CÎNTAREA CÎNTĂRILOR
(Romani 8.38,39. 2 Corinteni 11.2,3. Pildele 1.17.)
1
1. Cîntarea cîntărilor, făcută de Solomon.
2. Să mă sărute cu sărutările gurii lui!
Căci toate desmierdările tale sînt mai bune de cît vinul,
3. mirodeniile tale au un miros plăcut.
Numele tău este ca o mireasmă vărsată.
De aceea te iubesc pe tine fetele!
4. Trage-mă după tine! Şi haidem să alergăm!
Împăratul mă duce în odăile lui …
Ne vom veseli şi ne vom bucura de tine;
vom lăuda desmierdările tale mai mult de cît vinul!
Pe drept eşti iubit.
5. Sînt neagră, dar sînt frumoasă, fiice ale Ierusalimului,
cum sînt corturile Chedarului,
şi cum sînt covoarele lui Solomon.
6. Nu vă uitaţi că sînt aşa de negricioasă,
căci m'a ars (Sau: m'a privit.) soarele.
Fiii mamei mele s'au mîniat pe mine,
şi m'au pus păzitoare la vii.
Dar via frumuseţii mele n'am păzit-o.
7. Spune-mi tu, pe care te iubeşte inima mea,
unde îţi paşti oile, unde te odihneşti la amiază?
Căci de ce să umblu ca o rătăcită pe la turmele tovarăşilor tăi? -
8. Dacă nu ştii, o tu, cea mai frumoasă dintre femei,
ieşi pe urmele oilor,
şi paşte-ţi iezii lîngă colibele păstorilor.
9. Cu iapa înhămată la carăle lui Faraon,
te asemăn eu pe tine, scumpa mea.
10. Ce frumoşi îţi sînt obrajii în mijlocul lănţişoarelor dela gît,
şi ce frumos îţi este gîtul în mijlocul şirurilor de mărgăritare!
11. Îţi vom face deci lănţişoare de aur,
cu stropituri de argint. -
12. Cît stă împăratul la masa lui,
nardul meu îşi răspîndeşte mirosul.
13. Prea iubitul meu îmi este ca un mănunchi de mir,
care se odihneşte între ţîţele mele.
14. Prea iubitul meu este pentru mine un strugure de măliniţă,
din viile din En-Ghedi. -
15. Ce frumoasă eşti, iubito, uite ce frumoasă eşti,
cu ochii tăi de porumbiţă!-
16. Ce frumos eşti, prea iubitule, ce plăcut eşti!
Verdeaţa este patul nostru! -
17. Cedrii sînt grinzile caselor noastre,
şi chiparoşii sînt pardoselele noastre. -
2
1. Eu sînt un trandafir din Saron,
un crin din văi. -
2. Ca un crin în mijlocul spinilor,
aşa este iubita mea între fete. -
3. Ca un măr între copacii pădurii,
aşa este prea iubitul meu între tineri.
Cu aşa drag stau la umbra lui,
şi rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele.
4. El m'a dus în casa de ospăţ,
şi dragostea era steagul fluturat peste mine.
5. Întăriţi-mă cu turte de struguri, învioraţi-mă cu mere,
căci sînt bolnavă de dragostea lui.
6. Să-şi pună mîna stîngă supt capul meu,
şi să mă îmbrăţişeze cu dreapta lui! -
7. Vă jur, fiice ale Ierusalimului,
pe căprioarele şi cerboaicele de pe cîmp:
nu stîrniţi, nu treziţi dragostea,
pînă nu vine ea! -
8. Aud glasul prea iubitului meu! Iată-l că vine,
sărind peste munţi, săltînd pe dealuri.
9. Prea iubitul meu seamănă cu o căprioară, sau cu puiul de cerboaică.
Iată-l că este după zidul nostru,
se uită pe fereastră,
priveşte printre zăbrele.
10. Prea iubitul meu vorbeşte şi-mi zice:
Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso!
11. Căci iată că a trecut iarna;
a încetat ploaia, şi s'a dus.
12. Se arată florile pe cîmp,
a venit vremea cîntării,
şi se aude glasul turturicii în cîmpiile noastre.
13. Se pîrguiesc roadele în smochin, şi viile înflorite
îşi răspîndesc mirosul.
Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso.
14. Porumbiţă din crăpăturile stîncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor,
arată-mi faţa ta, şi fă-mă să-ţi aud glasul!
Căci glasul tău este dulce, şi faţa ta plăcută.
15. Prindeţi-ne vulpile, vulpile cele mici, cari strică viile; căci viile noastre sînt în floare.
16. Prea iubitul meu este al meu, şi eu sînt a lui;
el îşi paşte turma între crini.
