[ Page principale | Commentaires | La Bible ]

 

EPISTOLA  LUI  PAVEL

CĂTRE  GALATENI

 

Urare.

 

1

 

1.           Pavel, apostol nu dela oameni, nici printr'un om, ci prin Isus Hristos, şi prin Dumnezeu Tatăl, care L-a īnviat din morţi,

2.           şi toţi fraţii cari sīnt īmpreună cu mine, către Bisericile Galatiei:

3.           Har şi pace vouă dela Dumnezeu Tatăl, şi dela Domnul nostru Isus Hristos!

4.           El S'a dat pe Sine īnsuş pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl.

5.           A Lui să fie slava īn vecii vecilor! Amin.

 

Nestatornicia Galatenilor.

 

6.           Mă mir că treceţi aşa de repede dela Cel ce v'a chemat prin harul lui Hristos, la o altă Evanghelie.

7.           Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sīnt unii oameni cari vă tulbură, şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos.

8.           Dar chiar dacă noi īnşine sau un īnger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v'am propovăduit-o noi, să fie anatema!

9.           Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie, deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema!

10.         Caut eu oare, īn clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor, sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n'aş fi robul lui Hristos.

 

Evanghelia lui Pavel.

 

11.         Fraţilor, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine, nu este de obīrşie omenească;

12.         pentrucă, n'am primit-o, nici n'am īnvăţat-o dela vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos.

13.         Aţi auzit, īn adevăr, care era purtarea mea de altădată, īn religiunea Iudeilor. Cum, adică, prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu, şi făceam prăpăd īn ea;

14.         şi cum eram mai īnaintat īn religiunea Iudeilor de cīt mulţi din neamul meu, de o vīrstă cu mine. Eram īnsufleţit de o rīvnă nespus de mare pentru datinile strămoşeşti.

15.         Dar cīnd Dumnezeu - care m'a pus deoparte din pīntecele maicii mele, şi m'a chemat prin harul Său, - a găsit cu cale

16.         să descopere īn mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc īntre Neamuri, īndată, n'am īntrebat pe niciun om,

17.         nici nu m'am suit la Ierusalim la cei ce au fost apostoli īnainte de mine, ci m'am dus īn Arabia. Apoi m'am īntors din nou la Damasc.

18.         După trei ani, m'am suit la Ierusalim să fac cunoştinţă cu Chifa, şi am rămas la el cincisprezece zile.

19.         Dar n'am văzut pe niciunul altul dintre apostoli, decīt pe Iacov, fratele Domnului.

20.         Īn cele ce vă scriu, iată, īnaintea lui Dumnezeu, nu mint.

21.         După aceea m'am dus īn ţinuturile Siriei şi Ciliciei.

22.         Şi eram īncă necunoscut la faţă Bisericilor lui Hristos, cari sīnt īn Iudea.

23.         Ele auzeau doar spunīndu-se: „Cel ce ne prigonea odinioară, acum propovăduieşte credinţa, pe care căuta s'o nimicească odinioară.“

24.         Şi slăveau pe Dumnezeu din pricina mea.

 

Īncuviinţarea apostolilor.

 

2

 

1.           După patrusprezece ani, m'am suit din nou la Ierusalim īmpreună cu Barnaba; şi am luat cu mine şi pe Tit.

2.           M'am suit, īn urma unei descoperiri, şi le-am arătat Evanghelia, pe care o propovăduiesc eu īntre Neamuri, īn deosebi celor mai cu vază, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat īn zădar.

3.           Nici chiar Tit, care era cu mine, măcar că era Grec, n'a fost silit să se taie īmprejur,

4.           din pricina fraţilor mincinoşi, furişaţi şi strecuraţi printre noi, ca să pīndească slobozenia, pe care o avem īn Hristos Isus, cu gīnd să ne aducă la robie;

5.           noi nu ne-am supus şi nu ne-am potrivit lor nicio clipă măcar, pentruca adevărul Evangheliei să rămīnă cu voi.

6.           Cei ce sīnt socotiţi ca fiind ceva - orice ar fi fost ei, nu-mi pasă: Dumnezeu nu caută la faţa oamenilor - aceştia, zic, ei cei cu vază nu mi-au adaus nimic.

