[ Page principale | Commentaires | La Bible ]

 

APOCALIPSA

LUI  IOAN

 

1

 

1.           Descoperirea lui Isus Hristos, pe care l-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile cari au să se īntīmple īn curīnd. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimeţīnd prin īngerul Său la robul Său Ioan, -

2.           care a mărturisit despre Cuvīntul lui Dumnezeu şi despre mărturia lui Isus Hristos, şi a spus tot ce a văzut.

3.           Ferice de cine citeşte, şi de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii, şi păzesc lucrurile scrise īn ea! Căci vremea este aproape!

4.           Ioan, către cele şapte Biserici, cari sīnt īn Asia: Har şi pace vouă din partea Celui ce este, Celui ce era şi Celui ce vine, şi din partea celor şapte duhuri, cari stau īnaintea scaunului Său de domnie,

5.           şi din partea lui Isus Hristos, martorul credincios, cel īntīi născut din morţi, Domnul īmpăraţilor pămīntului!

              A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sīngele Său,

6.           şi a făcut din noi o īmpărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava şi puterea īn vecii vecilor! Amin.

7.           Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Īl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pămīntului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.

8.           „Eu sīnt Alfa şi Omega, Īnceputul şi Sfīrşitul“, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.

9.           Eu, Ioan, fratele vostru, care sīnt părtaş cu voi la necaz, la Īmpărăţie şi la răbdarea īn Isus Hristos, mă aflam īn ostrovul care se cheamă Patmos, din pricina Cuvīntului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei lui Isus Hristos.

10.         Īn ziua Domnului eram īn Duhul. Şi am auzit īnapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trīmbiţe.

11.         care zicea: „Eu sīnt Alfa şi Omega, Cel dintīi şi Cel de pe urmă. Ce vezi, scrie īntr-o carte, şi trimete-o celor şapte Biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodicea.“

12.         M'am īntors să văd glasul care-mi vorbea. Şi cīnd m'am īntors, am văzut şapte sfeşnice de aur.

13.         Şi īn mijlocul celor şapte sfeşnice pe cineva, care semăna cu Fiul omului, īmbrăcat cu o haină lungă pīnă la picioare, şi īncins la piept cu un brīu de aur.

14.         Capul şi părul Lui erau albe ca līna albă, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului;

15.         picioarele Lui erau ca arama aprinsă, şi arsă īntr-un cuptor; şi glasul Lui era ca vuietul unor ape mari.

16.         Īn mīna dreaptă ţinea şapte stele. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, şi faţa Lui era ca soarele, cīnd străluceşte īn toată puterea lui.

17.         Cīnd L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Şi-a pus mīna dreaptă peste mine, şi a zis: „Nu te teme! Eu sīnt Cel dintīi şi Cel de pe urmă,

18.         Cel viu. Am fost mort, şi iată că sīnt viu īn vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.

19.         Scrie dar lucrurile, pe cari le-ai văzut, lucrurile cari sīnt şi cele cari au să fie după ele.

20.         Taina celor şapte stele, pe cari le-ai văzut īn mīna dreaptă a Mea şi a celor şapte sfeşnice de aur: cele şapte stele sīnt īngerii celor şapte Biserici; şi cele şapte sfeşnice, sīnt şapte Biserici.

 

2

 

1.           Īngerului Bisericii din Efes scrie-i: „Iată ce zice Cel ce ţine cele şapte stele īn mīna dreaptă, şi Cel ce umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice de aur:

2.           „Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus la īncercare pe cei ce zic că sīnt apostoli şi nu sīnt, şi i-ai găsit mincinoşi.

3.           Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui meu, şi că n-ai obosit.

4.           Dar ce am īmpotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintīi.

5.           Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te, şi īntoarce-te la faptele tale dintīi. Altfel, voi veni la tine, şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.

6.           Ai īnsă lucrul acesta bun: că urăşti faptele Nicolaiţilor, pe cari şi Eu le urăsc.

7.           Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: „Celui ce va birui, īi voi da să mănīnce din pomul vieţii, care este īn raiul lui Dumnezeu.“

8.           Īngerului Bisericii din Smirna scrie-i:

              „Iată ce zice Cel dintīi şi Cel de pe urmă, Cel ce a murit şi a īnviat:

9.           „Ştiu necazul tău şi sărăcia ta (dar eşti bogat), şi batjocurile, din partea celor ce zic că sīnt Iudei şi nu sīnt, ci sīnt o sinagogă a Satanei.

10.         Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce īn temniţă pe unii din voi, ca să vă īncerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios pīnă la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.“

11.         Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: „Cel ce va birui, nicidecum  nu va fi vătămat de a doua moarte.“

12.         Īngerului Bisericii din Pergam scrie-i:

              „Iată ce zice Cel ce are sabia ascuţită cu două tăişuri:

13.         „Ştiu unde locuieşti: acolo unde este scaunul de domnie al Satanei. Tu ţii Numele Meu, şi n-ai lepădat credinţa Mea nici chiar īn zilele acelea cīnd Antipa, marturul Meu credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locuieşte Satana.

14.         Dar am ceva īmpotriva ta. Tu ai acolo nişte oameni cari ţin de īnvăţătura lui Balaam, care a īnvăţat pe Balac să pună o piatră de poticnire īnaintea copiilor lui Israel, ca să mănīnce din lucrurile jertfite idolilor, şi să se dedea la curvie.

15.         Tot aşa, şi tu ai cīţiva cari, deasemenea, ţin īnvăţătura Nicolaiţilor, pe care Eu o urăsc.

16.         Pocăieşte-te dar. Altfel, voi veni la tine curīnd, şi Mă voi război cu ei cu sabia gurii Mele.“

17.         Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: „Celuice va birui, īi voi da să mănīnce din mana ascunsă, şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l ştie nimeni decīt acela care-l primeşte.“

18.         Īngerului Bisericii din Tiatira, scrie-i:

              „Iată ce zice Fiul lui Dumnezeu, care are ochii ca para focului, şi ale cărui picioare sīnt ca arama aprinsă:

19.         „Ştiu faptele tale, dragostea ta, credinţa ta, slujba ta, răbdarea ta şi faptele tale depe urmă, că sīnt mai multe decīt cele dintīi.

20.         Dar iată ce am īmpotriva ta: tu laşi ca Iezabela, femeia aceea, care se zice proorociţă, să īnveţe şi să amăgească pe robii Mei să se dedea la curvie, şi să mănīnce din lucrurile jertfite idolilor.

21.         I-am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei!

22.         Iată că am s-o arunc bolnavă īn pat; şi celor ce preacurvesc cu ea, am să le trimet un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor.

23.         Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Şi  toate Bisericile vor cunoaşte  c㠄Eu sīnt Cel ce cercetez rărunchii şi inima“: şi voi răsplăti fiecăruia din  voi după faptele lui.

24.         Vouă, īnsă, tuturor celorlalţi din Tiatira, cari nu aveţi īnvăţătura aceasta, şi n'aţi cunoscut „adīncimile Satanei“, cum le numesc ei, vă zic: „Nu pun peste voi altă greutate.

25.         Numai ţineţi cu tărie ce aveţi, pīnă voi veni!

26.         Celui ce va birui şi celui ce va păzi pīnă la sfīrşit lucrările Mele, īi voi da stăpīnire peste Neamuri.

27.         Le va cīrmui cu un toiag de fer, şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu putere dela Tatăl Meu.

28.         Şi-i voi da luceafărul de dimineaţă.“

29.         Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.

 

3

 

1.           „Īngerului Bisericii din Sardes, scrie-i:

              „Iată ce zice Cel ce are cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele:

              „Ştiu faptele tale: că īţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort.

2.           Veghează, şi īntăreşte ce rămīne, care e pe moarte, căci n'am găsit faptele tale desăvīrşite īnaintea Dumnezeului Meu.

3.           Adu-ţi aminte dar cum ai primit şi auzit! Ţine, şi pocăieşte-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ, şi nu vei şti īn care ceas voi veni peste tine.

4.           Totuş ai īn Sardes cīteva nume, cari nu şi-au mīnjit hainele. Ei vor umbla īmpreună cu Mine, īmbrăcaţi īn alb, fiindcă sīnt vrednici.