17. Pînă la răcoarea zilei, şi pînă la lungirea umbrelor,
întoarce-te! … Iubitule, sai ca o căprioară sau ca puiul de cerb,
peste munţii ce ne despart.
3
1. Am căutat noaptea, în aşternutul meu, am căutat pe iubitul inimii mele;
l-am căutat, dar nu l-am găsit …
2. M'am sculat, atunci, şi am cutreierat cetatea,
uliţele şi pieţele;
şi am căutat pe iubitul inimii mele …
L-am căutat, dar nu l-am găsit!
3. M'au întîlnit păzitorii cari dau ocol cetăţii;
şi i-am întrebat: „N'aţi văzut pe iubitul inimii mele?“
4. Abia trecusem de ei,
şi am găsit pe iubitul inimii mele.
L-am apucat, şi nu l-am mai lăsat
pînă nu l-am adus în casa mamei mele,
în odaia celei ce m'a zămislit. -
5. Vă jur, fiice ale Ierusalimului,
pe căprioarele şi cerboaicele de pe cîmp,
nu stîrniţi, nu treziţi dragostea,
pînă nu vine ea. -
6. Ce se vede suindu-se din pustie,
ca nişte stîlpi de fum,
în mijlocul aburilor de mir şi de tămîie,
înconjurată de toate mirezmele negustorilor de mir? -
7. Iată, este pataşca lui Solomon,
cu şasezeci de viteji, de jur împrejur,
cei mai viteji din Israel.
8. Toţi sînt înarmaţi cu săbii, şi toţi sînt deprinşi la luptă,
fiecare cu sabia la coapsă,
ca să n'aibă nimic de temut în timpul nopţii.
9. Împăratul Solomon şi-a făcut această pataşcă
din lemn din Liban.
10. Stîlpii i-a făcut de argint,
rezemătoarea de aur, scaunul de purpură;
iar mijlocul împodobit cu o ţesătură aleasă, lucrată de dragostea
fiicelor Ierusalimului.
11. Ieşiţi, fetele Sionului, şi priviţi pe împăratul Solomon,
cu cununa cu care l-a încununat mamă-sa în ziua cununiei lui,
în ziua veseliei inimii lui. -
4
1. Ce frumoasă eşti, iubito, ce frumoasă eşti!
Ochii tăi sînt ochi de porumbiţă,
supt măhrama ta.
Părul tău este ca o turmă de capre,
poposită pe coama muntelui Galaad.
2. Dinţii tăi sînt ca o turmă de oi tunse,
cari ies din scăldătoare,
toate cu gemeni, şi nici una din ele nu este stearpă.
3. Buzele tale sînt ca un fir de cîrmîz,
şi gura ta este drăguţă;
obrazul tău este ca o jumătate de rodie,
supt măhrama ta.
4. Gîtul tău este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă de arme;
o mie de scuturi atîrnă de el,
toate scuturi de viteji.
5. Amîndouă ţîţele tale sînt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare,
cari pasc între crini.
6. Pînă se răcoreşte ziua, şi pînă fug umbrele,
voi veni la tine, munte de mir,
şi la tine, deal de tămîie.
7. Eşti frumoasă de tot, iubito,
şi n'ai nici un cusur.
8. Vino cu mine din Liban, mireaso,
vino cu mine din Liban!
Priveşte din vîrful muntelui Amana,
din vîrful muntelui Senir şi Hermon,
din vizuinile leilor,
din munţii pardoşilor!
9. Mi-ai răpit inima, soro, mireaso,
mi-ai răpit inima numai cu o privire,
numai cu unul din lănţişoarele dela gîtul tău!
10. Ce lipici în desmierdările tale, soro, mireaso!
Desmierdările tale preţuiesc mai mult decît vinul,
şi mirezmele tale sînt mai plăcute decît toate miroznele!
11. Miere picură din buzele tale, mireaso,
miere şi lapte se află supt limba ta,
şi mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului.
12. Eşti o grădină închisă, soro, mireaso,
un izvor închis, o fîntînă pecetluită.
13. Odraslele tale sînt o grădină de rodii, cu cele mai alese roade,
mălini negri şi nard;
14. nard şi şofran,
trestie mirositoare şi scorţişoară, cu tot felul de tufari de tămîie,
smirnă şi aloe, cu cele mai alese mirezme.
15. O fîntînă din grădini,
un izvor de ape vii,
ce curge din Liban.
