[ Page principale | Commentaires | La Bible ]

 

EPISTOLA  SOBORNICEASCĂ

A  LUI  IACOV

 

1

 

1.           Iacov, rob al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Hristos, către cele douăsprezece seminţii cari sīnt īmprăştiate: sănătate!

2.           Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie cīnd treceţi prin felurite īncercări,

3.           ca unii cari ştiţi că īncercarea credinţei voastre lucrează răbdare.

4.           Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvīrşit lucrarea, pentruca să fiţi desăvīrşiţi, īntregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic.

5.           Dacă vreunuia dintre voi īi lipseşte īnţelepciunea, s'o ceară dela Dumnezeu, care dă tuturor cu mīnă largă şi fără mustrare, şi ea īi va fi dată.

6.           Dar s'o ceară cu credinţă, fără să se īndoiască deloc: pentrucă cine se īndoieşte, seamănă cu valul mării, turburat şi īmpins de vīnt īncoace şi īncolo.

7.           Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva dela Domnul,

8.           căci este un om nehotărīt şi nestatornic īn toate căile sale.

9.           Fratele dintr'o stare de jos să se laude cu īnălţarea lui.

10.         Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui: căci va trece ca floarea ierbii.

11.         Răsare soarele cu căldura lui arzătoare, şi usucă iarba: floarea ei cade jos, şi frumuseţea īnfăţişării ei piere: aşa se va vesteji bogatul īn umbletele lui.

12.         Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci dupăce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.

13.         Nimeni, cīnd este ispitit, să nu zică: „Sīnt ispitit de Dumnezeu“. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El īnsuş nu ispiteşte pe nimeni.

14.         Ci fiecare este ispitit, cīnd este atras de pofta lui īnsuş şi momit.

15.         Apoi pofta, cīnd a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată făptuit, aduce moartea.

16.         Nu vă īnşelaţi prea iubiţii mei fraţi:

17.         orice ni se dă bun şi orice dar desăvīrşit este de sus, pogorīndu-se dela Tatăl luminilor, īn care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.

18.         El, de bună voia Lui, ne-a născut prin Cuvīntul adevărului, ca să fim un fel de pīrgă a făpturilor Lui.

19.         Ştiţi bine lucrul acesta, prea iubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, īncet la vorbire, zăbavnic la mīnie;

20.         căci mīnia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu.

21.         De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blīndeţă Cuvīntul sădit īn voi, care vă poate mīntui sufletele.

22.         Fiţi īmplinitori ai Cuvīntului, nu numai ascultători, īnşelīndu-vă singuri.

23.         Căci dacă ascultă cineva Cuvīntul, şi nu-l īmplineşte cu fapta, seamănă cu un om, care īşi priveşte faţa firească īntr'o oglindă;

24.         şi, dupăce s'a privit, pleacă şi uită īndată cum era.

25.         Dar cine īşi va adīnci privirile īn legea desăvīrşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui īn ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un īmplinitor cu fapta, va fi fericit īn lucrarea lui.

26.         Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi īnfrīnează limba, ci īşi īnşeală inima, religiunea unui astfel de om  este zădarnică.

27.         Religiunea curată şi neīntinată, īnaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve īn necazurile lor, şi să ne păzim neīntinaţi de lume.

 

2

 

1.           Fraţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutīnd la faţa omului.

2.           Căci, de pildă, dacă intră īn adunarea voastră un om cu un inel de aur şi cu o haină strălucitoare, şi intră şi un sărac īmbrăcat prost;

3.           şi voi puneţi ochii pe celce poartă haina strălucitoare, şi-i ziceţi: „Tu şezi īn locul acesta bun!“ Şi apoi ziceţi săracului: „Tu stai colo īn picioare!“ Sau: „Şezi jos la picioarele mele!“

4.           Nu faceţi voi oare o deosebire īn voi īnşivă, şi nu vă faceţi voi judecători cu gīnduri rele?

5.           Ascultaţi, prea iubiţii mei fraţi: n'a ales Dumnezeu pe cei ce sīnt săraci īn ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogaţi īn credinţă şi moştenitori ai Īmpărăţiei, pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc?

6.           Şi voi īnjosiţi pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc şi vă tīrăsc īnaintea judecătoriilor?

7.           Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtaţi?

8.           Dacă īmpliniţi Legea īmpărătească, potrivit Scripturii: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine īnsuţi“, bine faceţi.

