţeleaptă decīt oamenii; şi slăbiciunea lui Dumnezeu, este mai tare decīt oamenii.

26.         De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi cari aţi fost chemaţi: printre voi nu sīnt mulţi īnţelepţi īn felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales.

27.         Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele īnţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.

28.         Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, şi lucrurile dispreţuite, ba īncă lucrurile cari nu sīnt, ca să nimicească pe cele ce sīnt;

29.         pentruca nimeni să nu se laude īnaintea lui Dumnezeu.

30.         Şi voi, prin El, sīnteţi īn Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi īnţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare,

31.         pentruca, după cum este scris: „Cine se laudă, să se laude īn Domnul.“

 

Propovăduirea lui Pavel.

 

2

 

1.           Cīt despre mine, fraţilor, cīnd am venit la voi, n'am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau īnţelepciune strălucită.

2.           Căci n'am avut de gīnd să ştiu īntre voi altceva decīt pe Isus Hristos şi pe El răstignit.

3.           Eu īnsumi, cīnd am venit īn mijlocul vostru, am fost slab, fricos şi plin de cutremur.

4.           Şi īnvăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau īn vorbirile īnduplecătoare ale īnţelepciunii, ci īntr'o dovadă dată de Duhul şi de putere,

5.           pentruca credinţa voastră să fie īntemeiată nu pe īnţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.

 

 Īnţelepciunea creştină.

 

6.           Totuş ceeace propovăduim noi printre cei desăvīrşiţi, este o īnţelepciune; dar nu a veacului acestuia, nici a fruntaşilor veacului acestuia, cari vor fi nimiciţi.

7.           Noi propovăduim īnţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută ascunsă, pe care o rīnduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai īnainte de veci,

8.           şi pe care n'a cunoscut-o niciunul din fruntaşii veacului acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei.

9.           Dar, după cum este scris: „Lucruri, pe cari ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s'au suit, aşa sīnt lucrurile, pe cari le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.“

10.         Nouă īnsă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adīnci ale lui Dumnezeu.

11.         Īn adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului, care este īn el? Tot aşa: nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu.

12.         Şi noi n'am primit duhul lumii, ci Duhul care vine dela Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile, pe cari ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său.

13.         Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri īnvăţate dela īnţelepciunea omenească, ci cu vorbiri īnvăţate dela Duhul Sfīnt, īntrebuinţīnd o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti.

14.         Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sīnt o nebunie; şi nici nu le poate īnţelege, pentrucă trebuiesc judecate duhovniceşte.

15.         Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, şi el īnsuş nu poate fi judecat de nimeni.

16.         Căci „cine a cunoscut gīndul Domnului, ca să-I poată da īnvăţătură?“ Noi īnsă avem gīndul lui Hristos.

 

 Desbinările din Corint.

 

3

 

1.           Cīt despre mine, fraţilor, nu v'am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni lumeşti, ca unor prunci īn Hristos.

2.           V'am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu le puteaţi suferi; şi nici acum chiar nu le puteţi suferi,

3.           Pentrucă tot lumeşti sīnteţi. Īn adevăr, cīnd īntre voi sīnt zavistii, certuri şi desbinări, nu sīnteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi īn felul celorlalţi oameni?

4.           Cīnd unul zice: „Eu sīnt al lui Pavel!“ Şi altul: „Eu sīnt al lui Apolo“: nu sīnteţi voi oameni de lume?

5.           Cine este Pavel? Şi cine este Apolo? Nişte slujitori ai lui Dumnezeu, prin cari aţi crezut; şi fiecare după puterea dată lui de Domnul.

6.           Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească:

7.           aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sīnt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească.

8.           Cel ce sădeşte şi cel ce udă, sīnt tot una; şi fiecare īşi va lua răsplata după osteneala lui.

9.           Căci noi sīntem īmpreună lucrători cu Dumnezeu. Voi sīnteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.

 

Īncercarea focului.

 

10.         După harul lui Dumnezeu, care mi-a fost dat, eu, ca un meşter-zidar īnţelept, am pus temelia, şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra.

11.         Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decīt cea care a fost pusă, şi care este Isus Hristos.

12.         Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie, aur, argint, pietre scumpe, lemn, fīn, trestie,

13.         lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi īn foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.

14.         Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea, rămīne īn picioare, el va primi o răsplată.

15.         Dacă lucrarea lui va fi arsă, īşi va pierde răsplata. Cīt despre el, va fi mīntuit, dar ca prin foc.

 

Templul lui Dumnezeu.

 

16.         Nu ştiţi că voi sīnteţi Templul lui Dumnezeu, şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte īn voi?

17.         Dacă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela īl va nimici Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este sfīnt: şi aşa sīnteţi voi.

18.         Nimeni să nu se īnşele: Dacă cineva dintre voi se crede īnţelept īn felul veacului acestuia, să se facă nebun, ca să ajungă īnţelept.

19.         Căci īnţelepciunea lumii acesteia este o nebunie īnaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: „El prinde pe cei īnţelepţi īn viclenia lor.“

20.         Şi iarăş: „Domnul cunoaşte gīndurile celor īnţelepţi. Ştie că sīnt deşarte.“

21.         Nimeni să nu se fălească dar cu oameni, căci toate lucrurile sīnt ale voastre:

22.         fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie lucrurile de acum,  fie cele viitoare; toate sīnt ale voastre,

23.         şi voi sīnteţi ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu.

 

Ce sīnt apostolii.

 

4

 

1.           Iată cum trebuie să fim priviţi noi: ca nişte slujitori ai lui Hristos, şi ca nişte ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu.

2.           Īncolo, ce se cere dela ispravnici, este ca fiecare să fie găsit credincios īn lucrul īncredinţat lui.

3.           Cīt despre mine, prea puţin īmi pasă dacă sīnt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecată. Ba īncă, nici eu īnsumi nu mă mai judec pe mine.

4.           Căci n'am nimic īmpotriva mea; totuş nu pentru aceasta sīnt socotit neprihănit: Cel ce mă judecă, este Domnul.

5.           De aceea să nu judecaţi nimic īnainte de vreme, pīnă va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse īn īntunerec, şi va descoperi gīndurile inimilor. Atunci, fiecare īşi va căpăta lauda dela Dumnezeu.

6.           Fraţilor, pentru voi am spus aceste lucruri, īn icoană de vorbire, cu privire la mine şi la Apolo, ca prin noi īnşine, să īnvăţaţi să nu treceţi peste „ce este scris“: şi nici unul din voi să nu se fălească de loc cu unul īmpotriva celuilalt.

7.           Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?

 

Priveliştea apostolilor.

 

8.           O, iată-vă sătui! Iată-vă ajunşi bogaţi! Iată-vă īmpărăţind fără noi! Şi măcar de aţi īmpărăţi cu adevărat ca să putem īmpărăţi şi noi īmpreună cu voi!

9.           Căci parcă Dumnezeu a făcut din noi, apostolii, oamenii cei mai de pe urmă, nişte osīndiţi la moarte; fiindcă am ajuns o privelişte pentru lume, īngeri şi oameni.