7.           Ba dimpotrivă, cīnd au văzut că mie īmi fusese īncredinţată Evanghelia pentru cei netăiaţi īmprejur, după cum lui Petru īi fusese īncredinţată Evanghelia pentru cei tăiaţi īmprejur, -

8.           căci Cel ce făcuse din Petru apostolul celor tăiaţi īmprejur, făcuse şi din mine apostolul Neamurilor -

9.           şi cīnd au cunoscut harul,care-mi fusese dat, Iacov, Chifa şi Ioan, cari sīnt priviţi ca stīlpi, mi-au dat mie şi lui Barnaba, mīna dreaptă de īnsoţire, ca să mergem să propovăduim: noi la Neamuri, iar ei la cei tăiaţi īmprejur.

10.         Ne-au spus numai să ne aducem aminte de cei săraci, şi chiar aşa am şi căutat să fac.

 

Pavel īnfruntă pe Petru.

 

11.         Dar cīnd a venit Chifa īn Antiohia, i-am stătut īmpotrivă īn faţă, căci era de osīndit.

12.         Īn adevăr, īnainte de venirea unora dela Iacov, el mīnca īmpreună cu Neamurile; dar cīnd au venit ei, s'a ferit şi a stat deoparte, de teama celor tăiaţi īmprejur.

13.         Īmpreună cu el au īnceput să se prefacă şi ceilalţi Iudei, aşa că pīnă şi Barnaba a fost prins īn laţul făţărniciei lor.

14.         Cīnd i-am văzut eu că nu umblă drept după adevărul Evangheliei, am spus lui Chifa īn faţa tuturor: „Dacă tu, care eşti Iudeu, trăieşti ca Neamurile, şi nu ca Iudeii, cum sileşti pe Neamuri să trăiască īn felul Iudeilor?“

15.         Noi sīntem Iudei din fire, iar nu păcătoşi dintre Neamuri.

16.         Totuş, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit, prin faptele Legii, ci numai prin credinţa īn Isus Hristos, am crezut şi noi īn Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa īn Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentrucă nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii.

17.         Dar dacă, īn timp ce căutăm să fim socotiţi neprihăniţi īn Hristos, şi noi īnşine am fi găsiţi ca păcătoşi, este oare Hristos un slujitor al păcatului? Nicidecum!

18.         Căci, dacă zidesc iarăş lucrurile, pe cari le-am stricat, mă arăt ca un călcător de lege.

19.         Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu.

20.         Am fost răstignit īmpreună cu Hristos, şi trăiesc ... dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte īn mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum īn trup, o trăiesc īn credinţa īn Fiul lui Dumnezeu, care m'a iubit şi S'a dat pe Sine īnsuş pentru mine.

21.         Nu vreau să fac zădarnic harul lui Dumnezeu; căci dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos.

 

Legea şi credinţa.

 

3

 

1.           O, Galateni nechibzuiţi! Cine v'a fermecat, pe voi, īnaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit?

2.           Iată numai ce voiesc să ştiu dela voi: prin faptele Legii aţi primit voi Duhul, ori prin auzirea credinţei?

3.           Sīnteţi aşa de nechibzuiţi? După ce aţi īnceput prin Duhul, vreţi acum să sfīrşiţi prin firea pămīntească?

4.           Īn zădar aţi suferit voi atīt de mult? Dacă, īn adevăr, e īn zădar!

5.           Cel ce vă dă Duhul şi face minuni printre voi, le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credinţei?

6.           Tot aşa şi „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire.“

7.           Īnţelegeţi şi voi dar, că fii ai lui Avraam sīnt cei ce au credinţă.

8.           Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe Neamuri, prin credinţă, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: „Toate neamurile vor fi binecuvīntate īn tine.“

9.           Aşa că cei ce se bizuiesc pe credinţă, sīnt binecuvīntaţi īmpreună cu Avraam cel credincios.

10.         Căci toţi cei ce se bizuiesc pe faptele Legii, sīnt supt blestem; pentrucă este scris: „Blestemat este oricine nu stăruieşte īn toate lucrurile scrise īn cartea Legii, ca să le facă.“

11.         Şi că nimeni nu este socotit neprhănit īnaintea lui Dumnezeu, prin Lege, este īnvederat, căci „cel neprihănit prin credinţă va trăi.“

12.         Īnsă Legea nu se īntemeiază pe credinţă; ci ea zice: „Cine va face aceste lucruri, va trăi prin ele“.