5.           Cel ce va birui, va fi īmbrăcat astfel īn haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii, şi voi mărturisi numele lui īnaintea Tatălui Meu şi īnaintea īngerilor Lui.“

6.           Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.“

7.           Īngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i:

              „Iată ce zice Cel Sfīnt, Cel Adevărat, Celce ţine cheia lui David, Celce deschide, şi nimeni nu va īnchide, Celce īnchide, şi nimeni nu va deschide:

8.           „Ştiu faptele tale: iată ţi-am pus īnainte o uşă deschisă, pe care nimeni n'o poate īnchide, căci ai puţină putere, şi ai păzit Cuvīntul Meu, şi n'ai tăgăduit Numele Meu.

9.           Iată că īţi dau din ceice sīnt īn sinagoga Satanei, cari zic că sīnt Iudei şi nu sīnt, ci mint; iată că īi voi face să vină să se īnchine la picioarele tale, şi să ştie că te-am iubit.

10.         Fiindcă ai păzit cuvīntul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul īncercării, care are să vină peste lumea īntreagă, ca să īncerce pe locuitorii pămīntului.

11.         Eu vin curīnd. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa.

12.         Pe celce va birui, īl voi face un stīlp īn Templul Dumnezeului Meu, şi nu va mai ieşi afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, noul Ierusalim, care are să se pogoare din cer dela Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou.

13.         Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.“

14.         Īngerului Bisericii din Laodicea scrie-i:

              „Iată ce zice Celce este Amin, Marturul credincios şi adevărat, īnceputul zidirii lui Dumnezeu:

15.         „Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici īn clocot. O, dacă ai fi rece sau īn clocot!

16.         Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici īn clocot, am să te vărs din gura Mea.

17.         Pentrucă zici: „Sīnt bogat, m'am īmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic“, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol,

18.         te sfătuiesc să cumperi dela Mine aur curăţit prin foc, ca să te īmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te īmbraci cu ele, şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doftorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii, şi să vezi.

19.         Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia, pe cari-i iubesc. Fii plin de rīvnă dar, şi pocăieşte-te!

20.         Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.

21.         Celui ce va birui, īi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.

22.         Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.

 

4

 

1.           După aceste lucruri, m'am uitat, şi iată că o uşă era deschisă īn cer. Glasul cel dintīi, pe care-l auzisem ca sunetul unei trīmbiţe, şi care vorbea cu mine, mi-a zis: „Suie-te aici, şi-ţi voi arăta ce are să se īntīmple după aceste lucruri!“

2.           Numaidecīt am fost răpit īn Duhul. Şi iată că īn cer era pus un scaun de domnie, şi pe scaunul acesta de domnie şedea Cineva.

3.           Cel ce şedea pe el, avea īnfăţişarea unei pietre de iaspis şi de sardiu; şi scaunul de domnie era īnconjurat cu un curcubeu ca o piatră de smaragd la vedere.

4.           Īmprejurul scaunului de domnie stăteau douăzeci şi patru de scaune de domnie; şi pe aceste scaune de domnie stăteau douăzeci şi patru de bătrīni, īmbrăcaţi īn haine albe; şi pe capete aveau cununi de aur.

5.           Din scaunul de domnie ieşeau fulgere, glasuri şi tunete.

              Īnaintea scaunului de domnie ardeau şapte lămpi de foc, cari sīnt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu.

6.           Īn faţa scaunului de domnie, mai este un fel de mare de sticlă, asemenea cu cristalul. Īn mijlocul scaunului de domnie şi īmprejurul scaunului de domnie stau patru făpturi vii, pline cu ochi pe dinainte şi pe dinapoi.

7.           Cea dintīi făptură vie seamănă cu un leu; a doua seamănă cu un viţel; a treia are faţa ca a unui om; şi a patra seamănă cu un vultur care sboară.

8.           Fiecare din aceste patru făpturi vii avea cīte şase aripi, şi erau pline cu ochi de jur īmprejur şi pe dinlăuntru. Zi şi noapte, ziceau fără īncetare: „Sfīnt, Sfīnt, Sfīnt, este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine!“

9.           Cīnd aceste făpturi vii aduceau slavă, cinste şi mulţămiri Celui ce şedea pe scaunul de domnie, şi care este viu īn vecii vecilor,

10.         cei douăzeci şi patru de bătrīni cădeau īnaintea Celui ce şedea pe scaunul de domnie, şi se īnchinau Celui ce este viu īn vecii vecilor, īşi aruncau cununile īnaintea scaunului de domnie, şi ziceau:

11.         „Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile, şi prin voia Ta stau īn fiinţă şi au fost făcute!“

 

5

 

1.           Apoi am văzut īn mīna dreaptă a Celuice şedea pe scaunul de domnie o carte, scrisă pe dinlăuntru şi pe dinafară, pecetluită cu şapte peceţi.

2.           Şi am văzut un īnger puternic, care striga cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i rupă  peceţile?“

3.           Şi nu se găsea nimeni nici īn cer, nici pe pămīnt, nici supt pămīnt, care să poată deschide cartea, nici să se uite īn ea.

4.           Şi am plīns mult, pentrucă nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea şi să se uite īn ea.

5.           Şi unul din bătrīni mi-a zis: „Nu plīnge: Iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea, şi cele şapte peceţi ale ei.

6.           Şi la mijloc, īntre scaunul de domnie şi cele patru făpturi vii, şi īntre bătrīni, am văzut stīnd īn picioare un Miel. Părea jungheat, şi avea şapte coarne şi şapte ochi, cari sīnt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimese īn tot pămīntul.

7.           El a venit, şi a luat cartea din mīna dreaptă a Celuice şedea pe scaunul de domnie.

8.           Cīnd a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrīni s'au aruncat la pămīnt īnaintea Mielului, avīnd fiecare cīte o alăută şi potire de aur, pline cu tămīie, cari sīnt rugăciunile sfinţilor.

9.           Şi cīntau o cīntare nouă, şi ziceau: „Vrednic eşti tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost jungheat, şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sīngele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam.

10.         Ai făcut din ei o īmpărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor īmpărăţi pe pămīnt!“

11.         M'am uitat, şi īmprejurul scaunului de domnie, īn jurul făpturilor vii şi īn jurul bătrīnilor am auzit glasul multor īngeri. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii.

12.         Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic este Mielul, care a fost jungheat, să primească puterea, bogăţia, īnţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!“

13.         Şi pe toate făpturile, cari sīnt īn cer, pe pămīnt, supt pămīnt, pe mare, şi tot ce se află īn aceste locuri, le-am auzit zicīnd: „A Celui ce şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpīnirea īn vecii vecilor!“

14.         Şi cele patru făpturi vii ziceau: „Amin!“

              Şi cei douăzeci şi patru de bătrīni s'au aruncat la pămīnt, şi s'au īnchinat Celui ce este viu īn vecii vecilor!

 

6

 

1.           Cīnd a rupt Mielul cea dintīi din cele şapte peceţi, m'am uitat, şi am auzit pe una din cele patru făpturi vii zicīnd cu un glas ca de tunet: „Vino şi vezi!“

2.           M'am uitat, şi iată că s'a arătat un cal alb. Cel ce sta pe el, avea un arc; i s'a dat o cunună, şi a pornit biruitor, şi ca să biruiască.

3.           Cīnd a rupt Mielul a doua pecete, am auzit pe a doua făptură vie zicīnd: „Vino şi vezi.“

4.           Şi s'a arătat un alt cal, un cal roş. Cel ce sta pe el a primit puterea să ia pacea depe pămīnt, pentru ca oamenii să se junghie unii pe alţii, şi i s'a dat o sabie mare.

5.           Cīnd a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia făptură vie zicīnd: „Vino şi vezi!“ M'am uitat, şi iată că s'a arătat un cal negru. Cel ce sta pe el, avea īn mīnă o cumpănă.

6.           Şi īn mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: „O măsură de grīu pentru un leu1(1. Greceşte: dinar.). Trei măsuri de orz pentru un leu! Dar să nu vatămi untdelemnul şi vinul!“

7.           Cīnd a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul făpturii a patra zicīnd: „Vino şi vezi!“

8.           M'am uitat, şi iată că s'a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el, se numea Moartea, şi īmpreună cu el venea după el Locuinţa morţilor. Li s'a dat putere peste a patra parte a pămīntului, ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă şi cu fiarele pămīntului.