10.         Noi sīntem nebuni pentru Hristos: voi, īnţelepţi īn Hristos! Noi, slabi: voi, tari! Voi, puşi īn cinste: noi, dispreţuiţi!

11.         Pīnă īn clipa aceasta suferim de foame şi de sete, sīntem goi, chinuiţi, umblăm din loc īn loc,

12.         ne ostenim şi lucrăm cu mīnile noastre; cīnd sīntem ocărīţi, binecuvīntăm; cīnd sīntem prigoniţi, răbdăm;

13.         cīnd sīntem vorbiţi de rău, ne rugăm. Pīnă īn ziua de azi am ajuns ca gunoiul lumii acesteia, ca lepădătura tuturor.

14.         Nu vă scriu aceste lucruri, ca să vă fac ruşine; ci ca să vă sfătuiesc ca pe nişte copii prea iubiţi ai mei.

15.         Căci chiar dacă aţi avea zece mii de īnvăţători īn Hristos, totuş n'aveţi mai mulţi părinţi; pentrucă eu v'am născut īn Hristos Isus, prin Evanghelie.

16.         Deaceea vă rog să călcaţi pe urmele mele.

17.         Pentru aceasta v'am trimes pe Timotei, care este copilul meu prea iubit şi credincios īn Domnul. El vă va aduce aminte de felul meu de purtare īn Hristos şi de felul cum īnvăţ eu pe oameni pretutindeni īn toate Bisericile.

 

Īmpărăţia lui Dumnezeu.

 

18.         Unii s'au īngīmfat, şi şi-au īnchipuit că n'am să mai vin la voi.

19.         Dar dacă va voi Domnul, voi veni īn curīnd la voi, şi atunci voi vedea nu vorbele, ci puterea celorce s'au īngīmfat.

20.         Căci Īmpărăţia lui Dumnezeu nu stă īn vorbe, ci īn putere.

21.         Ce voiţi? Să vin la voi cu nuiaua, sau cu dragoste şi cu duhul blīndeţei?

 

 Curvarul din Corint.

 

5

 

1.           Din toate părţile se spune că īntre voi este curvie; şi īncă o curvie de acelea, cari nici chiar la păgīni nu se pomenesc; pīnă acolo că unul din voi trăieşte cu nevasta tatălui său.

2.           Şi voi v'aţi fălit! Şi nu v'aţi mīhnit mai degrabă, pentruca cel ce a săvīrşit fapta aceasta, să fi fost dat afară din mijlocul vostru!

3.           Cīt despre mine, măcar că n'am fost la voi cu trupul, dar fiind de faţă cu duhul, am şi judecat, ca şi cīnd aş fi fost de faţă, pe celce a făcut o astfel de faptă.

4.           Īn Numele Domnului Isus, voi şi duhul meu, fiind adunaţi la olaltă, prin puterea Domnului nostru Isus,

5.           am hotărīt ca un astfel de om să fie dat pe mīna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mīntuit īn ziua Domnului Isus.

 

 Hristos - Mielul nostru de Paşte.

 

6.           Nu vă lăudaţi bine. Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala?

7.           Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sīnteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştele noastre, a fost jertfit.

8.           Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului.

 

 Creştinii şi curvarii.

 

9.           V'am scris īn epistola mea să n'aveţi nicio legătură cu curvarii. -

10.         Īnsă n'am īnţeles cu curvarii lumii acesteia, sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei răpareţi, sau cu cei ce se īnchină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din lume.

11.         Ci v'am scris să n'aveţi niciun fel de legături cu vreunul care, măcarcă īşi zice „frate“, totuş este curvar, sau lacom de bani, sau īnchinător la idoli, sau defăimător, sau beţiv, sau răpareţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mīncaţi.

12.         Īn adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru?

13.         Cīt despre cei de afară, īi judecă Dumnezeu. Daţi afară dar din mijlocul vostru pe răul acela.

 

Judecăţile īn Biserica din Corint.

 

6

 

1.           Cum! Cīnd vreunul din voi are vreo neīnţelegere cu altul, īndrăzneşte el să se judece cu el la cei nelegiuiţi şi nu la sfinţi?

2.           Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea va fi judecată de voi, sīnteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri de foarte mică īnsemnătate?

3.           Nu ştiţi că noi vom judeca pe īngeri? Cu cīt mai mult lucrurile vieţii acesteia?

4.           Deci, cīnd aveţi neīnţelegeri pentru lucrurile vieţii acesteia, voi puneţi judecători pe aceia pe cari Biserica nu-i bagă īn seamă?

5.           Spre ruşinea voastră zic lucrul acesta. Astfel, nu este īntre voi nici măcar un singur om īnţelept, care să fie īn stare să judece īntre frate şi frate?

6.           Dar un frate se duce la judecată cu alt frate, şi īncă īnaintea necredincioşilor!

7.           Chiar faptul că aveţi judecăţi īntre voi, este un cusur pe care-l aveţi. Pentruce nu suferiţi mai bine să fiţi nedreptăţiţi? Dece nu răbdaţi mai bine paguba?

8.           Dar voi singuri sīnteţi aceia cari nedreptăţiţi şi păgubiţi, şi īncă pe fraţi!

9.           Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Īmpărăţia lui Dumnezeu?

              Nu vă īnşelaţi īn privinţa aceasta: nici curvarii, nici īnchinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii,

10.         nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici răpareţii  nu vor moşteni Īmpărăţia lui Dumnezeu.

11.         Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, īn Numele Domnului Isus Hristos, şi prin Duhul Dumnezeului nostru.

 

 Despre curvie.

 

12.         Toate lucrurile īmi sīnt īngăduite, dar nu toate sīnt de folos; toate lucrurile īmi sīnt īngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpīnire pe mine.

13.         Mīncările sīnt pentru pīntece, şi pīntecele este pentru mīncări. Şi Dumnezeu va nimici şi pe unul şi pe celelalte.         Dar trupul nu este pentru curvie: el este pentru Domnul, şi Domnul este pentru trup.

14.         Şi Dumnezeu, care a īnviat pe Domnul, ne va īnvia şi pe noi cu puterea Sa.

15.         Nu ştiţi că trupurile voastre sīnt mădulare ale lui Hristos? Voi lua eu mădularele lui Hristos, şi voi face din ele mădulare ale unei curve? Nicidecum!

16.         Nu ştiţi că cine se lipeşte de o curvă, este un singur trup cu ea? Căci este zis: „Cei doi se vor face un singur trup“.

17.         Dar cine se lipeşte de Domnul, este un singur duh cu El.

18.         Fugiţi de curvie! Orice alt păcat, pe care-l face omul, este un păcat săvīrşit afară din trup; dar cine curveşte, păcătuieşte īmpotriva trupului său.

19.         Nu ştiţi că trupul vostru  este Templul Duhului Sfīnt, care locuieşte īn voi, şi pe care L-aţi primit dela Dumnezeu? Şi că voi nu sīnteţi ai voştri?

20.         Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu īn trupul şi īn duhul vostru, cari sīnt ale lui Dumnezeu.