9.           Dar dacă aveţi īn vedere faţa omului, faceţi un păcat, şi sīnteţi osīndiţi de Lege ca nişte călcători de lege.

10.         Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte īntr'o singură poruncă, se face vinovat de toate.

11.         Căci, Cel ce a zis: „Să nu preacurveşti“, a zis şi: „Să nu ucizi“. Acum, dacă nu preacurveşti, dar ucizi, te faci călcător al Legii.

12.         Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni cari au să fie judecaţi de o lege a slobozeniei:

13.         căci judecata este fără milă pentru celce n'a avut milă; dar mila biruieşte judecata.

14.         Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n'are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mīntuiască?

15.         Dacă un frate sau o soră sīnt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele,

16.         şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă īn pace, īncălziţi-vă şi săturaţi-vă!“ fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?

17.         Tot aşa şi credinţa: dacă n'are fapte, este moartă īn ea īnsaş.

18.         Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele.“ „Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu īţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.“

19.         Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred ... şi se īnfioară!

20.         Vrei dar să īnţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zădarnică?

21.         Avraam, părintele nostru, n'a fost el socotit neprihănit prin fapte, cīnd a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?

22.         Vezi că credinţa lucra īmpreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvīrşită.

23.         Astfel s'a īmplinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s'a socotit ca neprihănire“; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu.“

24.         Vedeţi dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.

25.         Tot aşa, curva Rahav: n'a fost socotită şi ea neprihănită prin fapte, cīnd a găzduit pe soli şi i-a scos afară pe altă cale?

26.         După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.

 

3

 

1.           Fraţii mei, să nu fiţi mulţi īnvăţători, căci ştiţi că vom primi o judecată mai aspră.

2.           Toţi greşim  īn multe feluri. Dacă nu greşeşte cineva īn vorbire, este un om desăvīrşit, şi poate să-şi ţină īn frīu tot trupul.

3.           De pildă, dacă punem cailor frīul īn gură, ca să ne asculte, le cīrmuim tot trupul.

4.           Iată, şi corăbiile, cīt de mari sīnt, şi, măcar că sīnt mīnate de vīnturi iuţi, totuş sīnt cīrmuite de o cīrmă foarte mică, după gustul cīrmaciului.

5.           Tot aşa şi limba, este un mic mădular, şi se făleşte cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde!

6.           Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre, care īntinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, cīnd este aprinsă de focul gheenei.

7.           Toate soiurile de fiare, de păsări, de tīrītoare, de vieţuitoare de mare se īmblīnzesc, şi au fost īmblīnzite de neamul omenesc,

8.           dar limba niciun om n'o poate īmblīnzi. Ea este un rău, care nu se poate īnfrīna, este plină de o otravă de moarte.

9.           Cu ea binecuvīntăm pe Domnul, şi Tatăl nostru, şi tot cu ea blestemăm pe oameni cari sīnt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu.

10.         Din aceeaş gură iese şi binecuvīntarea şi blestemul! Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei!

11.         Oare din aceeaş vīnă a izvorului ţīşneşte şi apă dulce şi apă amară?

12.         Fraţii mei, poate oare un smochin să facă măsline, sau o viţă să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce.

13.         Cine dintre voi este īnţelept şi priceput? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blīndeţa īnţelepciunii!

14.         Dar dacă aveţi īn inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi īmpotriva adevărului.

15.         Īnţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pămīntească, firească (Greceşte: sufletească.), drăcească.

16.         Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.

17.         Īnţelepciunea care vine de sus, este, īntīi, curată, apoi pacinică, blīndă, uşor de īnduplecat, plină de īndurare şi de roduri bune, fără părtinire, nefăţarnică.

18.         Şi roada neprihănirii este sămănată īn pace pentru cei ce fac pace.

 

4

 

1.           De unde vin luptele şi certurile īntre voi? Nu vin oare din poftele voastre, cari se luptă īn mădularele voastre?

2.           Voi poftiţi, şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi, şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi, şi vă luptaţi; şi nu aveţi, pentrucă nu cereţi.

3.           Sau cereţi şi nu căpătaţi, pentrucă cereţi rău, cu gīnd să risipiţi īn plăcerile voastre.

4.           Suflete prea curvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.

5.           Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura? Duhul, pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască īn noi, ne vrea cu gelozie pentru Sine.

6.           Dar, īn schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura: „Dumnezeu stă īmpotriva celor mīndri, dar dă har celor smeriţi.“

7.           Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Īmpotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi dela voi.