9.           Cīnd a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut supt altar sufletele celor ce fuseseră junghiaţi din pricina Cuvīntului lui Dumnezeu, şi din pricina mărturisirii, pe care o ţinuseră.

10.         Ei strigau cu glas tare, şi ziceau: „Pīnă cīnd, Stăpīne, Tu, care eşti sfīnt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sīngele nostru asupra locuitorilor pămīntului?“

11.         Fiecăruia din ei i s'a dat o haină albă, şi li s'a spus să se mai odihnească puţină vreme, pīnă se va īmplini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, cari aveau să fie omorīţi ca şi ei.

12.         Cīnd a rupt Mielul pecetea a şasea, m'am uitat, şi iată că s'a făcut un mare cutremur de pămīnt. Soarele s'a făcut negru ca un sac de păr, luna s'a făcut toată ca sīngele,

13.         şi stelele au căzut din cer pe pămīnt, cum cad smochinele verzi din pom, cīnd este scuturat de un vīnt puternic.

14.         Cerul s'a strīns ca o carte de piele, pe care o faci sul. Şi toţi munţii şi toate ostroavele s'au mutat din locurile lor.

15.         Īmpăraţii pămīntului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s'au ascuns īn peşteri şi  īn stīncile munţilor.

16.         Şi ziceau munţilor şi stīncilor: „Cădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mīnia Mielului;

17.         căci a venit ziua cea mare a mīniei Lui, şi cine poate sta īn picioare?“

 

7

 

1.           După aceea am văzut patru īngeri, cari stăteau īn picioare īn cele patru colţuri ale pămīntului. Ei ţineau cele patru vīnturi ale pămīntului, ca să nu sufle vīnt pe pămīnt, nici pe mare, nici peste vreun copac.

2.           Şi am văzut un alt īnger, care se suia dinspre răsăritul soarelui, şi care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru īngeri, cărora le fusese dat să vatăme pămīntul şi marea,

3.           zicīnd: „Nu vătămaţi pămīntul, nici marea, nici copacii, pīnă nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!“

4.           Şi am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi: o sută patru zeci şi patru de mii, din toate seminţiile fiilor lui Israel.

5.           Din seminţia lui Iuda, douăsprezece mii erau pecetluiţi; din seminţia lui Ruben, douăsprezece mii; din seminţia lui Gad, douăsprezece mii;

6.           din seminţia lui Aşer, douăsprezece mii; din seminţia lui Neftali, douăsprezece mii; din seminţia lui Manase, douăsprezece mii;

7.           din seminţia lui Simeon, douăsprezece mii; din seminţia lui Levi, douăsprezece mii; din seminţia lui Isahar, douăsprezece mii;

8.           din seminţia lui Zabulon, douăsprezece mii; din seminţia lui Iosif, douăsprezece mii; din seminţia lui Beniamin, douăsprezece mii, au fost pecetluiţi.

9.           După aceea m-am uitat, şi iată că era o mare gloată, pe care nu putea s'o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea īn picioare īnaintea scaunului de domnie şi īnaintea Mielului, īmbrăcaţi īn haine albe, cu ramuri de finic īn mīni;

10.         şi strigau cu glas tare, şi ziceau: „Mīntuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!“

11.         Şi toţi īngerii stăteau īmprejurul scaunului de domnie, īmprejurul bătrīnilor şi īmprejurul celor patru făpturi vii. Şi s'au aruncat cu feţele la pămīnt īn faţa scaunului de domnie, şi s'au īnchinat lui Dumnezeu,

12.         şi au zis: „Amin.“ „A Dumnezeului nostru, să fie lauda, slava, īnţelepciunea, mulţămirile, cinstea, puterea şi tăria, īn vecii vecilor! Amin.“

13.         Şi unul din bătrīni a luat cuvīntul, şi mi-a zis: „Aceştia, cari sīnt īmbrăcaţi īn haine albe, cine sīnt oare? Şi de unde au venit?“

14.         „Doamne“, i-am răspuns eu, „Tu ştii“. Şi el mi-a zis: „Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele, şi le-au albit īn sīngele Mielului.

15.         Pentru aceasta stau ei īnaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, şi-I slujesc zi şi noapte īn Templul Lui. Cel ce şade pe scaunul de domnie, īşi va īntinde peste ei cortul Lui.

16.         Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arşiţă.

17.         Căci Mielul, care stă īn mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, īi va duce la izvoarele apelor vieţii, şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.“

 

8

 

1.           Cīnd a rupt Mielul pecetea a şaptea, s'a făcut īn cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas.

2.           Şi am văzut pe cei şapte īngeri, cari stau īnaintea lui Dumnezeu; şi li s'au dat şapte trīmbiţe.

3.           Apoi a venit un alt īnger, care s'a oprit īn faţa altarului, cu o cădelniţă de aur. I s'a dat tămīie multă, ca s'o aducă, īmpreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur, care este īnaintea scaunului de domnie.

4.           Fumul de tămīie s'a ridicat din mīna īngerului īnaintea lui Dumnezeu, īmpreună cu rugăciunile sfinţilor.

5.           Apoi īngerul a luat cădelniţa, a umplut-o din focul de pe altar, şi l-a aruncat pe pămīnt. Şi s'au stīrnit tunete, glasuri, fulgere şi un cutremur de pămīnt.

6.           Şi cei şapte īngeri, cari aveau cele şapte trīmbiţe, s'au pregătit să sune din ele.

7.           Īngerul dintīi a sunat din trīmbiţă. Şi a venit grindină şi foc amestecat cu sīnge, cari au fost aruncate pe pămīnt: şi a treia parte a pămīntului a fost ars, şi a treia parte din copaci au fost arşi, şi toată iarba verde a fost arsă.

8.           Al doilea īnger a sunat din trīmbiţă. Şi ceva ca un munte mare de foc aprins a fost aruncat īn mare; şi a treia parte din mare s'a făcut sīnge;

9.           şi a treia parte din făpturile, cari erau īn mare şi aveau viaţă, au murit; şi a treia parte din corăbii au pierit.

10.         Al treilea īnger a sunat din trīmbiţă. Şi a căzut din cer o stea mare, care ardea ca o făclie; a căzut peste a treia parte din rīuri şi peste izvoarele apelor.

11.         Steaua se chema „Pelin“; şi a treia parte din ape s'au prefăcut īn pelin. Şi mulţi oameni au murit din pricina apelor, pentrucă fuseseră făcute amare.

12.         Al patrulea īnger a sunat din trīmbiţă. Şi a fost lovită a treia parte din soare, şi a treia parte din lună, şi a treia parte din stele, pentruca a treia parte din ele să fie īntunecată, ziua să-şi piardă a treia parte din lumina ei, şi noaptea de asemenea.

13.         M'am uitat, şi am auzit un vultur, care zbura prin mijlocul cerului, şi zicea cu glas tare: „Vai, vai, vai de locuitorii pămīntului, din pricina celorlalte sunete de trīmbiţă ale celor trei īngeri, cari au să mai sune.“

 

9

 

1.           Īngerul al cincelea a sunat din trīmbiţă. Şi am văzut o stea care căzuse din cer pe pămīnt. I s'a dat cheia fīntīnii Adīncului,

2.           şi a deschis fīntīna Adīncului. Din fīntīnă s'a ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare. Şi soarele şi văzduhul s'au īntunecat de fumul fīntīnii.

3.           Din fum au ieşit nişte lăcuste pe pămīnt. Şi li s'a dat o putere, ca puterea pe care o au scorpiile pămīntului.

4.           Li s'a zis să nu vatăme iarba pămīntului, nici vreo verdeaţă, nici vreun copac, ci numai pe oamenii, cari n'aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu.

5.           Li s'a dat putere nu să-i omoare, ci să-i chinuiască cinci luni; şi chinul lor era cum e chinul scorpiei, cīnd īnţeapă pe un om.

6.           Īn acele zile, oamenii vor căuta moartea, şi n'o vor găsi; vor dori să moară, şi moartea va fugi de ei.

7.           Lăcustele acelea semănau cu nişte cai pregătiţi de luptă. Pe capete aveau un fel de cununi, cari păreau de aur. Feţele lor semănau cu nişte feţe de oameni.