 

Despre căsătorie.

 

7

 

1.           Cu privire la lucrurile despre cari mi-aţi scris, eu cred că este bine ca omul să nu se atingă de femeie.

2.           Totuş, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui, şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei.

3.           Bărbatul să-şi īmplinească faţă de nevastă datoria de soţ; şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat.

4.           Nevasta nu este stăpīnă pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpīn peste trupul lui, ci nevasta.

5.           Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decīt doar prin bună īnvoială, pentru un timp, ca să vă īndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; apoi să vă īmpreunaţi iarăş, ca să nu vă  ispitească Satana, din pricina nestăpīnirii voastre.

6.           Lucrul acesta īl spun ca o īngăduinţă; nu fac din el o poruncă.

7.           Eu aş vrea ca toţi oamenii să fie ca mine; dar fiecare are dela Dumnezeu darul lui: unul īntr'un fel, altul īntr'altul.

8.           Celor neīnsuraţi şi văduvelor, le spun că este bine pentru ei să rămīnă ca mine.

9.           Dar dacă nu se pot īnfrīna, să se căsătorească; pentrucă este mai bine să se căsătorească decīt să ardă.

10.         Celor căsătoriţi, le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta să nu se despartă de bărbat.

11.         (Dacă este despărţită, să rămīnă nemăritată, sau să se īmpace cu bărbatul ei.) Şi nici bărbatul să nu-şi lase nevasta.

 

 Despărţirea īntre soţii credincioşi şi cei necredincioşi.

 

12.         Celorlalţi le zic eu, nu Domnul: Dacă un frate are o nevastă necredincioasă, şi ea voieşte să trăiască īnainte cu el, să nu se despartă de ea.

13.         Şi dacă o femeie are un bărbat necredincios, şi el voieşte să trăiască īnainte cu ea, să nu se despartă de bărbatul ei.

14.         Căci bărbatul necredincios este sfinţit prin nevasta credincioasă şi nevasta necredincioasă este sfinţită prin fratele; altmintrelea, copiii voştri ar fi necuraţi, pe cīnd acum sīnt sfinţi.

15.         Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; īn īmprejurarea aceasta, fratele sau sora nu sīnt legaţi: Dumnezeu ne-a chemat să trăim  īn pace.

16.         Căci ce ştii tu, nevastă, dacă īţi vei mīntui bărbatul? Sau ce ştii tu, bărbate, dacă īţi vei mīntui nevasta?

 

 Fiecare la locul lui.

 

17.         Īncolo, fiecare să rămīnă īn starea īn care l-a aşezat Domnul, şi īn care l-a chemat Dumnezeu. Aceasta este rīnduiala pe care am aşezat-o īn toate Bisericile.

18.         Dacă cineva a fost chemat pe cīnd era tăiat īmprejur, să rămīnă tăiat īmprejur. Dacă cineva a fost chemat pe cīnd era netăiat īmprejur, să nu se taie īmprejur.

19.         Tăierea īmprejur nu este nimic, şi netăierea īmprejur nu este nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu.

20.         Fiecare să rămīnă īn chemarea pe care o avea cīnd a fost chemat.

21.         Ai fost chemat cīnd erai rob? Să nu te nelinişteşti de lucrul acesta; dar dacă poţi să ajungi slobod, foloseşte-te.

22.         Căci robul chemat īn Domnul, este un slobozit al Domnului. Tot aşa, cel slobod, care a fost chemat, este un rob al lui Hristos.

23.         Voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Nu vă faceţi dar robi oamenilor.

24.         Fiecare, fraţilor, să rămīnă cu Dumnezeu īn starea īn care era  cīnd a fost chemat.

 

Despre fetele fecioare.

 

25.         Cīt despre fecioare, n'am o poruncă din partea Domnului. Le dau īnsă un sfat, ca unul care am căpătat dela Domnul harul să fiu vrednic de crezare.

26.         Iată dar ce cred eu că este bine, avīnd īn vedere strīmtorarea de acum: este bine pentru fiecare să rămīnă aşa cum este.

27.         Eşti legat de o nevastă? Nu căuta să fii deslegat. Nu eşti legat de o nevastă? Nu căuta nevastă.

28.         Īnsă, dacă te īnsori, nu păcătuieşti. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuieşte. Dar fiinţele acestea vor avea necazuri pămīnteşti, şi eu aş vrea să vi le cruţ.

29.         Iată ce vreau să spun, fraţilor: de acum vremea s'a scurtat. Spun lucrul acesta, pentruca ceice au neveste, să fie ca şi cum n'ar avea;

30.         cei ce plīng, ca şi cum n'ar plīnge; cei ce se bucură ca şi cum nu s'ar bucura; cei ce cumpără, ca şi cum n'ar stăpīni;

31.         cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s'ar folosi de ea; căci chipul lumii acesteia trece.

32.         Dar eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji. Cine nu este īnsurat, se īngrijeşte de lucrurile Domnului, cum ar putea să placă Domnului.

33.         Dar cine este īnsurat, se īngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă nevestei.

34.         Tot aşa, īntre femeia măritată şi fecioară este o deosebire: cea nemăritată se īngrijeşte de lucrurile Domnului, ca să fie sfīntă şi cu trupul şi cu duhul; iar cea măritată se īngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă bărbatului ei.

35.         Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă prind īntr'un laţ, ci pentru ceeace este frumos, şi ca să puteţi sluji Domnului fără piedici.

36.         Dacă crede cineva că este ruşinos pentru fata lui să treacă de floarea vīrstei, şi nevoia cere aşa, să facă ce vrea: nu păcătuieşte; să se mărite.

37.         Dar cine a luat o hotărīre tare, şi nu este nevoit ci este slobod să lucreze cum vrea, şi a hotărīt īn inima lui să-şi păstreze pe fiică-sa fecioară, face bine.

38.         Astfel, cine īşi mărită fata, bine face, şi cine n'o mărită, mai bine face.

38.         O femeie măritată este legată de lege cītă vreme īi trăieşte bărbatul; dar dacă-i moare bărbatul, este slobodă să se mărite cu  cine vrea; numai īn Domnul.

40.         Dar, după părerea mea, va fi mai fericită dacă rămīne aşa cum este. Şi cred că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.

 

Carnea rămasă dela jertfe.

 

8

 

1.           Īn ce priveşte lucrurile jertfite idolilor, ştim că toţi avem cunoştinţă.

              Dar cunoştinţa īngīmfă pe cīnd dragostea zideşte.

2.           Dacă crede cineva că ştie ceva, īncă n'a cunoscut cum trebuie să cunoască.

3.           Dar dacă iubeşte cineva pe Dumnezeu, este cunoscut de Dumnezeu.

4.           Deci, cīt despre mīncarea lucrurilor jertfite idolilor, ştim că īn lume un idol este tot una cu nimic, şi că nu este decīt un singur Dumnezeu.

5.           Căci chiar dacă ar fi aşa numiţi „dumnezei“, fie īn cer, fie pe pămīnt (cum şi sīnt īn adevăr mulţi „dumnezei“ şi mulţi „domni“),

6.           totuş pentru noi nu este decīt un singur Dumnezeu: Tatăl, dela care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sīnt toate lucrurile şi prin El şi noi.