13.         Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcīndu-Se blestem pentru noi, - fiindcă este scris: „Blestemat e oricine este atīrnat pe lemn“ -

12.         pentruca binecuvīntarea vestită lui Avraam să vină peste Neamuri, īn Hristos Isus, aşa ca, prin credinţă, noi să primim Duhul făgăduit.

 

Făgăduinţa şi Legea.

 

15.         Fraţilor, (vorbesc īn felul oamenilor), un testament, chiar al unui om, odată īntărit, totuş nimeni nu-l desfiinţează, nici nu-i mai adaugă ceva.

16.         Acum, făgăduinţele au fost făcute „lui Avraam şi seminţei lui“. Nu zice: „Şi seminţelor“ (ca şi cum ar fi vorba de mai multe), ci ca şi cum ar fi vorba numai de una: „Şi seminţei tale“, adică Hristos.

17.         Iată ce vreau să zic: un testament, pe care l-a īntărit Dumnezeu mai īnainte, nu poate fi desfiinţat, aşa ca făgăduinţa să fie nimicită, de Legea venită după patru sute trei zeci de ani.

18.         Căci dacă moştenirea ar veni din Lege, nu mai vine din făgăduinţă; şi Dumnezeu printr'o făgăduinţă a dat-o lui Avraam.

19.         Atunci pentruce este Legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, pīnă cīnd avea să vin㠄Sămīnţa“, căreia īi fusese făcută făgăduinţa; şi a fost dată prin īngeri, prin mīna unui mijlocitor.

20.         Dar mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure părţi, pe cīnd Dumnezeu, este unul singur.

21.         Atunci oare Legea este īmpotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă s'ar fi dat o Lege care să poată da viaţa, īntr'adevăr, neprihănirea ar veni din Lege.

22.         Dar Scriptura a īnchis totul supt păcat, pentruca făgăduinţa să fie dată celor ce cred, prin credinţa īn Isus Hristos.

23.         Īnainte de venirea credinţei, noi eram supt paza Legii, īnchişi pentru credinţa care trebuia să fie descoperită.

24.         Astfel, Legea ne-a fost un īndrumător (Greceşte: pedagog.) spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă.

25.         După ce a venit credinţa, nu mai sīntem supt īndrumătorul acesta.

26.         Căci toţi sīnteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa īn Hristos Isus.

27.         Toţi cari aţi fost botezaţi pentru Hristos, v'aţi īmbrăcat cu Hristos.

28.         Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sīnteţi una īn Hristos Isus.

29.         Şi dacă sīnteţi ai lui Hristos, sīnteţi „sămīnţa“ lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.

 

Moştenitorul şi credinţa.

 

4

 

1.           Dar cītă vreme moştenitorul este nevrīstnic, eu spun că nu se deosebeşte cu nimic de un rob, măcar că este stăpīn pe tot.

2.           Ci este supt epitropi şi īngrijitori, pīnă la vremea rīnduită de tatăl său.

3.           Tot aşa şi noi, cīnd eram nevrīstnici, eram supt robia īnvăţăturilor īncepătoare ale lumii.

4.           Dar cīnd  a venit īmplinirea vremii, Dumnezeu a trimes pe Fiul Său, născut din femeie, născut supt Lege,

5.           ca să răscumpere pe cei ce erau supt Lege, pentru ca să căpătăm īnfierea.

6.           Şi pentru că sīnteţi fii, Dumnezeu ne-a trimes īn inimă Duhul Fiului Său, care strigă: „Ava“, adică: „Tată!“

7.           Aşa că nu mai eşti rob, ci fiu; şi dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor, prin Dumnezeu.

 

Galatenii şi īnvăţătorii mincinoşi.

 

8.           Odinioară, cīnd nu cunoşteaţi pe Dumnezeu, eraţi robiţi celor ce din firea lor, nu sīnt dumnezei.

9.           Dar acum, dupăce aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai bine zis, dupăce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă mai īntoarceţi iarăş la acele īnvăţături īncepătoare, slabe şi sărăcăcioase, cărora vreţi să vă supuneţi din nou?