16. Scoală-te, crivăţule! Vino, vîntule de miazăzi!
Suflaţi peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! -
Să intre iubitul meu în grădina lui,
şi să mănînce din roadele ei alese! -
5
1. Eu intru în grădina mea, soro, mireaso,
îmi culeg smirna cu mirezmele mele,
îmi mănînc fagurul de miere cu mierea mea,
îmi beau vinul cu laptele meu … -
Mîncaţi, prieteni,
beţi şi îmbătaţi-vă de dragoste! -
2. Adormisem, dar inima îmi veghea …
Este glasul prea iubitului meu, care bate:
„Deschide-mi, soro, scumpo, porumbiţo, neprihănito!
Căci capul îmi este plin de rouă,
cîrlionţii îmi sînt plini de picurii nopţii.“ -
3. „Mi-am scos haina, cum să mă îmbrac iarăş?
Mi-am spălat picioarele: cum să le murdăresc iarăş?
4. Dar iubitul meu a vîrît mîna pe gaura zăvorului,
şi mi-a fost milă de el atunci.
5. M'am sculat să deschid iubitului meu,
în timp ce de pe mînile mele picura smirnă,
şi de pe degetele mele picura cea mai aleasă smirnă
pe mînerul zăvorului.
6. Am deschis iubitului meu;
dar iubitul meu plecase, se făcuse nevăzut.
Înebuneam, cînd îmi vorbea.
L-am căutat, dar nu l-am găsit;
l-am strigat, dar nu mi-a răspuns.
7. Păzitorii cari dau ocol cetăţii m'au întîlnit;
m'au bătut, m'au rănit;
mi-au luat măhrama străjerii de pe ziduri.
8. Vă rog ferbinte, fiice ale Ierusalimului, dacă găsiţi pe iubitul meu,
ce-i veţi spune? … Că sînt bolnavă de dragoste! -
9. Ce are iubitul tău mai mult de cît altul,
o, cea mai frumoasă dintre femei? Ce are iubitul tău mai mult de cît altul,
de ne rogi aşa de fierbinte ?-
10. Iubitul meu este alb şi rumen,
osebindu-se din zece mii.
11. Capul lui este o cunună de aur curat,
pletele lui ca nişte valuri, sînt negre cum e corbul.
12. Ochii lui sînt ca nişte porumbei pe marginea izvoarelor,
scăldaţi în lapte, şi odihnindu-se în faţa lui plină.
13. Obrajii lui sînt ca nişte straturi de mirezme, în cari cresc saduri mirositoare;
buzele lui sînt nişte crini, din cari curge cea mai aleasă smirnă.
14. Mînile lui sînt nişte inele de aur, ferecate cu pietre de hrisolit;
trupul lui este un chip de fildeş lustruit, acoperit cu pietre de safir;
15. picioarele lui sînt nişte stîlpi de marmoră albă, aşezaţi pe nişte temelii de aur curat.
Înfăţişarea lui este ca Libanul, pare un tînăr ales ca cedrii.
16. Cerul gurii lui este numai dulceaţă şi toată fiinţa lui este plină de farmec.
Aşa este iubitul meu, aşa este scumpul meu,
fiice ale Ierusalimului! -
6
1. Unde s'a dus iubitul tău,
cea mai frumoasă dintre femei?
Încotro a apucat iubitul tău,
ca să-l căutăm şi noi împreună cu tine? -
2. Iubitul meu s'a pogorît la grădina lui, la stratul de mirezme,
ca să-şi pască turma în grădini, şi să culeagă crini.
3. Eu sînt a iubitului meu şi iubitul meu este al meu;
el îşi paşte turma între crini. -
4. Frumoasă eşti, iubito, ca Tirţa, plăcută ca Ierusalimul,
dar cumplită ca nişte oşti supt steagurile lor.
5. Întoarce-ţi ochii dela mine,
căci mă turbură.
Perii tăi sînt ca o turmă de capre,
cari poposesc pe coama Galaadului.
6. Dinţii tăi sînt ca o turmă de oi,
cari ies din scăldătoare,
toate cu gemeni,
şi niciuna din ele nu este stearpă.
7. Obrazul tău este ca o jumătate de rodie,
supt măhrama ta …
8. Am şasezeci de împărătese, optzeci de ţiitoare, şi fete fără număr,
9. dar numai una singură este porumbiţa mea, neprihănita mea;
ea este singură la mamă-sa,
cea mai aleasă a celei ce a născut-o.
Fetele o văd, şi o numesc fericită;
împărătesele şi ţiitoarele de asemenea o laudă. -
10. „Cine este aceea care se iveşte ca zorile,
frumoasă ca luna,
curată ca soarele,
dar cumplită ca nişte oşti supt steagurile lor?“ -
11. M'am pogorît în grădina cu nuci,
să văd verdeaţa din vale,
să văd dacă a înmugurit via,
şi dacă au înflorit rodiile.