7.           Dar nu toţi au cunoştinţa aceasta. Ci unii, fiind obicinuiţi pīnă acum cu idolul, mănīncă un lucru ca fiind jertfit unui idol; şi cugetul lor, care este slab, este īntinat.

8.           Dar nu carnea ne face pe noi plăcuţi lui Dumnezeu: nu cīştigăm nimic dacă mīncăm din ea, şi nu perdem nimic dacă nu mīncăm.

9.           Luaţi seama īnsă ca nu cumva această slobozenie a voastră să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi.

10.         Căci dacă te vede cineva pe tine, care ai cunoştinţă, că şezi la masă īntr'un templu de idoli, cugetul lui, care este slab, nu-l va īmpinge pe el să mănīnce din lucrurile jertfite idolilor?

11.         Şi astfel, el, care este slab, va pieri din pricina acestei cunoştinţe a ta: el, fratele, pentru  care a murit Hristos!

12.         Dacă păcătuiţi astfel īmpotriva fraţilor, şi le răniţi cugetul lor slab, păcătuiţi īmpotriva lui Hristos.

13.         De aceea, dacă o mīncare face pe fratele meu să păcătuiască, nu voi mīnca niciodată carne, ca să nu fac pe fratele meu să păcătuiască.

 

Dreptul lucrătorului creştin.

 

9

 

1.           Nu sīnt eu slobod? Nu sīnt eu apostol? N'am văzut eu pe Isus, Domnul nostru? Nu sīnteţi voi lucrul meu īn Domnul?

2.           Dacă nu sīnt apostol pentru alţii, sīnt măcar pentru voi; căci voi sīnteţi pecetea apostoliei mele īn Domnul.

3.           Iată răspunsul meu de apărare īmpotriva celor ce mă cercetează.

4.           N'avem dreptul să mīncăm şi să bem?

5.           N'avem dreptul să ducem cu noi o soră, care să fie nevasta noastră, cum fac ceilalţi apostoli, şi fraţii Domnului, şi Chifa?

6.           Ori numai eu şi Barnaba n'avem dreptul să nu lucrăm?

7.           Cine merge la război pe cheltuiala sa? Cine sădeşte o vie, şi nu mănīncă din rodul ei? Cine paşte o turmă, şi nu mănīncă din laptele turmei?

8.           Lucrurile acestea le spun după felul oamenilor? Nu le spune şi Legea?

9.           Īn adevăr, īn Legea lui Moise este scris: „Să nu legi gura boului care treieră grīul!“ Pe boi īi are īn vedere Dumnezeu aici?

10.         Sau vorbeşte El īnadins pentru noi? Da, pentru noi a fost scris astfel; căci cine ară, trebuie să are cu nădejde, şi cine treieră grīul, trebuie să-l treiere  cu nădejdea că va avea parte de el.

11.         Dacă am sămănat printre voi bunurile duhovniceşti, mare lucru este dacă vom secera bunurile voastre vremelnice?

12.         Dacă se bucură alţii de acest drept asupra voastră, nu ni se cade cu mult mai mult nouă? Dar noi nu ne-am folosit de dreptul acesta; ci răbdăm totul, ca să nu punem vreo piedică Evangheliei lui Hristos.

13.         Nu ştiţi că cei ce īndeplinesc slujbele sfinte, sīnt hrăniţi din lucrurile dela Templu, şi că cei ce slujesc altarului, au parte dela altar?

14.         Tot aşa, Domnul a rīnduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia, să trăiască din Evanghelie.

 

Pavel nu s'a folosit de dreptul lui.

 

15.         Dar eu nu m'am folosit de niciunul din aceste drepturi. Şi nu vă scriu aceste lucruri ca să cer să se facă aşa cu mine; căci aş vrea mai bine să mor decīt să-mi ia cineva pricina mea de laudă.

16.         Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricină de laudă, căci trebuie s'o vestesc; şi vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia!

17.         Dacă fac lucrul acesta de bună voie, am o răsplată. Chiar dacă-l fac de silă, este o isprăvnicie care mi-a fost īncredinţată.

18.         Care este atunci răsplata mea? Este să vestesc fără plată Evanghelia, pe care o vestesc, şi să nu mă folosesc de dreptul meu īn Evanghelie.

19.         Căci, măcar că sīnt slobod faţă de toţi, m'am făcut robul tuturor, ca să cīştig pe cei mai mulţi.

20.         Cu Iudeii, m'am făcut ca un Iudeu, ca să cīştig pe Iudei; cu ceice sīnt supt Lege, m'am făcut ca şi cīnd aş fi fost supt Lege (măcar că nu sīnt supt Lege), ca să cīştig pe ceice sīnt supt Lege;

21.         cu ceice sīnt fără Lege, m'am făcut ca şi cum aş fi fost fără lege (măcar că nu sīnt fără o lege a lui Dumnezeu, ci sīnt supt legea lui Hristos), ca să cīştig pe cei fără lege.

22.         Am fost slab cu cei slabi, ca să cīştig pe cei slabi. M'am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mīntuiesc pe unii din ei.

23.         Fac totul pentru Evanghelie, ca să am şi eu parte de ea.

 

Felul de luptă al lui Pavel.

 

24.         Nu ştiţi că ceice aleargă īn locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar īn aşa fel ca să căpătaţi premiul!

25.         Toţi ceice se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de īnfrīnări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună, care se poate vesteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună, care nu se poate vesteji.

26.         Eu,deci, alerg, dar nu ca şi cum n'aş şti īncotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte īn vīnt.

27.         Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin īn stăpīnire, ca nu cumva, dupăce am propovăduit altora, eu īnsumi să fiu lepădat.

 

Pilde din Vechiul Testament.

 

10

 

1.           Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că părinţii noştri toţi au fost supt nor, toţi au trecut prin mare,

2.           toţi au fost botezaţi īn nor şi īn mare, pentru Moise;

3.           toţi au mīncat aceeaş mīncare duhovnicească,

4.           şi toţi au băut aceeaş băutură duhovnicească, pentrucă beau dintr'o stīncă duhovnicească ce venea după ei; şi stīnca era Hristos.

5.           Totuş cei mai mulţi dintre ei, n'au fost plăcuţi lui Dumnezeu, căci au pierit īn pustie.

6.           Şi aceste lucruri s'au īntīmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, pentruca să nu poftim după lucruri rele, cum au poftit ei.

7.           Să nu fiţi īnchinători la idoli, ca unii dintre ei, după cum este scris: „Poporul a şezut să mănīnce şi să bea; şi s'au sculat să joace.“

8.           Să nu curvim, cum au făcut unii din ei, aşa că īntr-o singură zi au căzut douăzeci şi trei de mii.

9.           Să nu ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii din ei, cari au pierit prin şerpi.

10.         Să nu cīrtiţi, cum au cīrtit unii din ei, cari au fost nimiciţi de Nimicitorul.

11.         Aceste lucruri li s'au īntīmplat ca să ne slujească drept pilde, şi au fost scrise pentru īnvăţătura noastră, peste cari au venit sfīrşiturile veacurilor.