10.         Voi păziţi zile, luni, vremi şi ani.

11.         Mă tem să nu mă fi ostenit degeaba pentru voi.

12.         Fraţilor, vă rog să fiţi ca mine, căci şi eu sīnt ca voi. Nu mi-aţi făcut nicio nedreptate.

13.         Dimpotrivă, ştiţi că, īn neputinţa trupului v'am propovăduit Evanghelia pentru īntīia dată.

14.         Şi, n'aţi arătat nici dispreţ, nici desgust faţă de ceeace era  o ispită pentru voi īn trupul meu; dimpotrivă, m'aţi primit ca pe un īnger al lui Dumnezeu, ca pe īnsuş Hristos Isus.

15.         Unde este dar fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, dacă ar fi fost cu putinţă, v'aţi fi scos pīnă şi ochii şi mi i-aţi fi dat.

16.         M'am făcut oare vrăjmaşul vostru, pentrucă v'am spus adevărul?

17.         Nu cu gīnd bun sīnt plini de rīvnă ei pentru voi, ci vor să vă deslipească de noi, ca să fiţi plini de rīvnă faţă de ei.

18.         Este bine să fii plin de rīvnă totdeauna pentru bine, nu numai cīnd sīnt de faţă la voi.

19.         Copilaşii mei, pentru cari iarăş simt durerile naşterii, pīnăce va lua Hristos chip īn voi!

20.         O, cum aş vrea să fiu acum de faţă la voi, şi să-mi schimb glasul; căci nu ştiu ce să mai cred!

 

Pilda Agarei şi a Sarei.

 

21.         Spuneţi-mi voi, cari voiţi să fiţi supt Lege, n'ascultaţi voi Legea?

22.         Căci este scris că Avraam a avut doi fii: unul din roabă, şi unul din femeia slobodă.

23.         Dar cel din roabă s'anăscut īn chip firesc, iar cel din femeia slobodă s'a născut prin făgăduinţă.

24.         Lucrurile acestea trebuiesc luate īntr'alt īnţeles: acestea sīnt două legăminte: unul depe muntele Sinai naşte pentru robie şi este Agar, -

25.         căci Agar este muntele Sinai din Arabia; - şi răspunde Ierusalimului de acum, care este īn robie īmpreună cu copiii săi.

26.         Dar Ierusalimul cel de sus este slobod, şi el este mama noastră.

27.         Fiindcă este scris: „Bucură-te, stearpo, care nu naşti de loc! Izbucneşte de bucurie şi strigă, tu, care nu eşti īn durerile naşterii! Căci copiii celei părăsite vor fi īn număr mai mare decīt copiii celei cu bărbat.“

28.         Şi voi, fraţilor, ca şi Isaac, voi sīnteţi copii ai făgăduinţei.

29.         Şi cum s'a īntīmplat atunci, că cel ce se născuse īn chip firesc prigonea pe cel ce se născuse prin Duhul tot aşa se īntīmplă şi acum.

30.         Dar ce zice Scriptura? „Izgoneşte pe roabă şi pe fiul ei; căci fiul roabei nu va moşteni īmpreună cu fiul femeii slobode.“

31.         De aceea, fraţilor, noi nu sīntem copiii celei roabe, ci ai femeii slobode. Hristos ne-a izbăvit ca să fim slobozi.

 

5

 

1.           Rămīneţi dar tari, şi nu vă plecaţi iarăş supt jugul robiei.

 

Slobozenia creştină.

 

2.           Iată, eu, Pavel, vă spun că, dacă vă veţi tăia īmprejur, Hristos nu vă va folosi la nimic.

3.           Şi mărturisesc iarăş īncă odată oricărui om care primeşte tăierea īmprejur, că este dator să īmplinească toată Legea.

4.           Voi, cari voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v'aţi despărţit de Hristos; aţi căzut din har.

5.           Căci noi, prin Duhul, aşteptăm prin credinţă nădejdea neprihănirii.

6.           Căci īn Isus Hristos, nici tăierea īmprejur, nici netăierea īmprejur n'au vreun preţ, ci credinţa care lucrează prin dragoste.

7.           Voi alergaţi bine: cine v'a tăiat calea ca să n'ascultaţi de adevăr?

8.           Īnduplecarea aceasta nu vine dela Cel ce v'a chemat.