8.           Aveau părul ca părul de femeie, şi dinţii lor erau ca dinţii de lei.

9.           Aveau nişte platoşe ca nişte platoşe de fer; şi vuietul, pe care-l făceau aripile lor, era ca vuietul unor care trase de mulţi cai, cari se aruncă la luptă.

10.         Aveau nişte cozi ca de scorpii, cu bolduri. Şi īn cozile lor stătea puterea, pe care o aveau ca să vatăme pe oameni cinci luni.

11.         Peste ele aveau ca īmpărat pe īngerul Adīncului, care pe evreieşte se cheamă Abadon iar pe greceşte Apolion.

12.         Cea dintīi nenorocire a trecut. Iată că mai vin īncă două nenorociri după ea.

13.         Īngerul al şaselea a sunat din trīmbiţă. Şi am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur, care este īnaintea lui Dumnezeu,

14.         şi zicīnd īngerului al şaselea, care avea trīmbiţa: „Desleagă pe cei patru īngeri, cari sīnt legaţi la rīul cel mare Eufrat!“

15.         Şi cei patru īngeri, cari stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna şi anul acela, au fost deslegaţi, ca să omoare a treia parte din oameni.

16.         Oştirea lor era īn număr de douăzeci de mii de ori zece mii de călăreţi; le-am auzit numărul.

17.         Şi iată cum mi s'au arătat īn vedenie caii şi călăreţii: aveau platoşe ca focul, iacintul şi pucioasa. Capetele cailor erau ca nişte capete de lei, şi din gurile lor ieşea foc, fum şi pucioasă.

18.         A treia parte din oameni au fost ucişi de aceste trei urgii: de focul, de fumul şi de pucioasa, cari ieşeau din gurile lor.

19.         Căci puterea cailor stătea īn gurile şi īn cozile lor. Cozile lor erau ca nişte şerpi cu capete, şi cu ele vătămau.

20.         Ceilalţi oameni, cari n'au fost ucişi de aceste urgii, nu s'au pocăit de faptele mīnilor lor, ca să nu se īnchine dracilor şi idolilor de aur, de argint, de aramă, de piatră şi de lemn, cari nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble.

21.         Şi nu s'au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de curvia lor, nici de furtişagurile lor.

 

10

 

1.           Apoi am văzut un alt īnger puternic, care se pogora din cer, īnvăluit īntr'un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; faţa lui era ca soarele, şi picioarele lui erau ca nişte stīlpi de foc.

2.           Īn mīnă ţinea o cărticică deschisă. A pus piciorul drept pe mare, şi piciorul stīng pe pămīnt,

3.           şi a strigat cu glas tare, cum răcneşte un leu. Cīnd a strigat el, cele şapte tunete au făcut să se audă glasurile lor.

4.           Şi cīnd au făcut cele şapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu; şi am auzit din cer un glas, care zicea: „Pecetluieşte ce au spus cele şapte tunete, şi nu scrie ce au spus!“

5.           Şi īngerul, pe care-l văzusem stīnd īn picioare pe mare şi pe pămīnt, şi-a ridicat mīna dreaptă spre cer,

6.           şi a jurat pe Cel ce este viu īn vecii vecilor, care a făcut cerul şi lucrurile din el, pămīntul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă,

7.           ci că īn zilele īn cari īngerul al şaptelea va suna din trīmbiţa lui, se va sfīrşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi proorocilor.

8.           Şi glasul, pe care-l auzisem din cer, mi-a vorbit din nou, şi mi-a zis: „Du-te de ia cărticica deschisă din mīna īngerului, care stă īn picioare pe mare şi pe pămīnt!“

9.           M'am dus la īnger, şi i-am cerut să-mi dea cărticica. „Ia-o“, mi-a zis el, „şi mănīncă-o; ea īţi va amărī pīntecele, dar īn gura ta va fi dulce ca mierea.“

10.         Am luat cărticica din mīna īngerului, şi am mīncat-o: īn gura mea a fost dulce ca mierea; dar, după ce am mīncat-o, mi s'a umplut pīntecele de amărăciune.

11.         Apoi mi-au zis: „Trebuie să prooroceşti din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi şi īmpăraţi.“

 

11

 

1.           Apoi mi s'a dat o trestie asemenea unei prăjini, şi mi s'a zis: „Scoală-te şi măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul şi pe cei ce se īnchină īn el.

2.           Dar curtea de afară a Templului lasă-o la o parte nemăsurată; căci a fost dată Neamurilor, cari vor călca īn picioare sfīnta cetate patruzeci şi două de luni.

3.           Voi da celor doi marturi ai mei să proorocească, īmbrăcaţi īn saci, o mie două sute şase zeci de zile.

4.           Aceştia sīnt cei doi măslini şi cele două sfeşnice, cari stau īnaintea Domnului pămīntului.

5.           Dacă umblă cineva să le facă rău, le iese din gură un foc, care mistuie pe vrăjmaşii lor; şi dacă vrea cineva să le facă rău, trebuie să piară īn felul acesta.

6.           Ei au putere să īnchidă cerul, ca să nu cadă ploaie īn zilele proorociei lor; şi au putere să prefacă apele īn sīnge, şi să lovească pămīntul cu orice fel de urgie, oridecīteori vor voi.

7.           Cīnd īşi vor isprăvi mărturisirea lor, fiara, care se ridică din Adīnc, va face război cu ei, īi va birui şi-i va omorī.

8.           Şi trupurile lor moarte vor zăcea īn piaţa cetăţii celei mari, care, īn īnţeles duhovnicesc, se cheam㠄Sodoma“ şi „Egipt“, unde a fost răstignit şi Domnul lor.

9.           Şi oameni din orice norod, din orice seminţie, de orice limbă şi de orice neam, vor sta trei zile şi jumătate, şi vor privi trupurile lor moarte, şi nu vor da voie ca trupurile lor moarte să fie puse īn mormīnt.

10.         Şi locuitorii de pe pămīnt se vor bucura şi se vor veseli de ei; şi īşi vor trimete daruri unii altora, pentrucă aceşti doi prooroci chinuiseră pe locuitorii pămīntului.

11.         Dar după cele trei zile şi jumătate, duhul de viaţă dela Dumnezeu a intrat īn ei, şi s'au ridicat īn picioare, şi o mare frică a apucat pe ceice i-au văzut.

12.         Şi au auzit din cer un glas tare, care le zicea: „Suiţi-vă aici!“ Şi s'au suit īntr'un nor spre cer; iar vrăjmaşii lor i-au văzut.

13.         Īn clipa aceea s'a făcut un mare cutremur de pămīnt, şi s'a prăbuşit a zecea parte din cetate. Şapte mii de oameni au fost ucişi īn cutremurul acesta de pămīnt. Şi cei rămaşi, s'au īngrozit şi au dat slavă Dumnezeului cerului.

14.         A doua nenorocire a trecut. Iată că a treia nenorocire vine curīnd.

15.         Īngerul, al şaptelea a sunat din trīmbiţă. Şi īn cer s'au auzit glasuri puternice, cari ziceau: „Īmpărăţia lumii a trecut īn mīnile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va īmpărăţi īn vecii vecilor.“

16.         Şi cei douăzeci şi patru de bătrīni, cari stăteau īnaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor de domnie, s'au aruncat cu feţele la pămīnt, şi s'au īnchinat lui Dumnezeu,

17.         şi au zis: „Īţi mulţămim Doamne, Dumnezeule, Atotputernice, care eşti şi care erai şi care vii, că ai pus mīna pe puterea Ta cea mare, şi ai īnceput să īmpărăţeşti.

18.         Neamurile se mīniaseră, dar a venit mīnia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi prooroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pămīntul!“

19.         Şi Templul lui Dumnezeu, care este īn cer, a fost deschis: şi s'a văzut chivotul legămīntului Său, īn Templul Său. Şi au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pămīnt, şi o grindină mare.

 

12

 

1.           Īn cer s'a arătat un semn mare: o femeie īnvăluită īn soare, cu luna supt picioare, şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap.

2.           Ea era īnsărcinată, ţipa īn durerile naşterii, şi avea un mare chin ca să nască.

3.           Īn cer s'a mai arătat un alt semn: iată, s'a văzut un mare balaur roş, cu şapte capete, zece coarne, şi şapte cununi īmpărăteşti pe capete.