12.         Astfel dar, cine crede că stă īn picioare, să ia seama să nu cadă.

13.         Nu v'a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va īngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, īmpreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s'o puteţi răbda.

 

Despre cina Domnului.

 

14.         De aceea, prea iubiţii mei, fugiţi de īnchinarea la idoli.

15.         Vă vorbesc ca unor oameni cu judecată: judecaţi voi singuri ce  spun.

16.         Paharul binecuvīntat, pe care-l binecuvīntăm, nu este el īmpărtăşirea cu sīngele lui Hristos? Pīnea, pe care o frīngem, nu este ea īmpărtăşirea cu trupul lui Hristos?

17.         Avīnd īn vedere că este o pīne, noi, cari sīntem mulţi, sīntem un trup; căci toţi luăm o parte din aceeaş pīne.

18.         Uitaţi-vă la Israelul după trup: cei ce mănīncă jertfele, nu sīnt ei īn īmpărtăşire cu altarul?

19.         Deci ce zic eu? Că un lucru jertfit idolilor, este ceva? Sau că un idol este ceva?

20.         Dimpotrivă, eu zic că ce jerfesc Neamurile, jertfesc dracilor, şi nu lui Dumnezeu. Şi eu nu vreau ca voi să fiţi īn īmpărtăşire cu dracii.

21.         Nu puteţi bea paharul Domnului şi paharul dracilor; nu puteţi lua parte la masa Domnului şi la masa dracilor.

22.         Sau vrem să īntărītăm pe Domnul la gelozie? Sīntem noi mai tari decīt El?

 

Cugetul nostru şi al altuia.

 

23.         Toate lucrurile sīnt īngăduite, dar nu toate sīnt de folos. Toate lucrurile sīnt īngăduite, dar nu toate zidesc.

24.         Nimeni să nu-şi caute folosul lui, ci fiecare să caute folosul altuia.

25.         Să mīncaţi din tot ce se vinde pe piaţă, fără să cercetaţi ceva din pricina cugetului.

26.         Căci „al Domnului este pămīntul şi tot ce cuprinde el.“

27.         Dacă vă pofteşte un necredincios la o masă, şi voiţi să vă duceţi, să mīncaţi din tot ce vă pune īnainte, fără să cercetaţi ceva din pricina cugetului.

28.         Dar dacă vă spune cineva: „Lucrul acesta a fost jertfit idolilor“, să nu mīncaţi, din pricina celui ce v'a īnştiinţat şi din pricina cugetului; căci „al Domnului este pămīntul şi tot ce cuprinde el.“

29.         Vorbesc aici nu de cugetul vostru, ci de cugetul altuia. Căci dece să fie judecată slobozenia mea de cugetul altuia?

30.         Dacă mănīnc, aducīnd mulţămiri, de ce să fiu vorbit de rău pentru un lucru, pentru care mulţămesc?

31.         Deci, fie că mīncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.

32.         Să nu fiţi pricină de păcătuire nici pentru Iudei, nici pentru Greci, nici pentru Biserica lui Dumnezeu.

33.         După cum mă silesc şi eu īn toate lucrurile să plac tuturor, căutīnd nu folosul meu, ci al celor mai mulţi, ca să fie mīntuiţi.

 

Ţinuta femeii īn adunări.

 

11

 

1.           Călcaţi pe urmele mele, īntrucīt şi eu calc pe urmele lui Hristos.

2.           Vă laud că īn toate privinţele vă aduceţi aminte de mine, şi că ţineţi īnvăţăturile īntocmai cum vi le-am dat.

3.           Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii, şi că Dumnezeu este capul lui Hristos.

4.           Orice bărbat, care se roagă sau prooroceşte cu capul acoperit, īşi necinsteşte Capul său.

5.           Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau prooroceşte cu capul  desvălit, īşi necinsteşte capul ei, pentrucă este ca una care ar fi rasă.

6.           Dacă o femeie nu se īnvăleşte, să se şi tundă! Iar, dacă este ruşine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se īnvălească.

7.           Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentrucă el este chipul şi slava lui Dumnezeu, pe cīnd femeia este slava bărbatului.

8.           Īn adevăr, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat;

9.           şi nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.

10.         De aceea femeia, din pricina īngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpīnirii ei.

11.         Totuş, īn Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie.

12.         Căci dacă femeia este din bărbat, tot aşa şi bărbatul prin femeie, şi toate sīnt dela Dumnezeu.

13.         Judecaţi voi singuri: este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu desvălită?

14.         Nu vă īnvaţă chiar şi firea că este ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung,

15.         pe cīnd pentru o femeie este o podoabă să poarte părul lung?

              Pentru că părul i-a fost dat ca īnvălitoare a capului.

16.         Dacă iubeşte cineva cearta de vorbe, noi n'avem un astfel de obicei şi nici Bisericile lui Dumnezeu.

 

Despre cina Domnului.

 

17.         Vă dau aceste īnvăţături, dar nu vă laud pentrucă vă adunaţi laolaltă nu ca să vă faceţi mai buni, ci ca să vă faceţi mai răi.

18.         Mai īntīi de toate, aud că atunci cīnd veniţi la adunare, īntre voi sīnt desbinări. Şi īn parte o cred,

19.         căci trebuie să fie şi partide īntre voi, ca să iasă la lumină cei găsiţi buni.

20.         Cīnd vă adunaţi dar īn acelaş loc, nu este cu putinţă să mīncaţi cina Domnului.

21.         Fiindcă atunci cīnd staţi la masă, fiecare se grăbeşte să-şi ia cina adusă de el, īnaintea altuia; aşa că unul este flămīnd, iar altul este beat.

22.         Ce? N'aveţi case pentruca să mīncaţi şi să beţi acolo? Sau dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu, şi vreţi să faceţi de ruşine pe cei ce n'au nimic? Ce să vă zic? Să vă laud? Īn privinţa aceasta nu vă laud.

23.         Căci am primit dela Domnul ce v'am īnvăţat; şi anume că, Domnul Isus, īn noaptea īn care a fost vīndut, a luat o pīne.

24.         Şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, a frīnt-o, şi a zis: „Luaţi, mīncaţi; acesta este trupul Meu, care se frīnge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.“

25.         Tot astfel, după cină, a luat paharul, şi a zis: „Acest pahar este legămīntul cel nou īn sīngele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, oridecīte ori veţi bea din el.“

26.         Pentrucă, oridecīteori mīncaţi din pīnea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, pīnă va veni El.

27.         De aceea, oricine mănīncă pīnea aceasta sau bea paharul Domnului īn chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sīngele Domnului.