9.           Puţin aluat face să se dospească toată plămădeala.

10.         Eu, cu privire la voi, am, īn Domnul, īncrederea că nu gīndiţi altfel. Dar cel ce vă tulbură, va purta osīnda, oricine ar fi el.

11.         Cīt despre mine, fraţilor, dacă mai propovăduiesc tăierea īmprejur, de ce mai sīnt prigonit? Atunci pricina de poticnire a crucii s'a dus.

12.         Şi, schilodească-se odată cei ce vă tulbură!

 

Īndemn să trăiască īn dragoste.

 

13.         Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai, nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pămīntească, ci slujiţi-vă unii altora īn dragoste.

14.         Căci toată Legea se cuprinde īntr'o singură poruncă: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine īnsuţi.“

15.         Dar dacă vă muşcaţi şi vă mīncaţi unii pe alţii, luaţi seama să nu fiţi nimiciţi unii de alţii.

 

Faptele firii pămīnteşti şi Duhul.

 

16.         Zic dar: umblaţi cīrmuiţi de Duhul, şi nu īmpliniţi poftele firii pămīnteşti.

17.         Căci firea pămīntească pofteşte īmpotriva Duhului, şi Duhul īmpotriva firii pămīnteşti: sīnt lucruri protivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.

18.         Dacă sīnteţi călăuziţi de Duhul, nu sīnteţi supt Lege.

19.         Şi faptele firii pămīnteşti sīnt cunoscute, şi sīnt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrīnarea,

20.         īnchinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mīniile, neīnţelegerile, desbinările, certurile de partide,

21.         pizmele, uciderile, beţiile, īmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Īmpărăţia lui Dumnezeu.

22.         Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, īndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia,

23.         blīndeţa, īnfrīnarea poftelor. Īmpotriva acestor lucruri nu este lege.

24.         Cei ce sīnt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pămīntească īmpreună cu patimile şi poftele ei.

25.         Dacă trăim Duhul, să şi umblăm prin Duhul.

26.         Să nu umblăm după o slavă deşartă, īntărītīndu-ne unii pe alţii, şi pizmuindu-ne unii pe alţii.

 

6

 

1.           Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată īn vreo greşală, voi, cari sīnteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blīndeţei. Şi ia seama la tine īnsuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.

2.           Purtaţi-vă sarcinile unii altora, şi veţi īmplini astfel Legea lui Hristos.

3.           Dacă vreunul crede că este ceva, măcar că nu este nimic, se īnşală singur.

4.           Fiecare să-şi cerceteze fapta lui, şi atunci va avea cu ce să se laude numai īn ce-l priveşte pe el, şi nu cu privire la alţii;

5.           căci fiecare īşi va purta sarcina lui īnsuş.

6.           Cine primeşte īnvăţătura īn Cuvīnt, să facă parte din toate bunurile lui şi celui ce-l īnvaţă.

7.           Nu vă īnşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.“ Ce samănă omul, aceea va şi secera.

8.           Cine samănă īn firea lui pămīntească, va secera din firea pămīntească putrezirea; dar cine samănă īn Duhul, va secera din Duhul viaţa vecinică.

9.           Să nu obosim īn facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.

10.         Aşa dar, cīt avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor īn credinţă.

11.         Uitaţi-vă cu ce slove mari v'am scris, cu īnsăş mīna mea!

12.         Toţi ceice umblă după plăcerea oamenilor, vă silesc să primiţi tăerea īmprejur, numai ca să nu sufere ei prigonire pentru Crucea lui Hristos.

13.         Căci nici ei, cari au primit tăierea īmprejur, nu păzesc Legea; ci voiesc doar ca voi să primiţi tăierea īmprejur, pentruca să se laude ei cu trupul vostru.

14.         Īn ce mă priveşte, departe de mine gīndul să mă laud cu altceva decīt cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume!

15.         Căci īn Hristos Isus nici tăierea īmprejur, nici netăierea īmprejur nu sīnt nimic, ci a fi o făptură nouă.

16.         Şi peste toţi ceice vor umbla după dreptarul acesta şi peste Israelul lui Dumnezeu să fie pace şi īndurare!

17.         De acum īncolo nimeni să nu mă mai necăjească, pentrucă port semnele Domnului Isus pe trupul meu.

18.         Fraţilor, harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu duhul vostru! Amin.