4.           Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului, şi le arunca pe pămīnt.

              Balaurul a stătut īnaintea femeii, care sta să nască, pentruca să-i mănīnce copilul, cīnd īl va naşte.

5.           Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cīrmuiască toate neamurile cu un toiag de fer. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie.

6.           Şi femeia a fugit īn pustie, īntr'un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute şase zeci de zile.

7.           Şi īn cer s'a făcut un război. Mihail şi īngerii lui s'au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu īngerii lui s'au luptat şi ei,

8.           dar n'au putut birui; şi locul lor nu li s'a mai găsit īn cer.

9.           Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care īnşeală īntreaga lume, a fost aruncat pe pămīnt; şi īmpreună cu el au fost aruncaţi şi īngerii lui.

10.         Şi am auzit īn cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mīntuirea, puterea şi īmpărăţia Dumnezeului nostru, şi stăpīnirea Hristosului Lui; pentrucă pīrīşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea īi pīra īnaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.

11.         Ei l-au biruit, prin sīngele Mielului şi prin cuvīntul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar pīnăla moarte.

12.         De aceea bucuraţi-vă, ceruri, şi voi cari locuiţi īn ceruri! Vai de voi, pămīnt şi mare! Căci diavolul s'a pogorīt la voi, cuprins de o mīnie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.

13.         Cīnd s'a văzut balaurul aruncat pe pămīnt, a īnceput să urmărească pe femeia, care născuse copilul de parte bărbătească.

14.         Şi cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii, ca să zboare cu ele īn pustie, īn locul ei unde este hrănită o  vreme, vremi, şi jumătatea unei vremei, departe de faţa şarpelui.

15.         Atunci şarpele a aruncat din gură apă, ca un rīu, după femeie, ca s'o ia rīul.

16.         Dar pămīntul a dat ajutor femeii. Pămīntul şi-a deschis gura, şi a īnghiţit rīul, pe care-l aruncase balaurul din gură.

17.         Şi balaurul, mīniat pe femeie, s'a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, cari păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui Isus Hristos.

 

13

 

1.           Apoi am stătut pe nisipul mării. Şi am văzut ridicīndu-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi īmpărăteşti, şi pe capete avea nume de hulă.

2.           Fiara, pe care am văzut-o, semăna cu un leopard; avea labe ca de urs, şi gură ca o gură de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpīnire mare.

3.           Unul din capetele ei părea rănit de moarte; dar rana de moarte fusese vindecată. Şi tot pămīntul se mira după fiară.

4.           Şi au īnceput să se īnchine balaurului, pentrucă dăduse puterea lui fiarei. Şi au īnceput să se īnchine fiarei, zicīnd: „Cine se poate asemăna cu fiara, şi cine se poate lupta cu ea?“

5.           I s'a dat o gură, care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s'a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni.

6.           Ea şi-a deschis gura, şi a īnceput să rostească hule īmpotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe ceice locuiesc īn cer.

7.           I s'a dat să facă război cu sfinţii, şi să-i biruiască. Şi i s'a dat stăpīnire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam.

8.           Şi toţi locuitorii pămīntului i se vor īnchina, toţi aceia al căror nume n'a fost scris, dela īntemeierea lumii, īn cartea vieţii Mielului, care a fost jungheat.

9.           Cine are urechi, să audă!

10.         Cine duce pe alţii īn robie, va merge şi el īn robie. Cine ucide cu sabia, trebuie să fie ucis cu sabie. Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor.

11.         Apoi am văzut ridicīndu-se din pămīnt o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel, şi vorbea ca un balaur.

12.         Ea lucra cu toată puterea fiarei dintīi īnaintea ei; şi făcea ca pămīntul şi locuitorii lui să se īnchine fiarei dintīi, a cărei rană de moarte fusese vindecată.

13.         Săvīrşea semne mari, pīnă acolo că făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pămīnt, īn faţa oamenilor.

14.         Şi amăgea pe locuitorii pămīntului prin semnele, pe cari i se dăduse să le facă īn faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pămīntului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia.

15.         I s'a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească, şi să facă să fie omorīţi toţi cei ce nu se vor īnchina icoanei fiarei.

16.         Şi  a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mīna dreaptă sau pe frunte,

17.         şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei.

18.         Aici e īnţelepciunea. Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. Şi numărul ei este: şase sute şase zeci şi şase.

 

14

 

1.           Apoi m'am uitat, şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; şi īmpreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii, cari aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său.

2.           Şi am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; şi glasul, pe care l-am auzit, era ca al celorce cīntă cu alăuta, şi cīntau din alăutele lor.

3.           Cīntau o cīntare nouă īnaintea scaunului de domnie, īnaintea celor patru făpturi vii şi īnaintea bătrīnilor. Şi nimeni nu putea să īnveţe cīntarea, afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii, cari fuseseră răscumpăraţi de pe pămīnt.

4.           Ei nu s'au īntinat cu femei, căci sīnt verguri şi urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintīi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel.

5.           Şi īn gura lor nu s'a găsit minciună, căci sīnt fără vină īnaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

6.           Şi am văzut un alt īnger care sbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie vecinică, pentruca s'o vestească locuitorilor pămīntului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi ori cărui norod.

7.           El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi īnchinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pămīntul, marea şi izvoarele apelor!“

8.           Apoi a urmat un alt īnger, al doilea, şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mīniei curviei ei!“

9.           Apoi a urmat un alt īnger, al treilea, şi a zis cu glas tare: „Dacă se īnchină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mīnă,

10.         va bea şi el din vinul mīniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat īn paharul mīniei Lui; şi va fi chinuit īn foc şi īn pucioasă, īnaintea sfinţilor īngeri şi īnaintea Mielului.

11.         Şi fumul chinului lor se suie īn sus īn vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n'au odihnă cei ce se īnchină fiarei şi icoanei ei, şi oricine primeşte semnul numelui ei!

12.         Aici este răbdarea sfinţilor, cari păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.

13.         Şi am auzit un glas din cer, care zicea: „Scrie: Ferice de acum īncolo de morţii, cari mor īn Domnul!“ - „Da“, zice Duhul; „ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor īi urmează!“

14.         Apoi m'am uitat, şi iată un nor alb; şi pe nor şedea cineva care semăna cu un fiu al omului; pe cap avea o cunună de aur; iar īn mīnă, o secere ascuţită.

15.         Şi un alt īnger a ieşit din Templu, şi striga cu glas tare Celuice şedea pe nor: „Pune secerea Ta şi seceră: pentrucă a venit ceasul să seceri, şi secerişul pămīntului este copt.“

16.         Atunci Celce şedea pe nor, Şi-a aruncat secerea pe pămīnt. Şi pămīntul a fost secerat.

17.         Şi din Templul, care este īn cer, a ieşit un alt īnger, care avea şi el un cosor ascuţit.

18.         Şi un alt īnger, care avea stăpīnire asupra focului, a ieşit din altar, şi a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuţit: „Pune cosorul tău cel ascuţit, şi culege strugurii viei pămīntului, căci strugurii ei sīnt copţi.“

19.         Şi īngerul şi-a aruncat cosorul pe pămīnt, a cules via pămīntului, şi a aruncat strugurii īn teascul cel mare al mīniei lui Dumnezeu.

20.         Şi teascul a fost călcat īn picioare afară din cetate; şi din teasc a ieşit sīnge, pīnă la zăbalele cailor, pe o īntindere de o mie şase sute de stadii.

 

15

 

1.           Apoi am văzut īn cer un alt semn mare şi minunat: şapte īngeri, cari aveau şapte urgii, cele din urmă, căci cu ele s'a isprăvit mīnia lui Dumnezeu.

2.           Şi am văzut ca o mare de sticlă amestecată cu foc; şi pe marea de sticlă, cu alăutele lui Dumnezeu īn mīnă, stăteau biruitorii fiarei, ai icoanei ei, şi ai numărului numelui ei.

3.           Ei cīntau cīntarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cīntarea Mielului. Şi ziceau: „Mari şi minunate sīnt lucrările tale, Doamne Dumnezeule, Atotputernice! Drepte şi adevărate sīnt căile Tale, Īmpărate al Neamurilor!