28.         Fiecare să se cerceteze dar pe sine īnsuş, şi aşa să mănīnce din pīnea aceasta şi să bea din paharul acesta.

29.         Căci cine mănīncă şi bea, īşi mănīncă şi bea osīnda lui īnsuş, dacă nu deosebeşte trupul Domnului.

30.         Din pricina aceasta sīnt īntre voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm.

31.         Dacă ne-am judeca singuri, n'am fi judecaţi.

32.         Dar cīnd sīntem judecaţi, sīntem pedepsiţi de Domnul, ca  să nu fim osīndiţi odată cu lumea.

33.         Astfel, fraţii mei, cīnd vă adunaţi să mīncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii.34.         Dacă-i este foame cuiva, să mănīnce acasă, pentruca să  nu vă adunaţi spre osīndă.

              Celelate lucruri le voi rīndui cīnd voi veni.

 

Darurile duhovniceşti.

 

12

 

1.           Īn ce priveşte darurile duhovniceşti, fraţilor, nu voiesc să fiţi īn necunoştinţă.

2.           Cīnd eraţi păgīni, ştiţi că vă duceaţi la idolii cei muţi, după cum eraţi călăuziţi.

3.           De aceea vă spun că nimeni, dacă vorbeşte prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: „Isus să fie anatema!“ Şi nimeni nu poate zice: „Isus este Domnul“, decīt prin Duhul Sfīnt.

4.           Sīnt felurite daruri, dar este acelaş Duh;

5.           sīnt felurite slujbe, dar este acelaş Domn;

6.           sīnt felurite lucrări,dar este acelaş Dumnezeu, care lucrează totul īn toţi.

7.           Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora.

8.           De pildă, unuia īi este dat, prin Duhul, să vorbească despre īnţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaş Duh;

9.           altuia credinţa, prin acelaş Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaş Duh;

10.         altuia, puterea să facă minuni; altuia, proorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tīlmăcirea limbilor.

11.         Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaş Duh, care dă fiecăruia īn parte, cum voieşte.

 

Mădularele trupului.

 

12.         Căci, după cum trupul este unul şi are multe mădulare, şi după cum toate mădularele trupului, măcar că sīnt mai multe, sīnt un singur trup, - tot aşa este şi Hristos.

13.         Noi toţi, īn adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr'un singur Duh.

14.         Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai multe.

15.         Dacă piciorul ar zice: „Fiindcă nu sīnt mīnă, nu sīnt din trup“, - nu este pentru aceasta din trup?

16.         Şi dacă urechea ar zice: „Fiindcă nu sīnt ochi, nu sīnt din trup“ - nu este pentru aceasta din trup?

17.         Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul?

18.         Acum dar Dumnezeu a pus mădularele īn trup, pe fiecare aşa cum a voit El.

19.         Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul?

20.         Fapt este că sīnt mai multe mădulare, dar un singur trup.

21.         Ochiul nu poate zice mīnii: „N'am trebuinţă de tine“; nici capul nu poate zice picioarelor: „N'am trebuinţă de voi.“

22.         Ba mai mult, mădularele trupului, cari par mai slabe, sīnt de neapărată trebuinţă.

23.         Şi părţile trupului, cari par vrednice de mai puţină cinste, le īmbrăcăm cu mai multă podoabă. Aşa că părţile mai puţin frumoase ale trupului nostru capătă mai multă frumuseţă,

24.         pe cīnd cele frumoase n'au nevoie să fie īmpodobite. Dumnezeu a īntocmit trupul īn aşa fel ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste:

25.         pentru ca să nu fie nici o desbinare īn trup: ci mădularele să īngrijească deopotrivă unele de altele.

26.         Şi dacă sufere un mădular, toate mădularele sufăr īmpreună cu el; dacă este preţuit un mădular, toate mădularele se bucură īmpreună cu el.

27.         Voi sīnteţi trupul lui Hristos, şi fiecare, īn parte, mădularele lui.

28.         Şi Dumnezeu a rīnduit īn Biserică, īntīi, apostoli; al doilea, prooroci; al treilea, īnvăţători; apoi, pe ceice au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cīrmuirilor, şi vorbirii īn felurite limbi.

29.         Oare toţi sīnt apostoli? Toţi sīnt prooroci? Toţi sīnt īnvăţători? Toţi sīnt făcători de minuni?

30.         Toţi au darul tămăduirilor? Toţi vorbesc īn alte limbi? Toţi tălmăcesc?

31.         Umblaţi dar după darurile cele mai bune. Şi vă voi arăta o cale nespus mai bună.

 

Dragostea.

 

13

 

1.           Chiar dacă aş vorbi īn limbi omeneşti şi īngereşti, şi n'aş avea dragoste, sīnt o aramă sunătoare sau un chimval zīngănitor.

2.           Şi chiar dacă aş avea darul proorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa īncīt să mut şi munţii, şi n'aş avea dragoste, nu sīnt nimic.

3.           Şi chiar dacă mi-aş īmpărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n'aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.

4.           Dragostea este īndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mīndrie,

5.           nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mīnie, nu se gīndeşte la rău,

6.           nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr,

7.           acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.

8.           Dragostea nu va pieri niciodată. Proorociile se vor sfīrşi; limbile vor īnceta; cunoştinţa va avea sfīrşit.

9.           Căci cunoaştem īn parte, şi proorocim īn parte;

10.         dar cīnd va veni ce este desăvīrşit, acest „īn parte“ se va sfīrşi.

11.         Cīnd eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gīndeam ca un copil; cīnd m'am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.

12.         Acum, vedem ca īntr'o oglindă, īn chip īntunecos; dar atunci, vom vedea faţă īn faţă. Acum, cunosc īn parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.

13.         Acum dar rămīn aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

 

Darul limbilor şi al proorociei.

 

14

 

1.           Urmăriţi dragostea. Umblaţi şi după darurile duhovniceşti, dar mai ales să proorociţi.

2.           Īn adevăr, cine vorbeşte īn altă limbă, nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu-l īnţelege, şi, cu duhul, el spune taine.

3.           Cine prooroceşte, dimpotrivă, vorbeşte oamenilor, spre zidire, sfătuire şi mīngīiere.

4.           Cine vorbeşte īn altă limbă, se zideşte pe sine īnsuş; dar cine prooroceşte, zideşte sufleteşte Biserica.

5.           Aş dori ca toţi să vorbiţi īn alte limbi, dar mai ales să proorociţi. Cine prooroceşte, este mai mare decīt cine vorbeşte īn alte limbi; afară numai dacă tīlmăceşte aceste limbi, pentruca să capete Biserica zidire sufletească.

6.           Īn adevăr, fraţilor, de ce folos v'aş fi eu, dacă aş veni la voi vorbind īn alte limbi, şi dacă cuvīntul meu nu v'ar aduce nici descoperire, nici cunoştinţă, nici proorocie, nici īnvăţătură?

7.           Chiar şi lucrurile neīnsufleţite, cari dau un sunet, fie un fluier sau o alăută: dacă nu dau sunete desluşite, cine va cunoaşte ce se cīntă cu fluierul sau cu alăuta?

8.           Şi dacă trīmbiţa dă un sunet īncurcat, cine se va pregăti de luptă?

9.           Tot aşa şi voi, dacă nu rostiţi cu limba o vorbă īnţeleasă, cum se va pricepe ce spuneţi? Atunci parcă aţi vorbi īn vīnt.