8.           Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţiţi-vă mīnile, păcătoşilor; curăţiţi-vă inima, oameni cu inima īmpărţită!

9.           Simţiţi-vă ticăloşia; tīnguiţi-vă şi plīngeţi! Rīsul vostru să se prefacă īn tīnguire, şi bucuria voastră īn īntristare:

10.         Smeriţi-vă īnaintea Domnului, şi El vă va īnălţa.

11.         Nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor! Cine vorbeşte de rău pe un frate, sau judecă pe fratele său, vorbeşte de rău Legea sau judecă Legea. Şi dacă judeci Legea, nu eşti īmplinitor al Legii, ci judecător.

12.         Unul singur este dătătorul şi judecătorul Legii: Acela care are putere să mīntuiască şi să piardă. Dar tu cine eşti de judeci pe aproapele tău?

13.         Ascultaţi, acum, voi cari ziceţi: „Astăzi sau mīne ne vom duce īn cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie, şi vom cīştiga!“

14.         Şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mīne! Căci ce este viaţa voastră? Nu sīnteţi decīt un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere. -

15.         Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceţi: „Dacă va vrea Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru.“

16.         Pe cīnd acum vă făliţi cu lăudăroşiile voastre! Orice laudă de felul acesta este rea.

17.         Deci, cine ştie să facă bine şi nu face, săvīrşeşte un păcat!

 

5

 

1.           Ascultaţi acum voi, bogaţilor! Plīngeţi şi tīnguiţi-vă, din pricina nenorocirilor, cari au să vină peste voi.

2.           Bogăţiile voastre au putrezit, şi hainele voastre sīnt roase de molii.

3.           Aurul şi argintul vostru au ruginit; şi rugina lor va fi o dovadă īmpotriva voastră: ca focul are să vă mănīnce carnea! V'aţi strīns comori īn zilele din urmă!

4.           Iată că plata lucrătorilor, cari v'au secerat cīmpiile, şi pe care le-aţi oprit-o, prin īnşelăciune, strigă! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oştirilor.

5.           Aţi trăit pe pămīnt īn plăceri şi īn desfătări. V'aţi săturat inimile chiar īntr'o zi de măcel.

6.           Aţi osīndit, aţi omorīt pe cel neprihănit, care nu vi se īmpotrivea!

7.           Fiţi dar īndelung răbdători, fraţilor, pīnă la venirea Domnului. Iată că plugarul aşteaptă roada scumpă a pămīntului, şi o aşteaptă cu răbdare, pīnă primeşte ploaie timpurie şi tīrzie.

8.           Fiţi şi voi īndelung răbdători, īntăriţi-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape.

9.           Nu vă plīngeţi unii īmpotriva altora, fraţilor, ca să nu fiţi judecaţi: iată că Judecătorul este chiar la uşă.

10.         Fraţii mei, luaţi ca pildă de suferinţă şi de răbdare pe proorocii, cari au vorbit īn Numele Domnului.

11.         Iată, noi numim fericiţi pe cei ce au răbdat. Aţi auzit vorbindu-se despre răbdarea lui Iov, şi aţi văzut ce sfīrşit i-a dat Domnul, şi cum Domnul este plin de milă şi de īndurare.

12.         Mai pe sus de toate, fraţii mei, să nu vă juraţi nici pe cer, nici pe pămīnt, nici cu vreun altfel de jurămīnt. Ci „da“ al vostru să fie „da“; şi „nu“ să fie „nu“, ca să nu cădeţi supt judecată.

13.         Este vreunul printre voi īn suferinţă? Să se roage! Este vreunul cu inimă bună? Să cīnte cīntări de laudă!

14.         Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe presbiterii (Sau:bătrīni.). Bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn īn Numele Domnului.

15.         Rugăciunea făcută cu credinţă va mīntui pe cel bolnav, şi Domnul īl va īnsănătoşa; şi dacă a făcut păcate, īi vor fi iertate.

16.         Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.

17.         Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi; şi s'a rugat cu stăruinţă să nu ploaie, şi n'a plouat deloc īn ţară trei ani şi şase luni.

18.         Apoi s'a rugat din nou, şi cerul a dat ploaie, şi pămīntul şi-a dat rodul.

19.         Fraţilor, dacă s'a rătăcit vreunul dintre voi dela adevăr, şi-l īntoarce un altul,

20.         să ştiţi că cine īntoarce pe un păcătos dela rătăcirea căii lui, va mīntui un suflet dela moarte, şi va acoperi o sumedenie de păcate.