4.           Cine nu se va teme, Doamne, şi cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu eşti Sfīnt, şi toate Neamurile vor veni şi se vor īnchina īnaintea Ta, pentrucă judecăţile Tale au fost arătate!“

5.           După aceea, am văzut deschizīndu-se īn cer Templul cortului mărturiei.

6.           Şi din Templu au ieşit cei şapte īngeri, cari ţineau cele şapte urgii. Erau īmbrăcaţi īn in curat, strălucitor, şi erau īncinşi īmprejurul pieptului cu brīie de aur.

7.           Şi una din cele patru făpturi vii a dat celor şapte īngeri şapte potire de aur, pline de mīnia lui Dumnezeu, care este viu īn vecii vecilor.

8.           Şi Templul s'a umplut de fum, din slava lui Dumnezeu şi a puterii Lui. Şi nimeni nu putea să intre īn Templu, pīnă se vor sfīrşi cele şapte urgii ale celor şapte īngeri.

 

16

 

1.           Şi am auzit un glas tare, care venea din Templu, şi care zicea celor şapte īngeri: „Duceţi-vă, şi vărsaţi pe pămīnt cele şapte potire ale mīniei lui Dumnezeu!“

2.           Cel dintīi s'a dus şi a vărsat potirul lui pe pămīnt. Şi o rană rea şi dureroasă a lovit pe oamenii, cari aveau semnul fiarei şi cari se īnchinau icoanei ei.

3.           Al doilea  a vărsat potirul lui īn mare. Şi marea s'a făcut sīnge, ca sīngele unui om mort. Şi a murit orice făptură vie, chiar şi tot ce era īn mare.

4.           Al treilea a vărsat potirul lui īn rīuri şi īn izvoarele apelor. Şi apele s'au făcut sīnge.

5.           Şi am auzit pe īngerul apelor zicīnd: „Drept eşti Tu, Doamne, care eşti şi care erai! Tu eşti Sfīnt, pentrucă ai judecat īn felul acesta.

6.           Fiindcă aceştia au vărsat sīngele sfinţilor şi al proorocilor, le-ai dat şi Tu să bea sīnge. Şi sīnt vrednici.“

7.           Şi am auzit altarul zicīnd: „Da, Doamne Dumnezeule, Atotputernice, adevărate şi drepte sīnt judecăţile Tale!“

8.           Al patrulea a vărsat potirul lui peste soare. Şi soarelui i s'a dat să dogorească pe oameni cu focul lui.

9.           Şi oamenii au fost dogoriţi de o arşiţă mare, şi au hulit Numele Dumnezeului care are stăpīnire peste aceste urgii, şi nu s'au pocăit ca să-I dea slavă.

10.         Al cincilea a vărsat potirul lui peste scaunul de domnie al fiarei. Şi īmpărăţia fiarei a fost acoperită de īntunerec. Oamenii īşi muşcau limbile de durere.

11.         Şi au hulit pe Dumnezeul cerului, din pricina durerilor lor şi din pricina rănilor lor rele, şi nu s'au pocăit de faptele lor.

12.         Al şaselea a vărsat potirul lui peste rīul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea īmpăraţilor, cari au să vină din Răsărit.

13.         Apoi am văzut ieşind din gura balaurului, şi din gura fiarei, şi din gura proorocului mincinos trei duhuri necurate, cari semănau cu nişte broaşte.

14.         Acestea sīnt duhuri de draci, cari fac semne nemaipomenite, şi cari se duc la īmpăraţii pămīntului īntreg, ca să-i strīngă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic. -

15.         „Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de celce veghează şi īşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!“ -

16.         Duhurile cele rele i-au strīns īn locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon.

17.         Al şaptelea a vărsat potirul lui īn văzduh. Şi din Templu, din scaunul de domnie, a ieşit un glas tare, care zicea: „S'a isprăvit!“

18.         Şi au urmat fulgere, glasuri, tunete, şi s'a făcut un mare cutremur de pămīnt, aşa de tare, cum, de cīnd este omul pe pămīnt, n'a fost un cutremur aşa de mare.

19.         Cetatea cea mare a fost īmpărţită īn trei părţi, şi cetăţile Neamurilor s'au prăbuşit. Şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i dea potirul de vin al furiei mīniei Lui.

20.         Toate ostroavele au fugit, şi munţii nu s'au mai găsit.

21.         O grindină mare, ale cărei boabe cīntăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Şi oamenii au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei grindinii, pentrucă această urgie era foarte mare.

 

17

 

1.           Apoi unul din cei şapte īngeri, cari ţineau cele şapte potire, a venit de a vorbit cu mine, şi mi-a zis: „Vino să-ţi arăt judecata curvei celei mari, care şade pe ape mari.

2.           Cu ea au curvit īmpăraţii pămīntului; şi locuitorii pămīntului s'au īmbătat de vinul curviei ei!“

3.           Şi m'a dus, īn Duhul, īntr'o pustie. Şi am văzut o femeie, şezīnd pe o fiară de coloare stacojie, plină cu nume de hulă, şi avea şapte capete şi zece coarne.

4.           Femeia aceasta era īmbrăcată cu purpură şi stacojiu; era īmpodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare. Ţinea īn mīnă un potir de aur, plin de spurcăciuni şi de necurăţiile curviei ei.

5.           Pe frunte purta scris un nume, o taină: „Babilonul cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor pămīntului.“

6.           Şi am văzut pe femeia aceasta, īmbătată de sīngele sfinţilor şi de sīngele mucenicilor lui Isus. Cīnd am văzut-o, m'am mirat minune mare.

7.           Şi īngerul mi-a zis: „De ce te miri?“ Īţi voi spune taina acestei femei şi a fiarei care o poartă, şi care are cele şapte capete şi cele zece coarne.

8.           Fiara, pe care ai văzut-o, era, şi nu mai este. Ea are să se ridice din Adīnc, şi are să se ducă la perzare. Şi locuitorii pămīntului, ale căror nume n'au fost scrise dela īntemeierea lumii īn cartea vieţii, se vor mira cīnd vor vedea că fiara era, nu mai este, şi va veni. -

9.           Aici este mintea plină de īnţelepciune. - Cele şapte capete sīnt şapte munţi, pe cari şade femeia.

10.         Sīnt şi şapte īmpăraţi: cinci au căzut, unul este, celalt n'a venit īncă, şi cīnd va veni, el va rămīnea puţină vreme.

11.         Şi fiara, care era, şi nu mai este, ea īnsăş este al optulea īmpărat: este din numărul celor şapte, şi merge la perzare.

12.         Cele zece coarne, pe cari le-ai văzut, sīnt zece īmpăraţi, cari n'au primit īncă īmpărăţia, ci vor primi putere īmpărătească timp de un ceas īmpreună cu fiara.

13.         Toţi au acelaş gīnd, şi dau fiarei puterea şi stăpīnirea lor.

14.         Ei se vor război cu Mielul; dar Mielul īi va birui, pentrucă El este Domnul domnilor şi Īmpăratul īmpăraţilor. Şi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi, cari sīnt cu El, de asemenea īi vor birui.

15.         Apoi mi-a zis: „Apele, pe cari le-ai văzut, pe cari şade curva, sīnt noroade, gloate, neamuri şi limbi.

16.         Cele zece coarne, pe cari le-ai văzut, şi fiara, vor urī pe curvă, o vor pustii, şi o vor lăsa goală. Carnea i-o vor mīnca, şi o vor arde cu foc.

17.         Căci Dumnezeu le-a pus īn inimă să-I aducă la īndeplinire planul Lui: să se īnvoiască pe deplin şi să dea fiarei stăpīnirea lor īmpărătească, pīnă se vor īndeplini cuvintele lui Dumnezeu.

18.         Şi femeia, pe care ai văzut-o, este cetatea cea mare, care are stăpīnire peste īmpăraţii pămīntului.“

 

18

 

1.           După aceea, am văzut pogorīndu-se din cer un alt īnger, care avea o mare putere; şi pămīntul s'a luminat de slava lui.

2.           El a strigat cu glas tare, şi a zis: „A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o īnchisoare a oricărui duh necurat, o īnchisoare a oricărei păsări necurate şi urīte;

3.           pentrucă toate neamurile au băut din vinul mīniei curviei ei, şi īmpăraţii pămīntului au curvit cu ea, şi negustorii pămīntului s'au īmbogăţit prin risipa desfătării ei.“

4.           Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!