12. Dar fără să bag de seamă, dorinţa mea m'a dus
la carăle poporului unui om ales. -
13. Întoarce-te, întoarce-te, Sulamito!
Întoarce-te, întoarce-te, ca să te privim. -
Ce aveţi voi să vă uitaţi la Sulamita
ca la nişte fete ce joacă în cor? (Evreieşte: din Mahanaim, Ge.32.2.)
7
1. Ce frumoase îţi sînt picioarele în încălţămintea ta, fată de domn!
Marginile rotunde ale coapsei tale sînt ca nişte lănţişoare de pus la gît,
lucrate de mînile unui meşter iscusit.
2. Pîntecele tău este un pahar rotund,
de unde nu lipseşte vinul mirositor;
trupul tău este un snop de grîu,
încins cu crini.
3. Amîndouă ţîţele tale sînt ca doi pui de cerb,
ca gemenii unei căprioare.
4. Gîtul tău este ca un turn de fildeş;
ochii tăi sînt ca iazurile Hesbonului, de lîngă poarta Bat-Rabim;
nasul tău este ca turnul Libanului,
care priveşte spre Damasc.
5. Capul tău este cum e Carmelul,
şi părul capului tău este ca purpura
împărătească:
pînă şi un împărat ar fi înlănţuit de pletele tale! …
6. Ce frumoasă şi ce plăcută eşti, tu,
iubito, în mijlocul desfătărilor!
7. Statura ta este ca finicul,
şi ţîţele tale ca nişte struguri.
8. Îmi zic: „Mă voi sui în finic,
şi-i voi apuca crăcile!“ Atunci ţîţele tale vor fi ca strugurii din vie,
mirosul suflării tale ca al merelor.
9. Şi gura ta toarnă un vin ales,
care curge lin ca răspuns la desmierdările mele,
şi alunecă pe buzele noastre cînd adormim!
10. Eu sînt a iubitului meu, şi el doreşte de mine.
11. Vino, iubitule, haidem să ieşim pe cîmp,
să mînem noaptea în sate!
12. Dis de dimineaţă ne vom duce la vii,
să vedem dacă a înmugurit via, dacă s'a deschis floarea,
şi dacă au înflorit rodiile.
Acolo îţi voi da dragostea mea.
13. Mandragorele îşi răspîndesc mirosul,
şi deasupra uşii avem tot felul de roade bune, noi şi vechi,
pe cari, pentru tine, iubitule, le-am păstrat.
8
1. O! de ai fi fratele meu,
care a supt la ţîţele mamei mele!
Cînd te-aş întîlni în uliţă, te-aş săruta,
şi nimeni nu m'ar ţinea de rău.
2. Te-aş lua şi te-aş aduce la casa mamei mele;
ea m'ar învăţa
să-ţi dau să bei vin mirositor,
must din rodiile mele.
3. Mîna lui cea stîngă să fie supt capul meu,
şi dreapta lui să mă îmbrăţişeze! -
4. Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului,
nu stîrniţi, nu treziţi dragostea,
pînă nu vine ea. -
5. Cine este aceea, care se suie din pustie,
rezemată de iubitul ei şi zicînd:
„Te-am trezit supt măr;
acolo te-a născut mamă-ta,
acolo te-a născut şi te-a făcut ea.“ -
6. Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe braţul tău;
căci dragostea este tare ca moartea,
şi gelozia este neînduplecată ca locuinţa morţilor;
jarul ei este jar de foc,
o flacără a Domnului.
7. Apele cele mari nu pot să stingă dragostea,
şi rîurile n'ar putea s'o înece;
de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste,
tot n'ar avea de cît dispreţ.
8. Avem o soră micuţă,
care n'are încă ţîţe.
Ce vom face cu sora noastră
în ziua cînd îi vor veni peţitorii?
9. Dacă este zid,
vom zidi nişte zimţi de argint pe ea;
dar dacă este uşă,
o vom închide cu o scîndură de cedru. -
10. Eu sînt un zid, şi ţîţele mele sînt ca nişte turnuri;
în ochii lui am fost ca una care a găsit pace.
11. Solomon avea o vie la Baal-Hamon;
a închiriat-o unor păzitori;
şi fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei o mie de sicli de argint.
12. Via mea, care este a mea, o păstrez eu.
Ţine-ţi, Solomoane, cei o mie de sicli,
şi două sute fie celor ce păzesc rodul! -
13. Tu, care locuieşti în grădini,
nişte prieteni îşi pleacă urechea la glasul tău:
binevoieşte şi fă-mă să-l aud! -
14. Vino repede, iubitule,
ca o căprioară sau ca puiul de cerb
pe munţii plini de mirozne!