10.         Sīnt multe feluri de limbi īn lume, totuş niciuna din ele nu este fără sunete īnţelese.

11.         Dar dacă nu cunosc īnţelesul sunetului, voi fi un străin pentru cel ce vorbeşte, şi cel ce vorbeşte, va fi un străin pentru mine.

12.         Tot aşa şi voi, fiindcă rīvniţi după daruri duhovniceşti, să căutaţi să le aveţi din belşug, īn vederea zidirii sufleteşti a Bisericii.

13.         De aceea, cine vorbeşte īn altă limbă, să se roage să aibă şi darul s'o tălmăcească.

14.         Fiindcă, dacă mă rog īn altă limbă,  duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod.

15.         Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cīnta cu duhul, dar voi cīnta şi cu mintea.

16.         Altmintrelea, dacă aduci mulţămiri cu duhul, cum va răspunde „Amin“ la mulţămirile, pe cari le aduci tu, cel lipsit de daruri, cīnd el nu ştie ce spui?

17.         Negreşit, tu mulţămeşti lui Dumnezeu foarte frumos, dar celălalt nu rămīne zidit sufleteşte.

18.         Mulţămesc lui Dumnezeu că eu vorbesc īn alte limbi mai mult decīt voi toţi.

19.         Dar īn Biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte īnţelese, ca să īnvăţ şi pe alţii, decīt să spun zece mii de cuvinte īn altă limbă.

20.         Fraţilor, nu fiţi copii la minte; ci, la răutate, fiţi prunci; iar la minte, fiţi oameni mari.

21.         Īn Lege este scris: „Voi vorbi norodului acestuia prin altă limbă şi prin buze străine; şi nici aşa nu Mă vor asculta, zice Domnul.“

22.         Prin urmare, limbile sīnt un semn nu pentru cei credincioşi, ci pentru cei necredincioşi. Proorocia, dimpotrivă, este un semn nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei credincioşi.

23.         Deci, dacă s'ar aduna toată Biserica la un loc, şi toţi ar vorbi īn alte limbi, şi ar intra şi de cei fără daruri, sau necredincioşi, n'ar zice ei că sīnteţi nebuni?

24.         Dar dacă toţi proorocesc, şi intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este īncredinţat de toţi, este judecat de toţi.

25.         Tainele inimii lui sīnt descoperite, aşa că va cădea cu faţa la pămīnt, se va īnchina lui Dumnezeu, şi va mărturisi că, īn adevăr, Dumnezeu este īn mijlocul vostru.

26.         Ce este de făcut atunci, fraţilor? Cīnd vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cīntare, altul o īnvăţătură, altul o descoperire, altul o vorbă īn altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească.

27.         Dacă sīnt unii, cari vorbesc īn altă limbă, să vorbească numai cīte doi sau cel mult trei, fiecare la rīnd: şi unul să tălmăcească.

28.         Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă īn Biserică, şi să-şi vorbească numai lui īnsuş şi lui Dumnezeu.

29.         Cīt despre prooroci, să vorbească doi sau trei, şi ceilalţi să judece.

30.         Şi dacă este făcută o descoperire unuia care şade jos, cel dintīi să tacă.

31.         Fiindcă puteţi să proorociţi toţi, dar unul după altul, pentruca toţi să capete īnvăţătură şi toţi să fie īmbărbătaţi.

32.         Duhurile proorocilor sīnt supuse proorocilor;

33.         căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorīnduielii, ci al păcii, ca īn toate Bisericile sfinţilor.

34.         Femeile să tacă īn adunări, căci lor nu le este īngăduit să ia cuvīntul īn ele, ci să fie supuse, cum  zice şi Legea.

35.         Dacă voiesc să capete īnvăţătură asupra unui lucru, să īntrebe pe bărbaţii lor acasă; căci este ruşine pentru o femeie să vorbească īn Biserică.

36.         Ce? Dela voi a pornit Cuvīntul lui Dumnezeu? Sau numai pīnă la voi a ajuns el?

37.         Dacă crede cineva că este prooroc sau īnsuflat de Dumnezeu, să īnţeleagă că ce vă scriu eu, este o poruncă a Domnului.

38.         Şi dacă cineva nu īnţelege, să nu īnţeleagă!

39.         Astfel, deci, fraţilor, rīvniţi după proorocire, fără să īmpedecaţi vorbirea īn alte limbi.

40.         Dar toate să se facă īn chip cuviincios şi cu rīnduială.

 

Īnvierea şi arătările lui Hristos.

 

15

 

1.           Vă fac cunoscut, fraţilor Evanghelia, pe care v'am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, īn care aţi rămas,

2.           şi prin care sīnteţi mīntuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v'am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut.

3.           V'am īnvăţat īnainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;

4.           că a fost īngropat şi a īnviat a treia zi, după Scripturi;

5.           şi că S'a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.

6.           După aceea S'a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre cari cei mai mulţi sīnt īncă īn viaţă, iar unii au adormit.

7.           Īn urmă s'a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.

8.           După ei toţi, ca unei stīrpituri, mi s'a arătat şi mie.

9.           Căci eu sīnt cel mai neīnsemnat dintre apostoli; nu sīnt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu.

10.         Prin harul lui Dumnezeu sīnt ce sīnt. Şi harul Lui faţă de mine n'a fost zădarnic; ba īncă am lucrat mai mult decīt toţi: totuş nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este īn mine.

11.         Astfel dar, ori eu, ori ei, noi aşa propovăduim, şi voi aşa aţi crezut.

 

Īnsemnătatea īnvierii lui Hristos.

 

12.         Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a īnviat din morţi, cum zic unii dintre voi, că nu este o īnviere a morţilor?

13.         Dacă nu este o īnviere a morţilor, nici Hristos n'a īnviat.

14.         Şi dacă n'a īnviat Hristos, atunci propovăduirea  noastră este zădarnică, şi zădarnică este şi credinţa voastră.

15.         Ba īncă noi sīntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu; fiindcă, am mărturisit despre Dumnezeu că El a īnviat pe Hristos, cīnd nu L-a īnviat, dacă este adevărat că morţii nu īnviază.

16.         Căci, dacă nu īnviază morţii, nici Hristos n'a īnviat.

17.         Şi dacă n'a īnviat Hristos, credinţa voastră este zădarnică, voi sīnteţi īncă īn păcatele voastre,

18.         şi prin urmare şi cei ce au adormit īn Hristos, sīnt pierduţi.

19.         Dacă numai  pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea īn Hristos, atunci sīntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii !

20.         Dar acum, Hristos a īnviat din morţi, pīrga celor adormiţi.

21.         Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi īnvierea morţilor.

22.         Şi după cum toţi mor īn Adam, tot aşa, toţi vor īnvia īn Hristos;

23.         dar fiecare la rīndul cetei lui. Hristos este cel dintīi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sīnt ai lui Hristos.

24.         Īn urmă, va veni sfīrşitul, cīnd El va da Īmpărăţia īn mīnile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpīnire şi orice putere.

25.         Căci trebuie ca El să īmpărăţească pīnă va pune pe toţi vrăjmaşii supt picioarele Sale.

26.         Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea.

27.         Dumnezeu, īn adevăr, „a pus totul supt picioarele Lui“. Dar cīnd zice că totul I-a fost supus, se īnţelege că afară de Cel ce I-a supus totul.

28.         Şi cīnd toate lucrurile Īi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentruca Dumnezeu să fie totul īn toţi.

29.         Altfel, ce ar face cei ce se botează pentru cei morţi? Dacă nu īnviază morţii nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morţi?

30.         Şi de ce sīntem noi īn primejdie īn orice clipă?

31.         Īn fiecare zi eu sīnt īn primejdie de moarte; atīt este de adevărat lucrul acesta, fraţilor, cīt este de adevărat că am de ce să mă laud cu voi īn Hristos Isus, Domnul nostru.

32.         Dacă, vorbind īn felul oamenilor, m'am luptat cu fiarele īn Efes, care-mi este folosul? Dacă nu īnviază morţii, atunci „să mīncăm şi să bem, căci mīne vom muri“.

33.         Nu vă īnşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune“.

34.         Veniţi-vă īn fire, cum se cuvine, şi nu păcătuiţi! Căci sīnt īntre voi unii, cari nu cunosc pe Dumnezeu: spre ruşinea voastră o spun.

 

Cum vor īnvia morţii.

 

35.         Dar va zice cineva: „Cum īnviază morţii? Şi cu ce trup se vor īntoarce?“

36.         Nebun ce eşti! Ce sameni tu, nu īnviază, dacă nu moare mai īntīi.

37.         Şi cīnd sameni, sameni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se īntīmplă: fie de grīu, fie de altă sămīnţă.

38.         Apoi Dumnezeu īi dă un trup, după cum voieşte; şi fiecărei seminţe īi dă un trup al ei.

39.         Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peştilor.

40.         Tot aşa, sīnt trupuri cereşti şi trupuri pămīnteşti; dar alta este strălucirea trupurilor cereşti, şi alta a trupurilor pămīnteşti.

41.         Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii, şi alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebeşte īn strălucire de altă stea.

42.         Aşa este şi īnvierea morţilor. Trupul este sămănat īn putrezire, şi īnviază īn neputrezire;

43.         este sămănat īn ocară, şi īnviază īn slavă; este sămănat īn neputinţă, şi īnviază īn putere.

44.         Este sămănat trup firesc, şi īnviază trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc.

45.         De aceea este scris: „Omul dintīi Adam a fost făcut un suflet viu.“ Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.

46.         Dar īntīi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc, vine pe urmă.

47.         Omul dintīi este din pămīnt, pămīntesc; omul al doilea este din cer.

48.         Cum este cel pămīntesc, aşa sīnt şi cei pămīnteşti; cum este Cel ceresc, aşa sīnt şi cei cereşti.

49.         Şi după cum am purtat chipul celui pămīntesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.

50.         Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sīngele să moştenească Īmpărăţia lui Dumnezeu; şi că, putrezirea nu poate moşteni neputrezirea.

51.         Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi,

52.         īntr'o clipă, īntr'o clipeală din ochi, la cea din urmă trīmbiţă. Trīmbiţa va suna, morţii vor īnvia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi.

53.         Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se  īmbrace īn neputrezire, şi trupul acesta muritor să se īmbrace īn nemurire.

54.         Cīnd trupul acesta supus putrezirii, se va īmbrăca īn neputrezire, şi trupul acesta muritor se va īmbrăca īn nemurire, atunci se va īmplini cuvīntul care este scris: „Moartea a fost īnghiţită de biruinţă.

55.         Unde īţi este biruinţa, moarte? Unde īţi este boldul, moarte?“

56.         Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea.

57.         Dar mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!

58.         De aceea, prea iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna īn lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră īn Domnul nu este zădarnică.

 

Strīngerea de ajutoare.

 

16

 

1.           Cīt priveşte strīngerea de ajutoare pentru sfinţi, să faceţi şi voi cum am rīnduit Bisericilor Galatiei.

2.           Īn ziua dintīi a săptămīnii, fiecare din voi să pună deoparte acasă  ce va putea, după cīştigul lui, ca să nu se strīngă ajutoarele cīnd voi veni eu.

3.           Şi cīnd voi veni, voi trimite cu epistole pe cei ce īi veţi socoti vrednici, ca să ducă darurile voastre la Ierusalim.

4.           Dacă va face să mă duc şi eu, vor merge cu mine.

5.           La voi am să vin după ce voi trece prin Macedonia, căci prin Macedonia voi trece.

6.           Poate mă voi opri pe la voi, sau poate chiar voi ierna la voi, ca apoi să mă īnsoţiţi acolo unde voi avea să mă duc.

7.           De data aceasta nu vreau să vă văd īn treacăt, ci trag nădejde să mai rămīn cu voi cītăva vreme, dacă va īngădui Domnul.

8.           Voi mai rămīnea totuş īn Efes pīnă la Cincizecime,

9.           căci mi s'a deschis aici o uşă mare şi largă, şi sīnt mulţi protivnici.

10.         Dacă soseşte Timotei, aveţi grijă să fie fără frică la voi; căci el este prins ca şi mine la lucrul Domnului.

11.         Nimeni dar să nu-l dispreţuiască. Să-l petreceţi īn pace, ca să vină la mine, pentrucă īl aştept cu fraţii.

12.         Cīt pentru fratele Apolo, l-am rugat mult să vină la voi cu fraţii, dar n'a voit nicidecum să vină acum; va veni īnsă cīnd va avea īnlesnire.

 

Īndemnuri.

13.         Vegheaţi, fiţi tari īn credinţă, fiţi oameni, īntăriţi-vă!

14.         Tot ce faceţi, să fie făcut cu dragoste!

15.         Īncă un īndemn, fraţilor. Cunoaşteţi casa lui Stefana; ştiţi că ea este cel dintīi rod al Ahaiei, şi că s'a pus cu totul īn slujba sfinţilor.

16.         Fiţi şi voi supuşi unor astfel de oameni şi fiecăruia care ajută la lucru şi se osteneşte.

17.         Mă bucur de venirea lui Stefana, lui Fortunat şi lui Ahaic; ei au īmplinit ce lipsea din partea voastră,

18.         căci mi-au răcorit duhul meu şi al vostru. Să ştiţi dar să preţuiţi pe astfel de oameni.

 

Urări de sănătate.

 

19.         Bisericile din Asia vă trimet sănătate. Acuila şi Priscila, īmpreună cu Biserica din casa lor, vă trimet multă sănătate īn Domnul.

20.         Toţi fraţii vă trimet sănătate. Spuneţi-vă sănătate unii altora cu o sărutare sfīntă.

21.         Urările de  sănătate sīnt scrise cu īnsăş mīna mea: Pavel.

22.         Dacă nu iubeşte cineva pe Domnul nostru Isus Hristos, să fie anatema! „Maranata“ (Domnul nostru vine!).

23.         Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi.

24.         Dragostea mea este cu voi cu toţi īn Hristos Isus. Amin.