5.           Pentrucă păcatele ei s'au īngrămădit, şi au ajuns pīnă īn cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei.

6.           Răsplătiţi-i cum  v'a răsplătit ea, şi īntoarceţi-i de două ori cīt faptele ei. Turnaţi-i īndoit īn potirul īn care a amestecat ea!“

7.           Pe cīt s'a slăvit pe sine īnsăş, şi s'a desfătat īn risipă, pe atīt daţi-i chin şi tīnguire! Pentrucă zice īn inima ei: „Şed ca īmpărăteasă, nu sīnt văduvă, şi nu voi şti ce este tīnguirea!“

8.           Tocmai pentru aceea, īntr'o singură zi vor veni urgiile ei: moartea, tīnguirea şi foametea. Şi va fi arsă de tot īn foc, pentrucă Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare.

9.           Şi īmpăraţii pămīntului, cari au curvit şi s'au dezmierdat īn risipă cu ea, cīnd vor vedea fumul arderii ei, o vor plīnge şi o vor boci.

10.         Ei vor sta departe, de frică să nu cadă īn chinul ei, şi vor zice: „Vai! vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Īntr'o clipă ţi-a venit judecata!“ -

11.         Negustorii pămīntului o plīng şi o jălesc, pentrucă nimeni nu le mai cumpără marfa:

12.         marfă de aur, de argint, de pietre scumpe, de mărgăritare, de in supţire, de purpură, de mătasă şi de stacojiu; nici feluritele lor soiuri de lemn de tiin, tot felul de vase de fildeş, tot felul de vase de lemn foarte scump, de aramă, de fer şi de marmoră;

13.         nici scorţişoara, nici mirodeniile, nici miroznele, nici mirul, nici tămīia, nici vinul, nici untdelemnul, nici făina bună de tot, nici grīul, nici boii, nici oile, nici caii, nici căruţele, nici robii, nici sufletele oamenilor.

14.         Şi roadele atīt de dorite sufletului tău s'au dus dela tine. Toate lucrurile alese, strălucite, sīnt pierdute pentru tine, şi nu le vei mai găsi.

15.         Ceice fac negoţ cu aceste lucruri, cari s'au īmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de frica chinului ei. Vor plīnge, se vor tīngui,

16.         şi vor zice: „Vai! vai! Cetatea cea mare, care era īmbrăcată cu in foarte supţire, cu purpură şi cu stacojiu, care era īmpodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare!

17.         Atītea bogăţii īntr'un ceas s'au prăpădit!“ - Şi toţi cīrmacii, toţi ceice merg cu corabia pe mare, marinarii, şi toţi ceice cīştigă din mare, stăteau departe;

18.         şi, cīnd au văzut fumul arderii ei, strigau: „Care cetate era ca cetatea cea mare?“

19.         Şi īşi aruncau ţărīnă īn cap, plīngeau, se tīnguiau, ţipau şi ziceau: „Vai! Vai! Cetatea cea mare, al cărei belşug de scumpeturi a īmbogăţit pe toţi ceice aveau corăbii pe mare, īntr'o clipă a fost prefăcută īntr'un pustiu!“

20.         „Bucură-te de ea, cerule! Bucuraţi-vă şi voi, sfinţilor, apostolilor şi proorocilor! Pentrucă Dumnezeu v'a făcut dreptate, şi a judecat-o.“

21.         Atunci un īnger puternic a ridicat de jos o piatră ca o mare piatră de moară, a aruncat-o īn mare, şi a zis: „Cu aşa repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi nu va mai fi găsit!

22.         Şi nu se va mai auzi īn tine nici sunet de alăute, nici cīntece din instrumente, nici cīntători din fluiere, nici cīntători din trīmbiţe; nu se va mai găsi la tine niciun meşter īn vreun meşteşug oarecare. Nu se va mai auzi īn tine vuietul morii.

23.         Lumina lămpii nu va mai lumina īn tine, şi nu se va mai auzi īn tine glasul mirelui şi al miresei, - pentrucă negustorii tăi erau mai marii pămīntului, pentrucă toate neamurile au fost amăgite de vrăjitoria ta,

24.         şi pentrucă acolo a fost găsit sīngele proorocilor şi al sfinţilor şi al tuturor celor ce au fost jungheaţi pe pămīnt.“

 

19

 

1.           După aceea, am auzit īn cer ca un glas puternic de gloată multă, care zicea: „Aliluia! A Domnului, Dumnezeului nostru, este mīntuirea, slava, cinstea şi puterea!

2.           Pentrucă judecăţile Lui sīnt adevărate şi drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pămīntul cu curvia ei, şi a răzbunat sīngele robilor Săi, din mīna ei.“

3.           Şi au zis a doua oară: „Aliluia!.. Fumul ei se ridică īn sus īn vecii vecilor!“

4.           Şi cei douăzeci şi patru de bătrīni şi cele patru făpturi vii s'au aruncat la pămīnt şi s'au īnchinat lui Dumnezeu, care şedea pe scaunul de domnie. Şi au zis: „Amin! Aliluia!“

5.           Şi din scaunul de domnie a ieşit un glas, care zicea: „Lăudaţi pe Dumnezeul nostru, toţi robii Lui, voi cari vă temeţi de El, mici şi mari!“

6.           Şi am auzit, ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: „Aliluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a īnceput să īmpărăţească.

7.           Să ne bucurăm, să ne veselim, şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s'a pregătit,

8.           şi i s'a dat să se īmbrace cu in supţire, strălucitor, şi curat.“ - (Inul subţire sīnt faptele neprihănite ale sfinţilor.)

9.           Apoi mi-a zis: „Scrie: Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!“ Apoi mi-a zis: „Acestea sīnt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!“

10.         Şi m'am aruncat la picioarele lui ca să mă īnchin lui Dar el mi-a zis: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sīnt un īmpreună slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, cari păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu īnchină-te! (Căci mărturia lui Isus este duhul proorociei.“)

11.         Apoi am văzut cerul deschis, şi iată că s'a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el, se cheam㠄Cel credincios“ şi „Cel adevărat“, şi El judecă şi Se luptă cu dreptate.

12.         Ochii Lui erau ca para focului; capul īl avea īncununat cu multe cununi īmpărăteşti, şi purta un nume scris, pe care nimeni nu-l ştie, decīt numai El singur.

13.         Era īmbrăcat cu o haină muiată īn sīnge. Numele Lui este: „Cuvīntul lui Dumnezeu.“

14.         Oştile din cer Īl urmau călări pe cai albi, īmbrăcate cu in supţire, alb şi curat.

15.         Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească Neamurile cu ea, pe cari le va cīrmui cu un toiag de fer. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mīniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu.

16.         Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: „Īmpăratul īmpăraţilor şi Domnul domnilor.“

17.         Apoi am văzut un īnger, care stătea īn picioare īn soare. El a strigat cu glas tare, şi a zis tuturor păsărilor, cari sburau prin mijlocul cerului: „Veniţi, adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu,

18.         ca să mīncaţi carnea īmpăraţilor, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor şi a călăreţilor, şi carnea a tot felul de oameni, slobozi şi robi, mici şi mari!“

19.         Şi am văzut fiara şi pe īmpăraţii pămīntului şi oştile lor, adunate ca să facă răsboi cu Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui.

20.         Şi fiara a fost prinsă. Şi īmpreună cu ea, a fost prins proorocul mincinos, care făcuse īnaintea ei semnele, cu cari amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei, şi se īnchinaseră icoanei ei. Amīndoi aceştia au fost aruncaţi de vii īn iazul de foc, care arde cu pucioasă.

21.         Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia, care ieşea din gura Celui ce şedea călare pe cal. Şi toate păsările s'au săturat din carnea lor.

 

20

 

1.           Apoi am văzut pogorīndu-se din cer un īnger, care ţinea īn mīnă cheia Adīncului şi un lanţ mare.

2.           El a pus mīna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani.

3.           L-a aruncat īn Adīnc, l-a īnchis acolo, şi a pecetluit intrarea  deasupra lui, ca să nu mai īnşele Neamurile, pīnă se vor īmplini cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie deslegat pentru puţină vreme.

4.           Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celorce au şezut pe ele, li s'a dat judecata. Şi am văzut sufletele celorce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvīntului lui Dumnezeu, şi ale celorce nu se īnchinaseră fiarei şi icoanei ei, şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mīnă. Ei au īnviat, şi au īmpărăţit cu Hristos o mie de ani.

5.           Ceilalţi morţi n'au īnviat pīnă nu s'au sfīrşit cei o mie de ani. Aceasta este īntīia īnviere.

6.           Fericiţi şi sfinţi sīnt ceice au parte de īntīia īnviere! Asupra lor a doua moarte n'are nicio putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos, şi vor īmpărăţi cu El o mie de ani.

7.           Cīnd se vor īmplini cei o mie de ani, Satana va fi deslegat;

8.           şi va ieşi din temniţa lui, ca să īnşele Neamurile, cari sīnt īn cele patru colţuri ale pămīntului, pe Gog şi pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării.

9.           Şi ei s'au suit pe faţa pămīntului, şi au īnconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea prea iubită. Dar din cer s'a pogorīt un foc care i-a mistuit.

10.         Şi diavolul, care-i īnşela, a fost aruncat īn iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi proorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte īn vecii vecilor.

11.         Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Celce şedea pe el. Pămīntul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s'a mai găsit loc pentru ele.

12.         Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stīnd īn picioare īnaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise īn cărţile acelea.

13.         Marea a dat īnapoi pe morţii cari erau īn ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat īnapoi pe morţii cari erau īn ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.

14.         Şi Moartea şi Locuinţa  morţilor au fost aruncate īn iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.

15.         Oricine n'a fost găsit scris īn cartea vieţii, a fost aruncat īn iazul de foc.

 

21

 

1.           Apoi am văzut un cer nou şi un pămīnt nou; pentrucă cerul dintīi şi pămīntul dintīi pieriseră, şi marea nu mai era.

2.           Şi eu am văzut coborīndu-se din cer dela Dumnezeu, cetatea sfīntă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă īmpodobită pentru bărbatul ei.

3.           Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu īnsuş va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.

4.           El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tīnguire, nici ţipăt, nici durere, pentrucă lucrurile dintīi au trecut.“

5.           Celce şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.“ Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sīnt vrednice de crezut şi adevărate.“

6.           Apoi mi-a zis: „S'a isprăvit! Eu sīnt Alfa şi Omega, Īnceputul şi Sfīrşitul. Celui ce īi este sete, īi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii.

7.           Cel ce va birui, va moşteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, şi el va fi fiul Meu.

8.           Dar cīt despre fricoşi, necredincioşi, scīrboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, īnchinătorii la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este īn iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.“

9.           Apoi unul din cei şapte īngeri, cari ţineau cele şapte potire, pline cu cele din urmă şapte urgii, a venit şi a vorbit cu mine, şi mi-a zis: „Vino să-ţi arăt mireasa, nevasta Mielului!“

10.         Şi m'a dus, īn Duhul, pe un munte mare şi īnalt.

              Şi mi-a arătat cetatea sfīntă, Ierusalimul, care se pogora din cer dela  Dumnezeu,

11.         avīnd slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră prea scumpă, ca o piatră de iaspis, străvezie ca cristalul.

12.         Era īnconjurată cu un zid mare şi īnalt. Avea douăsprezece porţi, şi la porţi, doisprezece īngeri. Şi pe ele erau scrise nişte nume: numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel.

13.         Spre răsărit erau trei porţi; spre miazănoapte, trei porţi; spre miazăzi, trei porţi; şi spre apus trei porţi.

14.         Zidul cetăţii avea douăsprezece temelii, şi pe ele erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului.

15.         Īngerul, care vorbea cu mine, avea ca măsurătoare o trestie de aur, ca să măsoare cetatea, porţile şi zidul ei.

16.         Cetatea era īn patru colţuri, şi lungimea ei era cīt lărgimea.

              A măsurat cetatea cu trestia, şi a găsit aproape douăsprezece mii de prăjini. Lungimea, lărgimea şi īnalţimea erau deopotrivă.

17.         I-a măsurat şi zidul, şi-a găsit o sută patruzeci şi patru de coţi, după măsura oamenilor, căci cu măsura aceasta măsura īngerul.

18.         Zidul era zidit de iaspis, şi cetatea era de aur curat, ca sticla curată.

19.         Temeliile zidului cetăţii erau īmpodobite cu pietre scumpe de tot felul: cea dintīi temelie era de iaspis; a doua, de safir; a treia de halchedon; a patra, de smaragd;

20.         a cincea de sardonix: a şasea, de sardiu; a şaptea, de hrisolit; a opta, de beril; a noua, de topaz; a zecea, de hrisopraz; a unsprezecea, de iacint; a douăsprezecea, de ametist.

21.         Cele douăsprezece porţi erau douăsprezece mărgăritare. Fiecare poartă era dintr'un singur mărgăritar. Uliţa cetăţii era de aur curat, ca sticla străvezie.

22.         Īn cetate n'am văzut niciun Templu; pentrucă Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca şi Mielul, sīnt Templul ei.

23.         Cetatea n'are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s'o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul.

24.         Neamurile vor umbla īn lumina ei, şi īmpăraţii pămīntului īşi vor aduce slava şi cinstea lor īn ea.

25.         Porţile ei nu se vor īnchide ziua, fiindcă īn ea nu va mai fi noapte.

26.         Īn ea vor aduce slava şi cinstea Neamurilor.

27.         Nimic īntinat nu va intra īn ea, nimeni care trăieşte īn spurcăciune şi īn minciună; ci numai cei scrişi īn cartea vieţii Mielului.

 

22

 

1.           Şi mi-a arătat un rīu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului.

2.           Īn mijlocul pieţii cetăţii, şi pe cele două maluri ale rīului, era pomul vieţii, rodind douăsprezece feluri de rod, şi dīnd rod īn fiecare lună; şi frunzele pomului slujesc la vindecarea Neamurilor.

3.           Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi īn ea. Robii Lui Īi vor sluji.

4.           Ei vor vedea faţa Lui, şi Numele Lui va fi pe frunţile lor.

5.           Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentrucă Domnul Dumnezeu īi va lumina. Şi vor īmpărăţi īn vecii vecilor.

6.           Şi īngerul mi-a zis: „Aceste cuvinte sīnt vrednice de crezare şi adevărate. Şi Domnul, Dumnezeul duhurilor proorocilor, a trimes pe īngerul Său să arate robilor Săi lucrurile, cari au să se īntīmple īn curīnd. -

7.           Şi iată, Eu vin curīnd!1 (1. Sau: repede.) - Ferice de cel ce păzeşte cuvintele proorociei din cartea aceasta!“

8.           Eu, Ioan, am auzit şi am văzut lucrurile acestea. Şi după ce le-am auzit şi le-am văzut, m'am aruncat la picioarele īngerului, care mi le arăta, ca să mă īnchin lui.

9.           Dar el mi-a zis: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sīnt un īmpreună slujitor cu tine, şi cu fraţii tăi, proorocii, şi cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Īnchină-te lui Dumnezeu.“

10.         Apoi mi-a zis: „Să nu pecetluieşti cuvintele proorociei din cartea aceasta. Căci vremea este aproape.

11.         Cine este nedrept, să fie nedrept şi mai departe; cine este īntinat, să se īntineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfīnt, să se sfinţească şi mai departe!

12.         Iată, Eu vin curīnd; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.

13.         Eu sīnt Alfa şi Omega, Cel dintīi şi Cel de pe urmă, Īnceputul şi Sfīrşitul.

14.         Ferice de cei ce īşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi īn cetate!

15.         Afară sīnt cīnii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, īnchinătorii la idoli, şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte īn minciună!

16.         Eu, Isus, am trimes pe īngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici. Eu sīnt Rădăcina şi Sămīnţa lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă.

17.         Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!“ Şi cine aude, să zică: „Vino!“ Şi celuice īi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!

18.         Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu īi va adăuga urgiile scrise īn cartea aceasta.

19.         Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei proorocii, īi va scoate Dumnezeu partea lui dela pomul vieţii şi din cetatea sfīntă, scrise īn cartea aceasta.“

20.         Cel ce adevereşte aceste lucruri, zice: „Da, Eu vin curīnd.“ Amin! Vino, Doamne Isuse!

21.         Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin.